Curtea Constituțională

Decizia nr. 245/2013 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 15 iulie 2013

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, excepție ridicată de Societatea Comercială "Terapia" - S.A. cu sediul în Cluj-Napoca, în nume personal, precum și în numele Societății Comerciale Ranbaxy UK LTD și Societății Comerciale Daiichi Sankyo Europe GmbH, în calitate de reprezentant legal, în Dosarul nr. 5.492/2/2012 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 111D/2013.

La apelul nominal se prezintă, pentru autoarele excepției de neconstituționalitate, avocat Răducanu Rareș, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, și, pentru partea Casa Națională de Asigurări de Sănătate, consilierii juridici Anca Raiciu și Niculae Constantin Robert, cu delegație depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentanților părților. Reprezentantul autoarelor excepției de neconstituționalitate arată că aceasta vizează, în principal, dispozițiile art. 31 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 și, în subsidiar, întreg actul normativ.

În susținerea neconstituționalității prevederilor criticate arată că există o discriminare între producători și distribuitori, farmacii și spitale. Astfel, se încalcă art. 56 alin. (2) din Constituție, întrucât plătitorii taxei clawback suportă o sarcină fiscală care nu reprezintă doar o consecință a propriilor beneficii pe care le obțin din comercializarea de medicamente compensate, ci și o consecință a beneficiilor obținute de distribuitorii și de farmaciile care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate. Ca atare, nu se aplică taxa clawback doar la prețul cu care medicamentul este pus pe piață, ci prețului final care include și adaosurile. Astfel, se pune întrebarea cât de justă este această sarcină fiscală asupra căreia nu există nicio predictibilitate și care, în final, duce la încălcarea dispozițiilor art. 135 din Constituție referitoare la economia de piață.

În final, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, având în vedere prevederile constituționale privind justa așezare a sarcinilor fiscale, nediscriminarea și economia de piață, precum și celelalte critici formulate în motivarea acesteia. De asemenea, depune concluzii scrise.

Reprezentantul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, domnul Niculae Constantin Robert, arată că modalitatea de stabilire a contribuției clawback a mai făcut obiectul excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie.

De asemenea, arată că, potrivit prevederilor constituționale ale art. 34, dreptul la ocrotirea sănătății este garantat, statul fiind obligat să ia măsuri pentru asigurarea sănătății publice. Or, prin introducerea acestei noi surse de contribuții, care se constituie venit la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, s-a urmărit tocmai asigurarea unui acces neîntrerupt al populației la medicamente.

În continuare arată că dispozițiile criticate impun în mod nediferențiat tuturor contribuabililor vizați de acestea obligația de a plăti această taxă clawback. Totodată, explică modul de calcul al taxei potrivit normelor legale în vigoare, arătând că prețul de distribuție al medicamentelor este însă limitat. Astfel, din coroborarea prevederilor legale în materie, reiese că între deținătorii de autorizații de punere pe piață a medicamentelor și distribuitor nu există identitate de cauză, deoarece, pe de o parte, prețul de producător este propus de deținătorul de autorizație de punere pe piață (APP) sau de reprezentant, fără ca acesta să depășească cel mai mic preț sau să fie cel mult egal cu cel mai mic preț al aceluiași medicament din țările menționate în Ordinul ministrului sănătății nr. 75/2009 pentru aprobarea Normelor privind modul de calcul al prețurilor la medicamentele de uz uman. Pe de altă parte, prețul de distribuție al medicamentelor este limitat, potrivit art. 20 al ordinului menționat anterior, la maximum 35 de lei, adaos ce include toate cheltuielile de distribuție.

În final, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, întrucât nu sunt încălcate prevederile constituționale invocate în susținerea acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, sens în care arată că dispozițiile criticate ridică o problemă de constituționalitate din perspectiva art. 16 din Constituție, prin omisiunea de a trata în mod egal situații juridice care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite.

În ceea ce privește celelalte critici, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, sens în care apreciază că sunt valabile considerentele reținute de Curtea Constituțională în jurisprudența sa în materie.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 februarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 5.492/2/2012, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, excepție ridicată de Societatea Comercială "Terapia" - S.A. cu sediul în Cluj-Napoca, în nume personal, precum și în numele Societății Comerciale Ranbaxy UK LTD și Societății Comerciale Daiichi Sankyo Europe GmbH, în calitate de reprezentant legal, într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a unor notificări comunicate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarele acesteia susțin, în esență, următoarele:

1. Dispozițiile art. 1 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 impun în mod nediferențiat tuturor contribuabililor vizați de acest act normativ - deținătorii de autorizații de punere pe piață, respectiv reprezentanții legali ai acestora - obligația de a plăti o taxă calculată asupra unei valori - consumul total de medicamente - care include între altele și consumul de medicamente din cadrul unor programe naționale la care respectivii contribuabili nu participă în nicio modalitate. Se mai susține că obligarea unui anumit contribuabil la plata unei taxe calculate asupra bazei de calcul care include și valori care nu pot fi atașate în niciun fel activității debitorului taxei este în mod evident contrară art. 16 alin. (1) din Constituție, precum și principiului justei așezări a sarcinilor fiscale.

2. Taxa de clawback se constituie într-o taxă aplicabilă, între altele, asupra unei alte taxe, respectiv taxa pe valoarea adăugată. În speță, în cazul medicamentelor care se comercializează pe bază de prescripție medicală, contribuabilii taxei clawback suportă o sarcină fiscală care nu reprezintă doar o consecință a beneficiilor pe care ei înșiși le obțin din comercializarea medicamentelor compensate, ci și o consecință a beneficiilor obținute de distribuitorii și de farmaciile care se interpun în circuitul comercial al acestor medicamente. Or, această împrejurare este contrară principiului justei așezări a sarcinilor fiscale instituit de art. 56 alin. (2) din Constituție, care trebuie interpretat în sensul că un contribuabil poate fi obligat să suporte numai sarcini fiscale aferente propriei activități ori unor beneficii proprii, producând consecințe nefaste față de destinatarii acestei taxe, de natură să elimine distribuitorii de medicamente de pe piață, astfel blocându-se accesul pacienților la medicamente compensate.

3. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 este contrară dispozițiilor constituționale referitoare la delegarea legislativă, deoarece, în cazul de față, situația extraordinară și urgența sunt doar proclamate în preambulul ordonanței de urgență, fără a fi motivate și fără a fi precizat vreun element cuantificabil, obiectiv prin care să se demonstreze felul în care ar fi perturbată funcționarea sistemului de sănătate prin neemiterea acestei ordonanțe de urgență, neprecizându-se nici de ce o asemenea reglementare este urgentă și nu poate fi amânată.

Totodată, se arată că prin obiectul de reglementare ordonanța de urgență criticată contravine și jurisprudenței Curții Constituționale, care a statuat că urgența reglementării nu echivalează cu existența situației extraordinare, reglementarea operativă putându-se realiza și pe calea procedurii obișnuite de legiferare.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, exprimându-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, arată următoarele:

- excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, având în vedere situațiile de urgență care au determinat adoptarea actului normativ, astfel cum acestea sunt prevăzute în partea introductivă a ordonanței criticate, precum și faptul că modalitatea de reglementare a mecanismului de impunere și colectare a contribuției și consecințele neexecutării obligațiilor nu sunt de natură să aducă atingere prevederilor invocate în susținerea excepției;

- cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, se consideră că este neîntemeiată, întrucât intervenția legislativă sub forma adoptării unei ordonanțe de urgență este justificată, fiind determinată de necesitatea satisfacerii unui interes public constând în asigurarea accesului neîntrerupt al populației la medicamente, neadoptarea unor măsuri în procedură de urgență fiind de natură să conducă la imposibilitatea desfășurării corespunzătoare a activităților din domeniul sanitar;

- în ceea ce privește pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, se constată că în art. 3 din ordonanța de urgență se menționează faptul că această contribuție trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție. Prin urmare, se realizează o diferențiere între plătitorii de taxă prin raportare la vânzările fiecărui plătitor.

De altfel, în art. 31 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 este menționată formula prin care se calculează contribuția trimestrială (Ctd) datorată de fiecare plătitor, fiind indicate criterii care diferențiază plătitorii între ei.

- prevederile art. 3 nu contravin dispozițiilor constituționale ale art. 34, întrucât prin introducerea acestei noi surse de contribuții s-a urmărit asigurarea unui acces neîntrerupt al populației la medicamente cu și fără contribuție personală;

- referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 56 alin. (2) din Constituție, se apreciază că formula de calcul al contribuției trimestriale (Ctd) datorate de fiecare plătitor este indicată în art. 31 . Or, calculul contribuției trimestriale (Ctd) datorate de fiecare plătitor are în vedere valoarea vânzărilor individuale de medicamente aferente acestuia, și nu valoarea consumului de medicamente comercializate de un plătitor. Prin urmare, ceea ce prezintă relevanță la calcularea taxei este valoarea la care acesta a vândut medicamentele.

Totodată, așa cum rezultă din art. 31 alin. (5), prin valoarea vânzărilor, în sensul alin. (1)-(3) se înțelege valoarea medicamentelor suportate, potrivit legii, din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, care include și taxa pe valoarea adăugată. Calcularea taxei prevăzute de ordonanța de urgență prin raportare la valoarea vânzărilor cu includerea taxei pe valoarea adăugată are în vedere scopul diferit pentru care sunt încasate cele două contribuții.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate astfel cum reiese din încheierea de sesizare îl constituie dispozițiile art. 31 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 26 septembrie 2011, care au următorul cuprins:

- Art. 31 . -

"

(1) Începând cu trimestrul I al anului 2012 contribuția trimestrială, denumită în continuare Ctd, datorată de fiecare plătitor se calculează astfel:

unde:

Vit = valoarea vânzărilor individuale trimestriale de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuție, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății;

Vitr = valoarea vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință ale fiecărui plătitor de contribuție, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății;

VTt = valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății;

VTtr = valoarea vânzărilor de medicamente totale trimestriale de referință suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății.

(2) Valoarea vânzărilor de medicamente totale trimestriale de referință, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, este de 1.425 milioane lei. Această valoare poate fi majorată prin legile bugetare anuale.

(3) Valoarea vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință ale fiecărui plătitor de contribuție, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății (Vitr), se stabilește de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate pe fiecare plătitor de contribuție. Această valoare se calculează prin raportarea vânzărilor de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuție pe anul 2011 la totalul vânzărilor de medicamente, ce se suportă, potrivit legii, din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, aferente aceluiași an, și înmulțirea rezultatului cu valoarea vânzărilor totale trimestriale de referință de 1.425 milioane lei.

(4) Valoarea prevăzută la alin. (3) se comunică de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate fiecărui plătitor de contribuție până la data de 15 martie 2012. Pentru plătitorii de contribuție care nu au avut vânzări de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății până la 31 decembrie 2011, valoarea vânzărilor individuale trimestriale de referință este egală cu zero.

(5) Prin valoarea vânzărilor, în sensul alin. (1)-(3), se înțelege valoarea medicamentelor suportate, potrivit legii, din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, care include și taxa pe valoarea adăugată."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) care dispun că "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătății, ale art. 56 alin. (2) potrivit cărora "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale", ale art. 115 alin. (4) și (6) privind regimul ordonanțelor de urgență și ale art. 135 privind economia. De asemenea, sunt menționate dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind interzicerea discriminării.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

I. Asupra dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, în forma sa nemodificată, instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat, raportat la critici și prevederi constituționale similare, prin Decizia nr. 1.007 din 27 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 21 decembrie 2012, Curtea respingând, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate. Considerentele avute în vedere la pronunțarea acestei decizii sunt valabile și în prezenta cauză.

Pentru a ajunge la această soluție, Curtea a întreprins o analiză minuțioasă a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 în ansamblul său, precum și asupra textelor contestate efectiv, respectiv art. 1 și art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 în forma sa nemodificată, reținând în esență următoarele:

1. Subiecții obligați la plata taxei de clawback sunt circumscriși în sfera deținătorilor de autorizații de punere pe piață a medicamentelor, care pot fi atât producătorii de medicamente (români sau străini), cât și comercianții de medicamente (români sau străini), dar numai pentru medicamentele comercializate care se plătesc din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, potrivit art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011, neavând relevanță dacă medicamentele comercializate sunt incluse în programele naționale de sănătate ori folosite în tratamentul ambulatoriu prin farmaciile cu circuit deschis, potrivit art. 1 din ordonanța de urgență.

2. În ce privește individualizarea concretă a medicamentelor comercializate pentru care se datorează taxa, Curtea a reținut, potrivit art. 4 alin. (1) și (2) din ordonanța de urgență, că acestea figurează în lista pe care deținătorii de autorizații de punere pe piață sunt obligați să o depună la Casa Națională de Asigurări de Sănătate în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prevederilor ordonanței de urgență.

3. În ce privește întinderea și modul de calcul al taxei, Curtea a reținut că aceasta este datorată trimestrial și se raportează la consumul de medicamente comercializate aferent vânzărilor fiecărui plătitor prin aplicarea unui procent "p" asupra acestora, potrivit art. 3 din ordonanța de urgență.

4. Având în vedere cele arătate, Curtea a constatat că excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011, și în mod special ale art. 1 și art. 3 criticate în speța respectivă, vizau probleme ce țin de modul de interpretare și aplicare a legii la cauzele deduse judecății, aspect ce excedează competenței instanței de contencios constituțional, iar excepția de neconstituționalitate a fost respinsă ca inadmisibilă.

5. Dispozițiile art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011, în forma sa inițială, aplicabile în anul 2011, nu prevedeau expressis verbis că în baza de calcul asupra căreia se aplică procentul "p" se include și taxa pe valoarea adăugată, însă, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2011 ce completează Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011, respectiv prin introducerea art. 31 , s-a prevăzut în mod expres că formula de calcul include și taxa pe valoarea adăugată.

Prin urmare, în cazul notificărilor transmise de Casa Națională de Asigurări de Sănătate întemeiate pe dispozițiile art. 3, și nu pe cele ale art. 31 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011, numai instanțele de judecată aveau competența legală să facă interpretarea și aplicarea legii și să stabilească în ce măsură, potrivit dispozițiilor art. 3 din ordonanța de urgență, procentul "p" urmează a fi aplicat și asupra taxei pe valoarea adăugată.

II. Ulterior, prin Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 20 februarie 2013, Curtea fiind sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 31, a declarat neconstituțională sintagma "care include și taxa pe valoarea adăugată", chiar dacă prin art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, anterioară pronunțării acestei decizii, s-a prevăzut cu claritate că procentul "p" nu se mai aplică și asupra taxei pe valoarea adăugată.

În această situație, analizând evoluția prevederilor legale ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011, se constată că inițial nu era prevăzut că procentul "p" se aplică și asupra taxei pe valoarea adăugată; ulterior, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2011 s-a prevăzut că "începând cu trimestrul I al anului 2012 contribuția trimestrială, [] se calculează astfel: [...]", iar "prin valoarea vânzărilor (...) se înțelege valoarea medicamentelor suportate, potrivit legii, din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, care include și taxa pe valoarea adăugată", pentru ca apoi, potrivit ultimei completări apărute prin Ordonanța Guvernului nr. 17/2012, să fie clarificată această problemă, în sensul că în valoarea vânzărilor asupra căreia se aplică procentul "p" nu se include și taxa pe valoarea adăugată, respectiv că "începând cu trimestrul IV 2012, calculul contribuției trimestriale se realizează potrivit formulei prevăzute la art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 (...), unde CTt și BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată (...) ".

În tot acest interval, instanțele de judecată erau chemate să facă aplicarea prevederilor legale potrivit principiului tempus regit actum.

Cum, potrivit jurisprudenței sale constante, forța obligatorie ce însoțește dispozitivul se aplică și considerentelor deciziilor Curții Constituționale, instanțele judecătorești urmează să aplice prevederile legale potrivit deciziilor Curții Constituționale, în sensul că baza de calcul a taxei clawback nu conține și taxa pe valoarea adăugată.

III. Distinct de cele constatate în jurisprudența anterioară a instanței de contencios constituțional, Curtea reține, pe de o parte, că taxa de clawback este o taxă parafiscală, stabilită potrivit prevederilor art. 139 din Constituție, în virtutea cărora "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". Așadar, taxele parafiscale reprezintă o categorie distinctă, specială de venituri care sunt legal dirijate în beneficiul instituțiilor și/sau organismelor cărora statul consideră oportun să le asigure realizarea, pe această cale, a unor venituri complementare.

Ca atare, este dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească plătitorii taxelor parafiscale, în speță ai taxei de clawback, respectiv agenții economici care sunt vizați în mod expres de reglementările Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011.

Pe de altă parte, Curtea observă că prevederile criticate au fost edictate în virtutea prevederilor art. 61 din Constituție, potrivit cărora "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a țării", coroborate cu cele ale art. 115 referitoare la delegarea legislativă, astfel încât modificarea, completarea ori abrogarea normelor juridice constituie atribuții exclusive ale acestuia.

IV. Totodată, Curtea observă că asupra excepției de neconstituționalitate a unor dispoziții din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011, în forma sa inițială, respectiv aplicabilă pentru anul 2011, s-a mai pronunțat, în raport cu critici și prevederi similare, formulate chiar de autoarele prezentei excepții de neconstituționalitate, însă, într-o altă cauză aflată pe rolul instanțelor de judecată având ca obiect soluționarea unei cereri de anulare a unor notificări comunicate în temeiul art. 3 al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011. În acest sens este Decizia nr. 52 din 12 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 28 martie 2013, prin care Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate.

V. Având în vedere cele prezentate mai sus și, dat fiind că, în speța de față, instanța de judecată a sesizat Curtea Constituțională prin Încheierea din data 12 februarie 2013, înainte de publicarea Deciziei nr. 39 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 20 februarie 2013, excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă în ceea ce privește sintagma "care include și taxa pe valoarea adăugată" și inadmisibilă în ceea ce privește celelalte dispoziții ale art. 31 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

I. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor privind sintagma "care include și taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul art. 31 alin. (5) al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011, astfel cum a fost completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2011, excepție ridicată de Societatea Comercială "Terapia" - S.A., cu sediul în Cluj-Napoca, în nume personal, precum și în numele Societății Comerciale Ranbaxy UK LTD și Societății Comerciale Daiichi Sankyo Europe GmbH, în calitate de reprezentant legal, în Dosarul nr. 5.492/2/2012 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

II. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a celorlalte dispoziții ale art. 31 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, excepție ridicată de aceleași autoare în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 21 mai 2013.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu
;
se încarcă...