Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - MADR

Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013 - versiunea consolidată decembrie 2012 - Număr CCI: 2007RO06RPO001

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 31 decembrie 2012 până la 25 mai 2015, fiind înlocuit prin Program 2015;

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  

Acronime

AF - Asociație Familială

AM - Autoritate de Management

AMIGO - Ancheta asupra Forței de Muncă în Gospodării

ACIS - Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale

ANCA - Agenția Națională de Consultanță Agricolă

ANCFS - Autoritatea Națională pentru Coordonarea Fondurilor Structurale

ANIF - Administrația Națională pentru Îmbunătățiri Funciare

ANPA - Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură

ANCPI - Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară

ANZM - Agenția Națională a Zonei Montane

APDRP - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit

APIA - Agenția de Plăți și Intervenții în Agricultură

ARS - Autoritatea Română pentru Silvicultură

ASA - Ancheta Structurală în Agricultură

ASAS - Academia de Științe Agricole și Silvice

ASN - Anuarul Statistic Național

BDCE - Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei

BEI - Banca Europeană de Investiții

BIM - Biroul Internațional al Muncii

BIRD - Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare

CE - Comunitatea Europeană

CEE - Comunitatea Economică Europeană

CEFIDEC - Centrul de Formare și Inovație pentru Dezvoltare în Carpați

CJ - Centre judetene ale Agenției de Plăți și Intervenții în Agricultură

CLC - Corine Land Cover

CMEF - Cadrul Comun de Monitorizare și Evaluare

CNC - Comitet Național de Coordonare

CRESC - Comitete Regionale de Evaluare Strategică și Corelare

CRPDRP - Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit

DADR - Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală

DCA - Directiva Cadru pentru Apă

DGDR - Direcția Generală Dezvoltare Rurală

DGRSCDF - Direcția Generală de Regim Silvic și Cinegetic și Dezvoltare Forestieră

DR7U - Dezvoltarea Resurselor Umane

FC - Fond de Coeziune

FEADR - Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală

FEDR - Fondul European de Dezvoltare Regională

FEP - Fondul European de Pescuit

FEGA - Fondul European de Garantare Agricolă

FIDA - Fondul Internațional de Dezvoltare Agricolă

FRDMR - Federația Română pentru Dezvoltare Montană și Rurală

FSE - Fondul Social European

GAEC - Bune Condiții Agricole și de Mediu

GAL - Grup de Acțiune Locală

GES - Gaze cu Efect de Seră

GIL - Grupuri de Inițiativă Locală

HACCP - Analiza Pericolelor și punctelor Critice de Control

HNV - Valoare Naturală Ridicată

IACS - Sistem Integrat de Administrare și Control

ICAS - Institutul de Cercetări Agricole și Silvice

ICDA - Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Economie Agrară

ICPA - Institutul de Cercetare pentru Pedologie și Agrochimie

IMM - Întreprinderi Mici și Mijlocii

INS - Institutul Național de Statistică

IPSTA - Indicatorul privind Păsările Specifice Terenurilor Agricole

ISO - Organizația Internațională pentru Standardizare

ITRSV - Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare

LDSC - Linii Directoare Strategice Comune

LFA - Zone defavorizate

MAFA - Acord Multianual de Finanțare

MAB - Omul și biosfera

MADR - Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

MEF - Ministerul Economiei și Finantelor

MIRA - Ministerul Internelor și Reformei Administrative

MMDD - Ministerul Mediului și Dezvoltarii Durabile

MMFES - Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse

MMP - Ministerul Mediului și Pădurilor

NUTS - Nomenclatorul Unităților Teritoriale de Statistică

OECD - Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică

OJPDRP - Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit

ONG - Organizație Non Guvernamentală

ONRC - Oficiul Național al Registrului Comerțului

OPCP - Oficiul de Plăți și Contractare PHARE

OS - Obiective Strategice

OSC - Obiective Strategice Comune

PAC - Politica Agricolă Comună

PDNC - Plăți Directe Naționale Compensatorii

PERE - Planul European de Redresare Economică

PFA - Persoană Fizică Autorizată

PND - Planul Național de Dezvoltare

PNDR - Programul Național de Dezvoltare Rurală

PNR - Programul Național de Reforme

PIB - Produsul Intern Brut

PNS - Plan Național Strategic

PO - Program Operational

POR - Program Operațional Regional

POS - Program Operațional Sectorial

POSDRU - Program Operațional Sectorial de Dezvoltare Resurse Umane

PPS - Puncte Procentuale Standard

PUG - Planul de Urbanism General

PUZ - Planul de Urbanism Zonal

RGA - Recensământul General Agricol

RNDR - Rețeaua Națională de Dezvoltare Rurală

RNP - Regia Națională a Pădurilor

RNAPR - Rețeaua Națională a Ariilor Protejate din România

SAC - Arii Speciale de Conservare

SAPARD - Programul SAPARD

SAPS - Schema de Plăți pentru Suprafețe Individuale

SAU - Suprafața Agricolă Utilizată

SCF - Sistem de Certificare Forestieră

SCI - Situri de Importanță Comunitară

SEA - Evaluarea Strategică de Mediu

SMR - Cerințe de management obligatorii

SOR - Societatea Ornitologică Română

SPA - Arii de Protecție Specială Avifaunistică

SPCDR - Sistemul de Procesare a Cererilor de Dezvoltare Rurală

SSPA - Sistemul SAPARD de Procesare a Aplicațiilor

TEP - Tone Echivalent Petrol

TIC - Tehnologia Informației și Comunicării

UAM - Unitate Anuală de Muncă

UAT - Unități Administrativ Teritoriale

UDE - Unități de Dimensiune Economică

UE - Uniunea Europeană

UE-15 - 15 state membre ale UE anterior aderării din 1995

UE-25 - 25 state membre ale UE după aderarea din 2004

UE-27 - 27 state membre ale UE după aderarea din 2007

UM - Unități Muncă

UNESCO - Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură

USAMV - Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară

USR - Unitate de Sprijin a Rețelei

USDA-FAS - Departamentul Statelor Unite pentru Agricultură - Serviciul Străin pentru Agricultură

VAB - Valoarea Adăugată Brută

Capitolul 1 Titlul programului de dezvoltare rurală

Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013 al României

Capitolul 2 Statul membru și regiunea administrativă

2.1. Aria geografică de aplicabilitate

Programul este unic și acoperă întregul teritoriu al României.

2.2. Regiunile clasificate ca obiectiv "Convergență"

Întreg teritoriul României este clasificat ca Obiectiv de "Convergență".

Capitolul 3 Analiza situației actuale1, caracterizată prin puncte tari și puncte slabe, strategia aleasă pe baza acesteia și evaluarea ex-ante

1 Indicatorii aferenți situației curente și comparațiile cu statele UE sunt redați în Anexa 1 - "Indicatori de bază"

3.1. Analiza situației din perspectiva punctelor forte și a punctelor slabe

3.1.1. Contextul socio-economic general din zona rurală

3.1.1.1. Situația economică generală

România se bucură de un potențial de dezvoltare important, însă nefolosit. Cu o suprafață totală de 238 mii km2 și o populație de peste 21 milioane de locuitori, România, este ca mărime, cel de-al doilea nou stat-membru al Uniunii Europene, după Polonia. Ea reprezintă 6% din suprafața totală a Uniunii Europene și 4% din populația acesteia. Investițiile și competitivitatea din România constituie încă elemente care trebuie îmbunătățite, pentru a se reuși o accelerare a creșterii economice și asigurarea unei convergențe a veniturilor cu cele din UE. În anul 2005, România deținea mai puțin de 1% din PIB-ul Comunității Europene, înregistrând o creștere rapidă a PIB-ului pe cap de locuitor, dar rămânând la 34% din media Uniunii celor 25 (INS - Anuarul Statistic al României, 2006). Aceste discrepanțe sunt în curs de diminuare, în urma integrării în Uniunea Europeană. Economia românească se dezvoltă într-un ritm rapid, comparativ cu economia din UE, iar nivelul PIB începe să crească. După înregistrarea unui declin important, către sfârșitul anilor 1990, economia românească și-a reluat creșterea începând cu anul 2000 și a înregistrat o rată anuală medie de creștere de 5%. Vârful acestei evoluții a fost atins în 2004, înregistrând o rată de creștere a PIB de 8,5% față de anul anterior.

Zonele rurale dispun de un potențial de creștere substanțial și au un rol social vital. Conform definiției2 din legislația națională, zonele rurale din România acoperă 87,1% din teritoriul țării, cuprinzând 45,1% din populație (la 1 iulie 2005, conform indicatorilor Institutului Național de Statistică3), și anume, 9,7 milioane de locuitori. Densitatea medie a populației din zonele rurale a rămas relativ constantă de-a lungul anilor (la circa 45,1 locuitori/km2). Definiția OCDE pentru noțiunea de ruralitate4 conduce la cifre ușor diferite, însă permite comparațiile pe plan internațional. Deși asemănătoare din punctul de vedere al distribuției în teritoriu, populația României are un nivel de ruralitate mult mai pronunțat, ponderea populației rurale din România reflectă incidența mai mare a acesteia față de alte țări din UE, unde așezările rurale sunt mai puțin populate și la scară mai redusă, ca alternativă față de concentrările urbane. Multe dintre aceste comunități rurale contribuie, într-o mică măsură, la creșterea economică, însă își păstrează structura socială și modul tradițional de viață.

2 Din punct de vedere administrativ, teritoriul României este organizat, la nivel NUTS 5, în 319 localități (dintre care 103 municipii - cele mai importante orașe), care formează zona urbană, și 2.851 comune, care constituie zona rurală (la 31 decembrie 2005), conform Legii 350/2001 privind amenajarea teritorială și urbanismul și Legii 351/2001 referitoare la aprobarea Planului Național de Amenajare Teritorială. La rândul lor, comunele sunt, în majoritatea lor, formate din mai multe sate (existând, în total, 12.946 sate), care nu au responsabilități administrative. Pentru ca o comună să devină oraș, trebuie aprobată o lege specifică. Orașele și comunele sunt grupate în județe (nivel NUTS3), care au funcții administrative. Cele 42 județe sunt grupate în 8 regiuni de dezvoltare (NUTS2), care nu au funcții administrative.

3 În prezent, România dispune de o bază de date care cuprinde indicatorii relevanți ai zonelor rurale, definiți conform legislației naționale. Analiza din Planul Național Strategic se bazează pe acești indicatori; în viitor, se va examina posibilitatea aplicării metodologiei OCDE.

4 Definiția OCDE, care ia în considerare densitatea populației de la nivel local, clasifică drept rurale unitățile administrative de stat de la nivel local cu mai puțin de 150 locuitori/km2. Apoi identifică trei categorii de regiuni (de nivel NUTS3 sau NUTS2): majoritar rurale (cu peste 50% din populație, aflată în comunități rurale), intermediare (între 15 și 50% din populație, în comunitățile rurale) și majoritar urbane (cu mai puțin de 15% în comunități rurale).

Populația rurală nu este distribuită uniform. Există diferențe semnificative din punctul de vedere al densității populației, pe tot teritoriul României. Majoritatea comunelor cu mai puțin de 50 locuitori/km2 sunt grupate în partea de vest a țării, comparativ cu zonele din est și din sud, unde predomină comunele, cu densități ale populației de 50-100 locuitori/km2. Cele mai populate zone rurale sunt cele din nord-estul țării, unde rata natalității este ridicată, și în regiunile din sud, puternic industrializate în perioada comunistă. Există mari disparități, determinate în special de influența reliefului la nivel regional și județean. În acest context, se remarcă cele 24 de comune și orașe care se suprapun în totalitate sau parțial cu Rezervația Biosferei Delta Dunării unde densitatea medie a populației este de 28,7 locuitori/km2.

Restructurarea agriculturii și revitalizarea economiei rurale pot constitui pârghii importante de dezvoltare. Contribuția agriculturii la PIB a fost întotdeauna ridicată. Valoarea adăugată brută (VAB) a agriculturii a reprezentat 12,1% din PIB și 13,6% din totalul VAB (INS, 2006). Cu toate acestea, ea rămâne scăzută, având în vedere resursele neutilizate. Populația angajată în agricultură și silvicultură, de exemplu, are o pondere mult mai mare (32%), reflectând șomajul și o productivitate redusă a muncii. Restructurarea agriculturii va avea un impact deosebit asupra economiei rurale în general, având în vedere că agricultura continuă să rămână cea mai importantă activitate din spațiul rural și o sursă esențială de venit pentru gospodării.

Restructurarea activităților la nivelul fermelor și intensificarea capitalului pentru fermele comerciale va duce inevitabil la utilizarea unei forțe de muncă mai scăzute, pentru îmbunătățirea competitivității. Experiența din alte sisteme agricole, din statele membre sau din alte țări, reprezintă o dovadă importantă în acest sens.

Populația activă reprezintă 46,3% din totalul locuitorilor din spațiul rural și poate contribui la susținerea creșterii economice din zonele rurale, dacă vor exista mijloace de stimulare adecvate.

3.1.1.2. Situația demografică a zonei rurale - privire de ansamblu

Declinul populației din România, mai pronunțat în zonele rurale, constituie o problemă care va trebui rezolvată dacă se dorește dezvoltarea economică a acestor regiuni.

De la vârful atins în 1989, populația totală a României a înregistrat o scădere rapidă. Această tendință este foarte pronunțată în zonele rurale. Numărul locuitorilor din zonele urbane a depășit numărul locuitorilor din zonele rurale pe la jumătatea anilor 1980, ca urmare a problemelor economice cu care se confruntă România în acea perioadă. Odată cu explozia economică din ultimii ani, populația urbană a crescut într-o oarecare măsură, în timp ce numărul locuitorilor din zonele rurale a continuat să scadă.

Procesul de îmbătrânire și scăderea naturală a populației, care decurge din această situație, constituie principalii factori ai declinului populației rurale. Între 1998 și 2005, se constată următoarele: (1) ponderea categoriei de vârstă 0-14 ani din totalul populației rurale a scăzut; (2) ponderea categoriei de vârstă 15-64 ani a rămas relativ stabilă; (3) ponderea categoriei de peste 65 ani a înregistrat o tendință ascendentă, ajungând, în 2005, la 19% din totalul populației rurale (față de 11% în zona urbană). Scăderea naturală a populației rurale s-a accelerat semnificativ în ultimii cinci ani, ajungând la rate de aproape - 4/1.000 de locuitori iar a populației din zonele urbane a fost mult mai scăzută, situându-se în jurul valorii de -1, înainte de a atinge valoarea 0 și ulterior devenind pozitivă în 2005.

Deși pozitiv, procentul de migrare internă - dinspre urban spre rural - nu poate compensa acest declin. La începutul anilor '90, a avut loc o migrare masivă din zonele rurale către cele urbane. Tendința s-a inversat pe parcursul anilor '90, pe măsură ce restructurarea economică și restituirea terenurilor au determinat creșterea atractivității zonelor rurale, astfel încât către sfârșitul anilor '90, rata netă a migrației urban-rural a devenit pozitivă, deși a înregistrat unele fluctuații în valori absolute. Cu toate acestea, migrația urban-rural rămâne insuficientă pentru a compensa declinul populației rurale.

Rata de migrare internă, înspre zona rurală, în România (ani selectați din intervalul 1990-2005)

1990 1991 1993 1995 1997 1999 2001 2003 2004 2005
-521.422 -105.789 -48.910 -12.500 12.588 26.620 9.490 23.485 39.554 20.537

Migranții cu vârste mai înaintate înlocuiesc treptat populația mai tânără din spațiul rural. La începutul anilor '90, migranții către zonele urbane proveneau din toate categoriile de vârstă. Tendința s-a modificat în cea de-a doua jumătate a decadei, tinerii începând să plece din zonele rurale, iar persoanele mai în vârstă migrând în zona rurală. Spațiul rural a devenit din ce în ce mai atractiv pentru populația de peste 35 ani și mai cu seamă pentru cei de 45-54 ani, care sunt, de obicei, mai vulnerabili pe piața muncii din spațiul urban și care se îndreaptă către zonele rurale, unde încep să desfășoare activitatea de subzistență. Cu toate acestea, pentru unele persoane, traiul în spațiul rural este o preferință față de aglomerarea urbană. Populația activă tânără migrează în zonele urbane, în căutarea unor locuri de muncă mai bune și a unui mod de viață mai atractiv.

Rata netă de migrare internațională este, de asemenea, semnificativă și este legată în principal de categoria de vârstă mai tânără, din spațiul rural. Migrarea externă a devenit un aspect cu o amploare semnificativă pentru România, în special în ultimii câțiva ani. Deși nu există date oficiale complete în acest sens5, estimările indică faptul că peste 2 milioane de români - sau circa 10% din totalul populației lucrează în străinătate (în țări ca Spania, Italia, Grecia și Germania; sursa: Open Society Foundation, noiembrie 2006). Majoritatea lor optează numai pentru angajări temporare. Potrivit aceluiași studiu, incidența migrării în străinătate pare să fie mai mare în rândul bărbaților decât în rândul femeilor și mai ridicată în rândul populației tinere, față de adulți și vârstnici. Femeile din zona rurală înclină mai mult spre migrarea internațională temporară la vârste mai tinere (18-29), față de femeile din zona urbană.

5 Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă furnizează urmatoarele date statistice referitoare la migrarea în străinătate a forței de muncă în 2006 (față de 2002): (1) 53.029 (față de 22.305), pe baza acordurilor bilaterale; (2) 14.742 (față de 369), prin agențiile de angajări private și (3) 89.663 (față de 82.879), majoritatea în țări ale UE, pe baza informațiilor furnizate de misiunile diplomatice.

Rata migrației fluctuează astfel: în Centrul țării (19,8%), în regiunea Nord-Est (17% din numărul total al emigranților români.) (INS, Anuarul Statistic al României, 2006)

Pentru următoarea decadă, se estimează că numărul lucrătorilor emigranți va înregistra o scădere sigură, deoarece economia României dezvoltă și oferă, progresiv și sigur, mai multe oportunități de ocupare și performanță personală indivizilor.

Migrarea în străinătate are implicații economice și sociale majore, îndeosebi în zonele rurale. Sumele de bani trimise în țară de către cei care lucrează în străinătate, creează fluxuri financiare importante în economia rurală. Alături de modificările de atitudine în ce privește migrarea în străinătate, acești bani pregătesc calea pentru modernizarea și dezvoltarea spațiului rural. Cea mai mare parte a acestor sume sunt investite în tranzacțiile imobiliare (locuințe și terenuri), în încercarea de a se ridica nivelul calitativ al vieții și de a se asigura un mijloc de protecție în cazul eventualelor probleme financiare. Spiritul antreprenorial constituie și el un element care se dezvoltă în rândul celor care au lucrat în străinătate (7% sunt dispuși să înceapă o activitate agricolă comercială, în timp ce 24% își deschid afaceri în sectorul non-agricol). Cu toate acestea, migrarea în străinătate atrage după sine costuri sociale. Dinamica intensă a migrării nu compensează capacitatea de reacție a sistemului de asistență socială. Au loc separări ale membrilor familiilor, copiii rămânând în grija rudelor din țară.

Un studiu efectuat de Fundația SOROS indică faptul că aproximativ 170.000 copii din ciclul gimnazial au cel puțin un părinte care lucrează în străinătate. Dintre aceștia, 80.000 au doar tatăl plecat, 55.000 doar mama, iar în cazul a 35.000 dintre ei, atât mama, cât și tatăl sunt la lucru peste graniță. Cele mai afectate regiuni sunt vestul (Banatul, Crișana, Maramureșul), unde 27% din părinții copiilor din ciclul gimnazial lucrează în străinătate și estul (Moldova), cu 25%.

Diversitatea etnică din România este mai degrabă redusă. Populația totală este predominant românească (89,48%, conform Recensământului populației din 2002). Ponderea românilor a înregistrat o ușoară creștere de-a lungul anilor (85,64% în 1956 și 88,12% în 1977). Minoritățile etnice principale sunt maghiarii (6,60%), romii (2,47%) și germanii (0,28%). Totuși, unele minorități etnice tind să fie mai rurale decât altele. Incidența populației rome din spațiul rural este de 61%, un procent mult mai ridicat decât incidența populației rurale de origine germană (30%). Pe plan regional, cea mai mare diversitate etnică se poate observa în Transilvania, Banat, Bucovina și Dobrogea.

3.1.1.3. Piața muncii

Urbanizarea crescută a populației active. Creșterea economică recentă, concentrată în mare parte în sectoarele urbane, non-agricole ale economiei, atrage populația activă în zonele urbane. Migrarea în exterior a populației rurale tinere, alături de îmbătrânirea populației rurale, conduce la un declin al forței de muncă disponibile din spațiul rural. Populația rurală activă a scăzut cu aproape 7% în perioada 2002-20056, ajungând la circa 4,5 milioane, în timp ce populația activă urbană a crescut cu 3%. În cifre absolute, rata de ocupare a urmat îndeaproape această tendință, aproximativ 4,2 milioane de persoane având locuri de muncă în zona rurală.

6 Din cauza unor modificări ale metodologiei statistice, datele nu sunt comparabile cu anii anteriori.

Rata de ocupare a populației din mediul rural, raportată la totalul populației active rurale, cu vârsta cuprinsă între 15 și 64 de ani a scăzut cu 6,8%, în perioada 1998-2005, atingând procentul de 61,6% în anul 2005.

Ratele de participare și ocupare crescute din zonele rurale maschează șomajul ascuns.

Rata de participare din zonele rurale depășește cu 5-10% nivelul din zonele urbane în perioada 2002-2005, deși se înscrie pe o curbă descendentă. Convergența dintre ratele de participare rurală și urbană a fost o consecință a îmbătrânirii constante a populației rurale și a atractivității crescute a pieței muncii din spațiul urban. Rata de ocupare din zona rurală depășește și ea, cu un procent semnificativ, pe cea din zona urbană, rezultatul fiind o rată a șomajului rural mult mai scăzută (5,2%) decât cel urban (8,8%). Numărul actual al șomerilor din spațiul rural este 232.000, ceea ce reprezintă 33% din numărul total de șomeri din România. În loc să reflecte existența unor ocazii de angajare mai bune, rata de ocupare ridicată din zona rurală indică o ocupare insuficientă - persistentă - a forței de muncă din această zonă. Majoritatea locuitorilor din spațiul rural lucrează pe cont propriu, în special în agricultură, unde productivitatea și veniturile medii continuă să rămână scăzute, așa cum le indică ponderea ridicată a ocupării (32,2%) față de contribuția acestui sector la PIB (14%).

În profil regional, tendințele privind gradul de ocupare a populației din totalul populației active, se reflectă diferit, în funcție de specificitatea socio-economică zonală și de transformările complexe ce au avut loc în cadrul economiei naționale, ca urmare a procesului de restructurare.

Caracteristicile regionale ale acestui fenomen sunt:

- Reducerea ponderii agriculturii, ca domeniu de activitate pentru locuitorii mediului rural, din regiunile Vest, Nord-Vest, Centru și București și orientarea spre sectorul industriei și al serviciilor în aceste regiuni;

- Menținerea interesului pentru sectorul agricol în regiunile Nord-Est, Sud-Est, Sud și Sud-Vest, unde populația ocupată înregistrează fie stagnări, fie creșteri;

- Reorientarea populației spre sectorul serviciilor, în detrimentul sectorului industrial în regiunile Nord-Est, Sud-Est, Sud și Sud-Vest, evoluție generată, pe de o parte de dinamica ascendentă a sectorului serviciilor, iar pe de altă parte a recesiunii resimțită de sectorul industrial.

Situația structurii populației active, pe grupe de vârstă și regiuni de dezvoltare prezintă aspecte importante din punctul de vedere al potențialului forței de muncă în rural, și anume:

• Nivelul maxim al populației active este reprezentat de categoria de vârstă cuprinsă între 35-49 de ani, aspect valabil pentru toate regiunile de dezvoltare, cu excepția municipiului București; urmat de grupa 25-34 de ani, cu valori foarte apropiate de grupa 35-49 de ani;
• Grupa 50-64 ani prezintă un nivel comparabil cu cel al primelor două grupe, însă, în unele situații, diferențele sunt semnificative;
• Grupele 15-24 ani și peste 65 de ani ocupă ultimele poziții.

Există anumite diferențe între regiunile de dezvoltare în cadrul aceleiași grupe de vârstă; acestea sunt mai evidente în cazul grupelor marginale, de 15-24 ani și peste 65 de ani și mai mici pentru celelalte grupe de vârstă.

Astfel, la nivel național, după statutul profesional, populația este reprezentată de 37.000 femei-patron față de 117.000 bărbați-patron. În ceea ce privește lucrătorii pe cont propriu, s-a înregistrat un număr de 521.000 femei, comparativ cu 1.274.000 bărbați precum și un număr de 878.000 femei cu statut de lucrător familial neremunerat, față de 389.000 bărbați, fapt ce conduce la concluzia că prezența femeilor în toate aceste activități este mult mai redusă comparativ cu participarea bărbaților (INS, 2005).

De asemenea, tinerii din mediul rural, cu vârste cuprinse între 15-34 ani sunt reprezentați după statutul profesional, astfel: patroni 23,3% din totalul de 33.000, lucrători pe cont propriu, 21% din totalul de 1.553.000 și 46% lucrători familiali neremunerați din 1.198, statistică ce arată că segmentul tinerilor este slab reprezentat în mediul de afaceri (INS, 2005).

Până de curând, sectorul primar a constituit principalul furnizor de locuri de muncă din economia țării. În 2005, agricultura, silvicultura și piscicultura (clasificare CAEN) au angajat 2,9 milioane de persoane, reprezentând 32,2% din totalul locurilor de muncă (față de 30,3% în industrie și construcții și 37,5% în sectorul servicii). Cu toate acestea, odată cu creșterea economică începută în 2000, agricultura a pierdut din forța de muncă, aceasta migrând către sectoarele secundar și terțiar. Totuși, sectorului primar prezintă importanță în ceea ce privește furnizarea locurilor de muncă în spațiul rural.

Majoritatea locuitorilor rurali sunt ocupați în agricultură, silvicultură și piscicultură (64,2%), în timp ce doar 18,7% muncesc în sectorul secundar, iar 17,1% în sectorul terțiar.

Agricultura are un rol important pentru asigurarea unui venit, prin propria angajare, în timp ce diversificarea activităților din zona rurală rămâne o problema care trebuie rezolvată. Majoritatea celor care lucrează în agricultură sunt proprii lor angajați, iar agricultura reprezintă doar 3,2% din numărul total de angajați din economia țării. Economia rurală non-agricolă utilizează numai 24,5% din populația rurală activă. Numărul locurilor de muncă din sectorul non-agricol rural s-a diminuat în intervalul 1998-2005. Acest declin se explică prin micșorarea sau restructurarea sectoarelor rurale non-agricole, creșterea migrării în exterior, în rândul populației active și veniturile medii scăzute din zona rurală, care generează mai puțină ocupare și mai puține oportunități de diversificare. Diversificarea activităților din zona rurală rămâne o problemă care trebuie rezolvată; numai 457.000 locuitori rurali (10% din totalul locurilor de muncă din rural) lucrau în sectorul meșteșugăresc.

Statisticile referitoare privind gradul de ocupare al forței de muncă subestimează numărul de persoane implicate în activități agricole. O anchetă structurală a sectorului agricol indică faptul că în 2005, nu mai puțin de 8,5 milioane de persoane au contribuit la producția agricolă. Această cifră cuprinde persoanele pentru care agricultura reprezintă activitatea principală, dar și cele pentru care agricultura este o activitate secundară, dar care nu sunt cuprinse în statisticile oficiale ale foței de muncă. Majoritatea acestora muncesc în exploatații individuale (8,4 milioane de persoane), în timp ce un procent minoritar lucrează în ferme cu personalitate juridică (78.366 de persoane). În medie, persoanele implicate în activități agricole au o performanță de numai 30% din potențialul unui angajat cu normă întreagă, fie din cauză că agricultura constituie o ocupație secundară, fie din cauza slabei productivități obținute din numeroasele exploatații individuale, de mici dimensiuni.

Restructurarea activităților la nivelul fermelor și intensificarea capitalului pentru fermele comerciale va conduce inevitabil, la utilizarea unei forțe de muncă mai reduse pentru îmbunătățirea competitivității. Experiența din alte sisteme agricole, din Statele Membre sau din alte țări, reprezintă o dovadă importantă în acest sens. Aceste schimbări cu impact negativ asupra șomajului arată încă o dată nevoia de creare de locuri de muncă în sectoarele non-agricole, pentru a putea absorbi forța de muncă eliberată din agricultură.

Pe piața muncii din zona rurală se observă diferențe regionale. Agricultura ca principală activitate ocupațională a scăzut în importanță în vestul, nord-vestul și centrul țării. Forța de muncă rurală din aceste regiuni s-a orientat din ce în ce mai mult către sectorul industriei și cel al serviciilor. Totuși, ponderea agriculturii în totalul gradului de ocupare s-a menținut sau chiar a crescut în restul regiunilor. La rândul său, șomajul rural înregistrează nivelele cele mai ridicate în sudul țării și cele mai scăzute în vestul și sud-vestul țării.

La nivel regional, se observă că cea mai mare pondere de ocupare în sectorul non-agricol din mediul rural se înregistrează în Regiunea de Centru, cu un procent de 30,8% în sectorul secundar și 24,6% în sectorul terțiar, în timp ce în Regiunea de Sud-Vest se înregistrează cea mai scăzută pondere (10,9%, respectiv 10,3%) (INS, 2005).

Totuși, economia rurală este slab diversificată și încă dependentă de activitățile agricole, ceea ce are drept consecință venituri reduse pentru întreprinzătorii din mediul rural.

3.1.1.4. Veniturile și nivelul de sărăcie

Veniturile rurale sunt relativ scăzute, iar discrepanța față de zonele urbane se mărește din ce în ce mai mult.

Referitor la venitul gospodăriilor, acesta diferă de la o gospodărie la alta, astfel că în zonele rurale media venitului/persoană/lună este de aproximativ 95 Euro, în timp ce în zonele urbane este stabilit în jurul sumei de 135 Euro. Venitul, la nivelul gospodăriilor rurale, provine în special din producția agricolă și asigură aproximativ 45% din venitul total, pe când în zonele urbane un procent de 61,1% provine din salarii. Media venitului provenit din activitățile non-agricole la nivel de gospodărie a fost în anul 2005, de aproximativ 12 Euro/lună reprezentând, doar 4,1% din venitul net ("Tendințe sociale" - INS 2005).

Veniturile rurale se diversifică, îndepărtându-se de predominanta agriculturii de subzistență. Ponderea veniturilor (atât în numerar, cât și în natură) din agricultură încă depășesc 40% din venitul total brut din zona rurală, în timp ce salariile se situează în prezent în jurul procentului de 25%. Mai mult, veniturile din agricultură provin în principal (77%) din surse în natură - cum ar fi alimentele produse în gospodării, pentru autoconsum, fapt care subliniază caracterul subzistent al agriculturii. Tendințele apărute în compoziția veniturilor rurale indică totuși faptul că are loc o diversificare a activităților, veniturile provenite atât din pensii cât și din salarii crescând în termeni reali, dar și ca pondere din totalul veniturilor rurale și depășește importanța veniturilor agricole în natură, care înregistrează o oarecare scădere.

Veniturile lunare din gospodăriile agricultorilor sunt de regulă mai mici decât cele din gospodăriile rurale obișnuite (283 RON pe cap de locuitor, față de 376 RON, în 2006). În plus, gospodăriile agricultorilor depind mult de sursele de venit nemonetar. Ponderea veniturilor agricole în natură ale gospodăriilor agricultorilor este mare, în detrimentul veniturilor în numerar.

Incidența sărăciei este considerabil mai mare în zonele rurale și în rândul angajaților din agricultură. În ultimii ani, economia românească s-a îmbunătățit, iar gradul de sărăcie a scăzut și el. Deși s-au înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește reducerea sărăciei absolute, beneficiile noului val de creștere nu ajung la toate segmentele populației. În România, sărăcia7 predomină în mediul rural, peste 70% din oamenii săraci se găsesc în zonele rurale. Grupurile expuse fenomenului de sărăcie sunt persoanele care lucrează în agricultură pe cont propriu (32%), șomerii (27%), persoanele care lucrează pe cont propriu în afara agriculturii și casnicele (23%). Prin prisma vârstei, incidența sărăciei este cea mai mare în rândul tinerilor (în special în categoria de vârsta 15-24) (Raportul INS&BM de monitorizare a sărăciei, bazat pe Ancheta bugetelor gospodăriilor; date din 2006).

7 Utilizând limita națională a sărăciei absolute, conform Ordonanței Guvernului nr. 488/26 mai 2005.

Între regiuni există diferențe substanțiale de incidență a sărăciei. Zonele rurale din estul și sud-vestul țării sunt cele mai sărace, în timp ce populația rurală din jurul capitalei și din partea de vest a țării au o situație materială mai bună.

3.1.1.5. Situația actuală a creditului rural

Disponibilitatea creditelor la nivel național a luat amploare în ultimii 4-5 ani, inclusiv în zonele rurale.

Nivelul de lichiditate din sectorul bancar este foarte ridicat, datorită fluxului de investiții străine și încrederii din ce în ce mai crescute în sectorul bancar, determinate de privatizarea și programul de reformă desfășurate în sectorul financiar. Totalul creditelor pentru agricultură acordate de sistemul bancar a urmat curba creditelor totale de investiții din România, ajungând să fie mai mult decât dublu față de 2004 (nu sunt disponibile date statistice oficiale pentru creditele rurale din afara agriculturii).

Volumul total al creditelor acordate în România pentru agricultură, silvicultură și piscicultură (sursa: BNR)

În ciuda multor îmbunătățiri semnificative din sistemul financiar rural, gradul de pătrundere al acestuia în spațiul rural rămâne redus. Sistemul financiar a fost restructurat, privatizat și modernizat în mare măsură și nu prezintă problemele de lichiditate. După o restrângere accentuată la sfârșitul anilor '90 și începutul anilor 2000, activitatea de furnizare a serviciilor financiare în zonele rurale și în agricultură a crescut, însă gradul de acoperire rămâne redus, fiind îndreptat în special către exploatațiile agricole mari, corporatiste, întreprinderile mai mari și creditele de consum. Pătrunderea în spațiul rural prin segmentul exploatațiilor agricole medii și prin IMM-uri rămâne în mare măsură dificilă, din cauza riscurilor și taxelor de tranzacționare percepute de băncile comerciale, a unei slabe baze de garantare bancară și a unor instituții de microfinanțare aflate în stadiu incipient.

Accesul limitat la credite de către segmentele cele mai dense al agricultorilor și a populației din mediul rural reduce capacitatea de a investi și îngreunează foarte mult absorbția fondurilor UE (precum fondurile SAPARD), care impun o cerință de prefinanțare din partea beneficiarilor.

Chiar dacă s-a îmbunătățit activitatea și situația lichidității din sistemul financiar, inclusiv în zonele rurale, o mare parte din credite se îndreaptă către segmentele "mai puțin riscante" și mai rentabile de pe piața financiară. Cardurile de credit, sistemele de leasing, creditele de consum, inclusiv creditele pentru locuințe și împrumuturile pentru societățile corporatiste absorb cea mai mare parte a creditelor. În România, este încă greu de obținut un împrumut de către o mică firmă start-up sau de către un agricultor.

Riscul și percepția riscului, mai degrabă decât aspectul lichidității sau ratele dobânzilor par să fie principalul aspect de care se lovesc segmentele insuficient deservite de pe piața financiară atunci când doresc să acceseze un credit, în special exploatațiile agricole mai mici și IMM-urile. Pe de o parte, băncile sunt obligate să gestioneze riscul și au tendința să evite segmentele de piață pe care le percep ca fiind riscante, iar pe de altă parte, un factor limitativ major pentru împrumuturi este faptul că agricultorilor sau IMM-urilor fie le lipsesc garanțiile (cum ar fi terenurile, construcțiile, locuința), fie nu sunt dispuși să le angajeze (având în vedere veniturile lor scăzute și instabile). Deseori, agricultorii și IMM-urile se folosesc de sumele primite din străinătate sau de veniturile obținute din salarii pentru a-și finanța investițiile.

În fața accesului încă dificil la credite - pentru marea majoritate a populației rurale din România - este important să se creeze instrumentele și mecanismele prin care să se poată reduce impactul riscurilor.

Pentru atenuarea acestor riscuri, se poate recurge la o întreagă varietate de abordări complementare. O primă cale este reducerea expunerii la riscurile legate de condițiile meteorologice, cu ajutorul sistemelor de asigurări, dar și prin adoptarea unor practici agricole și de lucrări ale solului îmbunătățite și prin ameliorarea materialului săditor, a sistemelor de irigații etc. Riscurile de piață pot fi și ele gestionate prin crearea și dezvoltarea unor burse de produse agricole, a unor sisteme de informare de piață și prin îmbunătățirea canalelor de comercializare și coordonării dintre procesatorii de produse agricole/lanțurile de supermarket-uri și agricultori, prin intermediul grupurilor de producători, încheierea de contracte cu fermele sau prin tranzacții financiare structurate. Riscurile legate de eficiența activității pot fi și ele abordate prin îmbunătățirea bazei de garanții bancare din zonele rurale, prin continuarea înregistrării sistematice a terenurilor intravilane și extravilane, așa cum s-a și inițiat prin programul național aplicat de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI). Facilitățile de garantare formală pot oferi la rândul lor alternative de reducere a riscurilor percepute de sectorul bancar.

Fondul de Garantare a Creditului Rural (FGCR) a fost înființat în 1994 prin finanțare PHARE, pentru a facilita accesul la credite și la alte instrumente financiare în zonele rurale, prin acoperirea unei părți din garanțiile solicitate de băncile comerciale și de alți furnizori de fonduri. Fondul garantează credite pe termen scurt, mediu și lung, iar suma garantată acoperă până la 100% din credit.

Au fost înființate și alte facilități de garantare a creditelor, precum Fondul Național de Garantare pentru împrumuturile angajate de IMM-uri, sau Fondul Român de Garantare pentru Creditele IMM. Având în vedere faptul că nu toți cei interesați își vor putea satisface nevoia de credite apelând la bănci, se mai pot face multe lucruri pentru a consolida considerabil sectorul financiar non-bancar, prin entități precum cooperativele de credit, societățile de leasing, instituțiile de microfinanțare, care pot deservi oameni care, în prezent, rămân în afara sectorului bancar formal.

Ministerul Agriculturii a lansat mai multe mecanisme de facilitare a accesului la credite pentru agricultură, cum este Legea 150/2003 și, mai recent, programul "Fermierul", lansat în 2005 și având ca scop încurajarea investițiilor pe termen lung în agricultură și în sectorul agroindustrial, precum și accelerarea absorbției fondurilor SAPARD, derulate prin Fondul de Credite pentru Investiții Agricole. Prin programul "Fermierul" s-au oferit lichidități suplimentare băncilor comerciale participante, cu dobânzi subvenționate (5%) și s-a permis garantarea cu utilajele achiziționate prin credit.

3.1.1.6. Utilizarea terenurilor

Suprafețe mari ale fondului funciar românesc pot fi utilizate pentru practicarea agriculturii

Având o suprafață agricolă de 14.741,2 mii ha (sau 61,8% din suprafața totală a țării) în anul 2005, România dispune de resurse agricole importante în Europa Centrală și de Est. Deși zone semnificative din suprafața agricolă utilizată sunt clasificate ca fiind zone defavorizate, condițiile pedologice sunt deosebit de favorabile activităților agricole de producție în regiunile de sud și de vest ale țării. Cea mai mare parte a suprafeței agricole este arabilă (63,9%) iar pășunile și fânețele dețin de asemenea ponderi importante (22,8% și respectiv 10,2%). Podgoriile și livezile, inclusiv pepinierele, reprezintă restul de 1,5% și respectiv, 1,4% din suprafața arabilă a țării (INS - Anuarul Statistic al României, 2006).

Suprafața agricolă a României a scăzut ușor de la un an la altul. Transferul suprafețelor de teren către sectorul forestier și al construcțiilor a constituit cauza principală a reducerii suprafaței agricole în ultimii douăzeci de ani. Reducerea suprafețelor de teren, prin includerea acestora în zona urbană, reprezintă un fenomen întâlnit în zonele cu productivitate mai mare, în timp ce schimbarea categoriei de folosință a terenului agricol în cel forestier apare, în special, în zonele defavorizate.

Pădurile acoperă o suprafață importantă, însă se situează încă sub potențial. Pădurile și alte terenuri cu vegetație forestieră (6.742,8 mii ha) reprezintă 28,28% din fondul funciar al României. Acesta este compus din păduri (6.233 mii ha), reprezentând 92,4% și alte terenuri acoperite cu vegetație forestieră. (INS - Anuarul Statistic al României, 2006).

Ponderea suprafețelor împădurite în totalul suprafeței României se situează sub media europeană și cu mult sub nivelul pe care cercetătorii îl consideră ca fiind un prag minim posibil, având în vedere condițiile naturale ale țării (32-35%).

Aproape toată suprafața agricolă și peste o treime din fondul forestier au fost privatizate. Retrocedarea și redistribuirea suprafețelor de teren agricol și forestier a început în anul 1991, desfășurându-se în mai multe etape succesive. Ca urmare, până în anul 2005, 95,6% din suprafața agricolă a țării și circa 33% din cea împădurită au fost retrocedate foștilor proprietari sau moștenitorilor legali ai acestora. Totuși, titlurile de proprietate au fost emise fără o verificare corespunzătoare a terenurilor din punct de vedere cadastral și fără înscriere în Cartea funciară. Identificarea și delimitarea parcelelor retrocedate nu au fost întotdeauna corect realizate, făcând astfel obiectul multor litigii și dispute.

Terenurile aflate în proprietatea publică a statului au în prezent o pondere de numai 0,5% din suprafața totală arabilă (367,2 mii ha), 0,7% din suprafața totală pășuni (231,2 mii ha) și 0,2% din suprafața totală de fânețe (32,4 mii ha) (INS, 2004).

Distribuția exploatațiilor agricole are un pronunțat caracter dual. În 2005, din totalul de 4.256.152 exploatații, 4.121.247 utilizau o suprafață agricolă de 13.906,7 mii ha. Suprafața agricolă medie a unei exploatații agricole din România este de 3,37 ha și este divizată în aproximativ 3,73 parcele, fapt care o situează cu mult sub dimensiunea medie a unei ferme europene. Această medie scăzută maschează disparitatea dintre exploatațiile agricole în ce privește dimensiunea acestora, remarcându-se o distribuție bipolară sau duală. Aproape 80% din suprafața agricolă utilizată (SAU) este împărțită aproximativ egal între două categorii: un grup foarte numeros (80% din totalul exploatațiilor), format din exploatații de mici dimensiuni, sub 5 ha și un grup foarte mic, de exploatații cu dimensiuni de peste 50 ha (13.830, care exploatează 40% din SAU). Restul de 20% din SAU este exploatată de către un segment intermediar, reprezentat de exploatații cu dimensiuni între 5 și 50 ha, segment care este redus comparativ cu alte țări din UE și care necesită a fi dezvoltat (INS - Anuarul Statistic al Romaniei, 2006).

Fermele mici sunt reprezentate în principal de exploatațiile individuale. Din cele 4.121.247, exploatațiile individuale lucrează 65,45% (sau 9.102.018,22 ha) din SAU, în timp ce 18.263 exploatații cu personalitate juridică exploatează diferența de 34,55% (4.804.683,06 ha). Exploatațiile individuale au, în medie, 2,15 ha, împărțite în 3,7 parcele, în timp ce exploatațiile cu personalitate juridică exploatează în medie 269 ha, divizate în circa 9 parcele. Majoritatea exploatațiilor cu personalitate juridică sunt ferme mari: 43% din ele exploatează mai mult de 50 ha, în timp ce numai 30% exploatează sub 5 ha (INS - Anuarul Statistic al României, 2006).

Cea mai mare parte a suprafeței agricole a exploatațiilor cu personalitate juridică aparține administrației publice, și anume, municipiilor și comunelor (44,2%). Restul este împărțit între societățile comerciale cu capital majoritar privat (35,81%), unitățile agricole private (15,44%), societățile comerciale cu capital majoritar de stat (1,25%), cooperative (0,08%) și alte tipuri (3,2%) (INS - Anuarul Statistic al României, 2006).

Asociațiile familiale și persoanele fizice autorizate reprezintă un tip particular de exploatații, fără personalitate juridică. Ele sunt, totuși, incluse în Registrul Comerțului. Există 3.863 asociații familiale înregistrate și 9.935 persoane fizice autorizate. Majoritatea celor din a doua categorie cultivă cereale (1.449), altele se ocupă cu cultivarea sau ameliorarea legumelor, cu horticultura și obținerea produselor de seră (743), fructelor (235), creșterea animalelor pentru lapte (498), creșterea ovinelor, caprinelor și ecvinelor (368), porcinelor (68) și păsărilor (109), în timp ce restul sunt furnizori de servicii agricole (Oficiul Național al Registrului Comerțului - 2007).

Proprietatea reprezintă principalul mod de deținere al unui teren agricol. Fragmentarea excesivă a proprietății și lipsa asocierii între agricultori diminuează competitivitatea sectorului agricol. În anul 2005, trei sferturi din SAU a fost exploatată de proprietari (sursa: Ancheta Structurală a Exploatațiilor Agricole, 2005) în timp ce doar 14% a fost arendată. Deși aflată în curs de dezvoltare, piața arendării rămâne limita-tă și beneficiază de aceasta mai ales exploatațiile mai mari. Ponderea terenurilor arendate din totalul suprafeței agricole devine relativ importantă numai în exploatațiile mai mari de 50 ha, unde terenurile arendate reprezintă circa o treime din dimensiunea totală a fermei.

3.1.2. Performanța sectoarelor agricol, forestier și alimentar

Performanța în agricultură a fost scăzută și a devenit tot mai instabilă. Acest lucru este rezultatul (i) unei structuri duale și "învechite" a exploatațiilor agricole, (ii) lipsei piețelor care să sprijine restructu-rarea și modernizarea sectorului agricol și (iii) a industriei alimentare care nu și-a încheiat încă procesul de restructurare și modernizare.

Analiza de mai jos va oferi mai întâi o privire de ansamblu asupra performanței generale la nivel de sector, apoi va examina aspecte legate de dezavantajele structurale din agricultură și industria alimentară, precum și cauzele care împiedică creșterea performanței și competitivității acestor sectoare.

3.1.2.1. Competitivitatea agriculturii, silviculturii și industriei alimentare

Performanța sectorului agricol a înregistrat un nivel scăzut. Lipsa competitivității este reflectată de productivitatea scăzută, de creșterea economică scăzută și de un deficit al balanțelor comerciale agroalimentare, având în vedere că agricultura și industria alimentară nu reușesc să țină pasul cu creșterea cererii de produse alimentare, determinată de creșterea economică generală rapidă și neputând face față competiției străine, în special celei din UE.

Ca ramură a economiei naționale, agricultura înregistrează un declin. În ciuda acestui fapt, România a fost una dintre țările Europei Centrale și de Est în care s-a înregistrat cea mai mică scădere a producției agricole de la începutul perioadei de tranziție. Nivelul producției agricole (cuantificată prin PAB - producția agricolă brută), a rămas relativ constant după 1980. Situația a fost deosebit de nefavorabilă în 1992, odată cu desființarea cooperativelor agricole de producție, precum și în ultimii ani, când sectorul a avut de suferit în urma condițiilor meteorologice precare. În primul an de tranziție, VAB din agricultură a înregistrat o scădere inferioară celei din industrie. Însă din anul 2000, sectorul industrial s-a bucurat de o creștere continuă, în timp ce sectorul agricol a înregistrat fluctuații semnificative, din cauza vulnerabilității în fața condițiilor de secetă. Agricultura a contribuit cu 13,6% din totalul VAB în 2004 (scăzând de la 20% în 1990), în timp ce sectorul primar (agricultura, silvicultura și piscicultura) a contribuit cu 14,1%, înregistrând o scădere de la 16,2% în 1998 (INS - Anuarul Statistic al României, 2006).

Deficitul din ce în ce mai mare al balanței comerciale agroalimentare reflectă scăderea competitivității. Schimbările structurale care au intervenit în perioada de tranziție au transformat România într-un importator net de produse agroalimentare. Deficitul balanței comerciale în sectorul agro-alimentar a atins 1,3 miliarde Euro în 2005, nivelul exporturilor fiind de 673,3 milioane Euro și al importurilor de 2.021,9 milioane Euro.

Deficitul balanței comerciale agroalimentare este determinat în mare parte de o industrie alimentară neperformantă. În anul 2005, produsele/sectoarele care au înregistrat o balanță comercială pozitivă (totalizând 430 milioane Euro) au fost: orzul, grâul, porumbul, șeptelul (bovine, ovine, cabaline), uleiul de floarea-soarelui și uleiul de soia, vinul, brânzeturile, mierea, conservele și produsele din carne, șroturile de floarea soarelui și nucile. În ceea ce privește produsele cu balanța comercială negativă, însumând 1.779 milioane Euro, peste jumătate (1.041 milioane Euro) a provenit din sectoare pentru care producția internă nu a acoperit necesarul de consum, precum: efectivele de porcine (carnea de porc), florile, legumele proaspete în afara sezonului, fructele, zahărul, malțul, slănina, fructele și legumele conservate, hameiul, tutunul.

Pentru principalele culturi, producția nu este constantă și se situează cu mult sub potențial. Aproximativ două treimi (69%) din suprafața cultivată (INS, 2006) este destinată cerealelor și mai ales culturilor de grâu și porumb. Suprafața ambelor culturi a fluctuat mult pe parcursul perioadei de tranziție, ajungând în prezent la niveluri care se situează cu puțin peste cele de la sfarșitul anilor '80.

În perioada 2000-2005, producția medie la grâu a fost de 2.508 kg/ha, în timp ce la porumb a fost de 3.150 kg/ha. Aceste niveluri s-au situat sub cele din perioada anterioară tranziției, specialiștii apreciind că nu reflectă decât 40% din potențialul agricol al grâului și, respectiv, 39,4% din cel al porumbului.

Culturile industriale, în special oleaginoasele, sunt pe locul doi ca pondere din suprafața cultivată (14,4% în 2005), după cereale. Producția de oleaginoase a înregistrat și ea variații mari pe parcursul perioadei de tranziție. După un declin înregistrat la începutul anilor '90, sectorul și-a revenit și s-a înscris pe o curbă ascendentă către sfârșitul decadei, datorită creșterii prețurilor internaționale și îmbunătățirilor din sectorul de procesare. O relație mai bună între agricultorii individuali și fabricile de prelucrare a semințelor oleaginoase a permis creșterea producției de semințe de floarea-soarelui în rândul micilor producători. Totuși, ultimii ani au fost marcați de o instabilitate crescândă în ceea ce privește produsele și nivelul recoltelor.

Piața biocombustibililor, aflată în plină dezvoltare, are potențialul de a modifica structura actuală a culturilor agricole. Deși, în prezent, România nu are o producție semnificativă de biocombustibil, statutul de membru al UE aduce cu el reglementări comunitare referitoare la o minimă utilizare a biocombustibililor pe plan intern. Având un potențial de creștere a producției interne de rapiță și soia și date fiind capacitățile actuale de prelucrare, România atrage din ce în ce mai mult interesul investitorilor străini în acest domeniu. Surse din sector indică faptul că România are potențialul de a produce, până în anul 2010, circa 2 milioane tone de bioetanol și 400.000 tone de biodiesel (Raportul GAIN RO6020).

Valorificarea surselor de energie regenerabilă reprezintă un obiectiv major în cadrul politicii UE, înscriindu-se în contextul renunțării treptate la folosirea combustibililor convenționali și al obținerii independenței energetice față de sursele externe de energie. România dispune de un potențial deosebit al surselor de energie regenerabilă, datorită poziției geografice, astfel:

• energia solară - potențialul exploatabil al producerii de energie electrică prin sisteme fotovoltaice este de aproximativ 1.200 GWh/an, reprezentative fiind zonele Câmpia de Sud și Dobrogea;
• energia eoliană - potențialul energetic eolian este ridicat în zona litoralului Mării Negre, podișurile din Moldova și Dobrogea și în zonele montane. În aceste zone se pot amplasa instalații eoliene cu o putere totală de până la 14.000 MW;
• biomasă - potențialul energetic de biomasă este ridicat la nivelul întregii țări, evaluat la circa 7.594 mii tep/an, ceea ce reprezintă aproape 19% din consumul total de resurse primare la nivelul anului 2000. Circa 54% din căldura produsă pe bază de biomasă se obține din arderea de reziduri forestiere;
• energia geotermală - în prezent, se află în funcțiune circa 70 sonde pentru apă caldă (cu temperatura de peste 60°C), în diferite zone geografice. Rezerva de energie geotermală cu posibilități de exploatare curentă în România este de circa 167 mii tep (7 PJ/an), zonele reprezentative fiind Câmpia de Vest și Câmpia de Sud.

În ceea ce privește podgoriile, suprafețele cultivate cu viță nobilă în perioada 1998-2005 au scăzut cu 16%. Randamentul soiurilor de viță nobilă este de numai 30 hl de vin/ha, cu mult sub media europeană, de 50 hl/ha. Suprafața cultivată cu soiuri hibride în gospodăriile individuale a scăzut și ea cu 20% în aceeași perioadă.

Suprafața acoperită de livezi a urmat și ea o tendință descendentă, scăzând cu 15% în perioada 1998-2005. Mulți cultivatori de fructe se confruntă cu lipsa mijloacelor financiare pentru reîntinerirea plantațiilor de pomi fructiferi, achiziționarea îngrășămintelor, pesticidelor și utilajelor, reabilitarea sistemelor de irigații și construirea unor capacități de depozitare adecvate. Toți acești factori influențează atât calitatea, cât și cantitatea producției interne de fructe.

În medie, suprafața cultivată cu legume a depășit 260.000 ha în perioada 2000-2005, înregistrând un vârf de 380.000 ha în 2004. În ciuda fluctuațiilor determinate de factorii climatici, tendința generală a acestei suprafețe a fost una ascendentă. Producția a urmat îndeaproape această tendință, atingând un nivel maxim de 4.773 mii tone în 2004 (sau 220,3 kg/cap de locuitor). Anul următor, 2005, a fost mai puțin favorabil, producția scăzând la 3.624 mii tone (sau 113,7 kg/cap de locuitor). Totuși, s-a înregistrat o creștere semnificativă față de anul 2000, când producția a fost de 112,7 kg/cap de locuitor.

Efectivele de animale au scăzut drastic pe parcursul perioadei de tranziție. Desființarea sau privatizarea cooperativelor agricole de producție și a fermelor de stat au avut drept rezultat apariția unor modificări structurale semnificative. Efectivele de animale au scăzut până la nivelul unităților care au apărut ulterior. Neputând utiliza spațiile și dotările tehnice din fostele unități de producție intensivă, micii agricultori s-au bazat pe creșterea animalelor, în principal pentru autoconsum.

Cu toate acestea, în ultimii ani, efectivele de animale au fost relativ stabile, putându-se observa și semne de revigorare în acest sector. După o scădere pronunțată la începutul decadei, efectivele de bovine, porcine și ovine s-au stabilizat, deși au înregistrat anumite fluctuații anuale. Prețul tot mai ridicat al furajelor a avut și el un impact asupra acestor modificări. Eforturile publice din sectorul bovinelor se îndreaptă în prezent către introducerea în producție a unor rase de carne, în detrimentul celor de lapte, către îmbunătățirea practicilor de furajare de la nivelul fermelor și introducerea unor tehnici avansate de ameliorare zootehnică. Efectivele de porcine au scăzut ușor, în special datorită reducerii efectivului de reproducție în 2003 și 2004. Cu toate acestea, efectivele de păsări și familiile de albine au crescut semnificativ în perioada 1998-2005, cu 24,5% și, respectiv, 43,2%.

Producția animalieră tinde să crească, însă unitațile de mici dimensiuni limitează acest potențial. În perioada 2000-2005, producția totală de carne, în mii tone greutate în viu, a crescut cu 4,2%, cu următoarele diferențieri între specii: 23% - pasăre; 16% - carne de vită; 1,8% - carne de oaie. Totuși, producția de carne de porc a scăzut cu 9,8% în aceeași perioadă. Producția totală de ouă a crescut cu 37,5%, iar producția de ouă de găină, cu 41%. În fine, producția de miere a crescut cu 77% în aceeași perioadă.

Sectorul de prelucrare a cărnii de porc se confruntă încă cu costuri interne ridicate, în ciuda producției de porumb relativ abundente și a forței de muncă ieftine. În plus, calitatea cărnii de porc furnizată industriei procesatoare constituie o problemă care va trebui rezolvată. Majoritatea efectivelor de porcine se află în gospodării private, furajarea și practicile zootehnice de care beneficiază fiind deficitare, iar materialul genetic este, în general, de slabă calitate (Raportul GAIN RO6018).

Producția totală de lapte (inclusiv consumul vițeilor) a crescut cu 14% în perioada 1998-2005, iar producția de lapte de vacă și de bivoliță a crescut cu 12%. Totuși, oferta continuă să fie insuficientă și se estimează că nivelul de colectare al laptelui brut pentru comercializare va acoperi doar o pătrime din totalul ofertei. Deși în curs de îmbunătățire, situația igienei laptelui și a sistemului de colectare a acestuia rămân factori limitativi importanți în industria procesatoare a laptelui. În timp ce, conform normelor UE, numărul maxim de germeni/ml. de lapte brut nu ar trebui să depășească 100.000, majoritatea producătorilor români furnizează lapte cu un nivel de peste 1 milion de germeni/ml. În sectorul producției laptelui, rămân a fi rezolvate o serie de priorități, precum: îmbunătățirea practicilor de furajare de la nivelul fermelor, pentru rasele specializate în producția laptelui, adoptarea unor tehnici avansate de reproducție etc.

Produsele agricole obținute în fermele vegetale, și mai ales în cele zootehnice, prezintă un nivel calitativ scăzut, determinat în parte de lipsa de conformitate cu normele europene. În ultimii ani, performanța în agricultură pare să fie din ce în ce mai instabilă. Acest lucru este determinat atât de frecvența, cât și de severitatea crescută a calamităților naturale (secetă, inundații), precum și de incidența bolilor la animale (gripa aviară, pesta porcină). Primul motiv reflectă impactul schimbărilor climatice asupra agriculturii românești și infrastructura inadecvată în vederea contracarării riscurilor conexe. Atât frecvența, cât și intensitatea inundațiilor, în perioada de primăvară și a secetelor, în perioada de vară, au crescut în ultimul timp. În 2007, recolta de grâu s-a situat la doar 55% din nivelul producției anului 2006, în timp ce producția de porumb și cea de floarea-soarelui abia au atins o treime din nivelul aceluiași an (Raportul GAIN RO7006, 2007). La rândul ei, pesta porcină clasică a constituit o problemă endemică în România. Pentru a respecta cerințele UE, în ianuarie 2003 România a stopat vaccinarea în gospodăriile individuale, iar în ianuarie 2006 a procedat la același lucru în fermele comerciale. Cu toate acestea, epidemia nu a fost eradicată, apariția bolii fiind semnalată în continuare în exploatațiile individuale. Drept urmare, a fost necesară reluarea vaccinării în toate exploatațiile (inclusiv în cele comerciale), România ratând piața UE, care este debușeul ei de export cel mai important. Gripa aviară a avut și ea un impact puternic asupra pieței cărnii de pasăre în perioada 2005-2006. Datele furnizate de Asociația Română a Crescătorilor de Păsări (Raportul GAIN RO6018) indică o reducere atât la efectivele de păsări, cât și la producția de broiler din unitățile industriale, în anul 2006.

Aspectele de mai sus se reflectă și în sistemul de producție mixt. Date fiind condițiile ei naturale, România dispune de o producție mixtă relativ echilibrată, în care producția vegetală reprezintă circa 60%, iar producția zootehnică, circa 40%. Serviciile agricole sunt încă slab dezvoltate, deținând doar o pondere scăzută în totalul producției agricole (sub 1%). Cu toate acestea, s-au înregistrat fluctuații anuale, determinate în special de modificările climatice. De exemplu, scăderea producției vegetale, în 1992, a fost cauzată de condițiile meteorologice nevaforabile, în timp ce situația a fost cu totul opusă în anul 2004. Vulnerabilitatea agricultorilor față de condițiile meteorologice nefavorabile a crescut, pe fondul de reducere a aplicării pesticidelor și îngrășămintelor și de deteriorare a tehnologiilor utilizate.

Infrastructura de irigații existentă și accesul la aceasta trebuie îmbunătățite, pentru a combate riscurile determinate de modificările climatice. Analizând situația suprafețelor amenajate pentru irigații și gradul de utilizare al acestora, se poate constata că în perioada 1990-2007, suprafața totală irigată era de 7.635 mii ha, cu o medie anuală de 424 mii ha. Nivelul anual de utilizare al sistemelor pregătite să funcționeze, pe o suprafață de 867 mii ha, a variat între 10 și 67%.

În ultimii 18 ani nu s-au efectuat investiții în reabilitarea/modernizarea sistemelor de irigații, ci doar cheltuieli pentru întreținerea și reparația anuală a unor sisteme și anume acelea în care s-au înregistrat cereri de apă din partea fermierilor. Un studiu recent privind viabilitatea sistemelor de irigații a delimitat sistemele de irigații viabile economic de cele neviabile, acestea din urmă, unde și gradul de utilizare este foarte mic sau este zero, urmând să fie dezafectate definitiv. Conform acestui studiu, sistemele de irigații viabile deservesc suprafețe de până la 1,5 milioane hectare (jumătate din suprafața amenajată pentru irigații în prezent). În general, creșterea prețurilor la energie și eficiența hidraulică scăzută a infrastructurii fac activitatea de irigare din România una costisitoare. Nivelul - în continuare mic de participare în organizațiile utilizatorilor impiedică utilizarea efectivă a sistemelor de irigații existente.

Noile provocări (schimbări climatice, energie regenerabilă, managementul resurselor de apă, biodiversitate, măsuri ce însoțesc restructurarea sectorului produse lactate, inovare și respectiv broadband) definite drept priorități conform Bilanțului de sănătate al Politicii Agricole Comune și respectiv, Planului European de Redresare Economică, reprezintă elemente de noutate pentru România și au fost deja tratate în PNDR în versiunea lui inițială. Astfel, schimbările climatice, energia din surse regenerabile, gestionarea resurselor de apă, biodiversitatea, restructurarea sectorului produselor lactate sunt subiecte pentru care analiza efectuată în acest capitol cuprinde informațiile de bază ce indentifică nevoile și fundamentează măsurile de intervenție propuse mai departe în program. Deoarece nu au apărut evoluții recente care să justifice o ajustare a priorităților strategice stabilite prin PNDR, România a decis ca resursele financiare suplimentare alocate din PERE să fie folosite la consolidarea operațiunilor și acțivităților deja existente așa cum au fost ele identificate și evidențiate în analiză. Alocarea resurselor adiționale pe axele prioritare, păstrează ponderea inițială a acestora în structura financiară a programului. Pentru gestionarea resurselor de apă și pentru buna utilizare și depozitare a îngrășămintelor s-a avut în vedere și o creștere a intensității sprijinului ca urmare a faptului că aceste investiții sunt costisitoare și nu sunt în totalitatea lor generatoare de profit iar altfel beneficiarii nu ar fi interesați să efectueze aceste investiții.

Situația privind infrastructura de internet în bandă largă a fost avută în vedere ulterior momentului aderării României în structurile comunitare. Informațiile limitate existente la acel moment a permis numai stabilirea unor măsuri de intervenție publică prin Programul Sectorial Operațional Creșterea Competitivității Economice co-finanțat de Fondul European de Dezvoltare Regională pentru zonele cu acoperire redusă datorită eșecului pieței. Finanțarea investițiilor în infrastructura de internet în bandă largă atât pentru zonele urbane căt și cele rurale este în prezent acoperită exclusiv de POS CCE. Includerea ei printre prioritățile PERE a determinat România să reconsidere posibilitatea de sprijin în cadrul PNDR după 2010. În perioada care urmează, se vor monitoriza și, pe măsura disponibilității datelor statistice, acestea vor fi incluse în analiza și fundamentarea sprijinului planificat a se introduce după 2010.

3.1.2.2. Dezavantajele structurale ale agriculturii

Procesul de privatizare a terenurilor agricole, a generat în agricultura României două dezavantaje structurale principale: (1) suprafață de teren mare și multe exploatații mici; (2) suprafață de teren mare în proprietatea prea multor agricultori care se apropie sau au trecut de vârsta pensionării, în special în cadrul exploatațiilor mai mici.

Aproape jumătate din suprafața totală și din efectivul total de animale se află în exploatații de subzistență. Pentru obiectivele perioadei de programare, exploatațiile de subzistență sunt definite ca fiind mai mici de 2 UDE8. Această categorie este deci mai cuprinzătoare decât definiția dată de Eurostat (care include doar unități mai mici de 1 UDE). Exploatațiile de subzistență acoperă 45% din SAU a României, reprezentând 91% din numărul total de ferme. Majoritatea acestor unități nu au personalitate juridică, deși există câteva excepții. Ca suprafață, marea lor majoritate se încadrează în segmentul fermelor de 0-5 ha, având în medie 1,63 ha.

8 Unitatea de dimensiune economică (UDE) reprezintă unitatea prin care se exprimă dimensiunea economică a unei exploatații agricole determinată pe baza marjei brute standard a exploatației (Decizia Comisiei nr. 85/377/CEE). Valoarea unei unități de dimensiune economică este de 1.200 euro.

Majoritatea acestor exploatații de subzistență nu sunt nici măcar considerate ferme. Condiția preliminară pentru a fi înregistrat în Registrul Fermelor și pentru a beneficia de plățile din Pilonul I este aceea de a lucra cel puțin 1 ha de teren, compus din parcele care nu sunt mai mici de 0,3 ha. Totuși, din totalul exploatațiilor agricole, numai 1.237.358 (29%) erau înregistrate la 1 iunie 2007, acestea practicând agricultura pe o suprafață de 9.705.502 ha (70%) din totalul SAU. Celelalte aproximativ 3 milioane de exploatații intră în categoria fermelor de subzistență.

Exploatațiile de subzistență diminuează performanța sectorului agricol în general. Atât terenurile, cât și forța de muncă sunt folosite sub potențialul lor economic. Raportul Forță de muncă/unitate de suprafață este de 63,43 unități anuale de muncă/100 ha, fapt care scoate în evidență lipsa de competitivitate, determinată de forța de muncă agricolă excesivă. În plus, exploatațiilor de subzistență le lipsesc capitalul și o pregătire profesională corespunzătoare a fermierilor, aspect care are drept rezultat venituri foarte mici în urma activității depuse. În consecință, agricultorii din fermele de subzistență nu au, practic, nici motivația, nici capacitatea de a respecta standardele europene inclusiv pe cele referitoare la calitatea mediului, bunăstarea animalelor și siguranța alimentară. Ultimul aspect este important mai ales pentru sectorul zootehnic, având în vedere că bolile animalelor apar, de regulă, în aceste exploatații mici, iar impactul poate fi resimțit la nivelul competitivității întregului sector.

Prin faptul că asigură mijlocul de trai al categoriilor vulnerabile ale populației, exploatațiile de subzistență joacă un rol socio-economic esențial. Fermele de subzistență sunt, de obicei, conduse de proprietari, persoane care fie au trecut, fie se apropie de vârsta pensionării. Majoritatea acestor persoane nu au niciun nivel de pregătire sau dețin un nivel de competență sau cunoștințe limitat. Pentru ele, activitățile agricole și cele casnice devin inseparabile. De obicei, aceste persoane optează pentru structuri de producție mixte: granivore (păsări și porci), în combinație cu culturile de câmp. Având în vedere acest tip de combinație a producției și conectarea lor foarte slabă cu piața, această categorie de agricultori nu este afectată de fluctuațiile nefavorabile ale prețurilor.

Segmentul fermelor de semi-subzistență sugerează nevoia unor intervenții bine direcționate. Deoarece există un număr mare de ferme mici în România (de subzistență și semi-subzistență), pentru care nu există posibilități reale de restructurare, numărul fermelor luate în considerare pentru sprijin în vederea transformării lor în ferme comerciale va include numai fermele de semi-subzistență între 2 și 8 UDE (aproximativ 350 mii de exploatații).

Definiția provine dintr-un document strategic realizat de Institutul European din România (2006). Pornind de la principiul grupărilor iterative, studiul a identificat unele trăsături specifice acestui segment de ferme, care conferă acestuia omogenitate internă și îl diferențiază de alte segmente. Astfel, exploatațiile din grupa 2-8 UDE sunt, de obicei, exploatații individuale tipice, iar procentul persoanelor juridice este foarte redus (0,5-2,1%). Diferența față de clasa de dimensiune economică 8-16 UDE este clară, activitatea agricolă fiind aici orientată spre comercializare (persoanele juridice având un procent de 10,9% din totalul exploatațiilor acestei categorii). Sprijinirea fermelor medii-mici, adică a celor cu dimensiunea economică între 2 și 8 UDE, are marele avantaj că gestionează un segment de exploatații relativ omogen (cu media de 4,9 ha pentru grupa 2-4 UDE și 9,4 ha pentru grupa 4-8 UDE). Cum nu este de așteptat ca numărul de fermieri care vor depune cerere de sprijin să fie mai mare de un sfert din totalul beneficiarilor potențiali, această abordare este considerată cea mai realistă. Specific României, unde relația exploatațiilor cu piața este mai puțin dezvoltată, planul de afaceri va pune accent pe vânzarea producției și nu atât pe realizarea de investiții, acestea din urmă reprezentând baza care va permite o schimbare a orientării exploatației, dar linia directoare o va constitui identificarea oportunităților de valorificare a producției. Sistemul de producție mixt al acestor exploatații nu diferă foarte mult de segmentul fermelor de subzistență (și anume, combinația granivore-culturi de câmp), însă există aici o orientare mai puternică spre piață. În plus, analiza veniturilor acestor gospodării relevă faptul că o fermă din clasa 2-4,3 UDE poate acoperi necesarul de autoconsum al unei gospodării cu o medie de 1-3 membri. Totuși, pentru ca o fermă să își comercializeze o parte din producție, este nevoie de 2 până la 4 UDE suplimentare (Calcul realizat de MADR).

Aproape jumătate din suprafața agricolă este lucrată de exploatații de subzistență, care mențin eficiența agricolă generală la un nivel scăzut, contrabalansând realizările fermelor mari care obțin, de altfel, rezultate bune și împiedicând consolidarea fermelor de semi-subzistență, care ar putea deveni astfel unități agricole viabile și mai competitive. O pondere de 45% din SAU a României este lucrată în exploatații de subzistență (și anume, de unități mai mici de 2 UDE), a căror activitate este cu mult sub potențial și care mențin eficiența globală a sectorului agricol la un nivel scăzut. Existența unui patrimoniu funciar agricol important într-un sector agricol slab performant reprezentat de exploatațiile de subzistență diminuează și performanța din exploatațiile mai mari. Segmentul exploatațiilor de semi-subzistentență rămâne astfel restrâns și neperformant. El reprezintă 9% din totalul fermelor și aproximativ 16% din SAU. Pentru a deveni unități comerciale viabile și competitive, exploatațiile de semi-subzistență vor trebui să facă față mai multor provocări sau conjuncturi nefavorabile de piață. Intervențiile publice au un rol principal în facilitarea acestei transformări și a procesului de restructurare din agricultura românească. Mai întâi, tranzacțiile de pe piața funciară vor trebui să se îmbunătățească, astfel încât exploatațiile de semi-subzistență să se consolideze și să preia terenuri din segmentul fermelor de subzistență, fie prin arendare, fie prin cumpărare, fie prin intermediul altor forme, cum ar fi asocierea fermierilor. În al doilea rând, serviciile tehnice și de consultanță vor avea un rol important în îmbunătățirea capacității fermelor intermediare pentru ca acestea să devină competitive și să-și gestioneze procesul de transformare. În al treilea rând, exploatațiile de semi-subzistență vor trebui să se integreze mai bine pe piață, prin intermediul canalelor de comercializare. Acțiunile de natură asociativă vor juca un rol major în acest sens.

Sectorul agricol se confruntă cu o problemă severă privind structura de vârstă a fermierilor, în special în segmentul de semisubzistență.

Datele statistice prezentate atât în PNS cât și în Programul Național de Reformă pun în evidență faptul că un procent relativ mare de tineri, cu vârsta cuprinsă între 24 și 44 de ani, sunt ocupați în agricultură. Această situație este cauzată de faptul că, neavând alte surse de venit, tinerii din mediul rural rămân în comunitățile din care fac parte pentru a ajuta la efectuarea unor activități agricole. Un aspect foarte important este acela că, în totalul forței de muncă ocupate în agricultură ponderea salariaților este foarte mică, de aprox. 6%. Ponderea cea mai mare este deținută de lucrătorii pe cont propriu (51,6%) și de lucrătorii familiali neremunerați (42,0%). Aceste două categorii cuprind în mare măsură "alți membri de familie", respectiv și tineri cu vârsta sub 35 de ani (INS, 2005). Analizând structura de vârstă a managementului în cadrul exploatațiilor agricole individuale mai mari de 1 UDE, se constată că o pondere foarte mare, de 71%, o reprezintă șefii de exploatații cu vârsta de 55 de ani și peste, comparativ cu ponderea celor cu vârsta între 35 și 55 de ani, de 25%, și a tinerilor sub 35 de ani, de numai 4% (EUROSTAT, 2005). Tendința de îmbătrânire a șefilor de exploatații se observă și în cadrul exploatațiilor cu personalitate juridică (sub 35 de ani doar 11%, iar peste 45 de ani 66%) (INS, 2005). Ponderea exploatațiilor agricole conduse de tinerii fermieri sub 35 de ani a înregistrat un trend descendent în perioada 2003-2005, de la 9% la 7%, reflectând și un grad scăzut de ocupare a acestora în exploatațiile agricole, de aprox. 4,5% în țara noastră, față de 8,3% cât s-a înregistrat la nivelul UE-27 (EUROSTAT, 2005). Spre deosebire de situația la nivel comunitar, în România suprafața agricolă utilizată de tinerii sub 35 de ani este mult mai mică față de cea utilizată de celelalte categorii de vârstă (EUROSTAT, 2005).

Agricultorii tineri (sub 40 de ani) reprezintă numai 10% din populația totală de fermieri, exploatând un procent de 10% din SAU. La cealaltă extremă, agricultorii care au depășit vârsta pensionării (peste 65 de ani) reprezintă 43% din numărul total de fermieri și exploatează 31% din SAU. Agricultorii care vor depăși vârsta pensionării la sfârșitul perioadei de programare (încadrându-se în categoria de vârstă 55-64 ani în 2005) reprezintă un procent suplimentar de 22% din totalul fermierilor și de 24% din SAU. Jumătate din suprafețele deținute de exploatațiile de subzistență sunt conduse de persoane care au depășit vârsta pensionării, în timp ce 20% sunt deținute de agricultori care, la sfârșitul acestei perioade de programare, vor fi aproape sau vor fi depășit pragul de pensionare. Împreună, aceste două categorii de vârstă exploatează 32% din SAU a României. Aproape jumătate din cei care conduc exploatațiile de semi-subzistență au depășit vârsta pensionării și practică agricultura pe 40% din suprafața aflată în acest segment. Numai 1% din aceștia au sub 34 de ani, în timp ce 7% se află în categoria 35-39 de ani. Problema vârstei înaintate este mult mai puțin pronunțată în exploatațiile comerciale mai mari.

Managerii de exploatații împărțiți pe categorii de vârstă și dimensiunea fermelor

(INS, 2005)
Vârsta 0-2 UDE 2-8 UDE 8-40 UDE 40 -100 UDE Peste 100 UDE Total
< 34 210.056 13.902 1.983 185 100 226.226
35-39 246.853 20.962 2.436 267 151 270.669
40-54 905.500 81.394 9.785 1.602 1.050 999.331
55-64 849.094 90.505 5.939 762 532 946.832
≥ 65 1.659.739 147.554 5.398 268 135 1.813.094
Total 3.871.242 354.317 25.541 3.084 1.968 4.256.152

18% din SAU este concentrată în câteva ferme comerciale mari și în mare parte, competitive. Un număr de 1.969 de exploatații (0,04% din total) sunt unități care depășesc 100 UDE. Ele ocupă 18% din SAU și au, în medie, 1.239 ha. Din punctul de vedere al suprafeței, în general, aceste exploatații practică agricultura pe mai mult de 100 ha. Ele sunt specializate în principal în producția de cereale, oleaginoase și culturi proteice. Circa trei sferturi din aceste ferme au personalitate juridică și sunt conduse de persoane a căror vârstă este cuprinsă între 40 și 64 de ani. Prezența agricultorilor tineri rămâne destul de redusă, situându-se la 14% din numărul total al fermelor comerciale mari.

Fermele comerciale mari utilizează resursele în mod eficient, deși mai există încă discrepanțe din punct de vedere al competitivității, care ar trebui reduse. Există un număr limitat de ferme eficiente și competitive care, împreună, obțin performanțe economice bune, dispunând și de capital și de know-how. Ele ar putea fi confruntate cu unele probleme de adaptare în vederea respectării standardelor UE, sau ar mai putea avea nevoie de investiții suplimentare pentru asigurarea dotării tehnologice a fermelor. Pentru acești agricultori, un instrument de dezvoltare și de utilizare eficientă a capitalului ar putea fi asocierea, o cale de evitare a supracapitalizării, creșterii costurilor fixe și problemelor legate de accesul limitat la credite. Totuși, nu sunt disponibile date statistice sau contabile care să permită o evaluare a gradului de dotare cu resurse a acestora și a nevoilor lor de investiții. De aceea, nu este posibilă o descriere precisă a acestor exploatații din punctul de vedere al competenței forței de muncă și productivității, intensității capitalului, gradului de adoptare a activităților de cercetare-dezvoltare, cheltuielilor legate de normele de protecție a mediului sau pentru asigurarea calității produselor. Prin SAPARD, din cele 1.225 obiective de investiții pentru producția vegetală finalizate în cadrul Măsurii 3.1 "Investiții în exploatații agricole", reprezentând modernizări și obiective noi, un număr de 1.095 au fost pentru culturi de câmp, 54 pentru horticultură, 31 pentru plantații de pomi, 27 pentru plantații de viță de vie, 14 sere și 4 pentru alte tipuri de ferme (căpșuni, arbuști fructiferi). La acestea s-au adăugat 17 obiective de investiții finalizate în cadrul Măsurii 3.4 "Dezvoltarea și diversificarea activităților economice care să genereze activități multiple și venituri alternative" reprezentând modernizări și obiective noi pentru alte activități, după cum urmează: 11 ciupercării, 5 unități procesare fructe de pădure, o plantație duzi.

De asemenea, din cele 133 obiective de investiții pentru creșterea animalelor finalizate în cadrul Măsurii 3.1"Investiții în exploatații agricole", reprezentând modernizări și obiective noi, un număr de 74 sunt ferme de vaci, 27 ferme de păsări, 17 ferme de porci, 5 ferme de oi, 3 îngrășătorii de taurine, 3 îngrășătorii de berbecuți și 4 pentru alte tipuri de ferme (iepuri, struți). La acestea se adaugă 235 obiective de investiții finalizate în cadrul Măsurii 3.4 "Dezvoltarea și diversificarea activităților economice care să genereze activități multiple și venituri alternative" reprezentând modernizări și obiective pentru alte activități, după cum urmează: 183 ferme apicole, 52 ferme de melci.

Este evident faptul că în România, pentru consolidarea exploatațiilor agricole comerciale sunt necesare investiții, în special pentru protecția mediului, igiena și bunăstarea animalelor, aplicarea de noi tehnologii care să vizeze îmbunătățirea calității produselor obținute, în scopul reducerii costurilor de producție și creșterii competitivității lor, astfel încât să poată produce la standardele comunitare, în condiții de piață și concurență.

Parcul de mașini agricole rămâne deficitar. Numărul de tractoare și utilaje agricole din România a scăzut la începutul perioadei de tranziție, apoi a început să crească, însă treptat. Parcul de tractoare și combine pentru producția de cereale a fost cel mai afectat. În prezent, numărul tractoarelor reprezintă numai 40% din nivelul anului 1989, în timp ce cel al combinelor se situează la 77%. Pe de altă parte, numărul de tractoare a înregistrat o creștere ușoară, iar încărcătura de teren arabil per tractor s-a îmbunătățit, scăzând de la 62 ha, în 1989, la 54 ha, în 2005. Cu toate acestea, parcul actual de mașini agricole este în mare măsură depășit, iar acest lucru duce la pierderi mari de recoltă și nu rezolvă problema campaniilor de recoltare lungi.

Slaba performanță a agriculturii se explică prin absența unor sectoare de piață cheie: piața funciară, serviciile de consultanță și pregătire, de creditare și marketing. Intervențiile strategice care vor viza lipsa acestor piețe vor fi esențiale pentru modernizarea și restructurarea exploatațiilor de dimensiuni intermediare și pentru atingerea obiectivelor referitoare la convergența veniturilor și competitivitatea agriculturii.

Este nevoie de o piață funciară mai activă, pentru a face posibilă restructurarea exploatațiilor. O mare parte din suprafețe se află în proprietatea agricultorilor vârstnici care practică o agricultură de subzistență. O pondere de 31% din totalul SAU este lucrată de persoane care au depășit vârsta pensionării, față de numai 10%, exploatată de agricultorii tineri. Un procent de 45% din SAU este lucrat în cadrul exploatațiilor de subzistență cu mai puțin de 2 UDE, iar 16%, în exploatațiile de semi-subzistență (având între 2 și 8 UDE). Pentru a crește competitivitatea agricolă, este necesar ca agricultorii mai tineri să administreze o suprafață mai mare de teren. Pentru a facilita un astfel de transfer de resurse funciare, piața funciară trebuie să fie activată prin luarea unor măsuri atât în ce privește oferta, cât și cererea precum și prin reducerea costurilor tranzacționale. În momentul de față, sunt în curs de aplicare măsuri de intervenție publică în acest sens.

Costurile ridicate ale tranzacțiilor încetinesc transferul terenurilor către utilizări mai competitive sau fac vânzarile respective accesibile doar investitorilor mai mari, care își pot permite să cumpere. În momentul de față, costurile tranzacțiilor pot atinge până la 25% din valoarea terenurilor; odată ce terenul este înscris în Cartea funciară, acesta poate fi revândut cu un preț care poate ajunge până la dublul valorii inițiale (deoarece se evită astfel procedurile administrative de intabulare). Costurile de tranzacționare includ taxele de notariat, cadastru, taxele percepute de agenții imobiliari, taxele de transfer, taxele de intabulare și, în unele cazuri, comisioanele pentru intermediari. Taxe suplimentare, pentru juriști, pot fi și ele necesare în cazul moștenirilor, precum și pentru parcurgerea tuturor etapelor necesare.

Terenurile nu pot fi angajate ca garanții pentru băncile comerciale, limitându-se astfel accesul la credite. Taxele mari de cadastru și intabulare a terenurilor limitează capacitatea agricultorilor de a-și înregistra oficial proprietatea la ANCPI. Având în vedere că majoritatea titlurilor de proprietate emise nu sunt încă înregistrate, vânzările oficiale de terenuri (pentru care este obligatorie înregistrarea prealabilă) rămân scăzute și contribuie la reducerea valorii terenurilor. Din cauza subevaluării și nesiguranței legate de delimitarea parcelelor și proprietatea terenurilor, băncile comerciale nu acceptă terenuri ca garanție. Acest lucru constituie un element deosebit de nefavorabil pentru agricultorii din segmentul exploatațiilor de dimensiune medie, care ar avea nevoie de investiții pentru a se dezvolta, însă a căror bază de garantare este slabă.

Intervențiile publice vizează îmbunătățirea funcționării pieței funciare. Cu sprijinul financiar și tehnic al Băncii Mondiale, ANCPI lansează, în momentul de față, un program național prin care să se asigure înregistrarea sistematică a titlurilor de proprietate a terenurilor (intravilane și extravilane) din zonele rurale. Prin stabilirea clară a drepturilor de proprietate și reducerea costurilor aferente tranzacțiilor, programul are în vedere impulsionarea pieței funciare și facilitarea accesului la credite. În plus, a fost lansat și Programul Renta Viageră (prin Legea nr. 247/2005), având ca scop extinderea suprafețelor exploatațiilor și transferul de terenuri între generațiile de agricultori, contribuind astfel la creșterea competitivității exploatațiilor. Prin acest program, agricultorii care au depășit vârsta pensionării sunt încurajați fie să vândă, fie să-și concesioneze terenurile. Stimulentele constau în plăți anuale de 50 Euro/ha pentru concesionări și 100 Euro/ha pentru vânzări. Până în luna decembrie 2006, în total, au beneficiat de program 76.655 ha, din care 62.855 ha au fost concesionate, iar 13.800 ha, vândute.

Serviciile de consultanță și pregătire sunt încă slab dezvoltate și pregătite pentru a răspunde nevoilor agricultorilor și a-i ajuta să se restructureze și să-și îmbunătățească performanța agricolă (atât din punct de vedere tehnic, cât și din punct de vedere al respectării standardelor de siguranță alimentară, igienă și protecția mediului, prevăzute de UE).

În ce privește sistemul de consultanță privat din România, în majoritatea orașelor din țară se găsesc societăți de acest tip de toate dimensiunile, cu profiluri profesionale sau specializări diverse. Clienții acestora sunt, în general, exploatații agricole mai mari, care au nevoie de sprijin în pregătirea proiectelor de investiții sau pentru rezolvarea anumitor probleme de management al fermelor. Se poate presupune că activitatea consultanților privați satisface în prezent exigențele clienților, aceștia având capacitatea de a reacționa în mod eficient și flexibil la cerințele acestei piețe, aflată în plină extindere. Până acum, MADR nu a introdus încă nici un mijloc de verificare a calității, sau o "procedură de acreditare a consultanților", în vederea unei calificări profesionale a consultanților individuali privați.

3.1.2.3. Nevoile de restructurare din domeniul industriei și comercializării produselor alimentare

Nivelul performanței din industria alimentară a crescut semnificativ, însă mai sunt încă multe de realizat în ce privește restructurarea, pentru a ajuta sectorul să rămână competitiv și să respecte standardele UE de siguranță alimentară și calitate a produselor și pentru a stabili niște verigi de comercializare eficiente între industria alimentară și marea majoritate a agricultorilor.

Produsele tradiționale sunt importante în România și constituie oportunități de creștere economică, în special în zonele rurale izolate sau defavorizate, dacă sunt abordate prin măsuri strategice concertate. Începând cu anul 2005, peste 1.500 de produse tradiționale românești au fost recunoscute de MADR, majoritatea lor provenind din sectoarele laptelui, produselor lactate și cărnii, dar și din industria de morărit și din sectorul producției băuturilor. Aceste produse prezintă caracteristici specifice zonelor din care provin.

Industria alimentară este un sector important al economiei românești; în anul 2002, ea reprezenta circa 17% din producția totală a industriilor prelucrătoare, 9% din producția națională totală și 7% din VAB. Ea reprezintă totodată un procent relativ stabil, de 10%, din numărul locurilor de muncă din totalul industriilor prelucrătoare și, respectiv, 3,5% din totalul locurilor de muncă, deși numărul absolut al angajaților a scăzut aproape la jumătate în perioada 1990-2003. Industria alimentară a înregistrat o creștere semnificativă începând cu anul 1990, atât în termeni absoluți, cât și relativi/total industrii prelucrătoare. Evoluția producției în intervalul 1998-2005 a variat de la o categorie de produse la alta; astfel, s-au înregistrat creșteri la produsele din carne (+55%), conservele din carne (+62,9%), produsele lactate proaspete (+73,9%), uleiurile comestibile (+34,4%), brânzeturi (+39,3%) și scăderi, la: carne (-29,2%), conserve din fructe și din legume (-2,7%), lapte (-16,5%), făina de grâu și de secară (-69,0%) (INS, 2006), fapt care sugerează o orientare către produsele cu valoare ridicată, în ultimii ani, ca reacție la cererea tot mai mare. Combinarea output-urilor cu o valoare mai ridicată cu restrângerea forței de muncă au condus la o îmbunătățire semnificativă a productivității globale, care a crescut de peste trei ori în perioada 1990-2002 și apoi cu încă 12% între 2000 și 2005. Productivitatea întreprinderilor diferă de la un sub-sector la altul. Pe plan european, România deține o poziție de vârf în producția de uleiuri comestibile. Sectorul de procesare a evoluat rapid, concentrându-se în jurul câtorva actori importanți de pe plan intern și internațional, care domină piața oleaginoaselor; în afara lor, mai există un volum de 20.000 tone de ulei, produs în unități rurale de mici dimensiuni, pentru autoconsumul gospodăriilor.

În ceea ce privește industria agro-alimentară, nu dispunem de date statistice sau operative referitoare la gradul de utilizare al capacităților existente și nici de cele privind eventualele disparități între diferitele regiuni ale țării. Referitor la investițiile realizate prin SAPARD până la data de 30 iunie 2007, situația se prezintă astfel:

Din 202 obiective de investiții finalizate în cadrul Măsurii 1.1 "Îmbunătățirea procesării și comercializării produselor agricole și piscicole", reprezentând modernizare și obiective noi, un număr de 85 aparțin sectorului "Carne și ouă", 48 sectorului "Lapte și produse lactate", 27 sectorului "Cereale", 24 sectorului "Vin", 17 sectorului "Legume-fructe și cartofi", iar 1 obiectiv sectorului "Oleaginoase".

Din analiza numărului de proiecte finalizate la nivel regional și sectorial rezultă că:

- în sectorul "Lapte și produse lactate": regiunea cu cele mai multe proiecte finalizate a fost regiunea Nord-Est, urmată de regiunea Centru. Regiunile cu cel mai mic număr de proiecte au fost, Sud-Vest Oltenia și Regiunea Vest;

- în sectorul "Carne și produse din carne": regiunea Centru a beneficiat de cel mai mare număr de proiecte, în timp ce regiunea Vest și Sud-Vest de cel mai mic număr;

- în sectorul "Legume, fructe și cartofi": în acest sector, numărul proiectelor este foarte redus, existând zone fără nici un proiect finalizat (Sud-Est, Sud-Muntenia, Vest);

- în sectorul "Vin": discrepanțele dintre regiuni sunt foarte mari (în timp ce regiunea Sud-Est a finalizat un număr de 13 proiecte, alte regiuni n-au avut deloc proiecte, ca de exemplu Nord-Vest, București- Ilfov, sau câte un singur proiect în regiunile Nord-Est, Sud-Vest și Centru);

- în sectorul "Cereale": la nivel național numărul de proiecte a fost redus, fiecare regiune înregistrând 2-6 proiecte;

- în sectorul "Oleaginoase": în acest sector a existat un singur proiect finalizat, respectiv în regiunea Sud-Vest.

În ciuda acestor succese, industria alimentară se confruntă încă cu numeroase provocări:

• O industrie duală, formată încă din prea multe societăți mici, care nu beneficiază de economie de scară în care utilizarea capacităților are drept rezultat un nivel mediu scăzut al productivității muncii și al competitivității. Nivelul de concentrare al industriei alimentare este scăzut. Două treimi din cele 11.000 întreprinderi din industria alimentară sunt mici (având mai puțin de 9 angajați) și circa 1% sunt considerate a fi mari (cu peste 250 angajați). Restul fabricilor procesatoare mici produc în principal pentru piața locală, iar accesul lor limitat la credite le împiedică să-și modernizeze și raționalizeze sistemele de producție. Societățile relativ mari (cu peste 50 de angajați) domină câteva sectoare, precum zahărul, vinul și, în mod deosebit, cel al berii. Drept rezultat și în ciuda unor îmbunătățiri semnificative, productivitatea medie a forței de muncă (VAB/angajat) din industria alimentară rămâne scăzută, în jurul valorii de 5.000 Euro. Acest nivel este dublu față de industria băuturilor, triplu față de industria tutunului și cu 37% mai mare decât media productivității din industria de procesare a oleaginoaselor. Toate celelalte subsectoare au înregistrat niveluri medii de productivitate de 70-80%, productivitatea din industria produselor lactate fiind încă și mai scăzută (61%).
• Problemele legate de materiile prime și insuficiența investițiilor din multe fabrici de procesare din sectorul agro-alimentar românesc conduc la un nivel scăzut de conformitate cu normele de procesare ale UE și la un nivel necorespunzător al siguranței alimentare. Întreprinderile din industria alimentară întâmpină probleme serioase, din cauza faptului că nu respectă standardele europene (inclusiv standardele ISO și HACCP), pentru care sunt necesare investiții importante, de reabilitare și modernizare. În iunie 2007, nivelul de conformitate din sectoarele de producție și procesare a cărnii indică faptul că din totalul de 425 de unități, 123 respectau normele UE, fiind autorizate să participe în comerțul intracomunitar, în timp ce restul de 302 unități au primit aprobarea de a-și continua activitatea pentru o perioadă de tranziție, care se va încheia la 31 decembrie 2009. În sectorul laptelui și produselor lactate, dintr-un total de 259 unități, 52 sunt conforme normelor UE, fiind autorizate pentru schimburile comerciale intracomunitare, în timp ce 207 au fost admise pentru perioada de tranziție care se încheie la 31 decembrie 2009.
• Comerțul en-gros și canalele de comercializare, care integrează numărul mare de exploatații mici și mijlocii în sectorul economic alimentar, sunt subdezvoltate și se confruntă cu următoarele probleme: (a) lipsa unor loturi de cultură standardizate, mari și omogene, mai ales în segmentul agricol comercial de nivel mediu; (b) dispersia foarte mare a sistemului de distribuție; (c) lipsa spațiilor de depozitare moderne, care să asigure continuitatea aprovizionării cu produse agroalimentare de calitate; (d) marjele mari, determinate de o cifră de afaceri scăzută și de prezența a numeroși intermediari (acesta este în particular cazul sectorului lapte); (e) sisteme inadecvate de informare de piață în legatură cu situația prețurilor, cererii și ofertei pe piețele individuale. Unele din fermele comerciale foarte mari și-au pus la punct propriul sistem de comercializare en-gros, obținând rezultate pozitive convingătoare. Spațiile de depozitare pentru produsele agricole, în special pentru cereale, se confruntă cu cheltuieli de stocare și condiționare ridicate, multe silozuri neputând garanta condițiile de depozitare standard impuse de legislația națională. În general, industria procesatoare din România este încă slab conectată cu marea majoritate a producătorilor agricoli și rămâne, din această cauză, sensibilă la fluctuațiile ofertei și la calitatea instabilă a materiilor prime, comparativ cu sectoarele de procesare concurente din alte state-membre. Consolidarea legăturii dintre producători și fabricile procesatoare, prin încheierea unor contracte pe termen lung și înființarea grupurilor de producători9, care să furnizeze industriei materii prime de calitate uniformă, în paralel cu sprijinul serviciilor de consultanță tehnică și de management, ar putea ajuta la depășirea acestor probleme. O mai bună integrare a acestora în cadrul industriei alimentare ar conduce la creșterea și stabilizarea veniturilor fermierilor. În prezent nu există organizații de marketing cum ar fi grupurile de producători sau cooperativele de comercializare, care ar putea asigura o coordonare verticală între industria alimentară și fermieri.

9 Până în prezent în România au fost recunoscute, în conformitate cu legislația națională în vigoare, un număr de 56 grupuri de producători; dintre acestea, 4 grupuri au depus proiecte de finanțare prin fonduri SAPARD, în principal pentru legume - fructe, lapte și produse lactate, cartofi, carne de pasăre și ouă, carne ovine și caprine, miere și produse din miere.

3.1.2.4. Silvicultura

Pădurile din România sunt printre cele mai bune din Europa, având un istoric de gospodărire eficace, prin care au ajuns la un standard excelent și un potențial economic important. În prezent, sectorul contribuie cu peste 9% la exporturile țării, reprezentând 3,5% din PIB în 2005 (USDA - FAS 2006). Având în vedere faptul că suprafața optimă acoperită cu pădure pentru România este de 32% și faptul că industria lemnului nu lucrează la capacitate, putem spune că sectorul dispune de un potențial important pentru a contribui la creșterea economiei naționale și la dezvoltarea spațiului rural. Cu toate acestea, aspectele legate de retrocedarea terenurilor, capitalul uman, infrastructură, capacitățile de procesare și cadrul legal și legislativ pot limita acest potențial.

În prezent, volumul de pădure pe picior este de circa 1.341 milioane m3, reprezentând aproximativ 218 m3/ha. Din cele 6.742,8 mii ha de pădure, circa 29% sunt specii de conifere, iar 71%, foioase. În prezent, 65% din suprafețele de pădure (respectiv, 4,2 milioane ha) se află în proprietate publică și sunt gospodărite de Regia Națională a Pădurilor, restul aflându-se în proprietate privată.

Pădurile private sunt caracterizate de exploatații relativ mici și fragmentare, fapt care îngreunează atingerea potențialului economic al acestor suprafețe într-o manieră durabilă. Acest lucru poate fi atribuit, în parte, modului în care a avut loc procesul de retrocedare, având în vedere că, inițial, parcelelor care trebuiau retrocedate li s-a fixat o limită de 1 ha; acest nivel a fost ulterior ridicat la 10 ha, pentru a fi, în final, eliminat. În unele cazuri, rezultatul este deținerea, de către o persoană, a trei trupuri distincte de pădure care nu sunt alăturate. În pofida acestei probleme, se previzionează că 65% din suprafața națională totală de pădure va fi retrocedată persoanelor private și autorităților publice locale. Principala inițiativă de abordare a problemelor legate de fragmentarea și dimensiunile reduse ale exploatațiilor a fost crearea ocoalelor silvice private sau comasarea suprafețelor de pădure, în scopul gospodăririi durabile. În prezent, proprietarilor privați li se cere să se asocieze, să-și înființeze ocoale silvice și să angajeze personal silvic sau să contracteze servicii silvice de la Regia Națională a Pădurilor sau de la alte ocoale silvice. Până în prezent, s-au înființat 106 ocoale silvice, care administrează peste 1.000.000 ha de pădure.

Procesul de retrocedare implică totodată și faptul că pentru mulți proprietari privați de păduri, gospodărirea pădurilor este un domeniu relativ nou și ar putea necesita eforturi importante de pregătire și consultanță, pentru ca aceste persoane să își poată gospodări pădurile într-o manieră durabilă. Deși sistemul de învățământ formal oferă o varietate de cursuri în domeniul silviculturii și industriei forestiere, prin cursuri de formare profesională pre- și post-absolvire, se pare că lipsesc programele de pregătire sau pachetele de cursuri care să se adreseze noilor proprietari privați. De asemenea, dată fiind dimensiunea și caracterul fragmentat al multor parcele de pădure private, operatorii acestora pot avea rezerve în a investi timp și bani în cursurile de pregătire (FAO, 1997). Cu toate acestea, apariția asociațiilor private de proprietari de păduri ar putea încuraja o mai mare deschidere către realizarea unor investiții pentru dobândirea unor competențe, în cazul în care ar fi puse la dispoziția acestor persoane programe și cursuri de pregătire adecvate.

Retrocedarea terenurilor către persoanele private pune probleme importante și din punctul de vedere al cadrului legal și legislativ, în special în ce privește abordarea problemelor precum tăierile ilegale. Actualmente, se estimează că se exploatează ilegal 100.000 m3 pe an. Responsabilitatea controalelor tăierilor ilegale a fost încredințată Inspectoratelor Teritoriale de Regim Silvic și Vânătoare, însă, deși se poate urmări activitatea de pe parcelele de pădure aflate în proprietatea RNP sau a persoanelor care dețin astfel de suprafețe în parcurile naționale, controlul asupra proprietarilor privați de pădure, aflați în afara parcurilor naționale, constituie o problemă importantă.

Capacitatea de atingere a potențialului economic din sectorul forestier este limitată și de slaba accesibilitate a majorității pădurilor. Drumurile forestiere din România acoperă mai puțin de 42.000 km (ceea ce înseamnă circa 6,5 m/ha), reflectând cea mai slabă densitate din Europa. Ca urmare, peste 2 milioane ha de pădure sunt practic inaccesibile, indiferent dacă este vorba de desfășurarea activităților de gospodărire sau de exploatare (USDA-FAS 2006). Situația duce și la o depășire a nivelului normal de tăieri în zonele accesibile, în paralel cu folosirea unor tehnologii ineficiente și fără sustenabilitate în zonele inaccesibile. Mai mult, drumurile prost întreținute ridică probleme de protecție a mediului, contribuind la erodarea solului în timpul activităților de exploatare. Este necesară creșterea la un nivel acceptabil a rețelei de drumuri forestiere, precum și întreținerea acesteia, pentru a diminua aceste efecte negative.

Sectorul de procesare a lemnului dispune și el de un potențial de creștere important, deși prezintă o serie de constrângeri semnificative, legate de capacitate. Disponibilitatea materiilor prime, costul relativ scăzut al mâinii de lucru și apropierea de piețele europene occidentale importante stau la baza potențialului de dezvoltare al industriei lemnului din România (USDA-FAS 2006). Cea mai mare parte (75%) din totalul de 15.761 m3 recoltați în 2005 a fost comercializată, restul de 25% fiind destinat consumului propriu (INS, 2006). Principalul utilizator al acestei materii prime este sectorul de procesare primară a lemnului (inclusiv producătorii de mobilă), care angajează peste 84.000 persoane (INS, 2006). Productivitatea muncii din acest sector este în creștere și se estimează că a crescut cu 43% în perioada 2000-2005, în cazul sectorului de prelucrare a lemnului și produselor din lemn și cu 33% în cazul industriei mobilei (INS, 2006). Nivelul de performanță din industria mobilei este deosebit de impresionant, fiind puternic orientat către export; în 2004, producția acestui sector a depășit 1 miliard Euro, înregistrând o rată de creștere de 23% (una dintre cele mai bune din economia națională), alături de creșterile menționate mai sus, legate de productivitatea muncii (USDA-FAS, 2006).

Cu toate acestea există temeri în ceea ce privește, capacitatea sectorului. Utilajele folosite în sectorul de procesare a lemnului sunt depășite și ineficiente, determinând o calitate inconstantă a produselor. Aproximativ jumătate din volumul intern de cherestea este produsă de operatori mici, care, în marea lor majoritate, vor trebui să investească în unitățile pe care le dețin, pentru a putea respecta normele de mediu. Investiții importante sunt necesare și în industria mobilei, pentru a asigura statutul de conformitate cu normele europene de mediu, investiția totală fiind estimată la peste 100.000 milioane Euro. Recent, un volum mare de investiții în sectorul de procesare, a fost realizat de către societăți din Europa occidentală. Pe termen mediu și lung, acest lucru ar putea ridica probleme în privința asigurării unei aprovizionări durabile cu lemn a sectorului de procesare, mai ales în cazul în care capacitatea va crește în rândul operatorilor interni.

Dincolo de valoarea lor economică, pădurile din România au un potențial important din punctul de vedere al utilizării multifuncționale a terenurilor, reprezentând atât o sursă de bunuri de natură socială, cât și de avantaje privitoare la protecția mediului. Peste jumătate (52%) din pădurile din România sunt clasificate ca având funcții speciale de protecție (protecția solului, protecția apelor, protecția climei, conservarea faunei sălbatice și funcții de recreere), în timp ce restul au funcții de producție și protecție. Alte funcții importante ale pădurilor din România cuprind: recreerea și vânătoarea, protecția împotriva inundațiilor (prin regularizarea cursurilor de apă), conservarea biodiversității (în special a habitatului faunei sălbatice), atenuarea modificărilor climatice (prin sechestrarea carbonului în sol) și furnizarea produselor de pădure nelemnoase (fructe de pădure, semințe, ciuperci etc).

3.1.3. Condiții de mediu

3.1.3.1. Caracteristici principale

Spațiul rural românesc se caracterizează prin resurse naturale aflate într-o stare de conservare în general bună, printr-un nivel ridicat de biodiversitate, asociat unei diversități de habitate și ecosisteme, de păduri și de peisaje agricole valoroase dar, în acelaș timp, viitorul apropiat aduce provocări serioase: menținerea acestor valori naturale și lupta împotriva schimbărilor climatice.

Teritoriul României este alcătuit din trei tipuri de relief, prezente într-o proporție relativ egală - câmpie, dealuri și munți, cu un nivel de diversitate pedo-climatică și geografică ridicat.

România deține un mediu natural în cadrul căruia se integrează vaste arii rurale care se remarcă, în general, printr-o bună stare de conservare a resurselor naturale de sol și apă, prin varietatea peisajelor tradiționale și printr-o remarcabilă diversitate biologică. De asemenea, România are o moștenire naturală unică reprezentată în principal de Munții Carpați (65% din eco-regiunea Carpați) și de către una dintre cele mai importante zone umede din Europa, Delta Dunării (a doua ca mărime din Europa). Este estimat că ecosistemele naturale și semi-naturale reprezintă 47% din teritoriul național și au fost identificate pe teritoriul României 52 de eco-regiuni.

Merită menționat faptul că 30% din populația Europei de carnivore mari și aproximativ 300.000 ha de păduri virgine se află localizate în România. În Munții Carpați și Delta Dunării se regăsesc o serie de specii endemice, printre care se află și o serie de specii de interes comunitar. Diversitatea de specii și habitate și varietatea peisajelor rurale tradiționale sunt o rezultantă a restructurării agriculturii (trecerea în ultimii 16 ani de la un număr mic de ferme comerciale mari la milioane de gospodării familiale de dimensiuni mici), a reîntoarcerii la un tip de agricultură tradițională și implicit a aplicării de practici extensive.

Pe de altă parte, deși a existat o tendință generală de extensivizare și de utilizare redusă a produselor chimice în agricultură, o serie de terenuri agricole au fost afectate de utilizarea incorectă a îngrășămintelor chimice și a pesticidelor, de irigări, drenaje sau de aplicarea unor lucrări mecanice inadecvate, motiv pentru care componentele de mediu (în special solul și apa), pe suprafețe reduse, au fost puternic degradate.

De asemenea, abandonul activităților agricole și practicile agricole inadecvate apărute ca urmare a lipsei de cunoștințe de specialitate ori a resurselor financiare limitate, au influențat în mod negativ biodiversitatea și au determinat apariția sau accentuarea fenomenului de eroziune a solului.

Scăderea șeptelului a condus la abandonul practicării pășunatului, motiv pentru care multe pajiști au fost degradate datorită apariției succesiunii ecologice, manifestată prin apariția unor specii invazive. Pe baza unei inventarieri a pajiștilor realizată de către Societatea Regală Olandeză pentru Conservarea Naturii (en: Royal Dutch Society for Nature Conservation) în colaborare cu diverse insituții naționale, s-a calculat că din suprafața totală de pajiști permanente circa 15% suferă de abandon al activităților agricole. Aceste date sunt însă obținute prin extrapolare, deoarece această inventariere nu s-a realizat decât în 6 locații (reprezentative din punct de vedere al biodiversității) care acoperă doar 15% din totalul suprafeței naționale de pajiște.

Fără a dispune de date concrete este greu de estimat proporția de teren agricol abandonat pentru activități agricole, însă se pot semnala unele zone unde acest fenomen are o intensitate mai mare. Astfel, abandonul afectează în România în special zonele consacrate pășunatului tradițional - în ultimul timp și ca urmare a impunerii bruște de standarde sanitar - veterinare care afectează viabilitatea acestor sisteme de pășunat tradițional, și arabilul, în special în zonele de câmpie care duce lipsă de umezeală și unde sistemele de irigații au fost desființate sau sunt nefuncționale, zonele cu nivel ridicat de sărăcie care se caracterizează și printr-o emigrație sporită și zonele limitrofe marilor orașe, unde unele terenuri agricole sunt scoase din circuitul agricol de regulă pentru a răspunde ulterior unor proiecte de extindere a zonelor rezidențiale sau comerciale. În același timp, creșterea economică susținută înregistrată în mod consecutiv în ultimii 7 ani începe să amenințe multe specii de plante și animale prin intensivizarea agriculturii și conduce la degradarea resurselor naturale și la modificarea peisajului rural.

Zonele defavorizate (ZD) pentru activitățile agricole

Suprafețe largi ale României prezintă limitări naturale ale productivității agricole. Acestea sunt legate în special de Munții Carpați și de Delta Dunării, dar și de alte zone cu specificități ale condițiilor de sol sau climă. Aceste zone defavorizate agricol sunt de regulă asociate cu un nivel ridicat de biodiversitate.

România deține suprafețe largi ce pot fi considerate zone defavorizate (ZD) (conform Regulamentului (CE) 1257/1999), datorită caracteristicilor nefavorabile de mediu care limitează considerabil condițiile de utilizare a terenurilor agricole și care conduc la producții agricole mai mici.

Se remarcă în principal Munții Carpați - acolo unde se întâlnesc valori mari de altitudine și pantă, și Delta Dunării - deoarece în acest areal se cumulează o serie de factori climatici și edafici care limitează puternic activitatea agricolă, dar și alte zone mai compacte în partea de sud - est a țării și mai răsfirate în alte zone precum Podișul Moldovei, Oltenia (zona de câmpie dar și cea deluroasă), Podișul Transilvaniei - unde caracteristici naturale specifice conduc la scăderea productivității naturale.

Astfel, o parte importantă a Munților Carpați, datorită condițiilor legate de altitudine și pantă, întâmpină obstacole în practicarea agriculturii, obstacole materializate mai ales în scurtarea perioadei de vegetație și în costuri suplimentare legate de condițiile de pantă (detalii - Anexa 4A).

În afară de Munții Carpați există și alte zone ce sunt caracterizate în principal de o productivitate scăzută datorită acțiunii factorilor naturali restrictivi.

În acest sens, cu un potențial natural agricol semnificativ mai scăzut față de restul țării se remarcă a fi Delta Dunării, datorită unui complex de factori naturali legați de sol (nisipos și cu procent redus de humus) și de climă (cu precipitații foarte scăzute, în medie de sub 400 mm/an). Acest potențial este evidențiat de notele de bonitare de la nivel de comună/oraș, comparativ cu media națională. Astfel în această zonă nota de bonitare a terenurilor agricole este de 16, reprezentând 46% din media ponderată a notelor de bonitare de la nivel național, iar producția medie de porumb (principala cultură a acestei zone) fiind de doar 39% din media națională. În această zonă se remarcă și o densitate foarte scăzută a populației, fapt ce afectează și necesarul de forță de muncă aferent menținerii activităților agricole. (detalii - Anexa 4A).

De asemenea, există și numeroase alte zone caracterizate de o serie de particularități edafice (soluri argiloase sau nisipoase - care conduc fie la stagnarea apei, fie la un drenaj foarte rapid al acesteia), climatice (precipitații reduse, temperaturi ridicate în timpul verii ce amplifică deficitul de apă), de relief (pantă) etc, acestea reflectându-se în nota de bonitare a terenurilor agricole care are valori de sub 80% din valoarea medie ponderată la nivel național, astfel datorită condițiilor naturale specifice, productivitatea agricolă este limitată (producția medie de porumb fiind în medie de circa 60% față de producția medie națională) (detalii - Anexa 4A).

Deoarece aceste zone cu potențial scăzut pentru agricultură sunt de regulă terenuri agricole ce suportă o agricultură mai puțin intensivă și astfel mai bogate în biodiversitate, a fost realizată o analiza acestor zone din care reies - ca și confirmare - suprapuneri importante cu zonele HNV și cu IBA, astfel Carpații se suprapun în proporție ridicată cu zonele HNV, iar celelate zone afectate de productivitate scăzută datorită factorilor naturali, coincid într-o pondere ridicată cu IBA (detalii - Anexa 4A).

3.1.3.2. Conservarea biodiversității pe terenurile agricole și forestiere

Caracteristici generale ale biodiversității

România este caracterizată de un nivel ridicat de biodiversitate - din punct de vedere al numărului de specii, al habitatelor și al ecosistemelor pe care le formează și din punct de vedere al suprafețelor deținute de acestea, însă modificările actuale de peisaj pun în evidență amenințări serioase: intensificarea activităților agricole ce afectează cu precădere zonele mai productive și abandonarea activităților agricole ce se manifestă mai ales în zonele slab productive.

România este caracterizată de o mare diversitate biologică, manifestată atât intraspecific cât și interspecific, remarcându-se atât prin numărul mare de ecosisteme cât și prin numărul de specii, dar în prezent multe specii de plante și animale sunt amenințate cu dispariția, iar modificarea peisajului reprezintă primul indicator al deteriorării mediului.

În ceea ce privește flora, în România au fost identificate 3.700 de specii de plante, dintre care, 23 sunt declarate monumente ale naturii, 74 sunt extincte, 39 sunt periclitate, 171 vulnerabile și 1.253 sunt rare. Din numărul estimat al taxonilor identificați în România, o proporție semnificativă (aprox. 60%) este reprezentată de către speciile caracteristice pajiștilor alpine și subalpine, pășunilor și fânețelor montane.

În ceea ce privește fauna, au fost identificate 33.792 de specii de animale, din care 33.085 specii de nevertebrate și 707 specii de vertebrate. Din cele 191 specii de pești, 38 înregistrează o stare nefavorabilă de conservare (11 specii periclitate, 16 specii vulnerabile și 11 specii rare). Din cele 20 specii de amfibieni, 12 se află într-o stare nefavorabilă de conservare (3 specii periclitate și 9 specii vulnerabile), din cele 30 specii de reptile 5 se află într-o stare nefavorabilă de conservare (4 specii periclitate și o specie vulnerabilă), din cele 364 specii de păsări 35 se află într-o stare nefavorabilă de conservare (18 specii periclitate și 17 specii vulnerabile) și din cele 102 specii de mamifere, 58 înregistrează o stare nefavorabilă de conservare (19 specii periclitate, 26 specii vulnerabile și 13 specii rare). În urma inventarierilor, a rezultat un număr aproximativ de 5.600 de urși bruni (60% din populația europeană de urși bruni - Ursus arctos), aproximativ 3.000 de lupi (40% din populația europeană de lupi - Canis lupus) și 1.500 de râși (40% din populația europeană de râși - Lynx lynx), aceste specii fiind un simbol al vieții sălbatice și al habitatelor naturale, care pot fi folosite și pentru a repopula alte zone din Europa, care au cunoscut un regres al acestor specii. Zimbrul, animal rar, ocrotit de lege, a dispărut din pădurile țării noastre de mai bine de un secol și trăiește astăzi numai în rezervații.

Ecosistemele naturale și semi-naturale acoperă 47% din teritoriul țării. Au fost identificate și caracterizate 783 tipuri de habitate (13 habitate de coastă, 143 habitate specifice zonelor umede, 196 habitate specifice pășunilor și fânețelor, 206 habitate forestiere, 90 habitate specifice dunelor și zonelor stâncoase și 135 habitate specifice terenurilor agricole) în 261 de zone analizate la nivelul întregii țări.

Habitatele din România sunt caracterizate de o anumită compoziție a florei și a faunei, componente ale biocenozelor și sunt influențate de diferiți factori climatici sau edafici. Influențele climatice, ale zonelor aride din partea estică, la cele oceanice din partea vestică a țării, precum și diferențele climatice între câmpie și munte impuse de altitudinea reliefului, au determinat apariția unui mare număr de habitate. Alt factor care determină marea varietate de habitate din România este reprezentat de compoziția chimică a rocilor din substrat (sol, subsol).

Ariile protejate

Dintre statele membre ale U.E. - 27, România deține cea mai mare diversitate biogeografică (5 regiuni biogeografice din cele 11 europene), aceasta aflându-se în majoritate într-o stare favorabilă de conservare.

Suprafața totală a ariilor protejate este de cca. 1.866.705 ha și acoperă aproximativ 7,83% din suprafața țării. Sunt incluse aici Rezervația Biosferei "Delta Dunării" - 576.216 ha, 13 Parcuri Naționale - 318.116 ha, 13 Parcuri Naturale - 772.128 ha, 981 Rezervații Naturale - 179.193 ha și 28 Arii Speciale de Protecție Avifaunistică - 21.052 ha.

Dintre acestea, câteva arii protejate prezintă interes deosebit, atât la nivel național cât și internațional, având statut multiplu:

• Rezervația Biosferei Delta Dunării - Rezervație a Biosferei (Comitetul UNESCO MAB - "Omul și Biosfera"), Zonă Umedă de Importanță Internațională (Secretariatul Convenției Ramsar) și Sit al Patrimoniului Natural Universal (UNESCO);
• Parcul Național Retezat - Rezervație a Biosferei (Comitetul UNESCO MAB - "Omul și Biosfera");
• Parcul Național Munții Rodnei - Rezervație a Biosferei (Comitetul UNESCO MAB - "Omul și Biosfera");
• Parcul Național Balta Mică a Brăilei - Zonă Umedă de Importanță Internațională (Secretariatul Convenției Ramsar).

În afara ariilor protejate de interes național, prin intermediul Programului IBA (Important Birds Area/Arii de Importanță Avifaunistică) au fost identificate în România cele mai importante arii pentru menținerea populațiilor de păsări sălbatice, inclusiv a celor de interes internațional sau prioritare la nivel comunitar precum și a speciilor migratoare. În România programul este derulat de către Societatea Ornitologică Română (partener BirdLife în Romania) și Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii "Grupul Milvus". Pe baza datelor adunate în special în ultimii 10 ani, au fost identificate la nivelul întregii țări 132 de IBA-uri, acoperind cca. 17% din suprafața țării.

Natura 2000

O bună parte din teritoriul național este acoperită de rețeaua comunitară de arii protejate Natura 2000.

Dintre cele 198 tipuri de habitate europene, dintre care 65 sunt prioritare, în România se regăsesc 94 tipuri de habitate dintre care 23 sunt prioritare la nivel comunitar și a căror conservare impune desemnarea unor Arii Speciale de Conservare (SAC).

Până în prezent au fost identificate ca situri Natura 2000 un număr de:

• 108 situri SPA (Arii de Protecție Specială Avifaunistică) reprezentând aproximativ 11,89% din teritoriul României;

• 273 situri pSCI (propuneri de Situri de Importanță Comunitară) reprezentând aproximativ 13,21% din teritoriul României.

Regimul de protecție pentru aceste situri de interes comunitar a fost impus la nivel național, în conformitate cu prevederile OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, prin următoarele acte normative:

• Ordinul MMDD nr. 776/2007 pentru declararea pSCI și
• Hotărârea de Guvern nr. 1284/2007 pentru declararea SPA. Arealul siturilor incluse în Rețeaua Europeană Natura 2000 acoperă aproximativ 17,84% din teritoriul național.

Conservarea biodiversității pe terenurile agricole

Terenurile agricole cu înaltă valoare naturală acoperă o suprafață însemnată din SAU a României, dar atât abandonul activităților agricole cât și intensificarea acestora amenință buna lor conservare.

Deși în cazul României (și chiar la nivel european) există foarte puțină experiență în utilizarea acestui concept, un pas important a fost realizat în vederea identificării terenurilor agricole cu înaltă valoare naturală, utilizându-se metode oferite de studiile dezvoltate până în prezent. S-a urmărit identificarea zonelor caracterizate de prezența abundentă a pajiștilor semi-naturale, în general asociate cu existența unei diversități ridicate a speciilor și a habitatelor. Rezultatul clasificării arată faptul că în prezent cca. 2,4 milioane hectare de pajiști semi-naturale pot fi clasificate ca teren agricol cu înaltă valoare naturală.

Pajiștile semi-naturale reprezintă cele mai valoroase ecosisteme din categoria terenurilor agricole, dar renunțarea în unele zone la activitățile agricole tradiționale (cosit, pășunat) conduce la degradarea habitatelor și la modificări de peisaj. Cu deosebire, în zona montană există o tendință de abandonare a activităților agricole, mai ales în cazul pajiștilor semi-naturale. În același timp, în unele regiuni ale țării pajiștile sunt amenințate de intensivizarea agriculturii și practicarea acesteia pe suprafețe compacte și largi, exercitându-se astfel presiune asupra componentelor de mediu, în special asupra biodiversității.

De asemenea, în unele zone ale țării desemnate ca IBA sunt prezente păsări care dețin în România o pondere importantă din populația la nivel UE - 27, cum ar fi Lanius minor (cca. 97%), Falco vespertinus (cca. 50%), Crex crex (cca. 28%) etc., iar în unele dintre IBA sunt prezente și păsări care sunt vulnerabile, periclitate sau rare, numărul de exemplare din aceste specii de păsări fiind foarte mic.

Ca o amenințare a ultimilor ani se remarcă gripa aviară care poate afecta păsările sălbatice, mai ales în zonele de mare concentrare a păsărilor migratoare cum ar fi Delta Dunării.

În general, se poate spune că populațiile al căror habitat îl constituie terenurile agricole și forestiere înregistrează o stare favorabilă de conservare și nu există presiuni majore asupra lor sau factori de risc. Acest fapt este în mare măsură urmarea modului majoritar extensiv de practicare a agriculturii în România. În particular, există și areale asupra cărora presiunea exercitată de către activitățile antropice s-a resimțit printr-o evoluție nefavorabilă asupra stării de conservare a speciilor sălbatice.

Agro - biodiversitatea

România deține o importantă bază genetică atât în rândul plantelor de cultură cât și al animalelor domestice, strâns legată de agro - sistemele tradiționale.

În ceea ce privește agro-biodiversitatea, România este una dintre puținele țări europene în care agro-sistemele tradiționale reprezintă rezervoare semnificative din punct de vedere al diversității genetice a plantelor de cultură și a animalelor domestice, care s-au conservat la locul de formare și dezvoltare (in situ).

România este interesată să conserve o serie de specii locale de animale domestice, specifice unor regiuni, și care sunt în pericol de dispariție. În catalogul mamiferelor domestice sunt incluse 79 de rase (din care 26 sunt încă active, 19 în potențial pericol și 34 dispărute). Trebuie notat totuși că multe rase locale (Țurcană, Țigaie, Capra Carpatină etc.) au un sistem de reproducție în comunități locale (izolare reproductivă pe o anumită arie, fără registru genealogic și controlul oficial al producției, selecția fiind făcută după preferința proprietarilor). Ca varietăți de plante există populații locale aflate pe cale de dispariție, distribuite în multe regiuni. O importanță mare este acordată și livezilor.

Conservarea biodiversității pe terenurile forestiere

România dispune de o mare diversitate forestieră și este una dintre puținele țări europene care mai posedă păduri virgine. Multe dintre aceste păduri joacă roluri importante de mediu și ca spațiu recreațional, dar reprezintă în același timp și o importantă valoare economică.

În ceea ce privește relația dintre păduri și managementul biodiversității, România este una dintre puținele țări europene care încă deține păduri virgine - aproximativ 300.000 ha, prezente în cea mai mare parte în zona montană. Pădurile dețin funcții multiple, spre exemplu, aici se regăsesc habitate importante pentru fauna sălbatică (mai ales acolo unde există potențiale situri Natura 2000), asigură funcția de protecție în bazinele torențiale, dar dețin și alte funcții de protecție și asigură, de asemenea, importante servicii de mediu cu impact pozitiv asupra comunităților umane. Acolo unde aceste valori sunt considerate de importanță mare sau crucială, pădurile pot fi clasificate ca având valoare înaltă de conservare.

Până la finalul anului 2005, 1.119,7 mii ha de păduri în România au fost certificate prin Sistemul de Certificare Forestieră (SCF).

Peste 9% din suprafața forestieră (574.878 ha) este situată în arii protejate, managementul acesteia vizând conservarea biodiversității (sursa: Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, 2006 - Managementul ariilor forestiere din cadrul Parcurilor Naționale).

3.1.3.3. Managementul resurselor naturale în agricultură și silvicultură

Solul

România dispune de soluri de bună calitate - în special în zonele de câmpie, însă fenomene ca eroziunea solului, seceta, balanța negativă a apei în sol sau gleizarea, salinizarea, acidifierea sau alcalinizarea și compactarea afectează foarte mult fertilitatea acestora.

Calitatea terenurilor agricole, exprimată prin notele de bonitare ale acestora, deși nu exprimă în totalitate cantitatea de humus din sol reflectând și alți factori de mediu (în special clima) ce influențează cultura plantelor, reprezintă un bun indicator al solurilor cu cantități ridicate de humus. Din acest punct de vedere, terenurile agricole se grupează în 5 clase de calitate, diferențiate după nota de medie de bonitare (clasa I - 81-100 puncte până la clasa a V-a - 1-20 puncte). Se remarcă faptul că, în cazul terenurilor arabile, care ocupă 63,34% din suprafața cartată, cele mai multe terenuri se grupează în domeniul claselor de calitate a II-a și a III-a. Practic în clasa I de calitate la arabil intră doar 8,77% din totalul terenurilor agricole, restul claselor prezentând diferite restricții. În cazul pășunilor și al fânețelor, majoritare sunt clasele III-V, în cel al viilor, clasele II-IV, iar al livezilor, clasele III-V. Majoritatea terenurilor agricole cu note mari de bonitare se află în Câmpia Română (într-o arie relativ compactă ce are ca loc central Bucureștiul) și în Câmpia de Vest.

Eroziunea prin apă, una dintre cele mai mari probleme ale solurilor din România, este prezentă în diferite grade pe 6,3 milioane ha, din care circa 2,3 milioane amenajate cu lucrări antierozionale, în prezent degradate puternic în cea mai mare parte; aceasta împreună cu alunecările de teren (circa 0,7 milioane ha) provoacă pierderi de sol de până la 41,5 t/ha/an. Eroziunea eoliană se manifestă pe aproape 0,4 milioane ha, cu pericol de extindere, cunoscând că, în ultimii ani, s-au defrișat unele păduri și perdele de protecție din zone cu soluri nisipoase, susceptibile acestui proces de degradare.

Excesul periodic de umiditate în sol afectează circa 3,8 milioane ha, din care o mare parte din perimetrele cu lucrări de desecare-drenaj. Periodic sunt inundate o serie de perimetre din areale cu lucrări de îndiguire vechi sau ineficiente, neîntreținute, înregistrându-se pagube importante prin distrugerea gospodăriilor, culturilor agricole, șeptelului, a căilor de comunicație și pierderi de vieți omenești.

Conținutul excesiv de schelet în partea superioară a solului afectează circa 0,3 milioane ha. Sărăturarea solului se resimte pe circa 0,6 milioane ha, cu unele tendințe de agravare în perimetrele irigate sau drenate și irațional exploatate, sau în alte areale cu potențial de sărăturare secundară, care însumează încă 0,6 mil. ha. Deteriorarea structurii și compactarea solului ("talpa plugului") se manifestă pe circa 6,5 mil. ha; compactarea primară este prezentă pe circa 2 mil. ha terenuri arabile, iar tendința de formare a crustei la suprafața solului, pe circa 2,3 mil ha.

Apa

Resursele de apă dulce ale României sunt reduse față de media europeană și nu au o repartiție spațială și temporală uniformă. Calitatea acestora este mai puțin afectată în prezent de consumul de îngrășăminte din agricultură și mai mult de infrastructura precară a sistemelor de canalizare și epurare a apei din spațiul rural.

Principala sursă de apă dulce provine din Dunăre și din celelalte râuri mari dar resursele hidrologice ale României nu sunt repartizate uniform pe întreg teritoriul. Exceptând Dunărea, România are o medie de numai 2.660 m3 apă/locuitor/an, comparativ cu media europeană de 4.000 m3 apă/locuitor/an, România fiind încadrată în categoria de țări cu resurse sărace în apă.

Potrivit unui studiu amănunțit cu privire la scurgerea de nutrienți în bazinul Dunării, pierderile medii de azot și fosfor în apele subterane precum și în cele de suprafață datorate poluării difuze sunt relativ scăzute (6,1 kg N/ha/an și 0,4 kg P/ha/an) în România comparativ cu alte State Membre ale UE, inclusiv cu acelea din amontele bazinului Dunării. Astfel, se înregistrează o reducere semnificativă a poluării apelor subterane și de suprafață cauzată de agricultură, comparativ cu fosta perioadă socialistă și constituie o reflexie a declinului utilizării excesive a fertilizanților. Pentru viitor, pe termen mediu și lung, se prognozează reintroducerea practicilor agricole intensive la scară largă, ca urmare a aderării la UE. Tendințe similare sunt anticipate și privitor la utilizarea fertilizanților chimici (Anexa 2.20 Consumul tehnologic de îngrășăminte chimice din Planul Național Strategic) și a pesticidelor.În prezent, calitatea cea mai slabă a apelor subterane se înregistrează în mediul rural, acolo unde rețeaua de canalizare nu există sau este puțin dezvoltată și deșeurile ajung direct în apele subterane (prin latrinele permeabile și prin șanțurile de scurgere) sau indirect (prin depozitele de gunoi de grajd sau prin depozitele de gunoi menajer).

România a implementat din punct de vedere legislativ Directiva CE 2000/60 (Directiva Cadru Apă) în legislația națională - Legea Apelor (107/1996) fiind amendată cu obiectivul general de "atingere a unei bune stări a apelor până în anul 2015", prin Legea nr. 310/2004. Pentru fiecare bazin/spațiu hidrografic se va elabora un plan de management până la data de 22 decembrie 2009. Planurile de management vor cuprinde: prezentarea generală a bazinului/spațiului hidrografic, caracterizarea apelor de suprafață, caracterizarea apelor subterane, identificarea și cartarea zonelor protejate, analiza economică, monitoringul integrat al apelor, obiectivele de mediu, programe de măsuri, programe speciale de măsuri pentru sub-bazine, categorii și tipuri de ape, precum și informarea, consultarea și participarea publicului. Prin raportările din anii 2003 și 2004 România a informat Comisia Europeană referitor la autoritatea competentă și bazinele hidrografice, caracteristicile bazinelor hidrografice, impactul activităților antropice, analiza economică precum și informații despre ariile protejate și consultarea publicului, răspunzând astfel cerințelor Art. 3 (8) și Anexa I, art. 5, Anexa II și Anexa III, art. 6 și Anexa IV din Directivă. Raportul din anul 2006 a cuprins informații referitoare la sistemul de monitorizare al apelor, în conformitate cu Art. 8 (1), în acest raport fiind cuprinsă o sinteză a programelor de monitorizare pentru fiecare bazin hidrografic. Stabilirea programelor de măsuri pentru reducerea presiunilor chimice și a celor hidromorfologice este în prezent, în curs de desfășurare.

În ceea ce privește implementarea Directivei CE 91/676 CEE (Directiva Nitrați), la sfârșitul anului 2004 s-a realizat o inventariere la nivel de unități administrativ-teritoriale (NUTS 5) pentru a se identifica zonele vulnerabile la nitrați (Harta comunelor desemnate ca zone vulnerabile la poluarea cu nitrați rezultați din activități specifice agriculturii - Anexa 2.21 din Planul Național Strategic). Pe baza acestei inventarieri, au fost identificate 251 comune cu o suprafață totală de cca. 1,6 milioane hectare reprezentând 6,7% din suprafața României, din care teren agricol cca. 1,1 milioane hectare reprezentând 7,6% din total teren agricol, teren arabil cca. 0,7 milioane hectare reprezentând 7,8% din total teren arabil, pajiști cca. 0,3 milioane hectare reprezentând 6,7% din pajiști. Categoriile de zone vulnerabile la nitrați desemnate sunt: a) zone potențial vulnerabile ca urmare a antrenării nitraților către corpurile de apă de suprafață prin scurgere pe versanți; b) zone potențial vulnerabile prin percolarea nitraților sub stratul de sol către acviferele libere; c) zone cu risc ridicat de vulnerabilitate la percolarea nitraților sub stratul de sol către acviferele libere. Pentru asigurarea monitorizării poluării din surse și activități agricole a fost organizat Monitoringul suport național integrat de supraveghere, control și decizii pentru reducerea aportului de poluanți proveniți din surse agricole în apele de suprafață și în apele subterane, care face parte din Sistemul Național de Monitoring Integrat al Apelor. Prin intermediul acestui sistem de monitoring se urmărește supravegherea concentrațiilor de azotați în apele dulci precum și verificarea periodică a stării de eutrofizare a apelor dulci și a apelor din zona costieră. Programele de acțiune sunt elaborate pe baza elementelor specificate în Anexa 2 și Anexa 3 din Directiva Nitrați. Se poate estima că în prezent, multe ferme din zonele vulnerabile la nitrați nu au capacități adecvate de stocare a gunoiului de grajd, neîndeplinind încă în totalitate cerințele de protecție a apei.

În unele regiuni ale țării există zone cu exces de umiditate și zone expuse la inundații. Aceste zone sunt importante pentru managementul conservării biodiversității și sunt prezente în numeroase regiuni ale țării.

România are o frecvență ridicată de apariție a inundațiilor, în special primăvara datorită topirii zăpezii și a blocării râurilor cu blocuri de gheață, precum și vara din cauza ploilor torențiale, când debitele râurilor cresc peste cota normală. În ultimii 16 ani, frecvența de producere a inundațiilor a crescut, ca o consecință a schimbărilor climatice, a defrișărilor ilegale dar și din cauza lipsei menținerii infrastructurii de prevenire a inundațiilor. Frecvența și intensitatea acestora pare să fie în creștere.

Seceta se manifestă pe circa 7,1 milioane ha, suprafață pe care anterior se concentra cea mai mare parte a celor 3,2 milioane ha de teren agricol ce dispunea de sisteme de irigații.

3.1.3.4. Agricultura ecologică

Agricultura ecologică are potențialul de a contribui semnificativ la protejarea resurselor de apă și sol, conservarea biodiversității și la lupta împotriva schimbărilor climatice, oferind astfel bunuri publice și deservind în același timp o piață europeană aflată în plină ascensiune.

Sectorul este în creștere în România (cca. 0,8% din total SAU la nivelul anului 2005) dar în același timp se situează cu mult sub media europeană (cca. 4% din total SAU la nivelul anului 2005). Deși nu există informații sintetice referitoare la cererea de pe piața internă, se poate estima că aceasta a avut o importantă contribuție la creșterea generală a sectorului, alături de cererea deja existentă de pe piața europeană. Totuși, o piața internă relativ tânără, prezintă un grad de risc mai ridicat pentru fermierii ce aleg să îmbrățișeze metodele ecologice de producție, aceasta putându-se reflecta în fluctuații ale prețurilor pe perioade mai îndelungate, conducând astfel la potențiale intrări/ieșiri din sistem ale acestora.

Numărul operatorilor din agricultura ecologică înregistrați la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în anul 2005, a fost de 2.920. Inspecția acestora pe tot lanțul de producție și certificarea produselor ecologice se face de către organisme de control private, acreditate de un organism abilitat în acest scop și aprobate de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Lista organismelor de control aprobate pentru efectuarea inspecției și certificarea produselor agroalimentare ecologice pe teritoriul României în anul 2007 este publicată în JO al Uniunii Europene nr. 35 din 19.02.2007.

3.1.3.5. Bunăstarea animalelor

În calitate de stat membru, România a transpus prevederile legislației UE în domeniul bunăstării și protecției animalelor, inclusiv a animalelor de fermă.

Autoritatea competentă în domeniul bunăstării și protecției animalelor este Autoritatea Naționala Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), ocupându-se de reglementarea acestui domeniu, precum și de verificarea respectării standardelor minime. Structurile de la nivel județean ale ANSVSA realizează inspecțiile, personalul cu atribuții specifice din cadrul direcțiilor sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București realizând inspecțiile.

Tot personalul din rețeaua sanitar veterinară este instruit periodic cu privire la prevederile legislației, precum și cu privire la modul de realizare a unei inspecții, instruirile fiind prevăzute și cu o componentă practică.

Inspecțiile se realizează în conformitate cu Planul Național de Inspecții și Control elaborat anual. Planificarea acestora se realizează ținând cont de mai multe criterii, respectiv factori de risc. Toate inspecțiile se realizează unitar la nivel național deoarece se utilizează fișe tip de inspecție.

Verificarea respectării standardelor privind protecția porcinelor se face utilizând:

1. fișa de inspecție privind respectarea normelor sanitare veterinare referitoare la protecția porcinelor din exploatațiile nonprofesionale,

2. fișa de inspecție privind respectarea normelor sanitare veterinare referitoare la protecția porcinelor din exploatațiile comerciale.

Verificarea respectării standardelor minime privind protecția păsărilor se face utilizând:

1. fișa de inspecție privind respectarea normelor sanitare veterinare referitoare la protecția animalelor de fermă (pentru curcani, palmipede, găini ouătoare de reproducție din rase grele),

2. fișa de inspecție privind respectarea normelor sanitare veterinare referitoare la protecția găinilor ouătoare,

3. fișa de inspecție privind respectarea normelor sanitare veterinare referitoare la protecția și bunăstarea puilor destinați producției de carne.

Direcțiile sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor raportează trimestrial, pe machete tip, rezultatele inspecțiilor, iar anual România transmite Comisiei Europene, până la data de 30 iunie, rezultatele inspecțiilor realizate în anul anterior pentru: protecția animalelor în timpul transportului și protecția animalelor de ferma.

Raportarea inspecțiilor în fermă pe domeniul bunăstarea și protecția animalelor se realizează în conformitate cu prevederile Deciziei Comisiei nr. 2006/778/CE, transpusă în legislația națională prin Ordinul ANSVSA nr. 13/2008.

Majoritatea exploatațiilor comerciale din România respectă standardele minime privind protecția animalelor. Exploatațiile sunt monitorizate de către direcțiile sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București.

În cursul realizării inspecțiilor planificate în exploatațiile comerciale se completează fișa de inspecție, iar în cazul în care se identifică încălcări ale normelor minime de bunăstare a animalelor se dau termene pentru remedierea deficiențelor, urmând a se face recontroale pentru a verifica remedierea acestora. În cazul în care deficiențele nu au fost remediate la termenul stabilit se pot aplica sancțiuni care pot conduce până la ridicarea autorizației de funcționare.

Sectorul de creștere a porcinelor

În anul 2011, animalele din specia porcine sunt crescute, aplicând tehnologii specifice, în trei tipuri de exploatații (definite în Anexa 1 la Norma sanitară veterinară din 26 martie 2010 privind procedura de înregistrare/autorizare sanitar-veterinară a unităților/centrelor de colectare/exploatațiilor de origine și a mijloacelor de transport din domeniul sănătății și al bunăstării animalelor, precum și a unităților implicate în depozitarea și neutralizarea subproduselor de origine animală ce nu sunt destinate consumului uman și a produselor procesate, aprobată de Ordinul ANSVSA nr. 16/2010):

1. exploatație comercială autorizată

2. exploatație comercială de tip A

3. exploatație nonprofesională.

Exploatația nonprofesională este exploatația de animale organizată pentru consum familial, înregistrată în Registrul National al Exploatațiilor și deținută de persoane fizice neînregistrate la Camera de Comerț și Industrie a României.

Exploatația comercială de tip A este exploatația de animale deținută de persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale, întreprinderi familiale sau persoane juridice organizate în condițiile legii, înregistrate și autorizate de oficiul registrului comerțului, înregistrată în Sistemul național de identificare și înregistrare a animalelor, care îndeplinește condițiile prevăzute în anexa nr. 50 la Norma sanitară veterinară din 26 martie 2010 privind procedura de înregistrare/autorizare sanitar-veterinară a unităților/centrelor de colectare/exploatațiilor de origine și a mijloacelor de transport din domeniul sănătății și al bunăstării animalelor, precum și a unităților implicate în depozitarea și neutralizarea subproduselor de origine animală ce nu sunt destinate consumului uman și a produselor procesate, aprobată de Ordinul ANSVSA nr. 16/2010 și este înregistrată sanitar-veterinar. Exploatațiile comerciale de tip A îndeplinesc condițiile minime de bunăstare și condiții de biosecuritate specifice. Condițiile de biosecuritate și cele de valorificare a porcilor în cazul exploatațiilor comerciale de tip A sunt diferite de cele ale exploatațiilor comerciale autorizate, prin urmare exploatațiile comerciale de tip A nu sunt autorizate sanitar-veterinar, ci numai înregistrate în Registrul Național al Exploatațiilor al ANSVSA.

Exploatația comercială autorizată este exploatația de animale deținută de persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale, întreprinderi familiale sau persoane juridice organizate în condițiile legii, înregistrate și autorizate de oficiul registrului comerțului, înregistrată în Sistemul național de identificare și înregistrare a animalelor, care îndeplinește prevederile normelor de biosecuritate și este autorizată sanitar-veterinar.

Situația exploatațiilor de porcine la data 31 martie 2011

Specificare Total sector
Nr. de exploatații % din total exploatații Efectiv capete % din total efectiv Revenit pe exploatație
Exploatații nonprofesionale 717.482 99,94 3.773.665 66,90 5,26
Exploatații comerciale de tip A 113 0,02 28.961 0,51 256,29
Exploatații comerciale autorizate 339 0,05 1.838.329 32,59 5422,80
Total 717.934 100 5.640.955 100 7,86
Sursa: ANSVA

Se poate constata o pondere ridicată a exploatațiilor nonprofesionale, de peste 99%, aceste ferme deținând 67% din totalul efectivelor de porcine la nivel național. De asemenea, deși înregistrează o pondere redusă, de numai 0,05% din numărul total de exploatații din România, exploatațiile comerciale autorizate dețin o pondere importantă din efectivele totale de porci, și anume 32,6%.

Restul exploatațiilor sunt exploatații comerciale de tip A, neautorizate sanitar veterinar, ci doar înregistrate în Registrul Național al Exploatațiilor al ANSVSA, acestea reprezentând 0,02% din numărul total al exploatațiilor de porcine, având în exploatare numai 0,51% din efectivele totale de porci la nivel național. Exploatațiile comerciale de tip A, deși respectă condițiile minime obligatorii de bunăstare, nu respectă condiții de biosecuritate în fermă la fel de stricte cu cele solicitate pentru autorizare.

Cele mai recente date disponibile arată faptul că din totalul de 247 exploatații comerciale de porcine existente la începutul anului 2010, ANSVSA a inspectat 173 de exploatații comerciale de porci, din care:

- 114 exploatații au fost găsite conforme,

- 25 au fost identificate cu neconformități de categoria A (cu solicitare de remediere a neconformităților într-un termen mai scurt de 3 luni, nicio sancțiune administrativă imediată),

- 7 au fost identificate cu neconformități de categoria C (cu aplicare de sancțiuni administrative imediate).

Situația controalelor efectuate de ANSVSA în exploatațiile comerciale autorizate de porcine în anul 2010

Exploatații comerciale autorizate de porcine Număr
Exploatații ce pot fi inspectate 247
Exploatații inspectate 173
Exploatații conforme 114
Sursa: ANSVA

Situația neconformităților constatate în urma controalelor efectuate de ANSVSA în exploatațiile comerciale autorizate de porcine, în anul 2010

Neconformități constatate Număr
Personal 8
Inspecție 5
Ținerea evidențelor 33
Libertatea de mișcare 0
Spațiu disponibil 1
Construcții și adăposturi 3
Iluminare minimă 2
Suprafețe de pardoseală 5
Materiale ocupaționale 20
Echipament automat și mecanic 3
Furaje, apă și alte substanțe 9
Furaje care conțin fibre (pt. scroafe) 0
Mutilări 0
Sisteme de creștere 1
Verificarea parametrilor de microclimat 0
Neconformități de categoria A (solicitare de remediere a neconformităților într-un termen mai mic de 3 luni, nicio sancțiune administrativă imediată) 25
Neconformități de categoria B (solicitare de remediere a neconformităților într-un termen mai mare de 3 luni, nicio sancțiune administrativă imediată) 0
Neconformități de categoria C (sancțiuni administrative imediate) 7
Sursa: ANSVA

Situația actuală privind îndeplinirea condițiilor superioare de bunăstare în sectorul de creștere a porcilor

Pentru a fi autorizate, exploatațiile comerciale de porcine trebuie să respecte standardele minime obligatorii de bunăstare a animalelor. În cazul în care, în exploatațiile comerciale autorizate se identifică încălcări ale normelor minime de bunăstare a porcilor se dau termene pentru remedierea deficiențelor, urmate de recontroale pentru verificarea îndeplinirii remedierii acestora. Dacă deficiențele nu au fost remediate la termenul stabilit se aplică sancțiuni care pot conduce până la ridicarea autorizației de funcționare

Începând din 2010 o serie de măsuri de bunăstare a animalelor care depășesc standardele minime obligatorii sunt implementate de peste 86% din totalul de 452 exploatații comerciale autorizate și exploatații comerciale de tip A, în cadrul măsurilor de bunăstare a porcinelor acordate prin ajutor de stat.

Specificare Exploatații comerciale (nr. exploatații) 452 Exploatații comerciale cu angajamente conforme privind respectarea standardelor superioare de bunăstare a porcinelor depuse la APIA
autorizate de ANSVSA de tip A inregistrate de ANSVSA
Porci 339 113 378
Sursa: ANSVA și APIA

Până la data de 12.08.2011 au depus angajamente conforme pentru respectarea standardelor superioare de bunăstare a porcinelor în cadrul ajutorului de stat un număr de 378 exploatații comerciale, din care 256 pentru porci grași, 55 pentru scrofițe și 67 pentru scroafe, majoritatea beneficiarilor solicitând sprijin pentru toate măsurile de sprijin disponibile. Numărul animalelor pentru care s-au încheiat angajamente este de peste 736 mii capete, reprezentând 221.672 UVM.

Situația exploatațiilor comerciale pentru care s-au calculat sumele determinate pentru ajutorul de stat pentru respectarea standardelor superioare de bunăstare a porcinelor la data de 12.08.2011

Nr. crt. Categoria de porcine Numar exploatații Total Masura
a) Pardoseala
Masura b) Lumina Masura c) Prevenire raniri Masura d)
Apa potabila
Masura
e) Microclimat
Masura f) Asternut uscat Masura g) Sanatate
1 Porci grasi 256 256 256 255 251 253 249 256
2 Scrofite 55 55 55 55 55 55 54 55
3 Scroafe 67 66 67 67 67 67 64 67
Total 378 377 378 377 373 375 367 378
Sursa: APIA

Situația efectivelor (capete animale) pentru care s-a solicitat ajutor de stat privind bunăstarea porcinelor la data de 12.08.2011

Nr. crt. Categoria de porcine Numar Capete Total Masura a) Pardoseala Masura b) Lumina Masura c) Prevenire raniri Masura d) Apa potabila Masura e) Microclimat Masura f) Asternut uscat Masura g) Sanatate
1 Porci grași 710.738 708.215 673.540 694.075 593.986 620.524 650.955 697.224
2 Scrofite 21.694 15.992 18.574 15.342 11.449 11.170 21.630 21.694
3 Scroafe 3.884 3.721 1.849 3.884 1.787 1.686 3.884 3.884
Total 736.316 727.928 693.963 713.301 607.222 633.380 676.469 722.802
Sursa: APIA

Situația efectivelor (unități vită mare) pentru care s-a solicitat ajutor de stat privind bunăstarea porcinelor la data de 12.08.2011

Nr crt. Categoria de porcine Număr UVM Total Măsura a) Pardoseala Măsura b) Lumina Masura c) Prevenire raniri Masura d) Apa potabila Masura e) Microclimat Masura f) Asternut uscat Masura g) Sanatate
1 Porci grași 213.221,4 212.464,5 202.062,0 208.222,5 178.195,8 186.157,2 195.286,5 209.167,2
2 Scrofite 6.508,2 4.797,6 5.572,2 4.602,6 3.434,7 3.351,0 6.489,0 6.508,2
3 Scroafe 1.942,0 1.860,5 924,5 1.942,0 893,5 843,0 1.942,0 1.942,0
Total 221.671,6 219.122,6 208.558,7 214.767,1 182.524,0 190.351,2 203.717,5 217.617,4
Sursa: APIA

Valoarea ajutorului de stat acordat pentru respectarea standardelor superioare de bunăstare a porcinelor, determinată în urma verificărilor efectuate de APIA, până la data de 12.08.2011

Nr. crt. Categoria de porcine Suma determinata Total
(RON)
Masura a) Pardoseala (RON) Masura b) Lumina (RON) Masura c) Prevenire raniri (RON) Masura d) Apa potabila (RON) Masura e) Microclimat (RON) Masura f) Asternut uscat (RON) Masura g) Sanatate (RON)
1 Porci grasi 106.898.940 46.978.394 11.316.181 3.598.355 4.108.677 18.671.567 15.858.239 6.367.527
2 Scrofite 6.481.869 3.385.187 897.124 228.289 540.014 336.105 530.800 564.350
3 Scroafe 579.143 195.583 68.288 45.350 46.992 48.549 94.116 80.264
Total 113.959.951 50.559.164 12.281.593 3.871.994 4.695.683 19.056.221 16.483.155 7.012.141
Sursa: APIA

Din totalul de 452 exploatații comerciale, din care 339 exploatații comerciale autorizate și 113 exploatații comerciale de tip A înregistrate de ANSVSA, un număr de 386 exploatații comerciale au depus, până la 12.08.2011 la APIA, angajamente voluntare pentru respectarea măsurilor superioare de bunăstare a porcinelor prin ajutorul de stat. În urma controalelor efectuate de APIA asupra cererilor celor 386 de exploatații, s-a constatat că 378 respectă condițiile de eligibilitate pentru acordarea ajutorului de stat pentru respectarea standardelor superioare de bunăstare a porcinelor.

Situația respectării condițiilor de eligibilitate de către exploatațiile comerciale pentru care s-a solicitat ajutorul de stat pentru porcine, la data de 12.08.2011

Număr exploatații comerciale pentru care s-au depus angajamente Total 386
din care: Exploatații cu cereri conforme 378
Exploatații cu cereri neconforme 8
Tip neconformitate Cerere inițială anuală depusă Neconforme 0
Angajament bunăstare încheiat Neconforme 0
Forma de organizare legală Neconforme 0
Autorizat/ înregistrat sanitar veterinar Neconforme 3
Înregistrat în RA sau RNE al ANSVSA Neconforme 0
Respectă O nr. 202/2006 Neconforme 0
Retrase Neconforme 3
Alte aspecte* Neconforme 2
* 1 cerere inițială - nu are contract incheiat cu un medic veterinar, conform legii
1 cerere inițială - are CUI incorect
Sursa: APIA

Din totalul celor 378 de exploatații conforme care au încheiat angajamente, pentru 284 s-au depus cereri pentru ajutorul de stat în primele două perioade. În urma controalelor efectuate de APIA pentru 169 exploatații a fost constatată conformitatea cu standardele superioare de bunăstare. Din numărul total de neconformități 4 exploatații au fost respinse de la plata ajutorului de stat, 19 și-au retras cererile, iar pentru un număr de 92 exploatații s-au constatat neconformități care vor conduce la aplicarea unor reduceri la plată. Situația actuală privind respectarea standardelor superioare de bunăstare a animalelor în exploatațiile conforme care au încheiat angajamente în cadrul schemelor de ajutor de stat este prezentată în tabelul următor.

Situația respectării standardelor superioare de bunăstare a porcinelor de către exploatațiile comerciale pentru care s-a solicitat ajutorul de stat, la data de 12.08.2011

Număr exploatații pentru care s-au depus cereri pentru ajutorul de stat în perioada (I+II) 16.01.2011 - 16.05.2011 Total 284
din care: Exploatații conforme 169
Exploatații neconforme total, din care:
- respinse de la plata ajutorului de stat
- care si-au retras cererile
23
4
19
Exploatațiile neconforme partial, din care:
- cu excluderea de la plată a efectivului aferent măsurii neconforme
- cu excluderea de la plată a efectivului aferent altor aspecte**
92

31

61
Tip neconformitate Măsura a) Pardoseala Neconforme 0
Măsura b) Lumina Neconforme 0
Măsura c) Prevenire raniri Neconforme 0
Măsura d) Apa potabilă* Neconforme 31
Măsura e) Microclimat Neconforme 0
Măsura f) Așternut uscat Neconforme 0
Măsura g) Sănătate Neconforme 0
Alte aspecte** Neconforme 61
* buletinele de analiza nu au acoperit intreaga perioada. Documentele aferente cererii de plata pentru perioada III vor asigura conformitatea unora din exploatațiile care au inregistrat neconformitati pentru masura d).
** 60 cereri - lipsa documente justificative (de livrare conforme pentru o parte din efectiv, documente în afara perioadei, lipsa documente de mutatie/transfer etc.)
1 cerere - schimbarea datelor de identificare a exploatației (cod de exploatație)
Sursa: APIA

Pentru restul exploatațiilor comerciale de porcine (atât cele autorizate, cât și cele înregistrate) nu există în prezent date centralizate privind respectarea standardelor superioare de bunăstare, ci numai informații privind respectarea normelor minime obligatorii de bunăstare, conform datelor rezultate în urma inspecțiilor realizate de ANSVSA.

Din dialogul dintre autorități și partenerii sociali din sectorul de creștere a porcului a reieșit că o mare parte a exploatațiilor comerciale autorizate doresc să introducă în mod voluntar standarde superioare de bunăstare, solicitând sprijin financiar pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare și a pierderilor de venit produse prin aplicarea angajamentelor.

Reducerea densității porcilor prin eliminarea unui număr suficient de animale din boxe, astfel încât spatiul disponibil animalelor ramase să crească cu 10% sau mai mult, dupa caz, față de densitatea rezultată din aplicarea cerințelor minime obligatorii privind suprafața minimă de pardoseală alocată pentru fiecare categorie de porci, asigurarea luminii artificiale timp de minim 11 ore/zi cu o valoare a iluminării de 50 lux, imbunatatirea conditiilor de bunastare a suinelor pe durata transportului, corectarea nivelului de nitriți și nitrați din apa utilizată, îmbunătățirea condițiilor zonei de odihnă și reducerea noxelor se reflectă în mod direct și în obținerea unor parametri superiori de mediu.

Aplicarea celor 6 măsuri suplimentare de bunăstare (una sau o combinație a lor) determină o reducere a numărului de animale raportat la suprafața exploatației sau a mijloacelor de transport, ceea ce influențează în mod direct indicatorii integrați de poluare (apă, aer, sol). De asemenea, determină un management mai bun al furajelor, al apei, al dejecțiilor, creând parametri de protecție mai buni pentru solul și apele din România.

Creșterea nivelului de bunăstare a porcinelor prin reducerea stresului de coabitare impune reducerea densității la porcii grași, scrofițe și scroafe, fiind cunoscut faptul că agresivitatea acestora este afectată de spațiul alocat. Astfel, crește frontul de furajare, se face mai ușor accesul la adăpători și se micșorează stresul produs în perioada de odihnă. Reducerea densitatii porcilor pe suprafață conduce la reducerea emisiilor de gaze în atmosferă, reducerea cantităților de dejecții și a apelor uzate ce se prelucrează în vederea împrăștierii pe teren sau deversării, reducerea consumului de furaje.

Trebuie să se pună accent pe asigurarea unor condiții de iluminat suplimentar, având în vedere că la intensități scăzute ale luminii porcii sunt susceptibili să prezinte modificări ale proceselor metabolice ale organismului, precum și comportament anormal, neputând face deosebire între ceilalți porci sau materiale și neputându-se orienta spre utilitățile din boxă. Această măsură conduce la un management mai bun al furajelor, al apei și implicit la indicatori de mediu mai buni.

Pentru imbunatatirea conditiilor de bunastare a animalelor pe durata transportului este necesară reducerea densitatii animalelor în timpul transportului, conducând la îmbunătățirea managementului transportului animalelor.

Fermele de porci sunt amplasate, în general, la distanță de așezările urbane, prin urmare nu au acces la rețelele de apă potabilă. Asigurarea apei în exploatație se face, de regulă, din apele curgătoare aflate în apropiere sau din sursa freatică. Corectarea nivelului nitriților și nitraților din apa utilizată pentru adăparea porcilor influențează în mod direct atât sănătatea porcilor (reducerea tratamentelor și a medicamentelor), cât și calitatea apelor uzate.

Pentru asigurarea constantelor fiziologice alături de condițiile optime de cazare, furajare, adăpare și zooigienă, este necesar ca efectivele de suine să aibă asigurat un microclimat corespunzător parametrilor stabiliți de normele de bunăstare a porcilor, fapt care conduce la reducerea nivelului noxelor din adăposturile animalelor. Reducerea nivelului noxelor cu 30% față de nivelul minim obligatoriu prin menținerea microclimatului în limite optime, fără variații care afectează cel mai mult animalele, scade foarte mult riscul de îmbolnăvire a porcilor, le crește imunitatea și li se îmbunătățește starea generală. Urmare, scade foarte mult cantitatea de medicamente (inclusiv antibiotice) necesare tratamentelor animalelor, scade cantitatea de apă consumată, ceea ce se reflectă direct în calitatea dejecțiilor și apelor uzate eliminate din fermă.

Asigurarea unui confort sporit al porcilor în zonele de odihnă, prin menținerea acestora uscate în permanență, presupune utilizarea de materiale higroscopice. Astfel se ridică starea de confort și sănătate a animalului, se reduce incidența folosirii medicamentelor.

Sectorul de creștere a păsărilor

Tipurile de exploatații existente în avicultura României sunt:

1. exploatație comercială autorizată;

2. exploatație non profesională (gospodării populatiei).

Situația exploatațiilor comerciale autorizate de păsări, la 1 martie 2012, conform datelor ANSVSA este următoarea (total 503 exploatații comerciale):

√ găini ouătoare: 174, din care

- cuști îmbunătățite: 74

- sol: 86

- free-range: 3

- ecologice: 11

√ pui de carne: 274

√ găini de reproducție: 42

√ curcani: 9

√ palmipede (rațe și gâște): 4.

În cursul anului 2011, au fost inspectate următoarele tipuri de exploatații comerciale:

√ găini ouătoare: 155

√ pui de carne: 149

√ găini de reproducție: 42

√ curcani: 7

√ palmipede (rațe și gâște): 0.

În urma inspecțiilor efectuate de ANSVSA în anul 2011:

√ 208 exploatații au fost găsite conforme,

√ 87 au fost identificate cu neconformități de categoria A (cu solicitare de remediere a neconformităților într-un termen mai scurt de 3 luni, nicio sancțiune administrativă imediată),

√ 20 au fost identificate cu neconformități de categoria B (cu solicitare de remediere a neconformităților într-un termen mai mare de 3 luni, nicio sancțiune administrativă imediată),

√ 6 au fost identificate cu neconformități de categoria C (cu aplicare de sancțiuni administrative imediate).

Tipurile de neconformitati sunt cele specificate în Anexa la Deciziei Comisiei 2006/778/CE.

Situația inspectiilor efectuate de ANSVSA în exploatațiile comerciale autorizate de păsări în anul 2011
Exploatații comerciale autorizate de păsări Număr
Pui de carne Găini Alte păsări Curcani Rațe Gâște
Exploatații ce pot fi inspectate 274 186 94 9 2 2
Exploatații inspectate 149 155 43 7 0 0
Exploatații conforme 123 85 33 1 0 0
Sursa: ANSVSA
Situația neconformităților constatate în urma inspectiilor efectuate de ANSVSA în exploatațiile comerciale autorizate de păsări, în anul 2011
Neconformități constatate Număr neconformități constatate în categoria:
Pui de carne Găini Alte păsări Curcani Rațe Gâște
Personal 3 16. 2 1 0 0
Inspecție 6 11 1 1 0 0
Ținerea evidențelor 18 45 8 1 0 0
Libertatea de mișcare 1 8 0 0 0 0
Spațiu disponibil 1 10 - - - -
Construcții și adăposturi 7 7 0 0 0 0
Iluminare minimă 3 0 - - - -
Echipament automat și mecanic 9 11 0 0 0 0
Furaje, apă și alte substanțe 0 1 0 0 0 0
Mutilări 0 2 0 0 0 0
Verificarea parametrilor de microclimat 0 0 - - - -
Neconformități de categoria A (solicitare de remediere a neconformităților într-un termen mai mic de 3 luni, nicio sancțiune administrativă imediată) 11 61 6 1 0 0
Neconformități de categoria B (solicitare de remediere a neconformităților într-un termen mai mare de 3 luni, nicio sancțiune administrativă imediată) 0 5 0 0 0 0
Neconformități de categoria C (sancțiuni administrative imediate) 2 5 1 0 0 0
Sursa: ANSVSA

Începând din 2010 o serie de măsuri de bunăstare a păsărilor care depășesc standardele minime obligatorii sunt implementate de peste 99% din exploatațiile comerciale autorizate, în cadrul măsurilor de bunăstare a păsărilor acordate prin ajutor de stat.

Specificare Exploatații comerciale autorizate
(nr. exploatații)
Exploatații comerciale autorizate care au depus angajamente privind respectarea conditiilor superioare de bunastare
(%)
autorizate de ANSVSA cu angajamente privind respectarea standardelor superioare de bunăstare a păsărilor depuse la APIA
Păsări 503 500 99,40

Conform datelor furnizate de APIA, s-au depus angajamente conforme pentru acordarea ajutorului de stat pentru respectarea standardelor superioare de bunăstare la păsări, un număr de 500 exploatații comerciale autorizate, majoritatea benficiarilor solicitând sprijin pentru toate măsurile de sprijin disponibile.

Datele din situațiile prezentate mai jos privind cererile inițiale anuale și cererile de solicitare a ajutorului de stat pentru angajamentele asumate voluntar în favoarea bunăstării la păsări, sunt aferente anilor de derulare a schemei: 18 noiembrie 2010 - 15 octombrie 2011 (2011) și 16 octombrie 2011 - 15 octombrie 2012 (2012).

Situația exploatațiilor comerciale pentru care s-au calculat sumele determinate pentru ajutorul de stat pentru respectarea standardelor superioare de bunăstare a păsărilor pentru anul financiar 18.11.2010 - 15.10.2011
Nr. crt. Categoria de păsări Număr exploatații Total Măsura a) Deoxinivalenol în furaje Măsura b) Furaje fără făina de pește Măsura c) Prevenire răniri Măsura d) Transport Măsura e) Apa potabilă Măsura f) Microclimat
1 Pui de carne 283 270 229 281 283 252 281
2 Găini ouătoare 140 117 118 137 103 106 140
3 Găini de reproducție 35 35 29 35 33 32 35
4 Pui de curcă 5 4 4 5 5 4 5
5 Boboci de rață 0 0 0 0 0 0 0
6 Boboci de gâscă 0 0 0 0 0 0 0
Total 463 426 380 458 424 394 461
Sursa: APIA
Situația exploatațiilor comerciale pentru care s-au calculat sumele determinate pentru ajutorul de stat pentru respectarea standardelor superioare de bunăstare a păsărilor, pentru anul financiar 18.11.2011 - 15.10.2012 la data de 05.07.2012
Nr.
crt.
Categoria de păsări Număr exploatații Total Măsura a) Deoxinivalenol în furaje Măsura b) Furaje fără făina Măsura c) Prevenire răniri Măsura d) Transport Măsura e) Măsura f)
1 Pui de carne 227 221 204 226 227 217 226
2 Găini ouătoare 73 71 71 72 72 62 73
3 Găini de reproducție 20 20 18 20 20 20 20
4 Pui de curcă 6 6 6 6 6 6 6
5 Boboci de rață 0 0 0 0 0 0 0
6 Boboci de gâscă 0 0 0 0 0 0 0
Total 326 318 299 324 325 305 325
Sursa: APIA
Situația efectivelor (capete animale) pentru care s-a solicitat ajutor de stat privind bunăstarea păsărilor pentru anul financiar 18.11.2010 - 15.10.2011
Nr.
crt.
Categoria de păsări Număr capete Măsura a) Deoxinivalenol în furaje Măsura b) Furaje fără făina de pește Măsura c) Prevenire răniri Măsura d) Transport Măsura e) Apa potabilă Măsura f) Microclimat
1 Pui de carne 157.441.550 153.155.258 130.176.661 156.860.251 157.441.550 152.552.055 156.105.052
2 Găini ouătoare 5.555.198 5.401.010 5.334.688 5.510.671 4.029.693 5.210.854 5.555.198
3 Găini de reproducție 1.150.120 139.82 987.808 1.150.120 1.083.627 1.057.601 1.150.120
4 Pui de curcă 407.232 377.066 377.066 407.232 407.232 377.066 407.232
5 Boboci de rață 0 0 0 0 0 0 0
6 Boboci de gâscă 0 0 0 0 0 0 0
Total 164.554.100 160.073.154 136.876.223 163.928.274 162.962.102 159.197.576 163.217.602
Sursa: APIA

Situația efectivelor (capete animale) pentru care s-a solicitat ajutor de stat privind bunăstarea păsărilor pentru anul financiar 18.11.2011 - 15.10.2012 la data de 05.07.2012
Nr. crt. Categoria de păsări Număr capete Măsura a) în furaje Măsura b) de pește Măsura c) Măsura d) Transport Măsura e) Apa potabilă Măsura f)
1 Pui de carne 97.446.613 97.226.910 85.419.617 97.234.590 97.446.613 96.405.871 97.234.590
2 Găini ouătoare 2.339.927 2.322.557 2.322.557 2.338.777 2.333.213 2.257.027 2.339.927
3 Găini de reproducție 516.947 516.947 436.670 516.947 516.947 516.947 516.947
4 Pui de curcă 513.730 513.730 513.730 513.730 513.730 513.730 513.730
5 Boboci de rață 0 0 0 0 0 0 0
6 Boboci de gâscă 0 0 0 0 0 0 0
Total 100.817.217 100.580.144 88.692.574 100.604.044 100.810.503 99.693.575 100.605.194
Sursa: APIA
Situația efectivelor (unități vită mare) pentru care s-a solicitat ajutor de stat privind bunăstarea păsărilor pentru anul financiar 18.11.2010 - 15.10.2011
Nr.
crt.
Categoria de păsări Număr UVM Măsura a) Deoxinivalenol în furaje Măsura b) Furaje fără făina de pește Măsura c) Prevenire răniri Măsura d) Transport Măsura e) Apa potabilă Măsura f) Microclimat
1 Pui de carne 472.324,65 459.465,774 390.529,983 470.580,753 472.324,65 457.656,165 468.315,156
2 Găini ouătoare 77.772,772 75.614,14 74.685,632 77.149,394 56.415,702 72.951,956 77.772,772
3 Găini de reproducție 16.101,68 15.957,48 13.829,312 16.101,68 15.170,778 14.806,414 16.101,68
4 Pui de curcă 1.221,696 1.131,198 1.131,198 1.221,696 1.221,696 1.131,198 1.221,696
5 Boboci de rață 0 0 0 0 0 0 0
6 Boboci de gâscă 0 0 0 0 0 0 0
Total 567.420,798 552.168,592 480.176,125 565.053,523 545.132,826 546.545,733 563.411,304
Sursa: APIA
Situația efectivelor (unități vită mare) pentru care s-a solicitat ajutor de stat privind bunăstarea păsărilor pentru anul financiar 18.11.2011 - 15.10.2012 la data de 05.07.2012
Nr.
crt.
Categoria de păsări Număr UVM Măsura a) Deoxinivalenol în furaje Măsura b) Furaje fără făina de pește Măsura c) Prevenire răniri Măsura d) Transport Măsura e) Apa potabilă Măsura f) Microclimat
1 Pui de carne 292.339,839 291.680,73 256.258,851 291.703,77 292.339,839 289.217,613 291.703,77
2 Găini ouătoare 32.758,978 32.515,798 32.515,798 32.742,878 32.664,982 31.598,378 32.758,978
3 Găini de reproducție 7.237,258 7.237,258 6.113,38 7.237,258 7.237,258 7.237,258 7.237,258
4 Pui de curcă 1.541,19 1.541,19 1.541,19 1.541,19 1.541,19 1.541,19 1.541,19
5 Boboci de rață
6 Boboci de gâscă
Total 333.877,265 332.974,976 296.429,219 333.225,096 333.783,269 329.594,439 333.241,196
Sursa: APIA
Valoarea ajutorului de stat acordat pentru respectarea standardelor superioare de bunăstare a păsărilor, determinată în urma verificărilor efectuate de APIA, pentru anul financiar 18.11.2010 - 15.10.2011
Nr.
crt.
Categoria de păsări Suma determinată (RON) Total Măsura a) Deoxinivalenol în furaje Măsura b) Furaje fără făina de pește Măsura c) Prevenire răniri Măsura d) Transport Măsura e) Apa potabilă Măsura f) Microclimat
1 Pui de carne 331.502.806,2 48.625.259,51 32.800.610,16 39.524.073,75 135.382.650,73 9.610.776,8 65.559.435,27
2 Găini ouătoare 74.889.626,99 7.310.316,61 8.537.282,8 10.620.141,55 10.034.096,02 2.545.187,54 35.842.602,47
3 Găini de reproducție 21.207.955,09 2.589.579,5 2.655.227,68 2.323.150,02 3.291.755,08 863.065,53 9.485.177,28
4 Pui de curcă 2.464.870,62 342.040,28 271.464,84 293.182,55 1.001.692,95 67.860,52 488.629,48
5 Boboci de rață 0 0 0 0 0 0 0
6 Boboci de gâscă 0 0 0 0 0 0 0
Total 430.065.258.9 58.867.195,9 44.264.585,48 52.760.547,87 149.710.194,78 13.086.890,39 111.375.844,5
Sursa: APIA
Valoarea ajutorului de stat acordat pentru respectarea standardelor superioare de bunăstare a păsărilor, determinată în urma verificărilor efectuate de APIA, pentru anul financiar 18.11.2011 - 15.10.2012 la data de 05.07.2012
Nr.
crt.
Categoria de păsări Suma determinată (RON)
Total
Măsura a) Deoxinivalenol în furaje Măsura b) Furaje fără făina de pește Măsura c) Prevenire răniri Măsura d) Transport Măsura e) Apa potabilă Măsura f) Microclimat
1 Pui de carne 207.505.336,88 30.868.569,64 21.523.179,02 24.500.197,55 83.704.213,69 6.073.568,24 40.835.608,74
2 Găini ouătoare 34.702.708,59 3.298.076,94 3.901.895,76 4.724.142,02 5.809.793,24 1.151.128,52 15.817.672,11
3 Găini de reproduc ție 9.647.945,85 1.174.462,07 1.173.768,84 1.044.191,44 1.570.340,1 421.859,6 4.263.323,8
4 Pui de curcă 3.178.241,76 466.009,59 369.854,73 369.854,73 1.263.652,46 92.455,94 616.414,31
5 Boboci de rață 0 0 0 0 0 0 0
6 Boboci de gâscă 0 0 0 0 0 0 0
Total 255.034.233,08 35.807.118,24 26.968.698,35 30.638.385,74 92.347.999,49 7.739.012,3 61.533.018,96
Sursa: APIA

Din totalul de 503 exploatații comerciale autorizate de ANSVSA datele privind exploatațiile comerciale autorizate care au depus la APIA angajamente voluntare pentru respectarea măsurilor superioare de bunăstare a păsărilor pentru perioada de 5 ani, sunt cuprinse în tabelele de mai jos.

Situația respectării condițiilor de eligibilitate de către exploatațiile comerciale pentru care s-a solicitat ajutorul de stat pentru păsări, pentru anul financiar 18.11.2010-15.10.2011
Număr exploatații comerciale pentru care s-au depus angajamente Total 500
din care: Exploatații cu cereri conforme 485
Exploatații cu cereri neconforme 15
Tipul
neconformităților
Cerere inițială anuală depusă Neconforme 0
Angajament bunăstare încheiat Neconforme 0
Forma de organizare legală Neconforme 2
Autorizat sanitar veterinar Neconforme 4
înregistrat în RA sau RNE al ANSVSA Neconforme 0
Retrase Neconforme 6
Alte aspecte Neconforme 3
Sursa: APIA
Situația respectării condițiilor de eligibilitate de către exploatațiile comerciale pentru care s-a solicitat ajutorul de stat pentru păsări, pentru anul financiar 18.11.2011-15.10.2012 (la data de 05.07.2012)
Număr exploatații comerciale pentru care s-au depus angajamente Total 462
din care: Exploatații cu cereri conforme 458
Exploatații cu cereri neconforme 4
Tipul neconformităților Cerere inițială anuală depusă Neconforme 0
Angajament bunăstare încheiat Neconforme 0
Forma de organizare legală Neconforme 0
Autorizat sanitar veterinar Neconforme 0
înregistrat în RA sau RNE al ANSVSA Neconforme 0
Retrase Neconforme 0
Alte aspecte Neconforme 4
Sursa: APIA

Exploatațiile conforme care au încheiat angajamente și au respectat standardele superioare de bunăstare a păsărilor au depus cereri pentru solicitarea ajutorului de stat, aferente anilor de derulare a schemei: 18 noiembrie 2010 - 15 octombrie 2011 (2011) și 16 octombrie 2011 - 15 octombrie 2012 (2012), conform datelor din tabelele de mai jos.

Situația respectării standardelor superioare de bunăstare a păsărilor de către exploatațiile pentru care s-a solicitat ajutorul de stat, pentru anul financiar 18.11.2010 - 15.10.2011
Număr exploatații pentru care s-au depus cereri pentru solicitarea ajutorului de stat în perioada (I+II) 16.01.2011 -16.05.2011 Total 494
din care: Exploatații conforme 380
Exploatații neconforme total, din care 31
- respinse de la plata ajutorului de stat 28
- care și-au retras cererile 3
Exploatațiile neconforme partial, din care: 83
- cu excluderea de la plată a efectivului aferent măsurii neconforme 66
- cu excluderea de la plată a efectivului aferent altor aspecte* 17
Tip neconformitate Măsura a) Deoxinivalenol în furaje Neconforme 20
Măsura b) Furaje fără faina de pește Neconforme 24
Măsura c) Prevenire răniri Neconforme 0
Măsura d) Transport Neconforme 0
Măsura e) Apa potabilă Neconforme 22
Măsura f) Microclimat Neconforme 0
Alte aspecte Neconforme 17
Sursa: APIA
Situația respectării standardelor superioare de bunăstare a păsărilor de către exploatațiile pentru care s-a solicitat ajutorul de stat, pentru anul financiar 18.11.2011 - 15.10.2012 la data de 05.07.2012
Număr exploatații pentru care s-au depus cereri pentru solicitarea ajutorului de stat în perioada (I+II) 16.01.2011 16.05.2011 Total 329
din care: Exploatații conforme 319
Exploatații neconforme total, din care
- respinse de la plata ajutorului de stat
- care și-au retras cererile
3
3
0
Exploatațiile neconforme partial, din care:
- cu excluderea de la plată a efectivului aferent măsurii neconforme
- cu excluderea de la plată a efectivului aferent altor aspecte*
7
2
5
Tip neconformitate Măsura a) Deoxinivalenol în furaje Neconforme 1
Măsura b) Furaje fără făina de pește Neconforme 1
Măsura c) Prevenire răniri Neconforme 0
Măsura d) Transport Neconforme 0
Măsura e) Apa potabilă Neconforme 3
Măsura f) Microclimat Neconforme 0
Alte aspecte** Neconforme 5
Sursa: APIA

Pentru restul exploatațiilor comerciale autorizate de păsări nu există în prezent date centralizate privind respectarea standardelor superioare de bunăstare, ci numai informații privind respectarea normelor minime obligatorii de bunăstare, conform datelor rezultate în urma inspecțiilor realizate de ANSVSA.

Din dialogul dintre autorități și partenerii sociali din sectorul de creștere a păsărilor a reieșit că o mare parte a exploatațiilor comerciale profesionale doresc să introducă în mod voluntar standarde superioare de bunăstare, solicitând sprijin financiar pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare și a pierderilor de venit rezultate în urma aplicării angajamentelor.

Îmbunătățirea indicatorilor de calitate a furajelor prin folosirea de furaje cu nivel redus de micotoxine, asigurarea intensității iluminatului artificial la minimum 30 lucși, reducerea densității păsărilor cu 10% față de densitatea rezultată din aplicarea cerințelor minime obligatorii privind suprafața minimă alocată pentru fiecare categorie de păsări, îmbunătățirea condițiilor de bunăstare a păsărilor pe durata transportului, corectarea nivelului nitriților și nitraților din apa utilizată, reducerea noxelor cu 30% față de nivelul minim obligatoriu prin menținerea în limite optime a parametrilor de microclimat, se reflectă în mod direct și în obținerea unor parametri superiori de mediu.

Aplicarea celor 6 măsuri suplimentare de bunăstare (una sau o combinație a lor) determină un management mai bun al furajelor, al apei, al asigurării de suprafață mai mare/pasăre atât în timpul creșterii, creând parametri de protecție mai buni pentru păsări în primul rând, cât și pentru solul și apele din România.

Nivelul redus de micotoxine per kg furaj oferă o siguranță superioară păsărilor împotriva îmbolnăvirilor și reduce foarte mult riscul de îmbolnăvire a păsărilor, le crește imunitatea și li se îmbunătățește starea generală. Urmare, scade foarte mult cantitatea de medicamente (inclusiv antibiotice) necesare tratamentelor animalelor, scade cantitatea de apă consumată, ceea ce se reflectă direct în calitatea dejecțiilor și apelor uzate eliminate din fermă. Calitatea așternutului se îmbunătățește cu efecte pozitive asupra sănătății picioarelor și de asemenea conduce la reducerea vătămărilor corporale.

Se va pune un accent suplimentar pe creșterea intensității luminoase în halele de păsări pentru a le facilita accesul la sursele de hrană și apă, cât și pentru evitarea rănirilor între acestea. Activitatea păsărilor în hală crește, ceea ce duce la îmbunătățirea semnificativă a sănătății picioarelor și reducerea mortalităților. De asemenea, îmbunătățirea funcționării sistemului cardio-vascular poate reduce influența unor boli specifice, favorizează conversia furajului în carne, crește uniformitatea efectivelor, reduce stresul, diminuează mortalitatea. Această măsură conduce la un management mai bun al furajelor, al apei și implicit la indicatori de mediu mai buni.

Creșterea nivelului de bunăstare a păsărilor prin reducerea stresului de coabitare impune reducerea densității la toate categoriile de păsări. Astfel, crește frontul de furajare, se face mai ușor accesul la adăpători și se micșorează stresul produs în perioada de odihnă. Reducerea densitatii păsărilor pe suprafață conduce la reducerea emisiilor de gaze în atmosferă, reducerea cantităților de dejecții și a apelor uzate ce se prelucrează în vederea împrăștierii pe teren sau deversării, reducerea consumului de furaje. Prin reducerea densității se îmbunătățește calitatea așternutului și sănătatea picioarelor. De asemenea, se reduc rănirile corporale în timpul creșterii.

Pentru îmbunatățirea condițiilor de bunăstare a păsărilor pe durata transportului este necesară reducerea densității acestora în timpul transportului, conducând la îmbunătățirea managementului transportului animalelor. Reducerea densității la transport duce la diminuarea riscului contaminărilor încrucișate, reduce stresul și deshidratarea precum și vătămările corporale.

Apa reprezintă pentru păsări - atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ - unul dintre cei mai importanți factori de confort, iar Directiva Consiliului UE 98/58/CE privind protecția animalelor de fermă prevede cerințe obligatorii privind aportul de apă și furaje al animalelor. Multe dintre exploatațiile avicole - inclusiv din România - nu dispun de apă la calitatea corespunzătoare din punct de vedere al conținutului de nitriți și nitrați cu standardele privind calitatea apei pentru adăpare. Introducerea filtrelor de tratare corespunzătoare a apei, ca și alte măsuri de întreținere a rețelei de apă, de trimitere frecventă a probelor pentru analiză, de asigurare a apei la toate punctele de adăpare pentru toate păsările (măsuri care urmăresc bunăstarea păsărilor), corectarea nivelului nitriților și nitraților din apa utilizata influențează în mod direct atât sănătatea păsărilor (reducerea tratamentelor și a medicamentelor), cât și calitatea apelor uzate.

Pentru asigurarea constantelor fiziologice alături de condițiile optime de furajare, adăpare, creștere și transport, este necesar ca efectivele de păsări să aibă asigurat un microclimat corespunzător parametrilor stabiliți de normele de bunăstare a păsărilor, fapt care conduce la reducerea nivelului noxelor din halele de păsări. Reducerea nivelului noxelor prin menținerea microclimatului în limite optime, scade foarte mult riscul de îmbolnăvire a păsărilor, le crește imunitatea și li se îmbunătățește starea generală. Urmare, scade foarte mult cantitatea de medicamente (inclusiv antibiotice) necesare tratamentelor animalelor, scade cantitatea de apă consumată, ceea ce se reflectă direct în calitatea dejecțiilor și apelor uzate eliminate din fermă.

3.1.3.6. Schimbări climatice

Gazele cu efect de seră și schimbările climatice

România are emisii scăzute de gaze cu efect de seră. Atât agricultura cât și fondul forestier românesc pot juca un rol important în lupta cu schimbările climatice, puternic resimțite în ultimii ani mai ales prin inundații și prin temperaturi ridicate și secete prelungite. Aceste fenomene afectează atât productivitatea agricolă și forestieră cât și valoroase habitate și ecosisteme.

România este prima țară europeană care a semnat Protocolul de la Kyoto, prin care și-a asumat angajamentul său de a sprijini lupta împotriva schimbărilor climatice prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, cu 8% până în anul 2012. România este în prezent unul dintre noile State Membre ale UE, cu importante rezultate în acest domeniu, cu o reducere de peste 30% a emisiilor începând cu anul 1989. Această performanță nu se datorează doar eficienței politicii de mediu, ci mai degrabă restructurării capacităților industriale pe fondul declinului economic general din perioada 1990 - 1999.

Principalele surse de poluare a aerului prin emisiile de gaze cu efect de seră sunt în prezent industria energetică, transportul și într-o măsură mai mică agricultura. Nivelul scăzut de mecanizare prezent în agricultura României, comparativ cu media Uniunii Europene, la care se adaugă suprafețele mici acoperite de sere, determină o contribuție scăzută la schimbările climatice.

Totuși, parcul de tractoare și utilaje agricole este învechit și necesită să fie retehnologizat pentru a se putea menține un nivel scăzut al emisiilor poluante.

Este de așteptat ca agricultura și silvicultura să continue să aducă o importantă contribuție la combaterea efectelor produse de schimbările climatice, prin:

• Realizarea împăduririlor în vederea absorbției și a retenției gazelor cu efect de seră. Rolul pădurilor în reducerea CO2 și purificarea aerului este bine cunoscut. Schimbările survenite în utilizarea terenului (incluzând împădurirea terenului agricol sau neagricol) afectează în mod direct balanța carbonului - în special, prin înființarea pădurilor tinere, cu viteză mai mare de creștere, care absorb cantități mai mari de CO2 în comparație cu pădurile îmbătrânite;
• Utilizarea biomasei ca sursă de energie regenerabilă.

Impactul schimbărilor climatice asupra agriculturii și silviculturii

Efectele observate și anticipate aduse de către schimbările climatice asupra agriculturii și silviculturii României sunt:

→ pe parcursul ultimului deceniu, secetele și inundațiile s-au produs frecvent, având un impact negativ, atât asupra producției agricole (în special pentru grâu și porumb), cât și asupra florei și faunei. În unele cazuri, activitățile umane, cum ar fi defrișarea pădurilor montane, a condus la o creștere și mai accentuată a frecvenței de apariție a inundațiilor, prin accelerarea scurgerii pe versanți a apei provenită din ploile torențiale, către receptori;

→ mai mult de o pătrime din teritoriul României este acoperit de păduri care adăpostesc un număr mare de specii și ecosisteme. Impactul schimbărilor climatice asupra pădurilor a fost analizat cu ajutorul câtorva modele climatice globale. Pentru pădurile localizate în regiunile de câmpie sau în cele deluroase este prevăzută o scădere considerabilă a productivității pădurilor după anul 2040, datorită creșterii temperaturilor și scăderii volumului de precipitații.

Ca și forme de adaptare la schimbările climatice, agricultura trebuie să aibe în vedere soiuri de plante rezistente la noii parametri climatici, parametrii la care trebuie bine corelat calendarul activităților agricole. De asemenea, activitățile agricole pot fi mai bine protejate prin concentrarea activităților de împădurire în zonele joase (mai expuse fenomenelor asociate cu schimbările climatice), prin reabilitarea digurilor de protecție împotriva inundațiilor și prin reabilitarea sistemelor de irigații.

Alte forme de poluare a aerului de către agricultură

Agricultura poate avea, de asemenea, un impact negativ asupra calității aerului prin diferite emisii ale compușilor azotului, inclusiv oxizi de azot și amoniac. Oxizii de azot, rezultați, în principal, din descompunerea fertilizanților chimici și din combustia biomasei, au un aport important la concentrația gazelor cu efect de seră. Cele mai semnificative surse de emisii de amoniac provin din practicarea intensivă a zootehniei, precum și din îngrășămintele organice utilizate necorespunzător. Ponderea agriculturii în generarea emisiilor de amoniac este de 80%. Când amoniacul în exces este încorporat în sol determină un efect acidifiant, care poate dăuna florei și faunei.

În acord cu Protocolul de la Goteburg, un plafon maxim al emisiilor de amoniac va fi stabilit pentru România începând din anul 2010. Nu se anticipează că acesta va fi o problemă, deoarece emisiile anuale totale sunt relativ scăzute, datorită numărului redus de animale și a dispariției marilor exploatații care practică o zootehnie intensivă pe parcursul ultimilor 10-15 ani.

Silvicultura

Gospodărirea și dezvoltarea pădurilor trebuie să devină un element esențial în strategia națională de prevenire a inundațiilor. Pădurile joacă un rol important în regularizarea debitelor cursurilor de apă, în asigurarea calității apei și în protejarea unor surse de apă importante pentru comunitățile locale fără alte surse alternative de asigurare a apei. Este cazul pădurilor situate în perimetrele de protecție a resurselor de apă subterane sau de suprafață, precum și a pădurilor situate pe versanții aferenți lacurilor naturale și de acumulare.

Pădurile au un rol important în menținerea stabilității terenurilor, inclusiv pentru controlul eroziunii, alunecărilor de teren sau avalanșelor. Împăduririle cu specii indigene vor viza de asemenea terenurile agricole cu probleme de eroziune și pericol de alunecare.

3.1.4. Economia rurală și calitatea vieții

3.1.4.1. Structura economiei rurale

Economia rurală prezintă diferențieri semnificative în funcție de regiuni, de trăsăturile demografice - specifice, sociale și economice. Această diferențiere este vizibilă mai ales în ceea ce privește sărăcia în spațiul rural românesc, reflectată într-un nivel scăzut de trai al populației și în lipsa de surse de venituri alternative.

Activitățile specifice, altele decât cele agricole și forestiere în spațiul rural, depind de distribuția teritorială/comerț și de alte activități ale lanțului de distribuție. Astfel, se poate spune că principalele activități depind de resursele naturale locale disponibile, de relieful și de tradițiile zonei. În ceea ce privește datele statistice, așa cum s-a menționat anterior, agricultura, industria alimentară și silvicultura sunt de o importanță primordială pentru economia rurală, prezența activităților non-agricole, legate de sectorul primar, mai ales exploatarea resurselor naturale și procesarea, fiind nesemnificative în termeni economici.

În general, activitățile non-agricole din spațiul rural includ: mineritul, producerea de energie și silvicultura, procesarea produselor alimentare, mici activități comerciale, de servicii și meșteșugărești. Cu excepția industriei miniere și a industriei energetice, activitățile non-agricole sunt derulate cu precădere de către micro-întreprinderi și întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri). Totuși, economia rurală este slab diversificată și încă dependentă de activitățile agricole, ceea ce are drept consecință venituri reduse pentru întreprinzătorii din mediul rural.

La nivel național, ponderea VAB în sectorul primar a scăzut cu 2,1% din 1998, devenind 14,1% în 2004; o scădere mai puțin semnificativă s-a înregistrat în sectorul secundar, 34,3% în 2004, în timp ce în sectorul terțiar (serviciile) a crescut de la 48,4% în 1998, la 51,6% în 2004.

La nivel regional, rata VAB în sectorul terțiar a variat între 42,4% în Regiunea de Sud și 50,9% în Regiunea de Nord-vest, în 2004. (INS - Anuarul Statistic al României 1999/2005).

Date statistice comparative, referitoare la VAB, pentru economia rurală, nu sunt disponibile.

3.1.4.2. Dezvoltarea afacerilor și turismului

Dezvoltarea afacerilor

Dezvoltarea afacerilor în România prezintă diferențieri semnificative între regiuni, cu privire la activitatea economică națională, în anul 2005 exista un număr de 450.666 de agenți economici, din care majoritatea erau întreprinderi mici și mijlocii, reprezentând 99,5% din totalul întreprinderilor. Referitor la densitatea acestora, la nivel național erau în medie de 20,38 IMM/1000 de locuitori (aproape de 3 ori mai mică decât media europeană), iar în spațiul rural media acestora era de 6,4 IMM/1000 de locuitori. Dezvoltarea afacerilor în România prezintă diferențe mari între regiuni, în ceea ce privește micro-întreprinderile, rata cea mai ridicată s-a înregistrat în regiunea Nord-Est, 13,8%, iar cea mai redusă în regiunea Sud-Vest, 7,6%, iar în București-Ilfov - 23,6%. (INS, Anuarul Statistic al României, 2006)

Dezvoltarea antreprenorială este slab reprezentată în zonele rurale ca efect al resurselor materiale limitate, al educației deficitare, al nivelului scăzut al utilităților precum și al fenomenului de migrație temporară masivă spre urban sau peste hotare.

Analiza micro-întreprinderilor din zonele rurale evidențiază capacitatea relativ redusă a acestora de a răspunde exigentelor referitoare la furnizarea locurilor de muncă pentru populația din mediul rural, numărul mediu al salariaților din micro-întreprinderile din mediul rural fiind de 113.332; în anul 2005, acestea reprezentau 13% din numărul total al micro-întreprinderilor la nivel național, adică aproximativ 4,2 micro-întreprinderi/1000 locuitori. Mai mult de 50% (21.316 micro-întreprinderi) din totalul micro-întreprinderilor10 din mediul rural (40.714 micro-întreprinderi) desfășoară activități de comerț. (INS Anuarul Statistic al României, 2006).

10 Datele INS cu privire la numărul de micro-întreprinderi fac referire doar la numărul unităților cu 1-9 angajați care desfășoară activități economice și care au fost identificate pe baza bilanțului contabil, document care nu este cerut și în cazul PFA și AF. Prin urmare aceste date nu includ numărul de PFA și AF.

Explicația acestei puternice orientări către comerț rezidă în resursele scăzute, perioada mai scurtă pentru recuperarea investițiilor, lipsa de capacități și abilități. Astfel, apare ca necesitate obiectivul de sprijinire a micro-întreprinderilor din alte domenii, care pot avea un impact mult mai pozitiv la nivelul economiei rurale. Pentru aceasta, există o discrepanță în ceea ce privește abilitățile, care trebuie acoperită prin formare profesională și o serie de alte măsuri cum ar fi sprijin pentru activități economice, formarea și îndrumarea întreprinzătorilor. Unul dintre grupurile țintă specifice este acela al lucrătorilor agricoli cu un nivel scăzut de educație. Este nevoie de formare într-o serie de domenii, de la tehnologie și afaceri până la probleme de interes general, cum ar fi mediul, sănătatea și siguranța ocupațională.

În prezent, conform datelor ONRC din 2007, există un număr de 145.609 de persoane fizice autorizate (PFA) și 39.433 asociații familiale autorizate care desfășoară activități economice în mediul rural și se constituie, de asemenea, ca micro-întreprinderi11. Deși numărul acestora este relativ ridicat, deținând o pondere de aproximativ 70% din totalul agenților economici din mediul rural identificați ca micro-întreprinderi, cifra de afaceri a PFA-urilor și AF-urilor este foarte scăzută, ceea ce explică capacitatea financiară redusă a acestora. (sursa: calcule obținute pe baza cifrelor furnizate de ONRC, 2007).

11 Conform prevederilor Recomandarii Comisiei (CE) nr. 361/2003 și a legislației naționale în vigoare, respectiv, Legea nr. 346/2004, armonizată cu cea europeană.

La nivel regional, situația curentă arată că cel mai mare număr de PFA și AF se regăsește în regiunile Nord-Est și Nord-Vest iar numărul cel mai mic în Sud-Est și Sud-Vest.

În ceea ce privește împărțirea pe genuri, la nivel național, se remarcă o pondere mai redusă a persoanelor de gen feminin constituite ca PFA și AF, reprezentând 33% din numărul total de PFA-uri, respectiv, o pondere de 41% din total AF-uri. (sursa Oficiul Național al Registrului Comerțului, date disponibile la nivelul anului 2007). La nivel rural, ponderea femeilor cu inițiative antreprenoriale este și mai redusă.

Analiza activităților comerciale, de artizanat și servicii indică faptul că, în ciuda aparențelor, numărul de locuitori din zona rurală, ocupați în activitățile de acest tip, e nesemnificativ. În realitate, aceste activități reprezintă o parte componentă a unei piețe a muncii neoficiale în spațiul rural. Totuși, venitul care poate fi obținut din aceste surse acoperă doar necesarul pentru subzistență, existând nevoia acută de dezvoltare a acestor activități care pot contribui la dezvoltarea economiei rurale, în ansamblul ei. Sectorul micii industrii artizanale, dezvoltat în perioada comunistă sub forma cooperației, a înregistrat o scădere majoră după anul 1989. Totuși, în alte state membre s-a văzut că există un potențial important în cadrul sectorului, dacă se acordă destul sprijin și acesta este dezvoltat. În ceea ce privește localizarea ativităților, meșteșugurile, sunt concentrate în Nord-Est și Sud, și în proporția cea mai mică în Vest. Astfel, pe regiuni, există mari disparități care sunt și mai accentuate între județe și comune.

Distribuția serviciilor este uneori inexistentă în comune și sate. Situația acestui sector, ca și a infrastructurii, reprezintă o barieră în calea dezvoltării altor activități rurale, pentru crearea de oportunități ocupaționale alternative. Sprijinirea furnizării serviciilor în comunitățile rurale reprezintă un factor important pentru ridicarea calității vieții și de sporire a atractivității zonelor rurale.

Turism

Deși turismul rural a înregistrat creșteri, acesta prezintă un potențial considerabil care nu este suficient exploatat. Sectorul turistic în anul 2005, comparativ cu anul 1998, a înregistrat o creștere a numărului structurilor de cazare (+35,4%), a nivelului capacității de cazare (+0,95%) și numărul locurilor de cazare în pensiunile turistice a ajuns la 22.061 în anul 2005, dintre care 50,5% în spațiul rural (INS Anuarul Statistic al României, 2006).

Dezvoltarea turismului în pensiuni în mediul rural depinde de caracteristicile specifice ale fiecărei regiuni, folclor, regiuni etnografice și produse agricole.

La nivel regional, în anul 2005, dezvoltarea turismului rural, depinde foarte mult de existența și calitatea pensiunilor turistice și de prezența unor tipuri variate de activități, de folclor, de existența regiunilor etnografice și de practicarea agriculturii și viticulturii (agro-turism).

Turismul specific pentru Bucovina (Nord - Est) este cel religios, în Maramureș (Nord - Vest), turismul arhitectural și etnografic, în Transilvania (Centru) - turismul recreațional și cultural, arta culinară și a vinului, iar la poalele Munților Carpați se practică pescuitul. Zonele montane și cele forestiere din România asigură o serie de oportunități pentru practicarea turismului și în special a ecoturismului.

O altă zonă turistică importantă este Delta Dunării (Est), care de asemenea, prezintă valoare naturală ridicată datorită biodiversității și permite practicarea diferitelor tipuri de turism (odihnă, pescuit, artă culinară).

În ceea ce privește împărțirea pe regiuni a numărului de pensiuni în mediul rural, la nivelul anului 2005, se prezintă astfel: Zona București - Ilfov deține 0,5%, Zona Vest 4%, Zona Sud-Vest 4%, Zona Sud-Est 8,9%, Zona Sud 10,3%, Zona Nord-Est 14%, Zona Nord-Vest 14,8%, Zona Centru 43,7%, ceea ce arată o dezvoltare diferențiată.

Turismul rural și agro-turismul (specific legate de activitățile din fermă) sunt activități generatoare de venituri alternative, ceea ce oferă posibilități de dezvoltare a spațiului rural, datorită peisajelor unice, ariilor semi-naturale vaste, ospitalității înăscute a locuitorilor din mediul rural. Conservarea tradițiilor, culturii, a specialităților culinare și a băuturilor precum și diversitatea resurselor turistice rurale oferă potențial pentru dezvoltarea acestui sector.

Este necesar un proces de modernizare, dezvoltare și inovare pentru turismul românesc, precum și de creare de servicii turistice moderne și competitive. Sectorul este afectat de lipsa organizării, promovării și diseminării informațiilor din centrele turistice și de numărul limitat al acestor centre ce activează la nivel local. Turismul rural nu este dezvoltat astfel încât să întâmpine cerințele pieței atât la nivel național cât și internațional, în mod deosebit, existența infrastructurii de turism nu răspunde cerințelor turiștilor în ceea ce privește structurile de cazare cât și cele recreaționale, atât din punct de vedere calitativ cât și cantitativ.

Necesitatea de identificare și promovare a potențialului turistic rural a condus la apariția unor rețele de promovare a acestuia (ex. ANTREC).

Deși în ultima perioadă numărul de unități de primire turistică a crescut, cel al centrelor de promovare turistică este limitat, considerent pentru care este necesară concentrarea asupra sprijinirii promovării turismului rural.

Există foarte puține metode de măsurare a succesului și rentabilității investițiilor în turism, din cauza naturii semi-informale a activităților, a promovării și marketingului slab organizate mai ales la nivel județean și local, ceea ce face dificil ca întreprinzătorii/operatorii să ajungă pe piață și să-și dezvolte afacerile corespunzător. Totuși, cu un marketing adecvat și alte tipuri de sprijin coordonat, produsele unicat ale turismului românesc vor avea un potențial important, datorită diversității și atractivității lor.

Moștenirea culturală

O componentă importantă a vieții satului este cultura, domeniu care poate contribui în mod specific la creșterea gradului de atractivitate a satului pentru populația tânără.

Mijloacele prin care se transmite cultura în mediul rural sunt: căminele și alte așezăminte culturale, bibliotecile, cinematografele, radioul, televiziunea și internetul.

În ultimii 10-15 ani s-a putut constata o continuă degradare a mediului cultural al României pe fondul reducerii sprijinului financiar acordat domeniului, atât din partea bugetului public, cât și din partea finanțatorilor privați.

Această situație a căpătat aspecte alarmante în multe zone rurale, unde majoritatea căminelor culturale (cca. 97%) beneficiază de un sediu propriu, dotarea fiind nesatisfăcătoare (pentru cca. 80%) sau și-au încetat activitatea și servesc altor destinații.

Situația bibliotecilor este caracterizată și ea de o tendință descendentă, mai mult sau mai puțin asemănătoare cu a altor domenii din viața culturală a satelor, și cu toate că în anul 2005 se înregistra un număr de 8.239 de biblioteci, doar o mică parte desfășura activități specifice (INS, 2005).

Patrimoniul cultural al satului românesc reprezintă o sursă importantă de dezvoltare atât la nivel regional cât și la nivel local, capitalul simbolic fiind esențial pentru identitatea culturală reprezentată prin valori, obiceiuri și îndeletniciri, credințe și simboluri împărtășite de către comunitate.

Manifestarea identității culturale, a tradițiilor și a obiceiurilor este influențată de regiune, care reprezintă mai mult decât o locație geografică. Date fiind acestea, menținerea identității culturale trebuie să includă câțiva factori, cum ar fi educația și consumatorii de cultură.

În acest sens, protejarea moștenirii rurale este extrem de importantă în ceea ce privește dezvoltarea turismului rural ca modalitate de promovare a satelor românești, cu un efect pozitiv asupra atragerii turiștilor și cu beneficii economice pentru populația locală.

Conservarea tradițiilor, culturii, obiceiurilor din mediul rural și promovarea specialităților culinare și a băuturilor tradiționale reprezintă mijloace de creștere a potențialului turistic în multe alte țări. România are activități culturale semnificative care nu sunt exploatate din lipsă de organizare, promovare și dezvoltare.

3.1.4.3. Descrierea și analiza disparităților cu privire la furnizarea serviciilor în spațiul rural

Zonele rurale din România sunt afectate de lipsa semnificativă a infrastructurii și a deficiențelor acesteia care afectează atât dezvoltarea economică, cât și calitatea vieții. Cele mai importante nevoi sunt legate de:

Drumuri

În mediul rural, drumurile constituie ruta de transport cea mai importantă, dar calitatea, și în general, dezvoltarea acestora și a traficului este încă departe de a îndeplini standardele europene. Doar jumătate dintre comune au acces direct la rețeaua de drumuri iar din acest motiv se poate spune că rețeaua de drumuri actuală deservește doar 3/5 din totalul populației rurale. Mai mult de 25% dintre comune nu pot utiliza drumurile în perioadele cu precipitații (Studiu Banca Mondială, 2004).

În 2005, drumurile publice în România acopereau o suprafață de 79.904 km, iar dintre acestea 80% reprezentau drumuri județene și drumuri comunale. Lucrările efectuate în ultimii ani s-au concentrat în special pe reparații și modernizări ale rețelei de drumuri naționale. Resursele financiare limitate au făcut ca drumurile județene și comunale să fie serios neglijate, iar calitatea și gradul lor de utilizare au scăzut dramatic. Doar 10,6% din drumurile județene și drumurile comunale au fost modernizate, dintre care 30,7% au fost acoperite cu îmbrăcăminți rutiere ușoare (INS, Anuarul Statistic al României, 2006).

În ceea ce privește situația drumurilor comunale, la nivelul județelor (NUTS 3) se înregistrează un nivel scăzut de modernizare (doar 3,41% din drumurile comunale sunt modernizate), fapt ce aduce repercusiuni asupra dezvoltării activităților productive și a schimburilor comerciale. Ponderea drumurilor comunale în total drumuri publice, la nivel de județ variază între 11% în județul Călărași și 53% în județul Buzău. Din totalul drumurilor comunale un procent foarte mic este reprezentat de drumurile comunale modernizate, variind între 0,28% în județul Harghita și 25,15% în județul Olt (5 dintre județe - Botoșani, Buzău, Covasna, Tulcea și Vrancea nu au drumuri comunale modernizate) (Sursa: rezultate obținute pe baza datelor INS 2006).

Alte dificultăți în mediul rural sunt legate de accesarea serviciilor medicale și educaționale, accesul populației rurale la educația de bază și la serviciile de sănătate este împiedicat de serviciile de transport deficitare, cu un impact negativ asupra fluxului urban - rural al medicilor și profesorilor. Drumurile adecvate reprezintă o condiție esențială pentru dezvoltarea economică, pe lângă celelalte domenii ale dezvoltării umane și sociale.

Alimentarea cu apă potabilă

Asigurarea unei rețele de apă potabilă curentă reprezintă o altă problemă majoră ce condiționează calitatea vieții și dezvoltarea activităților economice în spațiul rural. Doar 33% dintre locuitorii mediului rural (3,4 milioane de locuitori) au acces la rețeaua publică de apă, iar în ceea ce privește rețeaua de apă caldă situația este mult mai critică (MMDD 2004). Dat fiind acest lucru, majoritatea gospodăriilor (70%), folosesc fântânile pentru consumul de apă.

În 2003, 43,6% din lungimea totală a rețelelor de alimentare cu apă potabilă se află în zonele rurale, iar 56,4% în zonele urbane.

Rețeaua publică de canalizare

Rețeaua publică de canalizare este încă într-o fază incipientă în mediul rural, la sfârșitul anului 2004, 373 de comune (10% din totalul populației rurale) beneficiau de o rețea de canalizare. (INS Anuarul Statistic al României, 2006). Diferențele dintre zonele urbane și cele rurale sunt foarte mari în ceea ce privește infrastructura de canalizare. În 2003, 93,2% din lungimea conductelor traversa orașele și doar 6,8% satele.

Gestionarea deșeurilor

În mediul rural, în general, serviciile pentru gestionarea deșeurilor sunt slab dezvoltate sau chiar inexistente în unele localități. De regulă, transportul la locurile de depozitare se efectuează în mod individual de către generatori. O mică parte dintre localitățile rurale și în special acele localități rurale situate în vecinătatea centrelor urbane sunt deservite de servicii organizate numai pentru gestionarea deșeurilor.

Pe lângă depozitele de deșeuri municipale din zona urbană, în România s-au identificat 2.686 spații de depozitare în zona rurală cu o suprafață de cel mult un hectar. Închiderea și ecologizarea depozitelor rurale se vor realiza până la 16 iulie 2009, odată cu extinderea serviciilor de colectare a deșeurilor și la nivel rural, realizarea sistemului de transport, transfer și deschiderea depozitelor zonale.

Energie electrică

În spațiul rural, conectarea la rețeaua publică de alimentare cu energie electrică rămâne o problemă.

În România există un număr de 37.977 de gospodării amplasate în 1.772 de localități rurale parțial electrificate și 3.327 de gospodării situate în 121 de localități neelectrificate (MIRA-2007).

Energia termică

Serviciile de alimentare cu energie termică sunt limitate în spațiul rural, doar 0,5% din totalul energiei termice fiind distribuită în aceste zone, datorită faptului că multe dintre uzinele care produceau această energie și o distribuiau satelor din apropiere și-au redus activitatea sau au renunțat la furnizarea acestor servicii. Prin urmare, la nivel național doar 26 de localități rurale beneficiază de acest serviciu. (Prelucrare date INS 2005)

În ceea ce privește încălzirea prin centrală termică, doar 2,4% dintre gospodăriile din mediul rural beneficiază de acest serviciu, în timp ce 89% dintre gospodării utilizează sobe pe bază de lemn, cărbune, petrol. (INS, 2005).

Accesul la internet

Actualmente, în zonele rurale accesul la internet este foarte limitat, de acesta beneficiind, în special, doar unele instituții publice

Deoarece este nevoie să se îmbunătățească competitivitatea în aproape toate domeniile de activitate și pentru că există probleme de productivitate în economia rurală, precum și în ceea ce privește facilitarea accesului pe piață și la informație, este esențial să existe acces la internet prin cablu în cât mai multe zone rurale. Infrastructura de conexiune la internet în bandă largă (broadband) este o problemă interdependentă de infrastructură de bază din spațiul rural.

Educație și formare

Capitalul uman prezintă importanță deosebită pentru dezvoltarea rurală. Dezvoltarea rurală și diversificarea economiei rurale depind de nivelul educației, al cunoștințelor și calificării. Deși îmbunătățirea și menținerea unui nivel adecvat al infrastructurii de bază este un element important în dezvoltarea socio-economică a mediului rural, formarea profesională reprezintă "motorul", pentru o bună dezvoltare.

Educația și formarea sunt esențiale pentru comunitățile rurale, dar în ceea ce privește infrastructura școlară există discrepanțe evidente. Deși se poate spune că numărul de școli din mediul rural, depășește necesitățile populației, calitatea educației este redusă, pe de o parte din cauza slabei dotări a infrastructurii educaționale, iar pe de altă parte, datorită nivelului de pregătire/experiență al profesorilor. Cele mai multe dintre școli au nevoie de renovări, mobilier, utilități de bază și material didactic. Infrastructura și facilitățile aferente educației profesionale și educației primare constituie instrumente importante pentru conversia forței de muncă agricole în forță de muncă non-agricolă. Structurile de învățământ profesional și primar sunt esențiale pentru reconversia profesională a lucrătorilor agricoli, deoarece majoritatea agricultorilor au doar cunoștințe elementare de mecanică sau din alte domenii tehnice.

Nivelul scăzut de instruire se reflectă în calitatea forței de muncă din mediul rural, fiind un factor restrictiv pentru dezvoltarea economică din această zonă. Diversificarea activităților economice nu este susținută de lucrători cu formare sau experiență specifică diverselor tipuri de meserii, deoarece sistemul educațional nu a fost adaptat cerințelor specifice din mediul rural.

Instituțiile de învățământ din spațiul rural, reprezentate de grădinițe, unități primare și gimnaziale sunt slab dotate în ceea ce privește materialul tehnic și didactic. Tehnologia IT și echipamentele hardware și softeware sunt rar întâlnite în cadrul școlilor din spațiul rural în timp ce echipamentul necesar formării profesionale sau pentru ucenici este învechit sau lipsește. O problemă suplimentară o constituie dificultatea de a atrage personal calificat în zonele rurale.

În general, se poate spune că, în zonele rurale, educația este chiar mai slabă calitativ decât în cele urbane, din cauza problemei permanente a finanțării.

În ceea ce privește numărul grădinițelor de copii acesta era la nivelul anului 2005 de 1526 din care 218 în mediul rural (INS Caietul Statistic - Invățământ preșcolar 2006).

De asemenea unitățile de învățământ primar și gimnazial din mediul rural reprezentau 73,9% din numărul total de școli la nivel național (prelucrare date INS 2005).

Pe parcursul perioadei analizate, numărul instituțiilor de învățământ din mediul rural a scăzut, ca o consecință a restructurării sistemului de educație și a lipsei profesorilor calificați. Nivelul de instruire este scăzut, datorită prezenței reduse la cursuri, fapt care a contribuit la regruparea școlilor mici și la reducerea numărului acestora.

În ceea ce privește gradul de participare al indivizilor la procesul educațional, în anul școlar 2005 -2006, un procent de 31,3% din populația totală înscrisă în sistemul de învățământ a studiat în zonele rurale. Ponderea populației rurale cu nivel superior de educație reprezintă 1,8% din totalul populației cu vârstă de 15 ani și peste, fiind o consecință a nivelului scăzut de acces și a veniturilor insuficiente. (INS 2005)

Cu privire la formarea continuă în mediul rural, ponderea populației adulte cu vârsta cuprinsă între 25 - 64 de ani care participă la educație și formare, a înregistrat o creștere de la 0,2% în anul 1998 la 0,5% în anul 2005. Totuși, față de mediul urban, care înregistra în 2005 o pondere de 2,3%, acest indicator se situează la un nivel inferior. În termenii unei abordări regionale, acest indicator variază între 0,3% în Regiunea de Sud-Vest și Regiunea de Vest și 0,8% în Regiunea Centrală (INS 2005).

Media populației din mediul rural, cu vârstă cuprinsă între 25 și 64 de ani și cu nivel de instruire mediu și superior este de 55% (INS, 2005).

În ceea ce privește comunitatea romă aceasta deține cel mai scăzut nivel de educație din România. Copii care reușesc să înceapă școala, deseori nu promovează ciclul gimnazial și din acest motiv este foarte dificil ca ulterior să-și găsească de lucru. Aproximativ 12% din populația romă cu vârsta cuprinsă între 7-16 ani a părăsit școala înainte de a termina învățământul obligatoriu și circa 18%12 nu urmează nici o formă de învățământ. Doar 1,04% dintre romi ajung la liceu. La aceasta se mai adaugă și faptul că în școlile unde învață populația romă, rata repetenției este de aproximativ 11,3%, situându-se peste media națională. Se apreciază că 38,6% din populația de etnie romă, sunt analfabeți13. Totodată, populația romă este una dintre grupele cele mai expuse riscului de părăsire timpurie a școlii. Toate aceste aspecte duc la o slabă reprezentare pe piața muncii.

12 Ministerul Educației și Cercetării, Institutul de Științe ale Educației, Institutul de Cercetare a Calității Vieții, UNFICEF, "Participarea la educație a copiilor romi", București, 2002.

13 Ministerul Educației și Cercetării, Institutul de Științe ale Educației, Institutul de Cercetare a Calității Vieții, UNFICEF, "Participarea la educație a copiilor romi", București, 2002.

Stabilitatea veniturilor în gospodărie are un efect puternic asupra participării la actul educativ. Copiii din familiile muncitorilor cu venituri scăzute sau din familiile de pensionari sunt de două ori mai expuși riscului de abandon școlar, comparativ cu copii din familiile cu o sursă stabilă de venit.

În plus, în mediul rural situația este mai dramatică deoarece apare riscul mărit de abandon al școlii de către copiii aflați în situațiile descrise. Alte motive ale abandonului școlar, constatate în special în rândul copiilor din comunitățile rurale montane sunt: sărăcia extremă, lipsa mijloacelor de transport și slaba motivație cu privire la câștigul economic ca rezultat al educației. Slaba calitate a educației în zonele rurale, datorată lipsei de personal didactic calificat, acționează, de asemenea, ca un factor demotivant.

Alte servicii

Furnizarea și accesul la serviciile medicale reprezintă o problemă cheie pentru asigurarea unei mai bune calități a vieții în comunităție rurale și pentru dezvoltarea economică și socială a zonelor ruale. În același timp, zonele rurale, mai ales cele cu populație dispersată, reprezintă provocări unice pentru gestionarea și utilizarea serviciilor. Este nevoie, de asemenea, să se îmbunătățească sprijinul comunitar pentru grupurile vulnerabile, cum ar fi vârstnicii, mai ales cei care trăiesc în locuri izolate.

Problema vârstnicilor din zonele rurale nu s-a bucurat de o atenție prea mare din partea părților interesate; ca și în alte țări, acest grup are nevoie de o grijă specială, pentru care însă nu există personal calificat disponibil. De asemenea, nivelul scăzut de dezvoltare economică a generat probleme legate de existența, calitatea și accesibilitatea serviciilor de asistență socială și în special în cadrul serviciilor de îngrijire temporară sau permanentă în cămine pentru persoane vârsnice. Astfel, în anul 2005, la nivel național, dintr-un număr total de 168 de unități pentru asistarea adulților doar 19 unități reprezentau cămine pentru persoane vârsnice. (INS 2005).

La nivelul anului 2001, în spațiul rural, existau doar 81 de case de copii (Studiu MADR).

În anul 2005, numărul total al creșelor înregistrate la nivel național a fost de 291 din care 2 situate în spațiul rural, numărul mic al acestora reflectând situația critică în care se prezintă acest sector.

În ceea ce privește posibilitatea de desfășurare a activităților sportive, aceasta este limitată, dată fiind prezența redusă a unor spații adecvate pentru practicarea acestor activități (26 de cluburi sportive - anul 2001, Studiu MADR).

De asemenea în mediul rural parcurile, spațiile de joacă pentru copii, pistele de biciclete etc., sunt slab reprezentate, situație prezentă și în cazul piețelor, parcărilor.

În concluzie, situația actuală a serviciilor și infrastructurii afectează puternic calitatea vieții în spațiul rural și constituie o piedică pentru dezvoltarea activităților economice.

3.1.5. LEADER

Deși în perioada anterioară de programare 2000-2006 România nu a implementat acțiuni LEADER, au fost identificate totuși, la nivelul întregii țări, o serie de inițiative în dezvoltarea comunitară, precum: Grupuri de Inițiativă Locală (GIL), micro-regiuni și alte parteneriate de tip LEADER. Toate acestea sunt parteneriate între organisme non-guvernamentale (ONG), administrația publică locală, biserică, școală, cabinete medicale și stomatologice, microregiuni etc. Micro-regiunile, spre deosebire de grupurile de inițiativă locală, sunt înregistrate juridic ca asociații. Unele GIL-uri au atins o maturitate organizațională încât s-au transformat în asociații comunitare cu personalitate juridică, iar altele s-au dizolvat după atingerea obiectivului.

Acțiunile implementate de aceste parteneriate cuprind: elaborarea de strategii locale, renovarea școlilor, dispensarelor și unităților culturale, îmbunătățirea stării drumurilor și podurilor, analiza și promovarea mediului rural, înființarea de Tele-Centre pentru informarea cetățenilor, cursuri de instruire pentru membrii lor, scrierea de proiecte etc., care contribuie la rezolvarea unor probleme locale specifice.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a selectat în anul 2006 un număr de 120 reprezentanți ai unor teritorii (zone) sub-regionale, cu o populație cuprinsă între 10.000 și 100.000 locuitori, teritorii ce au acoperire în 37 de județe din cele 42 în vederea realizării de structuri și activități tip LEADER.

Reprezentanții teritoriilor au fost desemnați de către parteneriate informale ale sectoarelor public, privat și a societății civile, în vederea instruirii cu privire la următoarele subiecte: construcția parteneriatului, analiza diagnostic, strategia de dezvoltare locală, planul de acțiune al teritoriului, activități de animare, monitorizare și evaluare a planului de acțiune, toate aceste acțiuni fiind necesare pentru pregătirea implementării axei LEADER în România (harta teritoriilor selectate în Anexa 2 - "Harta teritoriilor selectate pentru instruirea reprezentanților parteneriatelor public-private LEADER)".

În cadrul sesiunilor de formare, reprezentanții acestor teritorii au dobândit cunoștințe suficiente în vederea elaborării strategiilor de dezvoltare locală. Deși o mare parte a acestora au demarat activitatea de elaborare a strategiei, nu o pot finaliza datorită lipsei resurselor financiare iar, dacă au finalizat-o, nu o pot implementa. De asemenea, în aceeași situație se află și alte parteneriate public-private, nu numai cele selectate de minister pentru formare, astfel că fondurile europene reprezintă o oportunitate în acest sens.

Cu toate acestea, potențialul țării noastre în materie de parteneriate este mult mai ridicat decât inițiativele prezentate mai sus, obstacolul principal în calea constituirii acestora fiind reprezentat de către mentalitatea formată în anii de guvernare comunistă, care a generat neîncredere în rândul actorilor locali, în ceea ce privește formele instituționalizate de asociere și colaborare.

3.1.6. Dezvoltarea locală

În România, capacitatea adminsitrativă exercitată la nivel local rămâne încă inadecvată la necesitățile tot mai diverse ale comunităților locale, fiind limitată calitativ de numărul redus de personal calificat care exercită funcții în domeniul administrativ. Lipsa experienței necesare în elaborarea strategiilor de dezvoltare locală și în managementul resurselor umane, dar și datorită dotărilor necorespunzătoare, conduce la un ritm încetinit în soluționarea multor probleme de ordin social și economic, activitățile desfășurate în cadrul administrației locale fiind exercitate insuficient. Ca rezultat al tuturor acestor factori apare decalajul net între România și celelalte state membre ale UE.

În ceea ce privește organizarea administrativă, conform articolului 3 din Constituția României, teritoriul este organizat în comune, orașe și județe. Comunele și orașele sunt conduse de consilii locale și primari, iar județele de consilii județene și prefecți.

Conform Legii administrației publice locale nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare, art. 23, consiliile locale și consiliile județene sunt autorități cu rol deliberativ, în vreme ce primarii comunelor și orașelor sunt autorități cu rol executiv. Prefectul reprezintă Guvernul la nivel local fiind numit de acesta.

Pentru elaborarea strategiilor de dezvoltare locală și stabilirea nevoilor de dezvoltare, un rol important în cadrul parteneriatelor public-private îl ocupă administrația publică locală.

Astfel, în unele primării din țară a fost creată prin Hotărâre a Consiliului Local funcția de agent de dezvoltare locală (interfața între administrația publică și comunitate), ce are ca principale atribuții: analiza situației locale pentru a identifica soluțiile adecvate în scopul rezolvării problemelor care frânează dezvoltarea locală; elaborarea și implementarea strategiilor de dezvoltare locală; furnizarea serviciilor de informare, consultanță, promovare la nivel local.

Pe de altă parte, s-a avut în vedere facilitarea cooperării între unitățile administrativ - teritoriale, ca persoane juridice de drept privat, fără scop patrimonial și de utilitate publică, creându-se posibilitatea asocierii acestora, în conformitate cu Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, sub denumirea de asociații de dezvoltare intercomunitare. Acestea au apărut ca o necesitate, datorită fragmentării administrative (aprox. 3.000 comune), a insuficienței veniturilor proprii ale unităților administrativ teritoriale, capacității financiare proprii limitate de accesare a fondurilor europene. Beneficiul înființării acestor asociații de dezvoltare intercomunitare îl constituie posibilitatea accesării fondurilor structurale, progresul social condiționat de recunoaștere și admitere a nevoilor fiecărui individ, protejarea eficientă a mediului, utilizarea rațională a rezervelor naturale, păstrarea unui nivel ridicat și sigur de creștere economică și ocupare a forței de muncă, dezvoltare culturală și păstrarea tradițiilor, fructificarea potențialului turistic al zonei.

Asociațiile de dezvoltare intercomunitare se finanțează prin contribuții din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale membre, precum și din alte surse și au posibilitatea participării active, împreună cu alte structuri ale societății civile pentru realizarea de sarcini de interes comun, specifice colectivităților locale.

3.1.7. Analiza SWOT

PUNCTE TARI PUNCTE SLABE OPORTUNITĂȚI AMENINȚĂRI
Agricultura, Silvicultura și Industria alimentară
Potențialul de producție agricolă (producția primară)
Potențial agricol semnificativ (6% din SAU a UE-27). Suprafețe întinse cu condiții favorabile practicării agriculturii, care permit totodată și diversificarea culturilor.
O mare parte din SAU (28%) este deja utilizată de către exploatațiile comerciale mari care, în marea lor majoritate, sunt competitive. Introducere dinamică a agriculturii ecologice în România.
O gamă largă de surse de energie regenerabilă, din agricultură (culturi energetice, biogaz). Infrastructura de irigații acoperă o parte importantă din suprafața agricolă.
Productivitatea agricolă este sub potențial (alimentar și non-alimentar). O pondere importantă a SAU este utilizată de exploatații de subzistență și semi-subzistență neperformante (45% și respectiv, 16%).
Segmentul exploatațiilor comerciale de dimensiuni medii (11% din SAU) lucrează sub potențial.
Slaba diversificare a culturilor (ex. dependența de cereale).
Nivel scăzut de conformitate cu normele UE. Dotare tehnică scăzută și de slabă calitate în exploatațiile mai mici.
Nivel scăzut de utilizare a energiei din surse regenerabile. Infrastructură agricolă inadecvată, inclusiv structuri de irigații ineficiente.
Disponibilitatea unei piețe mari, aflate în plină dezvoltare, atât pe plan intern, cât și pe plan european și care ar putea fi exploatată (inclusiv produsele ecologice). Aducerea sectorului agricol neperformant la potențialul real, prin facilitarea eforturilor de modernizare și restructurare a acestuia. Prioritatea UE de utilizare a energiilor din surse regenerabile. Îmbunătățirea eficienței energetice și hidraulice a infrastructurii de irigații, prin lucrări de reabilitare. Incapacitatea de a rezolva problema piețelor-lipsă pentru exploatațiile comerciale (piața funciară, credite, servicii de consultanță, servicii de marketing). Capacitate slabă de absorbție a fondurilor UE. Concurența străină (inclusiv pentru produsele ecologice). Schimbările climatice. Calamitățile naturale. Epizootiile. Creșterea prețului energiei și eficiența hidraulică scăzută a infrastructurii contribuie la creșterea costurilor irigațiilor.
Piața forței de muncă
Disponibilitatea forței de muncă rurale.
Creșterea numărului de absolvenți ai facultăților de profil agricol.
Forța de muncă excedentară, concentrată în fermele mai mici. Niveluri scăzute de productivitate a muncii, conducând la venituri mici. Nivel mediu scăzut al cunoștintelor și competențelor (agricole).
O pondere importantă a SAU este lucrată de agricultori mai vârstnici, din exploatații mai mici.
Ponderea scăzută a șefilor de exploatație tineri.
Insuficiența forței de muncă din sectoarele economice neagricole va încuraja îndepărtarea de sectorul agricol. Diversificarea activităților din zonele rurale poate fi sprijinită. Existența unor programe de asistență socială și programe de pensii. Reîntinerirea generației de șefi de exploatații. Formarea profesională poate ajuta la îmbunătățirea competențelor fermierilor. Scăderea și îmbătrânirea populației rurale. Migrarea în afara zonelor rurale a populației tinere și calificate din mediul rural. Majorarea costurilor salariale.
Piața funciară
Retrocedarea aproape în totalitate a terenurilor agricole.
Cadru instituțional și legal funcționabil, referitor la activitățile de cadastru și de înregistrare a terenurilor agricole. Creșterea infuziei de capital străin în sectorul pieței funciare.
Existența pieței de arendă a terenurilor agricole.
Lipsa unui mecanism de înregistrare sistematică a titlurilor de proprietate menține costuri ridicate în tranzacțiile de pe piața funciară. Fragmentarea proprietății terenurilor menține exploatațiile agricole mici, aflate, în proprietatea agricultorilor de/ peste vârsta pensionării. Inexistența cadrului legal privind comasarea terenurilor. Existența programului național de înregistrare sistematică a terenurilor. Comasarea terenurilor, determinată de piață, poate fi sprijinită prin măsuri și acțiuni bine direcționate. Extinderea exploatațiilor, determinată de piață, poate fi sprijinită prin măsuri și acțiuni bine direcționate.
Creditul rural
Sistem financiar, în mare parte privatizat. Lichidități disponibile în sistemul financiar. Acoperire națională adecvată. Dezvoltarea cadrului legal pentru finanțare rurală.
Existența fondurilor de garantare.
Slaba funcționare a sistemului financiar-bancar în spațiul rural, în special pentru exploatațiile mici și IMM-uri. Dezvoltarea slabă a instituțiilor financiare specializate (instituții de microfinanțare și bănci cooperatiste), pentru exploatațiile mici și IMM-uri. Bază slabă de garantare (ex. terenul agricol nu poate constitui garanție bancară), din cauza lipsei de înregistrare a acestora. Reglementările recente ale Băncii Naționale referitoare la instituțiile financiare nonbancare. Instituțiile de microfinanțare se înregistrează ca instituții financiare nonbancare. Oportunități mari de dezvoltare a IMM-urilor și micro-creditelor. Creșterea investițiilor străine directe în instituțiile financiare de creditare a IMM-urilor.
Serviciile de consultanță și de pregătire
Existența unei structuri publice care să se ocupe de acest sector (ANCA). Dezvoltarea rapidă a sectorului de consultanță privată, determinată de cererea de pe piață.
Existența ONG-urilor bine dezvoltate, în unele regiuni.
Serviciile publice de consultanță nu sunt pregătite să satisfacă nevoile exploatațiilor mici. Serviciile private de consultanță și pregătire nu se adresează, încă, exploatațiilor mici. Abordări prin servicii de consultanță pilot. Introducerea serviciilor de îndrumare socio-economice. Nivel de calificare necorespunzător și lipsa unei acreditări sistematice a consultanților.
Comercializarea produselor agroalimentare
Existența unor rețele de comercializare pentru exploatațiile mari.
Dezvoltarea lanțurilor de supermarket- uri.
Rețelele de comercializare nu sunt încă dezvoltate pentru exploatațiile mici. Programe de sprijinire a înființării grupurilor de producători. Coordonarea verticală între procesatorii de produse agricole, lanțurile de supermarket-uri și agricultori. Risc asumat de procesatorii de produse agricole în colaborarea cu exploatațiile agricole mici.
Industria alimentară
Creșterea competitivității în ultimii ani. Creșterea investițiilor directe străine și naționale. Existența unei game largi de produse tradiționale (1.500 înregistrate la nivel național). Existența unui număr mare de întreprinderi mici, cu nivel scăzut al economiei de scară, nivel scăzut de utilizare a capacităților, nivel scăzut de conformitate cu normele UE. Continuarea creșterii investițiilor străine directe ca urmare aderării României la UE.
Accelerarea restructurării (în sectoarele lapte, carne, ouă). Continua nevoie de modernizare și restructurare. Creșterea cererii pentru produse tradiționale, de calitate, ecologice.
Sfârșitul perioadei de tranziție pentru conformitatea cu normele europene (2009). Concurența străină. Incapacitatea de a îmbunătăți calitatea materiilor prime.
Silvicultura
Prezența unor întinderi mari de păduri cu valoare ridicată, gospodărite eficient în trecut și ajunse la standarde excelente.
Ofertă diversificată de produse din lemn (din specii de lemn tare și lemn moale).
Tradiție îndelungată în gospodărirea obștească din unele zone, continuată prin ocoalele silvice. Cadru legal și de reglementare bine structurat. Creștere semnificativă în sectorul de procesare, datorită progreselor la nivelul productivității, aprovizionării corespunzătoare cu materii prime, apropierii de debușeurile importante și prezența din ce în ce mai mare a societăților străine, moderne și bine dotate tehnic. Managementul pădurilor bazat pe amenajamente silvice Nivel ridicat de protecție legislativă pentru sectorul forestier.
Exploatații mici și fragmentate, rezultate din procesul de retrocedare al terenurilor. Cea mai mică densitate de drumuri forestiere din Europa. Capacitate limitată a noilor proprietari privați de pădure de a-și gestiona pădurile într-un mod durabil. Probleme de impunere a legislației în rândul proprietarilor de păduri privați, ce au ca rezultat tăierile ilegale. Procesatorii interni la scară mică folosesc utilaje învechite și ineficiente, fapt care conduce la o calitate inconstantă a produselor și o slabă respectare a normelor de protecție a mediului.. Activitate scăzută la nivelul pepinierelor silvice private. Suprafața de pădure are potențialul de a crește de la 27 la 32%.
Costurile de recoltare pot fi reduse prin realizarea unor investiții în extinderea și reabilitarea rețelelor de drumuri forestiere. Piețele europene pentru cherestea certificată - în creștere Exploatarea rolului multifuncțional al pădurilor prin ecoturism, activități de recreere, recoltarea de produse nelemnoase, plăți pentru servicii de protecție a mediului Amploarea eforturilor de modernizare și restructurare necesare în industria de prelucrare a lemnului
Lipsa unor titluri de proprietate clare asupra suprafețelor de pădure descurajează gospodărirea pădurilor într-o manieră durabilă. Continuarea tăierilor ilegale contribuie la apariția problemelor de erodare a solului și inundațiilor. Scăderea productivității forestiere din cauza modificărilor climatice
Anumite piețe (în special în Asia) nu impun cerințe de certificare. Cererea ar putea depăți oferta disponibilă, pe termen mediu/lung.
Conservarea biodiversității pe terenurile agricole și forestiere
Nivel ridicat al biodiversității asociate terenurilor agricole, inclusiv suprafețe largi de pajiști semi-naturale, ce pot fi clasificate ca teren agricol cu valoare naturală înaltă
O proporție însemnată din terenurile agricole este clasificată ca având productivitate scăzută datorită condițiilor naturale nefavorabile, aceste terenuri fiind în general caracterizate de prezența unui nivel ridicat de biodiversitate. Existența Rețelei Naționale de Arii Protejate ca un sistem funcțional Existența pe suprafețe largi de teren agricol a practicilor agricole tradițional extensive, fapt ce demonstrează existența sistemelor agricole cu valoare naturală înaltă Existența a numeroase specii și habitate prioritare asociate terenurilor agricole, având importanță la nivel național sau internațional (de ex. specii de păsări amenințate) Consumul scăzut de input-uri chimice în agricultură favorizează conservarea biodiversității Suprafețe forestiere importante care contribuie la limitarea impactului produs de GES și de eroziune, precum și la conservarea biodiversității
Numărul de animale a scăzut semnificativ ceea ce a condus la apariția subpășunatului și inclusiv la instalarea vegetației lemnoase pe pajiștile semi-naturale, înclusiv în multe zone importante pentru conservarea biodiversității Practicile agricole tradiționale, importante pentru conservarea biodiversității, necesită un volum mare de muncă fizică și nu garantează viabilitatea economică a fermei
Grad scăzut de conștientizare al fermierilor privind importanța practicilor agricole care protejează mediul
Creșterea gradului de conștientizare asupra conceptului de Înaltă Valoare Naturală și a importanței acestuia Potențial de a sprijini sistemele agricole cu înaltă valoare naturală prin intermediul unui complex de intervenții strategice și practice, incluzând și dezvoltarea de piețe pentru produsele agricole tradiționale, sprijinul pentru agro- turism, etc. Implementarea previzionată a plăților Natura 2000 în conformitate cu Directiva Păsări și Directiva Habitate Potențial de a îmbunătăți conservarea biodiversității în cadrul fermelor prin intermediul instruirii și a serviciilor de consiliere
Potențial de stimulare a comunităților locale în vederea creșterii gradului de conștientizare asupra nevoilor de conservare a biodiversității Potențial de creștere a suprafeței forestiere prin împădurire
Creșterea tendinței de abandon a activităților agricole (în special în zonele caracterizate de productivitate naturală scăzută) ceea ce implică un risc ridicat de pierdere a biodiversității asociate terenurilor agricole cu valoare naturală înaltă
Tendințe de modernizae în agricultură, ceea ce presupune input de substanțe chimice (de ex. consum crescut pesticide)
Risc de a pierde suprafețe importante de pășune, datorită standardelor sanitar-veterinare recent impuse fermierilor, standarde ce pot afecta sistemele tradiționale de pășunat aflate în imposibilitatea de a se adapta rapid Impactul diferitelor boli asupra faunei (de ex. gripa aviară) Impactul tăierilor ilegale asupra biodiversității, asociate suprafețelor forestiere Destabilizarea microclimatelor, ca o consecință a schimbărilor climatice Impactul dezastrelor naturale asupra biodiversității asociate suprafețelor forestiere
Managementul resurselor naturale (de apă și sol) în agricultură și silvicultură
Consumul scăzut de input-uri chimice în agricultură, benefic pentru calitatea apei Multe complexe de creștere a animalelor în regim intensiv au fost închise, fapt ce a condus la reducerea poluării apelor cu nitrați Sectorul agricultură ecologică este în creștere și deține potențialul de a fi pe mai departe dezvoltat
O bună calitate a solurilor în special în zonele de câmpie
Lipsa instalațiilor și echipamentelor necesare pentru managementul gunoiului de grajd (în special pentru depozitarea acestuia) în fermele zootehnice Lipsa infrasturii de canalizare și de gospodărire a deșeurilor domestice în multe localități rurale Resurse hidrologice limitate, caracterizate de o distribuție disproporționtă atât spațial cât și temporal Suprafețe largi de teren agricol afectate de condiții climatice nefavorabile (deficit sau exces de apă), fenomene de degradare a solului cum ar fi eroziunea sau alunecările de teren Grad scăzut de conștientizare a fermierilor asupra practicilor agricole care reduc poluarea din surse agricole și favorizează conservarea solului
Sectorul agricultură ecologică în comparație cu media europeană este slab dezvoltat, iar piața internă este una tânără
Fenomenul de eroziune a solului este răspândit la scară largă
Potențial de a îmbunătăți calitatea apei prin investiții în infrastructura de apă din localitățile rurale
Potențial de se îmbunătăți adaptarea la standardele de mediu (inclusiv printr-un mai bun management al gunoiului de grajd) prin investițiile în modernizarea fermelor
Potențial de a se îmbunătăți managementul apei și solului prin susținerea practicilor agricole care protejează mediul
Potențial de a se îmbunătăți managementul resurselor naturale prin instruire și consiliere, focusate pe protecția mediului, inclusiv pe eco- condiționalitate Potențial crescut de utilizare a resurselor forestiere în vederea conservării solului și prevenirii inundațiilor prin împădurirea terenurilor agricole și non-agricole Potențial de stimulare a comunităților locale, în vederea creșterii gradului de conștientizare asupra nevoilor de conservare a resurselor de apă și sol
Dezvoltarea rețelei naționale de perdele forestiere
Tendințe de modernizare în agricultură, ceea ce include un consum crescut de inputuri chimice (de ex. fertilizanți) Tendințe de specializare și intensivizare printre operatorii privați din zootehnie Impactul tăierilor ilegale asupra resurselor de apă și sol Creșterea ratei de apariție a fenomenelor asociate schimbărilor climatice (de ex. inundații, temperaturi ridicate și secetă) cu impact negativ asupra resurselor de apă și sol
Bunăstarea animalelor
Existența tradiției în domeniul creșterii porcinelor Începând cu anul 2011, în România a fost implementă schema de ajutor de stat care vizează sprijinirea exploatațiilor de creștere a porcinelor, în vederea implementării unor măsuri superioare de bunăstare a animalelor. Preferința consumatorilor români pentru carnea proaspătă de porc și a produselor din carne de porc. Existența unor exploatații și capacități de procesare cu vechime și experiență în sectorul de creștere a suinelor, precum și o ponderea semnificativă pe care o au sistemele de creștere integrate pe verticală (reproducție, îngrășare și abator propriu pentru porcine) în România.
Efective importante de porci care fac obiectul monitorizărilor continue și verificărilor ANSVSA în vederea autorizării exploatațiilor comerciale
Existența unui număr foarte mare de exploatații nonprofesionale care dețin efective importante de porci și păsări care nu fac obiectul autorizărilor emise de ANSVSA. Identificarea în urma controalelor ANSVSA a unor neconformități legate de respectarea standardelor minime de bunăstare a animalelor.
Costuri ridicate asociate implementării și respectării unor standarde superioare de bunăstare a animalelor în cadrul exploatațiilor zootehnice.
Creșterea numărului de ferme în care se aplică măsuri superioare măsurilor tehnologice obligatorii și îmbunătățirea nivelului de bunăstare a porcilor conduce la îmbunătățire a mediului și a spațiului rural, contribuind la:
√ creșterea animalelor, ținându-se cont de nevoile etologice, specie, rasă, sex, vârstă și categorie de producție;
√ creșterea calității produselor, a productivității și a securității alimentelor, respectiv a siguranței consumatorului. Îmbunătățirea managementului furajelor, managementului creșterii și manipulării porcilor, managementului condițiilor de adăpost și managementului apei și al microclimatului și implicit scăderea impactului asupra factorilor de mediu în urma desfășurării activităților specifice creșterii porcilor și păsărilor. Implementarea standardelor superioare de bunăstare a porcilor va contribui pe termen mediu și lung la educarea fermierilor și la acceptarea mai ușoară a noilor prevederi referitoare la acest domeniu de activitate de către fermierii români.
Creșterea presiunii asupra factorilor de mediu în urma dezvoltării sectorului de creștere a porcilor. Renunțarea la standardele superioare de bunăstare a animalelor în cadrul exploatațiilor care beneficiază în prezent de sprijin în cadrul schemei de ajutor de stat, în contextul economic actual, în situația imposibilității susținerii acestei scheme din bugetul național. Menținerea sau creșterea incidenței neconformităților legate de respectarea standardelor minime de bunăstare a animalelor, cu impact în calitatea produselor și siguranței alimentare.
Calitatea aerului și schimbările climatice
România îndeplinește cerințele privind emisiile de GES stabilite pentru anul 2010 Lipsa instalațiilor și a echipamentelor necesare pentru managementul gunoiului de grajd (în special pentru depozitarea acestuia) favorizează emisiile de amoniac Manifestarea accentuată a schimbărilor climatice în zonele cu suprafețe de pădure reduse Potențial crescut de utilizare a resurselor forestiere în vederea limitării gazelor cu efect de seră, prin împădurirea terenurilor agricole și non-agricole Potențial de a lupta împotriva schimbărilor climatice prin dezvoltarea și utilizarea crescută a surselor de energie regenerabilă, inclusiv prin producerea de biocombustibili din agricultură și de biomasă din silvicultură Potențial de a se îmbunătăți adaptarea fermelor zootehnice la standarde (de ex. pentru a fi reduse emisiile de amoniac)
Potențial de stimulare a comunităților locale în vederea creșterii gradului de conștientizare privind problema schimbărilor climatice
Contribuție crescută a agriculturii la schimbările climatice datorată înlocuirii practicilor agricole tradiționale (de ex. cerere crescută pentru inputuri chimice, creșterea gradului de mecanizare)
DEZVOLTAREA ZONELOR RURALE
Piața forței de muncă
Forța de muncă disponibilă Deprinderi în domeniul confecționării produselor meșteșugărești tradiționale Nivel scăzut de educație și de competență profesională
Nivel scăzut al forței de muncă angajată în activități non-agricole
Rata ridicată a somajului în rândul tinerilor
Prezența redusă a femeilor pe piața muncii
Schimbarea mentalității și creșterea competenței emigranților întorși acasă
Beneficii în urma accesului la programe de pregătire profesională și de calificare
Costul redus al forței de muncă, ce determină migrarea
Migrarea către urban și strainatate
Lipsa investițiilor
Dezvoltarea sectorului afacerilor și a turismului
Resurse naturale și produse locale Prezența facilităților de confort rural Diversitatea tipurilor de turism și a locurilor care pot fi vizitate Moștenirea meseriilor tradiționale – ceramică, lemn, lână
Nivelul ridicat ale biodiversității pe suprafețele agricole Ospitalitatea specifică
Costul redus al forței de muncă
Nivel scăzut al veniturilor medii Dependența față de agricultura de subzistență
Baza restrânsă a activităților economice alternative
Cultura antreprenorială slab dezvoltată Sprijin redus pentru întreprinderi Accesul redus pe piață al produselor meșteșugărești Calitate slabă a infrastructurii și a serviciilor turistice
Beneficii obținute în urma participării la programe de dezvoltare a spiritului antreprenorial Pondere ridicată a populației rurale Agroturism/ agricultura extensivă Dezvoltarea patrimoniului natural și a produselor aferente turismului rural
Dezvoltarea produselor agroalimentare tradiționale și ecologice Dezvoltarea și punerea în valoare a activităților meșteșugărești Dezvoltarea sectorului de servicii
Beneficii obtinute în urma aplicării programului LEADER
Timp îndelungat necesar pentru dezvoltarea infrastructurii rurale
Putere de cumpărare relativ redusă a locuitorilor din mediul rural, pentru urmatorii câțiva ani Tendința de îmbătrânire a populației Impunerea noilor norme sanitare, care limitează accesul produselor tradiționale în agroturism
Calitatea vieții (infrastructura/servicii de bază/moștenire culturală)
Ponderea ridicată a zonelor rurale Moștenire rurală bogată (tradiții, cadru natural, arhitectură tradițională) Identitate rurală/stil de viață tradițional Nivelul ridicat de biodiversitate, asociat suprafețelor agricole Infrastructura rurală de bază slab dezvoltată (drumuri, apă/tratarea apei reziduale, energie și gaze) Acces limitat la serviciile de bază (facilități pentru copii, vârstnici; activități recreative și spații recreaționale) Degradare accentuată a așezărilor/satelor cu valoare culturală Incidența ridicată a sarăciei în satele situate în zone mai puțin accesibile Punctele de sinergie dintre programele actuale de dezvoltare rurală (PNDR, POR, POS Mediu și alte programe naționale și locale) Sumele primite din strainatate sunt investite în mare parte pentru creșterea nivelului calității vietii. Bogația patrimoniului și a tradițiilor rurale Abordări integrate pentru acoperirea simultană a mai multor zone de interes ale proiectului, care au legatură între ele
Asociații de utilități publice nou-create (asociațiile de dezvoltare intercomunitară)
Depopularea zonelor rurale Calamități naturale Dispariția patrimoniului și a tradițiilor rurale
Dezvoltare locală
Structuri comunitare existente (asociații, ONG-uri etc.) care să conducă proiectele de dezvoltare locale Noi asociații de utilitate publice (asociații de dezvoltare intercomunitară) Lipsa resurselor financiare necesare investițiilor și cofinanțării proiectelor
Lipsa colaborării între actorii publici și cei privați
Valorificarea sprijinului financiar european, pentru a îmbunătăți activitatea de construire a capacităților și de aplicare a strategiilor locale Incapacitatea de formare a unor parteneriate locale puternice și de promovare a potențialului endogen al teritoriilor
LEADER
Strategii de dezvoltare locală existente sau în curs de elaborare Pregătirea unor parteneriate active în domeniul dezvoltării locale Membrii acestor parteneriate sunt pregătiți să elaboreze proiecte viabile
Cursuri organizate pentru pregătirea potențialilor reprezentanți ai teritoriilor – potențiale GAL-uri, în vederea implementării Axei LEADER
Lipsa resurselor financiare Fragilitatea parteneriatelor (unele parteneriate s-au dizolvat după ce și-au atins obiectivul) Neîncredere în structurile de tip asociativ Valorificarea sprijinului financiar acordat prin PNDR pentru implementarea strategiilor de dezvoltare locală Valorificarea sprijinului financiar acordat prin PNDR pentru îmbunătățirea guvernanței locale Absorbție scăzută a alocărilor financiare Existența unor parteneriate nereprezentative

3.2. Prezentarea strategiei alese în concordanță cu punctele tari și slabe

Programul Național Strategic este centrat pe trei aspecte-cheie:

1. Facilitarea transformării și modernizării structurii duale a agriculturii și silviculturii, precum și a industriilor procesatoare aferente, pentru a le face mai competitive și pentru a contribui la creșterea economică și convergența veniturilor din spațiul rural (acolo unde este posibil), în paralel cu asigurarea condițiilor de trai și protecția mediului din aceste zone.

2. Menținerea și îmbunătățirea calității mediului din zonele rurale ale României, prin promovarea unui management durabil atât pe suprafețele agricole, cât și pe cele forestiere.

3. Gestionarea și facilitarea tranziției forței de muncă din sectorul agricol către alte sectoare care să le asigure un nivel de trai corespunzător din punct de vedere social și economic.

Acest lucru necesită o abordare complexă, care să asigure o complementaritate între PNDR - inclusiv coordonarea și coerența strânsă între Axele 1, 2 și 3 - și alte POS-uri (Dezvoltare Regională, Dezvoltare Umană, Mediu, etc.) și programe naționale (de exemplu, programele de pensii și asistență socială, programul național de înregistrare a terenurilor).

Pentru a aborda primul aspect cheie, PNDR trebuie să se concentreze în principal pe modul de abordare și atenuare a dezavantajelor structurale din sectorul agricol și cel forestier, în vederea modernizării, consolidării și restructurării, care să permită atingerea unui nivel ridicat de competitivitate și durabilitate din perspectiva protecției mediului. Acest lucru va oferi un mecanism puternic de conservare a vieții din spațiul rural, lărgind gama de locuri de muncă viabile atât în cadrul fermei cât și în afara ei și contribuind astfel la atingerea obiectivului de convergență a veniturilor în paralel cu păstrarea texturii sociale. Apoi, se are în vedere sprijinirea inițiativelor asociative ale agricultorilor, pentru a se evita intensitatea excesivă a capitalului și costurile fixe ridicate, permițându-se, totodată, captarea economiilor la scară, alături de utilizarea eficientă a resurselor insuficiente de capital și a fondurilor acordate de UE.

Pentru a aborda cel de-al doilea aspect cheie, PNDR se va axa pe îmbunătățirea echilibrului dintre dezvoltarea economică a zonelor rurale și utilizarea durabilă a resurselor naturale, prin menținerea și creșterea atractivității zonelor rurale - ca elemente de bază în diversificarea exploatațiilor și identificarea unor activități economice alternative. Pentru a realiza acest lucru, este prevăzută sprijinirea, în continuare, a agriculturii din zonele defavorizate, abordându-se astfel problema abandonului terenurilor; de asemenea, agricultorii vor fi sprijiniți pentru a introduce/aplica în continuare practici agricole care nu afectează mediul. O atenție deosebită va fi acordată ajutorului oferit agricultorilor și silvicultorilor pentru ca aceștia să poată gestiona dezavantajele și obligațiile care decurg din implementarea rețelei Natura 2000.

Pentru a aborda cel de-al treilea aspect cheie, ar fi necesar ca PNDR să aibă în vedere nevoile a două mari categorii din zonele rurale: populația trecută de vârsta pensionării și populația activă, dar angajată cu timp de ocupare parțial sau șomeră. În ceea ce privește prima categorie, PNDR, completat prin programele naționale, va juca un rol important în facilitarea transferului de terenuri între generații, pe baza dinamicii pieței, de la agricultorii vârstnici, care în prezent dețin 31% din totalul suprafețelor, la agricultorii mai tineri. Pentru cea de-a doua categorie, PNDR, în special prin axele 3 și 4, va juca un rol important în facilitarea diversificării economiei rurale non-agricole și dezvoltarea sectorului agricol cu timp de ocupare parțial14.

14 Această categorie este formată din agricultori care, cel mai probabil, vor rămâne la agricultura de subzistență - însă ale căror venituri vor proveni în principal din surse (rurale și urbane) non-agricole, dar care ar putea contribui la volumul de producție-marfă.

Strategia prezentată necesită realizarea unor investiții în cadrul celor patru axe ale PNDR: (a) Axa 1 - Creșterea competitivității sectoarelor agricol și forestier (41,44% din alocarea FEADR pentru cele patru axe), (b) Axa 2 - Îmbunătățirea mediului și a spațiului rural (26,46% din alocarea FEADR pentru cele patru axe), (c) Axa 3 - Calitatea vieții în zonele rurale și diversificarea economiei rurale (27,53% din alocarea FEADR pentru cele patru axe) și (d) Axa 4 - LEADER (4,57% din alocarea FEADR pentru cele patru axe).

De asemenea, prin Planul European de Redresare Economică (PERE) au fost alocate fonduri suplimentare pentru noile provocări. Dintre acestea, România a optat pentru susținerea priorităților privind schimbările climatice, energia regenerabilă, managementul resurselor de apă, biodiversitatea, restructurarea sectorului lactate și infrastructura de internet în bandă largă. Prin PERE a fost alocată României suma de 101,694 milioane euro. Astfel, ponderea estimată în total alocare FEADR și PERE, pentru axele ce vizează noile provocări, este: 41,49% - Axa 1, 26,47% - Axa 2 și 27,54% - Axa 3.

Strategia aleasă pentru implementarea Planului European de Redresare Economică (PERE)

România va primi 101 694 000 Euro prin PERE. Opțiunea strategică a României pentru aceste resurse suplimentare este să întărească sprijinul financiar inițial al tuturor operațiunilor existente definite în PNDR pentru a se conforma priorităților stabilite prin Bilanțul de Sănătate al PAC. Suplimentarea resurselor va respecta structura inițială din bugetului PNDR astfel încât ponderea operațiunilor în cadrul axei prioritare dar și ponderea axelor în bugetul total al programului să nu se modifice.

Finanțarea suplimentară va fi utilizată în principal pentru:

• Consolidarea operațiunilor deja existente în cadrul Planului Național Strategic, cum ar fi:

○ Îmbunătățirea eficienței utilizării îngrășămintelor cu azot, precum și depozitarea îngrășămintelor pentru reducerea emisiilor CH4 și N2O și în vederea contribuirii la micșorarea schimbărilor climatice;

○ Acordarea sprijinului pentru investițiile în legătură cu producția de produse lactate și îmbunătățirea sectoarele de procesare și comercializare a lactatelor cât și creșterea competitivității acestor produse. Fondurile privind acordarea de sprijin suplimentar către producătorii de lactate, iau în considerare situația actuală a pieței, precum și încetarea cotei de lapte. Noul sprijin va permite producătorilor de lactate o tranziție mai lină și o mai bună adaptare la noile condiții de piață;

○ Stimularea/încurajarea utilizării de echipamente pentru tratarea apei reziduale în exploatații agricole și în cadrul proceselor de procesare și comercializare, a tehnicilor de producție privind economisirea apei cu scopul de a îmbunătăți managementul apei;

○ Stimularea culturilor perene energetice și procesarea biomasei agricole/forestiere pentru energie regenerabilă în vederea înlocuirii combustibilului fosil, permiterea sechestrării carbonului, reducerea N2O, astfel contribuind la lupta împotriva schimbării climatice;

○ Menținerea priorităților deja existente și anume: conservarea biodiversității și prezervarea terenurilor agricole cu înaltă valoare naturală amenințate cu abandonul sau intensificarea, asigurarea unui bun statut al resurselor de apă, evitarea unei degradări ulterioare a solului și combaterea schimbărilor climatice împreună cu efectele adverse ale acesteia.

○ Stimularea achiziționării de echipamente pentru producerea de energie din alte surse decât biocombustibil, precum și investiții în sisteme privind producerea și furnizarea cu energie regenerabilă în vederea stimulării înlocuirii combustibililor tradiționali, în principal pentru asigurarea necesarului de energie în cadrul fermei.

• Creșterea intensității sprijinului pentru anumite tipuri de operațiuni cum ar fi investițiile pentru îmbunătățirea eficienței îngrășămintelor pe bază de azot, echipamente pentru tratarea apei reziduale în cadrul exploataților agricole și în cadrul proceselor de procesare și comercializare. Această intensitate a sprijinului este crescută în vederea compensării costurilor ridicate suportate de către fermieri, precum și datorită faptului că acțiunile implicate nu presupun un profit care să-i stimuleze pe fermieri să facă aceste investiții.

În ceea ce privește infrastructura broadband, extinderea și îmbunătățirea infrastructurii internet de mare viteză în zonele rurale, rămâne un obiectiv major al Guvernului României. Deși informațiile statistice în această privință sunt incomplete, acoperirea broadband în zona rurală este mult mai scăzută în comparație cu media europeană. Informațiile existente nu permit încă o indentificare clară a gradului de acoperire pe cele două arii geografice (urban și rural) care să faciliteze stabilirea unei linii clare de demarcare pentru intervenția FEADR ce poate sprijinii aceste investiții exclusiv în spațiul rural. În plus, odată obținute aceste informații și stabilit noul criteriu de demarcare alte documente programatice, precum Cadrul Național Strategic de Referință, Planul Național Strategic pentru Dezvoltare Rurală și POS CCE cât și alte programe operaționale necesită amendarea corespunzătoare pentru a stabili activitățile a fi finanțate prin PNDR complementar celor din POS CCE. O asemenea abordare va necesita o perioadă importantă de timp pentru a clarifica aspectele tehnice de detaliu ce vor trebui incluse în PNDR printr-o nouă modificare a programului. Luând în considerare cele menționate mai sus, coroborat cu lipsa informaților statistice, o viitoare includere a acestui tip de activitate este prevăzută după 2010. La acel moment, PNS-ul va fi amendat corespunzător.

3.2.1. Prioritizarea obiectivelor și măsurilor aferente Axei 1

Măsurile sprijinite prin Axa 1 vizează creșterea competitivității sectoarelor agroalimentar și forestier din România, recunoscându-se astfel importanța următoarelor aspecte:

• Consolidarea potențialului suprafețelor mari de teren, pretabile pentru agricultură, pentru a profita de ocaziile oferite de o piață internă și europeană aflată în plină dezvoltare, prin aducerea la potențialul real a segmentului de exploatații neperformante, prin intermediul eforturilor de modernizare și restructurare;
• Abordarea problemei productivității scăzute a muncii și a nivelului scăzut de educație și competență din agricultură prin reînnoirea generațiilor de șefi de exploatații, îmbunătățirea competențelor prin organizarea de formări profesionale și sprijinirea agenției publice de consultanță precum și a sectorului privat de consultanță nou-apărut, în eforturile lor de a răspunde cerințelor segmentului exploatațiilor, fie individual, fie prin asociere;
• Abordarea problemei canalelor subdezvoltate de comercializare a produselor fermelor, prin sprijinirea înființării grupurilor de producători și asigurarea unei coordonări verticale între procesatorii agricoli și lanțurile de distribuție;
• Abordarea problemei numărului mare de întreprinderi mici din sectorul de procesare agroalimentar și forestier - cu slabe economii de scară, utilizare redusă a capacităților și nivel scăzut de conformitate cu normele europene, prin facilitarea activităților de modernizare și restructurare a acestora.

Nevoia de abordare a acestor probleme importante a dus la identificarea a trei obiective strategice, în cadrul Axei 1 din PNS, fiecare din ele fiind defalcat pe obiective specifice. Legătura dintre obiectivele strategice ale Axei 1 din PNS, obiectivele specifice și măsurile care vor trebui cofinanțate prin PNDR este ilustrată în tabelul de mai jos:

Obiectiv general
Creșterea competitivității sectoarelor agro-alimentar și forestier
Obiective strategice
Îmbunătățirea competențelor fermierilor și ale altor persoane implicate în sectoarele agroalimentar și forestier, ca mijloc de încurajare a unui management mai bun al exploatațiilor agricole, pădurilor și unităților de procesare. Îmbunătățirea competitivității fermelor comerciale și de semi-subzistență și asociațiilor acestora, în paralel cu respectarea principiilor dezvoltării durabile. Restructurarea și modernizarea sectoarelor de procesare și marketing a produselor agricole și forestiere, în paralel cu respectarea principiilor dezvoltării durabile.
Balanța indicativă între priorități
100,1 mil Euro 2.525,1 mil Euro 1.297,9 mil Euro
Obiective specifice
Sprijinirea fermierilor și persoanelor care își desfășoară activitatea în sectoarele agroalimentar și forestier, pentru îmbunătățirea capitalului uman prin sprijinirea acestora în vederea adaptării la noul context. Accelerarea adaptării structurale a agriculturii și încurajarea fermelor de semi-subzistență să pătrundă pe piață. Modernizarea exploatațiilor agricole
Creșterea adaptării fermelor din punct de vedere economic și de mediu.
Sprijinirea industriei agro-alimentare.
Îmbunătățirea modului de gospodărire a pădurilor și dezvoltarea produselor silvice.
Măsuri
Formare profesională, informare și difuzare de cunoștințe.
Furnizarea de servicii de consiliere și consultanță pentru agricultori.
Utilizarea serviciilor de consiliere.
Instalarea tinerilor fermieri. Modernizarea exploatațiilor agricole.
Sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistență.
Îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea și adaptarea agriculturii și silviculturii.
Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere.
Înființarea grupurilor de producători.
Îmbunătățirea valorii economice a pădurii.

Alegerea obiectivelor menționate mai sus și echilibrul financiar dintre ele sunt rezultatul unei analize de bază și al unei analize SWOT, realizate în cadrul PNDR. În urma analizei, s-au desprins trei priorități: cunoștințe și competență, competitivitatea sectoarelor primare din agricultură și silvicultură și nevoia de modernizare și restructurare a sectoarelor de procesare și comercializare din domeniile agroalimentar și forestier.

Urmare realocării propuse între măsurile axei 1, în vederea introducerii submăsurii 125 c), a realocarii propuse la mijlocul perioadei de implementare (2011) precum și a realocarii propuse în anul 2012 pentru finantarea proiectelor privind sistemele de irigatii din cadrul submasurii 125 a), alocarea în procente pentru cele trei priorități este următoarea: cunoștințe și competență (2,55%), competitivitatea sectoarelor primare din agricultură și silvicultură (64,36%) și nevoia de modernizare și restructurare a sectoarelor de procesare și comercializare din domeniile agroalimentar și forestier (33,08%).

Sub aspect financiar, cea mai importantă prioritate, îmbunătățirea competitivității exploatațiilor comerciale și de semi-subzistență și a asociațiilor lor este abordată în obiectivul strategic nr. 2 din PNS. Această componentă este abordată în PNDR atât prin măsuri de investiții (modernizarea exploatațiilor agricole, îmbunatățirea și dezvoltarea infrastructurii), cât și prin măsuri care nu presupun investiții (instalarea tinerilor fermieri, sprijinirea exploatațiilor de semi-subzistență). Statutul prioritar al obiectivului strategic nr. 2 este în acord cu nivelurile ridicate de investiții și de restructurare necesare în sectoarele primare din agricultură și silvicultură, identificate în analiza situației actuale și SWOT. Măsurile obiectivului strategic nr. 2 se axează în special pe activitățile necesare abordării dezavantajelor structurale cu care se confruntă agricultura României, care s-au desprins și ele în urma analizei situației actuale și SWOT: o suprafață prea mare de teren care este deținută, în mod neproductiv, de: (a) prea multe exploatații mici și (b) de prea mulți agricultori care se apropie sau au depășit vârsta pensionării, în toate aceste exploatații. În domeniul producției vegetale se va acorda prioritate sectoarelor deficitare: legume, pepiniere și plantații de pomi și arbuști fructiferi, căpșunării, culturi de câmp, pepiniere și plantațiile de viță de vie pentru vin (cu excepția restructurării/reconversiei plantațiilor de viță de vie) și struguri de masă, precum și sectorului de creștere a animalelor. Criteriile de selecție au în vedere fermele de semi-subzistență, tinerii fermieri, membrii formelor asociative etc. În ceea ce privește procesarea produselor agricole sprijinul va fi acordat către sectoarele care au înregistrat deficit: lapte și produse lactate, carne și ouă; cereale și panificație; legume, fructe și cartofi; obținerea și utilizarea biocombustibililor; semințe oleaginoase; miere de albine, vin. Criteriile de selecție au în vedere sectoarele prioritare, încurajarea produselor tradiționale, folosirea surselor de energie regenerabilă etc. Măsurile care nu presupun investiții contribuie la dezvoltarea durabilă a economiei sectorului agricol. Agricultorii sunt încurajați să se adapteze pieței și nevoilor consumatorilor. Inițiativele de formare și informare vor ajuta la diseminarea procedurilor. Astfel, agricultorii vor fi încurajați să-și îmbunătățească calitatea produselor. Pentru aplicațiile privind sprijinirea tinerilor fermieri, fermele de semi-subzistență și grupurile de producători se vor aplica criterii de selecție: zone defavorizate, număr de membrii, realizarea de investiții etc.

Investițiile în infrastructura agricolă și modernizarea exploatațiilor sunt necesare pentru a crește nivelul de competitivitate, a îndeplini standardele comunitare și a atenua gradul de vulnerabilitate în fața amenințărilor externe de tipul modificărilor climatice.

Sectorul producției primare are nevoie de o îmbunătățire a competitivității și de modernizare a exploatațiilor. Investițiile care vizează producția de biocombustibili, utilizarea biomasei și a energiei din surse regenerabile vor fi încurajate, din cauza necesității de a reduce emisiile de gaze de seră. În ce privește diminuarea schimbărilor climatice, investițiile din exploatații legate de cerințele Directivei nitraților au în vedere reducerea emisiilor de amoniac.

Având în vedere că analiza SWOT relevă o structură duală a agriculturii românești, precum și faptul că exploatațiile agricole mici au acces dificil la credite și că investițiile realizate în mod individual nu sunt viabile economic și nu conduc la creșterea competitivității, este necesară reducerea acestor discrepanțe, prin dezvoltarea sectorului exploatațiilor agricole mijlocii. Astfel, prin Măsura 121 "Modernizarea exploatațiilor agricole", vor fi încurajate formele asociative, constituite conform legislației în vigoare, prin acordarea unui plafon de sprijin mai ridicat.

Acțiunile de modernizare a exploatațiilor nu vor viza numai sprijin pentru agricultorii individuali ci vor viza și asociațiile acestora, pentru a încuraja dezvoltarea economiei de scară, în paralel cu utilizarea eficientă a resurselor de capital limitate, a fondurilor europene și îmbunătățirea condițiilor de trai și de muncă, prin adoptarea unei mentalități de întrajutorare în rândul fermierilor. Asemenea acțiuni îi vor ajuta să profite de oportunitatea dezvoltării pieței interne și externe europene prin aducerea sectorului neperformant la potențialul său real, prin modernizare și restructurare.

Printre măsurile vizate în obiectivul strategic nr. 2, măsura referitoare la instalarea tinerilor fermieri merită o atenție deosebită. Această măsură este necesară pentru a rezolva problema transferului de terenuri dintre generații, în cadrul segmentului exploatațiilor de 6-40 UDE. Această problemă decurge din faptul că numărul agricultorilor tineri sau de vârstă medie este de doar 12.000 (din care 4.000 au vârsta de până în 40 de ani) și aceștia nu ar putea utiliza terenurile care vor fi transferate, de la agricultorii mai în vârstă și care vor fi încurajați să renunțe la practicarea agriculturii. Fără un număr suficient de agricultori tineri, există un risc semnificativ, ca terenurile să fie abandonate, folosite neproductiv sau ca aceștia, să achiziționeze exploatații care să le depășească posibilitățile de administrare sau realizarea de investiți. De aceea, este necesar ca numărul agricultorilor tineri să crească, astfel încât, terenurile devenite disponibile prin pensionare sau prin renunțarea la practicarea agriculturii, să poată fi utilizate productiv și să contribuie la creșterea economică globală și la dezvoltarea rurală durabilă. Sprijinul pentru instalarea tinerilor fermieri va viza forța de muncă deja activă în agricultură, cum sunt lucrătorii agricoli din exploatațiile agricole familiale, fermele de semi-subzistență de peste 6 UDE, exploatațiile agricole care fac parte dintr-o formă asociativă. Măsura referitoare la instalarea tinerilor fermieri nu va încuraja persoanele din afara sectorului să preia activități agricole, ea fiind orientată către beneficiarii prioritari, așa cum reiese din analiză. Situația demografică din cadrul exploatațiilor agricole sugerează, de asemenea, că o astfel de necesitate nu este conformă cu nevoia de a încuraja și facilita un transfer mai mare al forței de muncă din agricultură.

A doua mare prioritate este abordată în obiectivul strategic nr. 3 din PNS, care vizează nevoia de restructurare și modernizare a sectoarelor de procesare și comercializare din domeniile agroalimentar și forestier. Măsurile elaborate pentru atingerea acestui obiectiv cuprind înființarea grupurilor de producători și investițiile axate pe crearea de valoare adaugată pentru produsele agricole și forestiere și îmbunătățirea valorii economice a pădurii. Măsurile referitoare la înființarea grupurilor de producători abordează problema canalelor de comercializare a produselor din exploatațiile mici, care sunt slab dezvoltate în prezent, într-o manieră care va asigura cooperarea verticală între agricultori, procesatori și distribuitorii cu amănuntul. Investițiile din sectoarele de procesare alimentară și forestieră vor viza problemele cu care se confruntă acestea, caracterizate prin numărul mare de întreprinderi insuficient dotate, concomitent cu înregistrarea unei creșteri a investițiilor străine directe.

După cum se precizează în analiză, formele asociative joacă un rol important în procesul de adaptare calitativă și cantitativă a materiei prime la cerințele industriei agroalimentare. Astfel, prin Măsura 123 "Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere", s-a stabilit un plafon de sprijin mai ridicat pentru investițiile realizate de diverse forme de asociere.

Astfel, prin sprijinirea formelor asociative, atât prin Măsura 121 "Modernizarea exploatațiilor agricole", cât și prin Măsura 123 "Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere", se asigură atât integrarea în lanțul agroalimentar, cât și coerența programului.

Investițiile realizate pentru îmbunătățirea valorii economice a pădurilor vor servi la creșterea și lărgirea suprafețelor mari de pădure din România care au o valoare ridicată și sunt bine administrate, pentru a putea profita de ocaziile oferite de piețele europene, din ce în ce mai mari, pentru cheresteaua certificată. Motivul stabilirii acestui obiectiv ca unul prioritar constă în faptul ca sunt necesare investiții mari pentru restructurarea, modernizarea și creșterea competitivității din sectorul de procesare agro-forestier, pentru a asigura o bună integrare pe piață a exploatațiilor. De asemenea, competitivitatea sectorului agricol și forestier primar depinde de gradul de competitivitate al canalelor sale de comercializare (atât pentru input, cât și pentruoutput) și al industriei de procesare.

A treia prioritate este abordată în obiectivul strategic nr. 1 și vizează competențele și cunoștintele din sectorul agricol și forestier. Măsurile prevăzute pentru atingerea acestui obiectiv cuprind sprijinirea activităților de formare profesională, informare, diseminare și difuzare a cunoștințelor, precum și sprijinirea furnizării serviciilor de consultanță și consiliere pentru ferme. Aceste măsuri au în vedere nivelul scăzut de educație și competență a lucrătorilor din exploatațiile agricole și din sectorul forestier și nevoia de orientare a serviciilor de consultanță agricolă (public-ANCA, privat, existent în formă incipientă și ONG-uri) către nevoile micilor fermieri. Aceste măsuri nu vor servi doar la îmbunătățirea competitivității exploatațiilor, ci vor servi și la difuzarea cunoștințelor referitoare la rolul agriculturii în protejarea naturii și capacitatea agricultorilor de a se folosi de serviciile de mediu, ca mijloc de generare a veniturilor. Deși atingerea acestui obiectiv constituie un element important al creșterii competitivității globale a sectoarelor agroalimentar și forestier, activitățile pe care acesta le presupune nu sunt la fel de costisitoare precum cele prevăzute în măsurile destinate creșterii competitivității exploatațiilor comerciale și de semi-subzistență sau restructurării și modernizării sectoarelor de procesare și comercializare agroalimentară și forestieră.

Structura avută în vedere pentru măsurile Axei 1 are ca scop maximizarea sinergiilor și complementarităților dintre diferitele măsuri și creșterea capacității create prin Programul SAPARD și alte programe de finanțare. Se previzionează aplicarea majorității măsurilor în același timp. Este foarte important ca măsurile legate de obiectivele strategice 2 și 3 să fie aplicate simultan, deoarece, pentru a putea investi în propriile exploatații, fermierii au nevoie de stimulentul oferit de noile rețele de comercializare, prin intermediul formelor asociative, precum și de un sector dinamic de procesare și comercializare agroalimentară, care să genereze o cerere puternică pentru produsele lor. La fel, modernizarea și restructurarea sectorului de procesare și comercializare agroalimentară depinde de eforturile de modernizare și restructurare din sectorul producției primare. În plus, investițiile pentru modernizarea exploatațiilor depind de măsurile care nu presupun investiții, cum ar fi formarea profesională, serviciile de consultanță și consiliere, sprijinirea agricultorilor de semisubzistență și a tinerilor fermieri. În cazul sprijinirii tinerilor fermieri și a agricultorilor din fermele de semisubzistență, plățile nu necesită accesul la credite sau la mijloace de prefinanțare, fiind vizate exploatațiile de 2-40 UDE, cu potențialul cel mai mare de a deveni viabile din punct de vedere comercial. Această categorie de agricultori poate fi apoi încurajată să se asocieze și să realizeze investiții pentru modernizarea exploatațiilor. Mai mult, sprijinirea instalării tinerilor fermieri și agricultorilor de semi-subzistență, trebuie însoțite de sprijin non-financiar, prin formare profesională și consultanță. Importanța evidentă a măsurilor care nu presupun investiții, justifică volumul mare de fonduri care le-a fost alocat în cadrul PNDR.

Majoritatea măsurilor programate a fi aplicate simultan la începutul perioadei de programare vor consolida capacitățile deja create prin programele de finanțare anterioare. De exemplu, experiența dobândită prin investițiile de modernizare a exploatațiilor și a sectorului de procesare agroalimentară, desfășurate prin Programul SAPARD, a pus bazele măsurilor care sprijină astfel de investiții prin PNDR. În plus, proiectele MADR sprijină deja investiții legate de irigații și drumuri forestiere și servesc la stabilirea unui cadru strategic, juridic și de mediu care vor crește capacitatea de implementare a măsurii referitoare la infrastructura agricolă și forestieră. Deși experiența României în domeniul inițiativelor precum cele de sprijinire a fermierilor tineri sau de semi-subzistență, este limitată, importanța acestor măsuri nu permite întârzierea aplicării lor. Totuși, se înțelege că în etapa inițială, aceste măsuri ar putea începe relativ lent, după care, cu timpul, să crească în importanță. Se mai prevede ca o mare parte a eforturilor de creare a capacităților să fie orientată către instituțiile responsabile cu administrarea și sprijinirea acestor măsuri, cu accent pe învățarea din practicile internaționale, crearea de rețele și diseminarea experienței acumulate.

Sprijinirea serviciilor de consultanță și consiliere agricolă, măsura a cărei implementare va fi întârziată

Prevederile stipulate în secțiunile I, II, III ale Anexei VIII a Tratatului de Aderare vor fi aplicabile în perioada 2007-2009, cu excepția secțiunii I, punctul D al Anexei, aplicabilă pentru perioada 2010-2013 și care privește furnizarea de servicii de consultanță agricultorilor care vor beneficia de sprijin de semi-subzistență. Prevederile financiare specifice, prevăzute în secțiunea IV a Anexei VIII, vor fi aplicabile pe toată perioada de programare 2007-2013.

Măsura 143 "Furnizarea de servicii de consiliere și consultanță pentru agricultori" va fi disponibilă între 2007 și 2009, perioadă în care serviciile de consultanță vor fi finanțate în proporție de 100%. Începând cu anul 2010, măsura va fi disponibilă cu o rată a sprijinului de 80%.

Deoarece pentru o serie de măsuri nu există suficientă experiență (instalarea tinerilor fermieri, sprijinirea fermelor de semi-subzistență, agro-mediu), prin Măsura 143, potențialii beneficiari ai acestor măsuri vor primi atât consultanță cât și sprijin pentru a completa documentele necesare pentru a le accesa.

3.2.2. Prioritizarea obiectivelor și măsurilor aferentei Axei 2

Măsurile din cadrul Axei II vizează menținerea și îmbunătățirea calității mediului rural din spațiul rural prin promovarea unui management durabil atât al suprafețelor agricole cât și al celor forestiere. Deasemenea, este vizat și sectorul de creștere animalelor, îndeosebi prin promovarea unor standarde superioare de bunăstare a animalelor. Această intervenție se realizează cu scopul de a:

• Îmbunătății echilibrul dintre nevoia de dezvoltare economică a zonelor rurale și utilizarea durabilă a resurselor naturale, care vor constitui baza creșterii economice;
• Aborda problema abandonului activităților agricole din zonele defavorizate agricol într-o manieră care să atenueze riscul de abandon al acestora;
• Acorda sprijin financiar agricultorilor și proprietarilor de pădure pentru prestarea de servicii de protecție a mediului pentru conservarea și protejarea florei și faunei sălbatice, apei și solului - conform priorităților de mediu ale UE referitoare la agricultură și silvicultură - și de a menține sistemele agricole de tip HNV (high natural value- cu valoare naturală înaltă), susține Natura 2000, îndeplini obligațiile prevăzute de Directiva Cadru Apă și Directiva Nitrați și de a atenua efectele schimbărilor climatice;
• Acorda sprijin financiar în vederea implementării în cadrul exploatațiilor de creștere a porcilor a unor standarde superioare de bunăstare a animalelor;
• Menține și crește atractivitatea zonelor rurale, ca bază de diversificare a funcțiilor fermelor și de generare a activităților economice alternative;
• Aborda problema nivelului scăzut de informare a agricultorilor în privința practicilor de gospodărire extensivă a terenurilor agricole.
Obiectiv general
Îmbunătățirea mediului și a spațiului rural
Obiective strategice
Continuarea utilizării terenurilor agricole din zonele defavorizate și promovarea agriculturii durabile Conservarea și îmbunătățirea stării resurselor naturale și a habitatelor Promovarea managementului durabil al terenurilor forestiere
Balanța indicativă între priorități
1.100,9 mil Euro 1.151,3 mil Euro 229,4 mil Euro
Obiective specifice
Să contribuie în zona montană defavorizată la utilizarea continuă a terenurilor agricole, menținându-se astfel viabilitatea spațiului rural și, de asemenea, menținându-se și susținându-se activitățile agricole durabile.
Să contribuie în zonele defavorizate - altele decât zona montană, la utilizarea continuă a terenurilor agricole, menținându-se astfel și viabilitatea spațiului rural și, de asemenea, menținându-se și susținându-se activitățile agricole durabile.
Să contribuie la dezvoltarea rurală durabilă prin încurajarea utilizatorilor de terenuri agricole să introducă sau să continue metode de producție agricolă, compatibile cu îmbunătățirea mediului, inclusiv a biodiversității, a apei, a solului și a peisajului rural.
Asigurarea unor standarde superioare de bunăstare a animalelor în cadrul fermelor zootehnice, prin acoperirea costurilor suplimentare și pierderii de venituri pentru îmbunătățirea condițiilor de mediu și a bunăstării animalelor, datorate angajamentelor asumate pe baze voluntare în favoarea bunăstării și protecției prin aplicarea unor măsuri, altele decât măsurile tehnologice obligatorii, pentru depășirea standardelor minime obligatorii.
Creșterea suprafeței de pădure cu rol de protecție a apei, solurilor, împotriva factorilor naturali și antropici dăunători, precum și de asigurare a funcțiilor recreative, pe baza rolului multifuncțional al acesteia.
Sprijinirea proprietarilor de terenuri forestiere prin compensarea dezavantajelor specifice rezultate din implementarea rețelei Natura 2000, pe baza obligațiilor ce revin din directivele pentru protecția păsărilor și conservarea habitatelor naturale și a speciilor sălbatice
Măsuri
Sprijin pentru Zona Montană Defavorizată
Sprijin pentru zone defavorizate - altele decât zona montană
Plăți de agro - mediu
Plăți în favoarea bunăstării animalelor
Prima împădurire a terenurilor agricole
Prima împădurire a terenurilor non - agricole
Plăți Natura 2000 pe teren forestier

Alegerea acestor obiective și stabilirea balanței financiare dintre ele a fost realizată pe baza punctelor tari și a punctelor slabe identificate în analiza situației actuale a mediului înconjurător.

Prioritatea principală în ceea ce privește implementarea măsurilor din cadrul Axei II în România, o constituie conservarea biodiversității pe suprafețele agricole și forestiere.

Suprafețe largi din România sunt afectate din punct de vedere al productivității naturale reduse. Aceste suprafete sunt de regulă asociate cu o biodiversitate bogată, dar sunt amenințate de fenomenul de abandon al activităților agricole care poate afecta atât biodiversitatea cât și viabilitatea zonelor rurale, iar din acest motiv sprijinul pentru zonele defavorizate va avea o contribuție importantă. Această contribuție va fi esențială în special pe termen scurt, în timp ce alte măsuri precum cea de plăți de agro-mediu va ajuta la crearea unui sistem pe deplin funcțional, care să poată răspunde obiectivului de îmbunătățire a mediului și a spațiului rural.

România deține o mare varietate de habitate naturale valoroase, precum și numeroase specii de floră și faună salbatică. O mare parte a acestor componente ale biodiversități este legată de utilizarea extensivă a terenurilor agricole și forestiere. Acestă utilizare extensivă se referă încă la suprafețe extinse de pășuni semi-naturale valoroase, care se găsesc cu precădere în zonele de munte și de deal, însă majoritatea pășunilor semi-naturale se află sub presiunea crescută a abandonării sau intensificării activitătăților agricole, fapt care impune aplicarea unor măsuri adecvate, care să asigure sprijinul necesar pentru menținerea și creșterea valorii naturale a acestor terenuri, prin încurajarea menținerii practicilor agricole extensive. Astfel, deși conceptul de teren agricol cu valoare naturală înaltă (HNV) este nou în România, este extrem de important și trebuie promovat, având în vedere existența unui număr mare de utilizatori de terenuri care aplică sisteme agricole tradiționale, gospodărite în mod extensiv și care susțin o mare diversitate de specii sălbatice și habitate naturale. De asemenea, prin sprijinirea suprafețelor agricole și forestiere cu valoare naturală înaltă se poate asigura pentru viitor o bază de dezvoltare durabilă a zonelor rurale, care să includă totodată promovarea produselor alimentare tradiționale și diversificarea activităților prin turism durabil.

În estul UE se regăsesc într-o pondere ridicată specii de păsări specifice terenurilor agricole. În România, mai pot fi găsite în număr mare, multe exemplare din specii de interes comunitar (de exemplu Crex crex, Lanius minor, Falco vespertinus). Deși aceste populații par a fi rămas stabile în ultimii 25-30 ani, există totuși riscul ca noile tendințe de intensificare a practicilor agricole sau abandonul activităților pe terenurile agricole să aibă un impact negativ asupra numărului de indivizi ai acestor specii. România are astfel responsabilitatea de a promova, prin măsuri din cadrul Axei 2, o utilizare adecvată a terenurilor agricole, care să contribuie la protecția speciilor de păsări specifice terenurilor agricole, protejate la nivel european. Deși această acțiune este inițial una pilot, în momentul în care se va acumula experiența necesară se vor crea capacitățile adecvate de implementare a acestor scheme de protecția păsărilor la scară largă.

Sprijinul acordat în vederea compensării dezavantajelor specifice care decurg din implementarea rețelei Natura 2000 și din obligațiile asumate în contextul implementării Directivelor Păsări și Habitate va contribui în același timp și la conservarea habitatelor naturale și semi-naturale de importanță națională și internatională. Dezvoltarea sectorului forestier precum și încurajarea gospodăririi durabile a acestuia sunt elemente cheie pentru prevenirea inundațiilor, cat și pentru conservarea solului. Impădurirea terenurilor agricole și neagricole este de importanță deosebită în atingerea acestor obiective.

Abandonarea afectează diferitele categorii de utilizare a terenurilor, iar împădurirrea lor poate fi o soluție alternativă de utilizare.Terenul abandonat reprezintă în special suprafețele de teren din următoarele categorii: arabil, pășuni și fânețe naturale, plantații pomicole, vii, alte culturi permanente, grădini familiale și care nu a fost utilizată în ultimii 2 ani. O definiție a terenurilor neagricole va fi stabilită și introdusă în PNDR la modificarea programului odată cu introducerea în program a Măsurii 223 "Prima împădurire a terenurilor neagricole".

Suprafețele ce sunt constituite ca pajiști permanente nu fac obiectul măsurilor de primă împădurire, iar terenurile agricole și neagricole aflate în siturile NATURA 2000 sunt eligibile doar dacă proiectele de împădurire sunt în concordanță cu obiectivele planurilor de management ale sitului.

Cea de-a doua prioritate a României, în cadrul Axei 2, este protejarea și gospodărirea durabilă a resurselor naturale, în special a apei și a solului.

Deși în prezent resursele de apă se găsesc, în general, în stare bună, tendința tot mai mare de utilizare a substanțelor chimice în agricultură prezintă un risc real. Ca urmare, în Axa 2 sunt incluse o serie de măsuri care pot contribui la reducerea acestui risc (de ex. cerințele de agro-mediu referitoare la eliminarea completă a utilizării îngrășămintelor chimice, aplicarea practicilor de agricultură ecologică precum și a practicilor de prevenire a infiltrării nitraților în sol prin promovarea culturilor verzi) și la atingerea obiectivelor Directivei Cadru Apă. Pe lângă aceste acțiuni din Axa 2 mai există și alte intervenții, sprijinite atât prin Axa 1, cât și prin Axa 3, care vor aduce un aport important protecției resurselor apelor (de ex. sprijinul acordat prin Axa 1 pentru respectarea normelor Directivei Nitrați și sprijinul din Axa 3, privind sistemele de canalizare).

Degradarea solului (în special prin eroziunea datorată apei) constituie o problemă de mediu majoră în România. Deși prevederile GAEC cuprind cerințe de prevenire a eroziunii solului pe suprafețe extinse, este necesar ca agricultorii să fie încurajați să adopte practici mai eficiente de conservare a solului (de ex. prin înființarea culturilor verzi). De asemenea, împădurirea terenurilor agricole și non-agricole poate avea un efect important, în prevenirea eroziunii solului cauzată de acțiunea apei și de alunecările de teren și poate reduce riscul de inundații.

Implementarea unor standarde superioare de bunăstare a animalelor, bazate pe îmbunătățirea managementului spațiilor destinate creșterii acestora, îmbunătățirea condițiilor de transport. a managementului apei și a condițiilor de microclimat, va avea ca efect creșterea statusului de sănătate a animalelor, scăderea utilizării apei și medicamentelor, impactul așteptat constând în scăderea poluării apei și solului.

Cea de-a treia prioritate în procesul de implementare a Axei 2 este reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și lupta împotriva schimbărilor climatice.

Schimbările climatice constituie o amenințare majoră atât pentru societatea umană, cât și pentru supraviețuirea ecosistemelor de pe plan global și local, de aceea, lupta împotriva schimbărilor climatice reprezintă o prioritate importantă pentru România. În cadrul Axei II, acest lucru se realizează prin încurajarea activităților de împădurire a terenurilor agricole și non-agricole. Intervențiile din celelalte Axe au și ele o contribuție importantă la atingerea acestui obiectiv prioritar, prin dezvoltarea și utilizarea mai mare a surselor de energie regenerabilă, inclusiv a biocombustibililor din agricultură și a producțiiei de biomasă din silvicultură, precum și prin creșterea nivelului de conformitate cu standardele comuniatare a fermelor de creștere a animalelor (de ex. prin reducerea emisiilor de amoniac).

Suplimentarea fondurilor pentru Axa 2 a ținut seama de prioritățile desprinse din analiză, fondurile fiind alocate în vederea conservării și îmbunătățirea stării resurselor naturale și a habitatelor, în special a suprafețelor de pajiști cu înaltă valoare naturală.

Scopul Axei II va fi atins mai ușor și prin organizarea unor cursuri de formare profesională și furnizarea unor servicii de consultanță bine focalizate, precum și prin stimularea activității de sensibilizare a comunităților locale, pentru a le conștientiza în privința necesității de protecție a mediului.

3.2.3. Prioritizarea obiectivelor și măsurilor aferente Axei 3

Sprijinul prevăzut prin Axa 3 vizează încurajarea diversificării economiei rurale și îmbunătățirea calității vieții din spațiul rural. Profilul național economic, spațial și demografic prezentat în secțiunea introductivă furnizează contextul pe baza căruia s-au stabilit prioritățile Axei 3. Relația dintre obiectivele strategice corespunzătoare priorităților Axei 3, obiectivele specifice și măsurile cofinanțate prin PNDR este descrisă după cum urmează:

Obiectiv general
Încurajarea diversificării economiei rurale și îmbunătățirea calității vieții din spațiul rural
Obiective strategice
Menținerea și dezvoltarea activităților economice, prin creșterea numărului de locuri de muncă Creșterea atractivității zonelor rurale
Balanța indicativă a priorităților
803,7 mil Euro 1.842,5 mil Euro
Obiective specifice
Diversificarea activităților economice non-agricole din gospodăriile agricole și încurajarea micilor întreprinzători în spațiul rural
Crearea, îmbunătățirea și diversificarea facilităților și atracțiilor turistice
Crearea și modernizarea infrastructurii fizice de bază din zonele rurale
Îmbunătățirea calității mediului social, natural și economic din spațiul rural
Protejarea și conservarea patrimoniului cultural și natural rural
Crearea, îmbunătățirea și diversificarea facilităților și atracțiilor turistice
Măsuri specifice
Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi (Măsura 312)
Încurajarea activităților turistice (Măsura 313)
Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătățirea serviciilor de bază pentru economia și populația rurală și punerea în valoare a moștenirii rurale (Măsura 322)
Încurajarea activităților turistice (Măsura 313)

Obiectivele strategice subliniază clar prioritățile și acțiunile necesare - detaliate prin obiectivele specifice, care conduc la realizarea măsurilor propuse. Alegerea și balanța indicativă a acestor obiective se bazează pe punctele slabe identificate, precum: veniturile scăzute, numărul mic al locurilor de muncă, dependența de agricultura de subzistență, spiritul antreprenorial slab dezvoltat, situația demografică nefavorabilă, infrastructura fizică și socială slab dezvoltată.

Obiectivele strategice reflectă, totodată, și punctele tari constatate, precum: resursele naturale cu un potențial ridicat pentru turism, prezența îndeletnicirilor meșteșugărești și a tradițiilor, patrimoniul material și imaterial bogat, aspecte ce reflectă potențialul social și economic din mediul rural.

(i) Prima prioritate (obiectiv strategic) pentru implementarea Axei 3 constă în menținerea și dezvoltarea activităților economice având în vedere contextul din România și vizează creșterea numărului de locuri de muncă.

Dezvoltarea și diversificarea activităților economice din zonele rurale și creșterea gradului de ocupare prin dezvoltarea întreprinderilor și crearea locurilor de muncă constituie elementul esențial pentru menținerea și bunăstarea populației rurale. Ca răspuns la obiectivul strategic, acest lucru va fi realizat pe două niveluri (ce corespund obiectivelor specifice).

Sprijinirea creării și dezvoltării micro-întreprinderilor și diversificării activităților economice non-agricole din gospodăriile agricole

Una dintre problemele fundamentale cu care se confruntă economia rurală este reprezentată de impactul procesului de restructurare din agricultură și nevoia implicită de diversificare și creștere a economiei rurale din sectorul non-agricol.

Diversificarea exploatațiilor agricole și a altor întreprinderi existente prin orientarea lor către sectorul non-agricol nu constituie doar un răspuns logic la cerințele pieței, aflată în plină schimbare, ci va ajuta și la absorbția surplusului forței de muncă eliberate din sectorul agricol.

Pentru a atinge acest obiectiv, va trebui realizată corelarea cu sprijinul care va fi acordat prin activitățile de formare profesională și calificare din cadrul Programului Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane".

Așa cum s-a menționat, creșterea competitivității sectoarelor agricol și forestier va conduce la o reducere semnificativă a locurilor de muncă, fapt care va necesita o absorbție a forței de muncă, în special a tinerilor și femeilor, dar și a altor categorii de persoane provenite din exploatațiile de subzistență.

În întâmpinarea acestui proces se are în vedere încurajarea înființării și dezvoltării micro-întreprinderilor care vor iniția activități economice în zona rurală, forța de muncă putându-se orienta astfel, către sectorul producției non-agricole la scară mică, al serviciilor sau poate fi absorbită ca personal angajat.

Pentru a se asigura consecvența cu operațiunile susținute prin Axa 1, transferul de forță de muncă dinspre sectorul agricol către cel non-agricol nu va fi axat pe tinerii fermieri cu competențe profesionale specializate în agricultură, care fac obiectul măsurii referitoare la instalarea tinerilor fermieri.

După cum se cunoaște, există o serie de sectoare precum turismul, sectorul agro-alimentar și forestier care sunt bazate pe resursele naturale; dar este nevoie și de prezența altor sectoare ce utilizează abordări creative și inovative și în alte sfere, precum economia cunoașterii, industria ușoară, prefabricare, asamblare, servicii, depozitare, logistică etc.

Acest lucru poate fi realizat prin sprijinirea inovațiilor din actuala industrie indigenă - cum ar fi meșteșugurile și alte activități tradiționale - și încurajarea înființării de noi afaceri în zonele rurale pentru a le permite și acestora să contribuie la dezvoltarea economiei rurale.

Turismul rural reprezintă o alternativă de angajare pentru forța de muncă rurală, o cale de diversificare a economiei rurale și de furnizare de surse de venituri pentru locuitorii din spațiul rural.

O componentă importantă a turismului rural românesc este agro-turismul practicat, de obicei, de proprietarii de exploatații mici/gospodării rurale, ca activitate secundară și unde femeile pot fi implicate. Ca urmare, sprijinirea turismului rural și în special a agro-turismului și a activităților de recreere aferente ajută nu numai la diversificarea activităților, ci și la crearea unor ocazii de integrare a femeilor pe piața muncii.

Pe de altă parte, Măsura 313 va contribui la promovarea și accesul turiștilor la alimentele tradiționale și altor produse ecologice, care constituie o componentă fundamentală a diversității turismul rural și a bucătăriei caracteristice spațiului rural.

În plus, această măsură se va axa și pe problema modificărilor climatice, încurajând proiectele care integrează producerea și utilizarea de energie din resurse regenerabile.

Situația precară a veniturilor din mediul rural justifică pe deplin nevoia de dezvoltare a unei economii rurale diversificate, pornind de la potențialul de dezvoltare actual din sectorul non-agricol, ca sursă durabilă de asigurare a unui nivel de trai decent al populației rurale, precum și de dezvoltare a economiei rurale.

Analiza micro-întreprinderilor din spațiul rural evidențiază capacitatea lor relativ scăzută de a se dezvolta pentru a satisface nevoile populației rurale; acest lucru având la bază o mentalitate antreprenorială slab dezvoltată, dar, mai cu seamă, o infrastructură de bază necorespunzătoare.

Măsurile specifice - 312 și 313 - finanțate prin Axa 3 vor ajuta la crearea condițiilor de dezvoltare a întreprinderilor din sectorul non-agricol, precum și a ocaziilor de angajare pentru locuitorii din mediul rural.

(ii) Cea de-a doua prioritate a Axei 3 vizează creșterea atractivității zonelor rurale.

Construcția și modernizarea unei infrastructuri durabile sunt esențiale atât pentru dezvoltarea economică și socială a zonelor rurale, cât și pentru o dezvoltare echilibrată pe plan regional.

Peisajul natural atractiv, caracteristic pretutindeni în România oferă ocazii excelente de practicare a turismului rural și de desfășurare a unor activități recreative în ambianța spațiului rural.

Crearea și modernizarea infrastructurii rurale

O infrastructură modernă reprezintă punctul de pornire cheie în transformarea zonelor rurale în zone atractive, în care cetățenii să-și desfășoare activitatea economică și să trăiască.

Principalele domenii care necesită atenție sunt: (i) Infrastructura fizică de bază - străzile/drumurile comunale; rețelele de alimentare cu apă și de canalizare/tratare a apelor reziduale; infrastructura de alimentare cu energie electrică/termică și gaze; (ii) Serviciile comunitare de bază - facilități pentru copii și vârstnici; servicii de transport public; facilități de petrecere a timpului liber și sport etc; centre comunitare, cămine culturale și alte facilități culturale; (iii) Păstrarea și conservarea patrimoniului rural și a identității culturale, tradițiilor și obiceiurilor.

Luând în considerare efectele pozitive asupra dezvoltării structurilor administrative, îmbunătățirea accesului la cunoștințe și informație, precum și rolul interconectării în vederea promovării eficienței și inovării se are în vedere dezvoltarea infrastructurii de internet în bandă largă.

În acest sens, este necesară demarcarea clară cu alte fonduri structurale pentru evitarea dublei finanțări, precum și modificarea Cadrului Național Strategic de Referință, a PNS și documentelor programatice pentru asigurarea complementarității, fapt ce necesită o perioadă importantă de timp.

În prezent, prin Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice, Axa Prioritară 3 - Tehnologia informației și comunicațiilor pentru sectoarele privat și public, Domeniul Major de Intervenție 3.1 - Susținerea utilizării TIC, se acordă sprijin pentru realizarea rețelelor publice de broadband și a Punctelor de Acces Public la Internet în bandă largă (PAPI) în zonele de eșec ale pieței (zone rurale și mici urbane defavorizate din punct de vedere al accesului), în acest sens fiind previzionate fonduri publice în valoare de 86.513.323 Euro.

Având în vedere cele menționate mai sus, coroborat cu lipsa informațiilor statistice, este prevăzută includerea sub-măsurii 321 - Infrastructura de internet în bandă largă după anul 2010.

Renovarea și dezvoltarea satelor și mai ales, îmbunătățirea infrastructurii, ameliorarea calității aerului și apei nu sunt doar o cerință esențială pentru îmbunătățirea calității vieții și creșterea atractivității zonelor rurale, ci și un element foarte important pentru dezvoltarea activităților economice vizate în Axa 1 și pentru protecția mediului.

Satele și zonele rurale trebuie să ajungă în situația de a putea concura eficient pentru atragerea de investiții, în paralel cu asigurarea unor servicii adecvate pentru comunitate și a altor servicii sociale aferente, pentru populația locală.

În plus, în funcție de nevoile din teritoriu, sprijinul acordat prin această măsură se va adresa mai ales zonelor cu o incidență mare a sărăciei.

O manieră integrată de aplicare a activităților (măsurilor) de sprijin asigură o cale mult mai bună de abordare a diferitelor probleme și deficiențe.

Modul de viață al populației rurale este strâns legat de un bogat patrimoniu material și imaterial, care conferă identitatea specifică a satului - elemente ce trebuie păstrate și valorificate în același timp. Sprijinul acordat în acest sens trebuie suplimentat prin eforturile de îmbunătățire a mediului natural și social, serviciilor, dar și a acțiunilor întreprinse pentru o mai bună comercializare a produselor tradiționale specifice.

Rolul asociațiilor de dezvoltare intercomunitară

O atenție deosebită va fi acordată încurajării investițiilor inițiate prin intermediul asociațiilor de dezvoltare intercomunitară, al căror rol în dezvoltarea comunităților rurale a devenit din ce în ce mai important. Reglementările în vigoare prevăd faptul că "în limitele competențelor autorităților decizionale și executive, două sau mai multe unități administrativ-teritoriale au dreptul, prin lege, să coopereze și să se asocieze, pentru a forma asociații de dezvoltare intercomunitară". Această formă de asociere constituie un instrument important de rezolvare a problemelor care s-au dovedit a fi extrem de dificile pentru administrațiile locale din România, în ultimul timp.

3.2.4. Prioritizarea obiectivelor și măsurilor aferente Axei 4

Sprijinul acordat prin Axa 4 are ca scop îmbunătățirea guvernanței locale și promovarea potențialului endogen al spațiului rural.

Relația dintre obiectivele strategice corespunzătoare priorităților Axei 4 cu obiectivele specifice și măsurile cofinanțate prin intermediul PNDR este descrisă după cum urmează:

Obiectiv general
Demararea și funcționarea inițiativelor de dezvoltare locală

Obiective strategice
Promovarea potențialului endogen al teritoriilor Îmbunătățirea guvernanței locale
Balanța indicativă între priorități
351,2 mil. Euro - 6,4 mil. Euro - Construcție parteneriate public-private
- 66,6 mil. Euro - Costuri de funcționare și animare

Obiective specifice
Participarea membrilor comunităților rurale la procesul de dezvoltare locală și încurajarea acțiunilor inovative
Încurajarea actorilor de la nivel local de a lucra împreună cu reprezentanții altor comunități din interiorul sau exteriorul țării
Stimularea formării de parteneriate, pregătirea și asigurarea implementării strategiilor de dezvoltare locală
Măsuri
Implementarea strategiilor de dezvoltare locală (Măsura 41)
Implementarea proiectelor de cooperare (Măsura 421)
Construcție parteneriate public-private (sub-măsura 431.1)
Funcționarea Grupurilor de Acțiune Locală, dobândirea de competențe și animarea teritoriului (sub-măsura 431.2)

Dezvoltarea comunităților locale nu se poate realiza fără o implicare activă a cetățenilor în procesul de consultare și de luare a deciziilor. Astfel, apare necesitatea înființării la nivel local a unor structuri care să reunească reprezentanți ai sectoarelor public, privat și societății civile dintr-un teritoriu stabilit, să identifice punctele slabe și tari și să stabilească prioritățile teritoriului, să implementeze acțiunile corespunzătoare și apoi să împărtășească experiența și bunele practici cu alte structuri parteneriale similare.

În acest scop, este necesar să se ofere sprijin pentru:

• Construcție instituțională la nivel local prin mobilizarea actorilor locali, reprezentanți ai populației rurale, de a se preocupa și de a prelua controlul dezvoltării zonelor rurale prin elaborarea de strategii axate pe problemele identificate în comunitățile lor și prin valorificarea resurselor locale, cunoștințelor și aptitudinilor reprezentanților care formează bazele grupurilor de acțiune locală;
• Colaborarea între zonele rurale în vederea efectuării unor schimburi și transferuri de experiență;
• Dezvoltare teritorială echilibrată prin implementarea strategiilor de dezvoltare locală. Implementarea strategiilor de dezvoltare locală și a proiectelor de cooperare este strâns legată de toate măsurile din Axele 1, 2 și 3 ale Regulamentului FEADR, astfel încât GAL-urile vor putea implementa acele măsuri care se încadrează cel mai bine în strategiile elaborate de ei;
• Dobândirea și dezvoltarea competențelor de la nivel local prin acțiuni de instruire și animare.

3.3. Evaluarea ex-ante

Acest capitol sintetizează concluziile și recomandările ce rezultă din evaluarea ex-ante a Programului Național de Dezvoltare Rurală al României, elaborat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Prin Programul PHARE a fost finanțat "Proiectul de asistență tehnică pentru elaborarea evaluării ex-ante a Programului Național de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013", așa cum se solicită la Articolul 85 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat prin Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) și Liniile directoare ex-ante pentru Cadrul Comun de Monitorizare și Evaluare.

În urma licitației, contractul a fost atribuit consorțiului Scanagri Denmark Consortium format din ADE s.a. - Belgia, AGROTEC S.p.A.-Italia, BRL Ingenierie - Franța, ECORYS - Olanda, Halcrow Group Ltd. - Marea Britanie, Oceanic Development - Franța, TYPSA Ingenieros Consultores - Spania. Perioada inițială de derulare a proiectului a fost septembrie 2006 - februarie 2007 și a fost prelungit până în iunie 2007.

Totodată, consultantul a realizat și Raportul de Evaluare a Mediului conform prevederilor Directivei CE/2001/42.

O copie integrală a Raportului de Evaluare elaborat de consorțiul ScanAgri Danemarca este anexat ca Anexa 3A - Raportul de evaluare ex-ante a PNDR, iar Raportul privind evaluarea strategică de mediu este anexat ca Anexa 3B - Raportul privind evaluarea strategică de mediu.

Evaluarea ex-ante a fost efectuată pe baza versiunii inițiale a PNDR, care a fost amendată în urma recomandărilor evaluatorului ex-ante, și ulterior, pe baza comentariilor Comisiei. Tabelul cuprinzând recomandrile evaluatorului a fost actualizat și se regăsește la Capitolul 4, subcapitolul 4.2.2.

Obiectivele evaluării ex ante

În conformitate cu art. 85 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1698/2005, Evaluarea ex ante va fi o parte a fiecărui program de dezvoltare rurală și va viza optimizarea alocării resurselor bugetare și îmbunătățirea calității programului. Aceasta va identifica și va evalua:
- nevoile pe termen mediu și lung;
- obiectivele de realizat;
- rezultatele așteptate;
- cuantificarea obiectivelor, mai ales referitor la impactul situației de bază;
- valoarea adăugată a Comunității;
- luarea în considerare a priorităților comunitare;
- lecțiile învățate din programarea anterioară;
- calitatea procedurilor pentru implementare, monitorizare, evaluare și management financiar.

Logica programării conform Regulamentelor (CE) nr. 1085/2006 și 1698/2005, precum și toate liniile directoare și instrucțiunile Comisiei CE, sunt ilustrate în figura de mai jos. Această programare UE a fost elaborată și îmbunătățită de-a lungul anilor, dar se bazează pe aceleași considerente. Această logică este prezentată mai jos ca o ilustrare a principalilor pași de urmat și a elementelor de inclus în PNDR.

Figura 1: Logica programării

Figura subliniază ordinea logică și aspectele ce trebuie acoperite pe parcursul procesului de programare. În cele de mai jos evaluarea ex-ante analizează gradul în care proiectul PNDR este în concordanță cu cerințele programării logice.

Evaluarea ex ante a fost realizată ca un proces interactiv între MADR și echipa de evaluatori ex-ante, ce a debutat în septembrie 2006. Evaluatorii ex-ante au colaborat cu MADR și cu alte diferite misiuni. În ciuda acestei colaborări susținute, evaluatorii externi sunt pe deplin responsabili de rezultatele evaluărilor și de conținutul raportului ex-ante.

Structura raportului

Structura raportului ține cont de Liniile Directoare ex-ante. Capitolul 3 evaluează situația existentă la momentul elaborării programului, prezintă analiza SWOT și prezintă nevoile și disparitățile. Capitolul 4 conține o evaluare a obiectivelor programului, iar capitolul 5 evaluează măsurile individuale ale PNDR. Capitolul 6 încearcă să răspundă întrebărilor legate de evaluare referitoare la eficacitatea costurilor programului și se adresează impacturilor așteptate pozitive și negative ale PNDR. Capitolul 7 se adresează întrebărilor legate de valoarea adăugată a intervenției. Capitolul 8 cuprinde structura administrativă instituită, inclusiv sistemul de evaluare și monitorizare iar rețeaua rurală este evaluată în Capitolul 9. Capitolul 10 pune accent pe procesul de consultare cu cei interesați, în vreme ce capitolul 11 este dedicat Evaluării de Mediu. Întregul raport SEA este anexat prezentului document. (Anexa 3 B - "Raportul privind evaluarea strategică de mediu SEA").

Evaluatorii consideră că nevoile de resurse și măsuri care pot fi folosite pentru soluționarea problemelor identificate nu sunt nici evidențiate, nici cuantificate. În același timp însă, analiza SWOT a evidențiat următoarele nevoi de:

• A oferi persoanelor care părăsesc agricultura, trainning adecvat în dezvoltarea de afaceri noi și de oportunități de angajare;
• A sprijini persoanele care rămân în sector de a-și crește veniturile prin creșterea eficienței, prin dobândirea de cunoștințe și transfer de tehnologie;
• A dezvolta competitivitatea din sectorul agroalimentar prin încurajarea investițiilor în sectoare și produse noi;
• A dezvolta sectorul agroalimentar să-și crească valoarea adăugată;
• A promova inițiativele prietenoase cu mediul și conservarea;
• A ridica gradul de conștientizare a fermierilor cu privire la problemele de mediu;
• A încuraja și facilita diversificarea fermelor spre activități neagricole, a turismului de exemplu;

• A îmbunătăți furnizarea de servicii în mediul rural, în special în zonele cel mai puțin accesibile;
• Dezvoltare a satelor;
• A crea locuri de muncă în mediul rural;
• A încuraja parteneriate locale.

Evaluatorii consideră că nevoile acoperite sunt cele reale și în concordanță cu situația din România.

Rezultatele scontate ale PNDR sunt:

- un sector agricol mai competitiv, bazat pe cunoștințe, care să folosească tehnologii noi și să se concentreze pe piețele în dezvoltare;

- un sector agricol și alimentar mai competitiv, care să se concentreze pe valoare adăugată și pe inovație pentru produsele destinate pieței interne și externe;

- o agricultură prietenoasă cu mediul;

- diversificarea activităților agricole în vederea furnizării de produse și servicii pentru locuitori și turiști;

- crearea de noi afaceri bazate pe rural, care să răspundă noilor piețe;

- servicii îmbunătățite și infrastructură rurală care să sprijine economia.

Care sunt obiectivele generale, specifice și operaționale, rezultatele așteptate și impactul acestora?

PNDR 2007-2013 va fi implementat într-o perioadă de schimbări semnificative pentru agricultura României de vreme ce face primii pași pe piața UE, în condițiile efectelor reformelor PAC din această perioadă. De asemenea, și creșterea economică are un impact semnificativ asupra sectorului agricol și al economiei rurale, ceea ce înseamnă oportunități, dar și amenințări.

Până la sfârșitul anului 2006, fermierii români au primit sprijin prin intermediul programelor naționale (de ex. Programul Fermierul, Programul Renta Viageră) și prin Programul SAPARD cofinanțat de UE. Având în vedere mediul competitiv în creștere după aderare, aspecte precum competitivitatea și economia de scară vor deveni din ce în ce mai critice pentru agricultura României.

Contextul general economic și social al elaborării PNDR 2007-2013 este mai complex decât se prevedea în 2000. Noul PNDR pune accent pe întărirea competitivității și pe economia de scară și în același timp ia în considerare necesitatea de a proteja natura, mediul, resursele naturale, terenul și apa în mediul rural, precum și îmbunătățirea calității vieții pentru locuitorii din spațiul rural.

PNDR-ul actual pune accent deci pe aspecte precum competitivitate, mediu, calitatea vieții, având ca obiective generale:

○ Creșterea competitivității sectoarelor agricol și forestier;

○ Îmbunătățirea mediului rural;

○ Îmbunătățirea calității vieții și diversificarea economiei rurale;

○ Demararea și funcționarea inițiativelor de dezvoltare locală (LEADER).

Obiectivele generale sunt împărțite într-un număr de obiective strategice ce țin cont de situația economică locală și regională din mediul rural și provocările ce vor urma.

Obiective cuantificate la nivelul programului

Majoritatea obiectivelor și indicatorii de bază legați de context au fost definiți și cuantificați pentru toate măsurile programului. Evaluatorii consideră că ar fi recomandabil - desigur, dacă acest lucru este posibil - ca datele de bază să fie identificate pentru restul de indicatori și inserate conform modelului recomandat al fișei măsurii pentru fiecare măsură.

Valoarea adăugată a implicării Comunității incluzând ajutorul statului

Conform Regulamentului (CE) nr. 1698/2005, PNDR și PNS trebuie să asigure coordonarea cu alte instrumente de politică agricolă comună, FEADR, FSE, FC, instrumentul de sprijin Comunitar pentru pescuit și BEI.

PNDR preliminar pentru România este în mod evident complementar cu alte intervenții ale UE în cadrul fondurilor structurale. Obiectivele generale ale PNDR sunt în linie cu Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 și în principiu se conformează Liniilor Strategice Comunitare care schițează principiile generale de asistență. Complementaritatea și conformitatea sunt afirmate în PNS în termeni generali.

Din analiza măsurilor individuale, a reieșit că liniile de demarcație nu sunt indicate în mod clar, și nu este clar dacă liniile de demarcație există, astfel pregătite încât să dea posibilitate potențialului beneficiar să vadă unde anume să solicite un anumit proiect, ori în cadrul PNDR, ori în cadrul altor programe. Evaluatorii recomandă o îmbunătățire a liniilor de demarcație în PNDR, ca atare și în descrierea măsurilor.

Monitorizare și evaluare

Evaluarea implementării programului și cadrul administrativ

Cadrul administrativ

În conformitate cu cerințele Regulamentului (CE) nr. 1698/2005, a fost stabilit un cadru administrativ care este descris în Capitolele 11 și 12 din PNDR. Sistemul se bazează pe structurile existente ale MADR, incluzând Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP - fosta Agenție SAPARD), Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) și Direcția Generală pentru Dezvoltare Forestieră și Consolidarea Proprietății (DGDFCP). Deși a fost luată în considerare experiența din Programul SAPARD, evaluatorii consideră că o atenție sporită trebuie acordată măsurilor pentru care sarcinile delegate de Autoritatea de Management (AM) către APDRP, sunt delegate de APDRP către APIA și DGDFCP.

După cum s-a văzut din experiența Programului SAPARD, delegarea sarcinilor poate determina întârzieri în procesarea cererilor de finanțare și a cererilor de plată. Pentru a evita acest lucru, controalele realizate de AM și APDRP asupra sarcinilor realizate de APIA și DGDFCP ar trebui să fie foarte bine definite procedural, din punct de vedere al planificării în timp a procesării documentelor.

Înainte de lansarea noului PNDR, AM ar trebui să se asigure că APDRP, APIA și DGDFCP au pregătit și simulat sistemul de implementare pe suport informatic și că toate procedurile sunt aplicabile, funcționale și bine-definite.

În implementarea sistemului, MADR, prin DGDR, va juca rolul Autorității de Management, responsabilă cu implementarea și managementul programului, delegând atribuții specifice sarcinii de implementare pentru toate măsurile, cu excepția Măsurilor 111 și 143, operațiunile de asistență tehnică, inclusiv Rețeaua Națională de Dezvoltare Rurală, sub-măsura 431.1 și selectarea GAL-urilor, Agenției de Plăți acreditate - APDRP. APDRP, fiind responsabilă cu funcția de efectuare a plăților va realiza sarcinile zilnice de implementare a măsurilor delegate din PNDR, incluzând primirea cererilor de finanțare, selectarea și aprobarea proiectelor și realizarea controalelor pentru toate măsurile, cu excepția:

• Sarcinilor de implementare și plată pentru schemele care vizează zonele defavorizate și schemele de agro-mediu - delegate la APIA;
• Sarcinii de control privind bunele condiții agricole și ecologice de mediu, (GAEC) și măsurarea suprafețelor pentru măsurile de silvicultură din cadrul Axei 2 - delegate către APIA;
• Evaluării formularelor de cerere și controlul pe teren privind cerințele specifice pentru măsurile din silvicultură din cadrul Axei 2 - delegate către DGDFCP.

În ceea ce privește implementarea măsurilor din cadrul Axei 4 - măsurile LEADER, datorită faptului că există o lipsă de experiență în România în legătură cu acest aspect, au fost selectați 120 de experți locali pentru a fi instruiți. Atunci când vor fi selectate cele 80 de GAL-uri de către AM, responsabilitatea selectării proiectelor le va reveni acestora, iar verificarea eligibilității, aprobarea, implementarea plăților va cădea în responsabilitatea APDRP.

Din punct de vedere al responsabilității teritoriale a structurilor administrative, se constată următoarea situație:

• AM - nivel național cu reprezentare la nivel de județ prin Direcțiile pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală;
• APDRP - nivel național, regional și județean;
• APIA - nivel național, județean și local;
• DGDFCP - nivel național și reprezentare la nivel de județ prin Inspectoratele Teritoriale de Regim Silvic și Vânătoare.

Pentru a simplifica accesarea fondurilor este important să limităm pe cât posibil contactul potențialilor beneficiari și al beneficiarilor cu structurile administrative naționale și regionale. Este recomandat ca cererile de finanțare și de plată să fie depuse la nivel de județ. De asemenea, se recomandă ca toată corespondența cu beneficiarii care trebuie realizată la nivel județean, național și regional, să aibă loc între beneficiari și nivelul județean. Acest lucru este deja stabilit în proceduri, și ar fi util să se menționeze acest lucru în capitolul privind administrația.

Pentru a avea mai multe informații privind eficiența sistemului de implementare propus, s-a recomandat să se descrie în Capitolul 11 din PNDR, organizarea apelurilor de propuneri și timpul de evaluare/procesare avut în vedere pentru fiecare tip de cerere.

În conformitate cu prevederile articolului 74 al Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1698/2005 privind sprijinul acordat dezvoltării rurale prin FEADR, pentru a se asigura că este protejat în mod eficient interesul financiar al Comunității Europene, România a creat de asemenea un Organism de Certificare. Organismul de Certificare este reprezentat de Autoritatea de Audit, din cadrul Curții de Conturi a României, responsabil cu certificarea veridicității și exactității conturilor Agenției de Plăți acreditate.

Coordonarea ambelor agenții de plăți, APDRP și APIA, este asigurată de un organism coordonator. Acesta este o structură organizată în cadrul APDRP, ca direcție cu atribuții în coordonarea Agențiilor de Plăți, care acționează în calitate de corespondent unic cu Comisia Europeană. Deși se menționează că atribuțiile Direcției pentru Coordonarea Agențiilor de Plăți sunt exercitate în mod independent de toate instituțiile românești implicate în implementarea PAC, ca și de conducerea acestora, direcția este reprezentată ca fiind subordonată directorului general de la APDRP.

Pentru a evita confuziile, dacă procedura Organismului Coordonator menționează că personalul de conducere al APDRP nu se implică efectiv în activitatea sa, câteva detalii ar trebui inserate în Capitolul 11.

O Autoritate Competentă a fost stabilită ca unitate în cadrul MADR și este direct subordonată Ministrului Agriculturii, fiind responsabilă cu transmiterea, către Comisie, a Certificatului de Acreditare pentru APDRP, APIA și pentru Organismul Coordonator, ca și a documentelor care descriu funcțiile sale conform Articolului 8.1 (a) (i) și (ii) din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1290/2005. În capitolul privind administrația se regăsesc sarcinile Autorității Competente descrise, dar nu sunt oferite informații privind cadrul său legal de funcționare.

Pentru a asigura promptitudinea Autorității Competente de a realiza sarcinile cerute, este recomandată prezentarea mai multor detalii în Capitolul 11, la fel ca pentru toate celelalte organisme.

Sistemul de monitorizare și evaluare

În Capitolul 12 din PNDR se face o descriere a sistemului de monitorizare și evaluare. Descrierea generală este în conformitate cu cerințele Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1698/2005. Experiența anterioară a Programului SAPARD, este luată în considerare. Sistemul propus este similar cu cel anterior. APDRP este responsabilă cu colectarea datelor/indicatorilor de la proiecte și beneficiari, monitorizând progresul implementării programului. Pentru a realiza în bune condiții această sarcină, este foarte important să se colecteze și să se proceseze toate datele necesare în timp util și în forma adecvată.

Pentru a avea toate informațiile relevante necesare, conținutul formularelor de cereri de finanțare/de plată și chestionarele de monitorizare ar trebui să corespundă necesităților de monitorizare, urmărind toate categoriile de indicatori stabilite în cadrul programului și a strategiei.

În momentul de față, sistemul informatic nu este încă gata, fiind necesară acordarea unei atenții ridicate proiectării acestuia, pentru a permite colectarea datelor pentru toate nivelurile de implementare și toate organismele și pentru a fi capabil să genereze în mod automat diferite tipuri de rapoarte. O aplicație ar trebui dezvoltată și pentru beneficiari, pentru ca ei să prezinte datele pentru monitorizare în format electronic.

În general, pentru fiecare axă și măsură s-au stabilit indicatori de context și orizontali pentru măsurarea alocărilor financiare, output-urilor, rezultatelor și impactului programului. A fost stabilită și utilizată o metodologie pentru determinarea indicatorilor, acolo unde sursele statistice naționale nu au fost disponibile.

Pentru a putea măsura în mod corect rezultatul/impactul programului, este necesar să se urmeze aceeași metodologie în perioada de implementare, pentru a avea cifre comparabile.

În ceea ce privește sistemul de raportare, evaluatorii consideră că acesta este în conformitate cu Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1698/2005, incluzând toate rapoartele anuale și de evaluare strategică necesare.

Evaluările programului vor fi făcute sub responsabilitatea Autorității de Management și vor examina gradul de utilizare a resurselor, eficacitatea și eficiența programării FEADR, impactul său socio-economic și impactul asupra priorităților Comunitare. Evaluările vor fi realizate de către evaluatori independenți de toate instituțiile implicate în implementarea PNDR din România, selectați printr-o procedură de licitație publică.

Planul de informare

În conformitate cu Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1698/2005, un Plan de Informare și Comunicare a fost pregătit de către AM și APDRP. Planul a fost realizat pe baza experienței anterioare din Programul SAPARD și va fi în viitor corelat cu planurile de comunicare pentru fondurile structurale, pentru a îmbunătăți sinergia între programele finanțate de fondurile comunitare.

Planul de Informare se adresează atât beneficiarilor publici cât și celor privați, și va fi implementat utilizând diferite medii, incluzând scrisori de informare către potențialii beneficiari.

Pentru a obține rezultate maxime, planul va fi îmbunătățit pe baza rezultatelor de implementare, la prezentarea propunerii către Comitetul de Monitorizare.

Așa cum s-a văzut din Programul SAPARD anterior, există nevoia ca informațiile să fie bine structurate și să existe o abordare coerentă la nivelul întregii țări. Structurile de implementare la nivel județean ar trebui să fie pregătite pentru a susține mai mult publicitatea. Dacă se consideră oportun, se recomandă dezvoltarea competențelor specifice ale experților județeni pentru a îmbunătăți contactul cu beneficiarii/potențialii beneficiari, oferirea de consultanță privind oportunitățile Programului în contextul dezvoltării mediului de agri-business la nivel de județ, național și european.

Pentru Axa LEADER și pentru programul de formare profesională, informațiile privind sprijinul financiar vor fi de asemenea asigurate prin contracte cu autoritățile și furnizorii de module de instruire. Pentru a asigura transparența fondurilor, acțiuni speciale sunt stabilite pentru publicul larg, non-beneficiari ai programului.

Cadrul administrativ și implementarea la nivel de măsură

Evaluatorii consideră că experiența câștigată în cadrul programelor anterioare reprezintă un avantaj major, dacă este utilizată, pentru rezultatele implementării PNDR.

Declarație privind procesul de evaluare strategică de mediu a PNDR 2007-2013 - Abordare și rezultate

Introducere

Evaluarea de mediu a fost elaborată în conformitate cu prevederile art. 9 (1) (b) al Directivei (CE) nr. 42/2001 (SEA) privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului (SEA). Evaluarea înregistrează modul în care SEA a îmbunătățit elaborarea Programului, inclusiv modul în care opiniile exprimate în ceea ce privește Raportul de Mediu și PNDR au fost luate în considerare în finalizarea Programului.

Metodologia și etapele SEA

PNDR a făcut obiectul Evaluării Strategice de Mediu (SEA) în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe, care transpune în legislația românească Directiva (CE) nr. 42/2001 (SEA).

Evaluarea strategică de mediu a PNDR a inclus următoarele etape:

1. Decizia de parcurgere a procedurii de evaluare de mediu a PNDR. Procedura SEA pentru PNDR a început a fi aplicată în noiembrie 2006 când Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile a fost notificat de către MADR cu privire la elaborarea primei versiuni a PNDR 2007 - 2013, MMDD răspunzând în aceeași lună cu o adresă prin care se specifică componența generică a grupului de lucru pentru etapa de definitivare a Programului.

2. Stabilirea unui grup de lucru compus din reprezentanții ministerelor relevante. Acest grup de lucru special a fost format din reprezentați ai Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației (MCTI), Ministerului Sănătății Publice (MSP), Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor (MDLPL), Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului (MECT), Ministerului Economiei și Finanțelor (MEF), Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile (MMDD), precum și din partea EPC-Consultanță de mediu. Au fost organizate 7 întâlniri ale grupului de lucru inter-instituțional.

3. Stabilirea scopului și gradului de detaliere (conținutul) al Raportului de Mediu - s-a realizat în baza propunerilor făcute de către expertul de mediu responsabil cu elaborarea raportului și a fost agreat de grupul de lucru sus menționat.

4. Pregătirea Raportului de Mediu privind posibilele efecte semnificative ale PNDR asupra mediului, incluzând considerații privind:

a. Starea actuală a mediului și evoluția probabilă a acestuia dacă nu se implementează PNDR;

b. Obiectivele privind protecția mediului, stabilite la nivel internațional, comunitar sau național, care sunt relevante pentru PNDR și modalitatea în care aceste obiective au fost luate în considerație;

c. Efectele probabile asupra mediului ale PNDR;

d. Măsurile pentru monitorizarea efectelor asupra mediului.

5. Dezbaterea publică privind Raportul de Mediu și versiunea PNDR din 28 iunie 2007. Proiectul de Raport de mediu a fost elaborat într-o primă versiune în mai 2007 când a fost lansat și procesul de consultare publică privind raportul SEA și PNDR. Documentele au fost făcute publice și au fost disponibile pe site-ul MADR și la registratura acestuia. Publicul a fost anunțat prin intermediul mass-media despre oportunitatea de a-și exprima opinia asupra documentelor într-o perioadă de 45 zile, inclusiv la întâlnirea pentru dezbaterea publică ce a avut loc pe data 28 iunie 2007.

6. Luarea în considerare a Raportului de Mediu și a rezultatelor consultării în finalizarea PNDR. Comentariile, opiniile și sugestiile publicului și ale membrilor grupului de lucru au fost luate în considerare la elaborarea PNDR și a Raportului de mediu pentru acesta. Raportul de mediu a fost luat în considerare în elaborarea PNDR 2007 - 2013 și se va ține cont de acesta și în implementarea programului.

În cadrul SEA au fost analizate relațiile stabilite între obiectivele generale ale PNDR și alte programe sau planuri relevante și se prezintă:

• Posibila evoluție a aspectelor relevante ale stării actuale a mediului în cazul neimplementării PNDR;
• Relația dintre PNDR și siturile Natura 2000;
• Obiectivele naționale, comunitare sau internaționale de mediu relevante pentru PNDR și modul în care acestea, precum și alte aspecte de mediu, au fost luate în considerare în perioada elaborării PNDR;
• Considerații privind alegerea alternativelor din cadrul Programului;
• Dificultățile întâmpinate în realizarea procedurii SEA;
• Descrierea măsurilor de monitorizare cerute de art. 10 al Directivei SEA.

Relațiile stabilite între obiectivele generale ale PNDR și alte programe sau planuri relevante

Obiectivele generale ale PNDR sunt:

1. Creșterea competitivității sectoarelor agro-alimentar și forestier;

2. Îmbunătățirea mediului și a spațiului rural prin utilizarea durabilă a terenurilor agricole și forestiere;

3. Îmbunătățirea calității vieții în zonele rurale și încurajarea diversificării economiei rurale;

4. Demararea și funcționarea inițiativelor de dezvoltare locală (LEADER).

Aceste obiective vor fi atinse de către PNDR prin măsurile acestuia, măsuri care precizează modalitățile exacte de aplicabilitate a FEADR ca și instrument financiar în România. Astfel, pentru o bună acoperire teritorială din punct de vedere al tipurilor de acțiuni și al potențialilor beneficiari, inclusiv a facilitării accesului acestora la diverse fonduri, iar pe de altă parte pentru asigurarea unui sistem eficient de implementare care să conducă la o bună administrare și în final la o dezvoltare echilibrată și durabilă în elaborarea PNDR, s-a urmărit asigurarea demarcării și complementarității între FEADR și fondurile structurale. În acest sens, măsurile din PNDR cât și cele ale programelor operaționale contribuie la prioritățile comunitare orizontale în ceea ce privește egalitatea de șanse, dezvoltarea durabilă și societatea informațională.

Posibila evoluție a aspectelor relevante ale stării actuale a mediului în cazul neimplementării PNDR

În ceea ce privește posibila evoluție a aspectelor relevante ale stării actuale a mediului (aspectele stării actuale ale mediului sunt tratate în PNDR) în cazul neimplementării PNDR, AM-PNDR își asumă analiza cu privire la impactul de mediu în cazul neimplementării PNDR, din cadrul Raportului de mediu pentru PNDR, și subliniază importanța acestui Program, în a aduce efecte benefice de mediu. În acest sens, este de apreciat și impactul pozitiv al PNDR asupra siturilor Natura 2000, măsurile de plăți compensatorii din cadrul siturilor Natura 2000, jucând un rol important.

Pentru evitarea unor eventuale impacturi negative de mediu prin implementarea măsurilor ce vizează investiții, APDRP se va asigura că investițiile finanțate posedă toate avizele necesare (inclusiv cel de mediu) iar înainte de ultima plată se va verifica dacă investiția a fost sau nu realizată în conformitate cu cerințele legale privind protecția mediului.

Obiectivele naționale, comunitare sau internaționale de mediu relevante pentru PNDR și modul în care acestea, precum și alte aspecte de mediu au fost luate în considerație în perioada elaborării PNDR

Așa cum este menționat în Rezumatul non - tehnic din Raportul de mediu, în cadrul grupului de lucru inter-ministerial care a realizat etapa de definitivare a evaluării strategice de mediu au fost stabilite, prin analiza situației curente a problemelor de mediu din spațiul rural, ca și relevante pentru PNDR, următoarele obiective de mediu:

Aspecte de mediu Obiective relevante
Aer Scăderea emisiilor poluante
Apă Limitarea poluării punctiforme și difuze a apei
Sol Limitarea poluării punctiforme și difuze a solului
Protecția solului împotriva eroziunii eoliene și hidrice
Modificări climatice Scăderea emisiilor de gaze cu efect de seră
Creșterea gradului de absorbție și retenție al GES
Biodiversitate Menținerea valorii naturale ridicate a terenurilor agricole
Conservarea stării favorabile de conservare a habitatelor și speciilor de floră și faună sălbatică (inclusiv evitarea fragmentării habitatelor)
Conservarea diversității biologice în cadrul ariilor protejate (incluse în rețeaua națională sau Natura 2000)
Menținerea funcțiilor ecologice a apelor curgătoare (Directiva Cadru Ape)
Sănătatea Umană Îmbunătățirea stării de sănătate umană prin implementarea unor măsuri de prevenire a poluării și ameliorarea problemelor existente (ex: calitatea apei de băut, canalizare, depozitarea deșeurilor, poluare sonoră)
Managementul riscurilor de mediu Creșterea protecției populației față de riscurile naturale
Conservarea/ utilizarea eficientă a resurselor naturale Facilitarea utilizării resurselor regenerabile
Reducerea generării deșeurilor, creșterea gradului de colectare a deșeurilor, creșterea gradului de valorificare a deșeurilor
Peisajul și moștenirea culturală Menținerea activităților umane în spațiul rural prin încurajarea utilizării practicilor agricole tradiționale
Asigurarea protecției peisajului natural și cultural prin revitalizarea zonelor degradate
Eficiență energetică și surse energetice regenerabile Îmbunătățirea eficienței utilizării resurselor energetice
Facilitarea generării energiei din surse regenerabile
Creșterea gradului de conștientizare asupra problemelor de mediu Îmbunătățirea comportamentului prin încurajarea practicilor agricole durabile
Transport durabil Modernizarea infrastructurii de transport în mediul rural
Turism durabil Promovarea zonelor rurale prin intermediul turismului durabil, în special prin încurajarea agro-turismului

Considerații privind alegerea alternativelor din PNDR

Obiectivele de mediu mai sus prezentate au stat la baza analizării de către experții de mediu din cadrul SEA a efectelor de mediu generate de implementarea Programului, fapt ce a permis intervenții în elaborarea Programului cu scopul de a minimiza efectele negative de mediu și de a aduce un plus de efecte pozitive de mediu. Alternativele de mediu (prezente în Raportul de mediu) vizează tocmai astfel de intervenții, acestea implicând toate cele 4 axe ale Programului. De exemplu, este de notat faptul că măsurile din Axa 1 și-au extins sprijinul financiar și pentru investiții în scopul obținerii de combustibil ecologic din biomasă forestieră și că permit acordarea a 50% din valoarea eligibilă a investiției și un plafon maxim al sprijinului public nerambursabil de 2.000.000 euro/proiect pentru unitățile din sectoarele lapte și carne, care au programe de restructurare până în 2009 întocmite împreună cu ANSVSA (sunt cuprinse în anexa avizată de DG Sanco), măsurile din Axa 2 țintesc mai bine obiectivele de mediu prioritizând zonele cu biodiversitate ridicată, măsurile din Axa 3 au o intensitate a sprijinului mai mare pentru investițiile aferente producerii și utilizării de energie regenerabilă, iar Axa 4 facilitează atingerea obiectivelor de mediu ale întregului Program, prin acțiuni bazate pe strategii locale.

Dificultățile întâmpinate în realizarea procedurii SEA

În realizarea SEA au apărut și o serie de dificultăți datorate, în cea mai mare parte, elementelor de noutate aduse de o astfel de evaluare, dar mai ales lipsei unor date și analize cu privire la aspectele de mediu ale spațiului rural, la care trebuie adăugată slaba participare a publicului, deși s-au folosit numeroase pârghii de implicare a acestuia.

Descrierea măsurilor de monitorizare cerute de art. 10 al Directivei SEA

Pentru a se identifica într-un stadiu incipient posibilele efecte negative de mediu aduse prin implementarea PNDR (trebuie precizat că în Raportul de mediu pentru PNDR se apreciază că nu se vor produce efecte semnificative de mediu prin implementarea acestui program) cu scopul de a se interveni rapid pentru contracararea acestora și ținând cont și de existența Cadrului Comun de Monitorizare și Evaluare dar și de recomandările din Raportul de mediu pentru PNDR, Autoritatea de Management pentru PNDR va aplica măsuri suplimentare de monitorizare care vor avea la bază următorii indicatori:

• Emisiile de amoniac din agricultură;
• Consumul tehnologic de îngrășăminte utilizate în agricultură;
• Suprafețele utilizate de pajiște;
• Calitatea apelor de suprafață;
• Mortalitatea și morbiditatea la nivel național.

Indicatorii mai sus prezentați sunt detaliați în Anexa 1B.

Aceste măsuri suplimentare se adaugă următorilor indicatori relevanți prezenți în PNS:

• SAU/suprafața națională totală;
• Suprafața forestieră/suprafața națională totală;
• % SAU clasificate ca zone defavorizate;
• % SAU clasificată ca zona montană defavorizată;

• % SAU pentru pășunatul extensiv;
• Creșterea anuală medie a suprafețelor cu păduri și a altor zone împădurite (1.000 ha/an);
• Evoluția populațiilor de păsări specifice terenurilor agricole (2.000 = 100);
• SAU din zonele cu înaltă valoare naturală (milioane ha);
• Balanța azotului (kg/ha) - evoluția concentrațiilor de nitrați în apele de suprafață;
• Zonele cu risc de eroziune a solului (tone/ha/an);
• % SAU aferentă fermelor ecologice;
• Producția de energie regenerabilă obținută din sectorul forestier (TEP);
• SAU pentru culturi aferente producției de energie (mii ha);
• Emisiile de GES provenite din agricultură (1.000 tone echivalent CO2).

Odată cu implementarea PNDR, anual, către MMDD se vor transmite rapoarte de monitorizare de mediu ale Programului.

Modul în care s-au avut în vedere considerațiile de mediu din Raportul de mediu în elaborarea PNDR

Raportul SEA pentru PNDR identifică efecte preponderent pozitive și neutre asupra mediului ca urmare a implementării programului. În ceea ce privește efectele negative asupra mediului care pot apărea ca urmare a unor investiții specifice prevăzute în program, raportul furnizează o serie de măsuri care să le prevină, să le reducă sau să le contracareze. Efectele implementării PNDR asupra mediului vor fi monitorizate anual, printr-un set de indicatori.

În scopul evaluării efectelor de mediu a PNDR, a fost selectat și formulat un număr relevant de aspecte și obiective de mediu, având ca punct de pornire obligațiile naționale și internaționale (europene și globale) pe care România le are în domeniul mediului.

Raportul de Mediu a oferit recomandări utile care au fost luate în considerare în versiunea finală a PNDR. Recomandările propuse în Raportul de Mediu ce au fost luate în considerare la îmbunătățirea PNDR sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Recomandări Cum au fost luate în considerare în PNDR
Întocmirea ghidurilor de finanțare - trebuie să indice în mod clar importanța considerării aspectelor de protecția mediului în elaborarea proiectelor/ propunerilor de finanțare La elaborarea ghidurilor de finanțare aspectele de protecția mediului în elaborarea proiectelor/ propunerilor de finanțare vor fi luate în considerare
Propunerile de proiecte trebuie să fie însoțite de evaluări de impact Proiectele care necesită evaluări de impact vor fi însoțite de acestea la depunerea documentației aferente cererilor de finanțare. Evaluările de impact se vor întocmi în conformitate cu cerințele legislației naționale în vigoare
Pe parcursul implementării proiectelor trebuie asigurată derularea programului de monitorizare cu desfășurarea unor sesiuni intermediare de evaluare. Acest program de monitorizare trebuie să cuprindă previziunile evaluării de mediu Anual, Autoritatea de Management a PNDR va trimite către MMDD un raport privind monitorizarea aspectelor de mediu relevante pentru PNDR, inclusiv analiza acestora
La finalizarea proiectului de investiții, beneficiarii trebuie să demareze procedura de autorizare din punct de vedere al protecției mediului în cadrul căreia să existe posibilitatea suplimentară a identificării eventualelor aspecte de impact și a conformării cu prevederile legislației de mediu Ultima plată va fi condiționată de conformitatea investiției realizate cu cerințele legale privind protecția mediului. Proiectele de investiții depuse la APDRP sunt verificate dacă pot avea efecte semnificative asupra ariilor naturale protejate (direct sau indirect, individual sau împreună cu alte proiecte), avându-se în vedere obiectivele de conservare ale acestora, așa cum sunt acestea prevăzute în legislația privind regimul ariilor naturale protejate și ținând cont de obiectivele de conservare a habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice.

Modul în care fost luate în considerare comentariile publicului și ale autorităților relevante

Raportul de Mediu a fost pregătit în urma desfășurării procesului de consultare, fiind întocmit de către domnul Marius Nistorescu, expert în cadrul evaluării ex-ante a PNDR. În vederea consultării autorităților relevante (ministere) a fost constituit un Grup de Lucru inter - ministerial pentru SEA.

PNDR, Raportul de Mediu și metodologia SEA au fost disponibile spre consultare pentru toate părțile interesate pe site-ul MADR (www.mapam.ro) respectându-se toate cerințele legale privind informarea publicului. Începând cu luna noiembrie 2006, prima versiune a PNDR urmată de versiunile ulterioare, au fost făcute publice pe site-ul MADR. De asemenea, în conformitate cu legislația națională relevantă privind procesul SEA, în data de 28 iunie 2007 a fost organizată o dezbatere publică.

Publicul a fost informat asupra evaluării strategice de mediu a PNDR astfel:

- În zilele de 11 noiembrie 2006 și 14 noiembrie 2006, prin două anunțuri publicate într-un ziar de circulație națională, publicul a fost informat cu privire la declanșarea etapei de încadrare a PNDR pentru emiterea deciziei de supunere a PNDR evaluării strategice de mediu. În anunț s-au furnizat informații privind posibilitățile de consultare a PNDR (acesta a fost pus la dispoziția publicului spre consultare atât pe site-ul MADR cât și la registratura instituției). Perioada de primire a sugestiilor, comentariilor și observațiilor a fost de 15 zile calendaristice de la data publicării primului anunț;

- În zilele de 11 mai 2007 și 14 mai 2007, prin două anunțuri publicate într-un ziar de circulație națională, publicul a fost informat cu privire la finalizarea Raportului de mediu pentru PNDR, la locul și orarul consultării PNDR și a Raportului de mediu pentru acest program (pe site-ul MADR și la registratura instituției) și la faptul că publicul poate trimite sugestii, comentarii și observații la sediul MADR și al MMDD, în termen de 45 de zile calendaristice de la data publicării ultimului anunț. De asemenea, prin aceste anunțuri publicul a fost invitat să participe la dezbaterea publică din data de 28 iunie 2007, precizându-se ora și locul desfășurării dezbaterii;

- În ziua de 3 septembrie 2007 publicul a fost informat cu privire la emiterea avizului de mediu pentru PNDR. Acesta a fost emis de către MMDD în data 12 iulie 2007 și a fost primit de către MADR în data de 28 august 2007. Cu această ocazie publicul a fost informat cu privire la posibilitatea de consultare a PNDR și a Raportului de mediu (pe site-ul MADR). De asemenea, MADR a publicat pe propria pagină de Internet declarația cu privire la desfășurarea procesului de evaluare strategică de mediu a PNDR, alături de program și de Raportul de mediu.

La dezbaterea publică din data de 28 iunie 2007 au participat reprezentanți din partea: Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor (MDLPL), Ministerului Economiei și Finanțelor (MEF), Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile (MMDD), EPC Consultanță de Mediu, Ministerului Internelor și Reformei Administrative (MIRA), Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației (MCTI), WWF - România, Societății Ornitologice Române, Direcției Agricole pentru Dezvoltare Rurală București, Ministerului Sănătății Publice (MSP) - Institutul de Sănătate Publică București. De asemenea au participat și două persoane fizice din partea societății civile.

Autoritățile relevante și-au exprimat opinia și au formulat comentarii asupra Raportului de Mediu în timpul lucrărilor Grupului de Lucru, astfel încât versiunea finală a acestuia conține contribuția acestora. Aceste comentarii precum și cele primite în timpul procesului de dezbatere publică, răspunsul dat și modalitatea în care aceste comentarii au fost luate în considerare sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Întrebări și comentarii primite de la participanții la Grupul de Lucru Inter-ministerial
Nume/Organizație Întrebare/ Comentariu Răspuns/Cum s-a luat în considerare în PNDR
Dl. Dorin Dorian/ Ministerul Economiei și Finanțelor A menționat importanța dezvoltării infrastructurii în spațiul rural și a ridicat problema complementarității între PNDR și Programul Operațional Sectorial Mediu Pentru rețeaua de apă și canalizare, PNDR va finanța investițiile destinate localităților cu mai puțin de 10.000 echivalent locuitori, iar POS Mediu oferă finanțare pentru celelalte localități
Dl. Constantin Pulbere/Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile A întrebat cum PNDR poate conduce la conservarea biodiversității cu referire la Rețeaua Natura 2000 Prin PNDR se vor aloca plăți pentru terenurile agricole și forestiere din siturile Natura 2000 pentru a compensa restricțiile de mediu impuse prin regimul de protecție. De asemenea, plățile din zonele defavorizate și cele de agro- mediu, fiind condiționate de cerințe de mediu, vor contribui la conservarea biodiversității din siturile Natura 2000
Dl. Constantin
Pulbere/Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile
A propus ca îmbunătățirea
competitivității fermelor și dezvoltarea activităților economice ce vizează creșterea numărului de locuri de muncă să se realizeze respectând principiile durabilității
Au fost reformulate obiectivele specifice astfel:
1. "Îmbunătățirea competitivității fermelor comerciale și de semi - subzistență" a fost înlocuit cu "Îmbunătățirea competitivității fermelor comerciale și de semi - subzistență cu respectarea principiilor dezvoltării durabile"
2. "Menținerea și dezvoltarea activităților economice care vizează creșterea numărului de locuri de muncă" a fost înlocuit cu "Menținerea și dezvoltarea durabilă a activităților economice care vizează creșterea numărului de locuri de muncă"
Dl. Ionuț Sandu/ Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor A propus ca Grupurile de Acțiune Locală să ia în considerare în analiza teritoriilor pe care le animă caracteristicile de mediu Grupurile de Acțiune Locală au posibilitatea de a-și crea propria strategie luând în considerare și aspectele de mediu relevante pentru teritoriile pe care le animă
Dl. Ionuț Sandu/ Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor A ridicat problema fermelor zootehnice care necesită investiții în infrastructura de mediu fiind cunoscut faptul că agricultura este primul emitent de amoniac în atmosferă Pentru investițiile în fermele zootehnice care nu vizează producția în sine ci doar aspecte de mediu, sprijinul public va fi mai mare
Dl. Dorin Dorian/ Ministerul Economiei și Finanțelor A subliniat importanța promovării și oferirii de consiliere pentru sprijinirea implementării măsurilor din cadrul Axei 2 pentru a se atinge obiectivele de mediu În cadrul Axei 1, prin Măsura 143 "Furnizarea de servicii de consiliere și consultanță pentru agricultori", se va oferi sprijin pentru aplicanții măsurilor din Axa 2
Întrebări și comentarii primite de la participanții la dezbaterea publică
Nume/Organizație Întrebare/ Comentariu Răspuns/Cum s-a luat în considerare în PNDR
D-na Lavinia Răducescu, Societatea Ornitologică Română Metodologia elaborării Raportului de Mediu s-a axat doar pe obiectivele specifice ori s-au luat în considerare și măsurile PNDR? A fost realizată o analiză atât pe măsuri, cât și pe obiectivele specifice
Dl Kiss Iosif - persoană fizică Care este cuantumul sprijinului și eșalonarea în timp a Măsurilor 221 și 222 din PNDR? Sprijinul financiar se ridică la 70% din totalul cheltuielilor eligibile a proiectelor, iar eșalonarea acestuia se va realiza pe o perioadă de 5 ani pentru ambele măsuri
Dl Kiss Iosif - persoană fizică Există un termen exact când se poate aplica pentru Măsura 221 "Prima împădurire a terenurilor agricole"? Această măsură va fi implementată odată cu aprobarea PNDR
D-na Lavinia Răducescu, Societatea Ornitologică Română Analiza a luat în calcul doar draft-ul măsurilor variantei din luna noiembrie? Raportul este rezultatul unui proces de colaborare între reprezentanții MADR și evaluatori, aceștia din urmă au primit variantele măsurilor de fiecare dată când acestea au fost modificate
D-na Lavinia Răducescu, Societatea Ornitologică Română S-au luat în calcul efectele cumulate ale măsurilor? Raportul de mediu a luat în calcul efectele cumulative de mediu. Evaluarea acestora s-a realizat prin însumarea notelor de evaluare acordate pentru fiecare măsură.

Notă: În perioada noiembrie 2006 - iunie 2007, diverse comentarii/recomandări au fost primite de la autoritățile relevante (în special în timpul lucrărilor Grupului de Lucru), de la evaluatorii ex-ante (inclusiv evaluatorii SEA) și de la public (în timpul dezbaterii publice). Aceste poziții și remarci au fost analizate de către Autoritatea de Management și au fost luate în considerare la propunerea oficială a PNDR.

Din partea publicului, cu excepția ședinței de dezbatere publică din data de 28 iunie 2007, în cadrul procesului de evaluare strategică de mediu nu au fost primite alte comentarii, sugestii sau observații. Intervenția publicului din data de 28 iunie 2007 nu a necesitat efectuarea de modificări în PNDR, astfel acesta a putut fi transmis la Comisia Europeană în data de 29 iunie 2007. Este de remarcat că, în ciuda utilizării a numeroase canale de comunicare, interesul publicului pentru aspectele de mediu ale PNDR a rămas scăzut. O explicație în acest sens, o poate reprezenta stadiul încă incipient al formelor asociative în România, gradul scăzut de interes datorându-se și faptului că domeniul era considerat unul foarte tehnic, sectorial, fără a avea o incidență directă și imediată asupra activității unor organizații care nu au în domeniul de activitate protecția mediului.

MADR va menține pe propriul site de Internet toate variantele de PNDR, Raportul de mediu pentru PNDR și declarația privind desfășurarea procesului de consultare și a procesului de evaluare strategică de mediu a acestui program cel puțin până la aprobarea finală a acestuia. Totodată MADR rămâne deschis pe toată perioada de elaborare a PNDR față de orice observații, comentarii sau sugestii.

Alternativele PNDR

Legislația relevantă - Directiva (CE) nr. 42/2001 și Hotărârea Guvernului nr. 1076/2004 cer ca alternative rezonabile ale Programului să fie luate în considerare în cadrul SEA.

Următoarele alternative la PNDR, au fost elaborate în timpul procesului SEA:

‣ Alternativa zero - ne-implementarea PNDR;

‣ Prima alternativă - varianta PNDR elaborată în octombrie 2006;

‣ A doua alternativă - varianta PNDR elaborată în martie 2007;

‣ A treia alternativă - varianta PNDR elaborată în aprilie 2007;

‣ A patra alternativă – variantă PNDR elaborată în iunie 2007.

Alternativa zero, analizată în Raportul de Mediu, a arătat că dacă nu se elaborează și implementează PNDR vor fi consecințe nefavorabile asupra majorității aspectelor relevante de mediu. Astfel, s-a remarcat că majoritatea indicatorilor de mediu din PNDR vor cunoaște evoluții negative, iar pentru cei care înregistrează evoluții pozitive nu se poate previziona atingerea țintelor propuse sau asumate de către România. În concluzia alternativei “0”, Raportul de mediu precizează că aceasta este inacceptabilă față de nevoile și cerințele spațiului rural românesc.

Toate variantele de Program înregistrează progrese de mediu. Cele mai importante sunt redate mai jos:

‣ Varianta PNDR din martie 2007, prevede pentru Măsura 121:

○ pentru producătorii agricoli din zona montană defavorizată și din zonele defavorizate - altele decât zonele montane, sprijinul public este de 60% din valoarea eligibilă a investiției;

○ pentru investițiile necesare implementării Directivei Consiliului nr. 91/676/CEE pe o perioadă de 4 ani de la data aderării, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1463/2006, sprijinul public este de 75% din valoarea eligibilă a investiției;

○ pentru implementarea Directivei Consiliului nr. 409/1979 și a Directivei (CEE) nr. 43/1992 - privind Natura 2000 sprijinul public este de 75% din valoarea eligibilă a investiției.

‣ Varianta PNDR din iunie 2007 include în cadrul Măsurii 214, două noi pachete în cadrul sub- măsurii de gospodărire extensivă a pajiștilor: pachetul 2.4 „recondiționarea pajiștilor invadate de vegetație lemnoasă” și pachetul 2.5 „conservarea habitatelor de pajiști umede”. De asemenea, măsura țintește mult mai bine obiectivele de mediu prin prioritizarea zonelor cu înaltă valoare naturală.

‣ Spre deosebire de versiunile anterioare, în cadrul Măsurii 312, varianta din iunie 2007 a PNDR, permite pentru acele proiecte care includ investiții de producere a energiei din surse regenerabile, creșterea intensității sprijinului pentru achiziționarea echipamentelor specifice și montajul acestora de până la 70%. De asemenea, în cadrul Măsurii 313, pentru acele proiecte de turism care includ și investiții de producere a energiei din surse regenerabile, intensitatea sprijinului pentru achiziționarea echipamentelor specifice și montajul acestora crește până la 70%.

‣ Varianta PNDR din iunie 2007 include în cadrul Măsurilor 312 și 313 prioritizarea activităților printr-o intensitate mai mare a sprijinului public financiar în zonele defavorizate.

‣ Varianta PNDR din iunie 2007 prevede pentru Măsura 322 investiții în extinderea rețelelor de alimentare cu apă potabilă numai împreună cu rețeaua de canalizare.

‣ Măsura 123, în varianta din iunie 2007 include următoarele elemente suplimentare față de versiunile anterioare, cu un efect pozitiv asupra obiectivelor relevante de mediu:

○ extinderea sprijinului financiar pentru investiții în scopul obținerii de combustibil ecologic din biomasă forestieră;

○ includerea în cadrul cerințelor cu privire la îmbunătățirea performanței generale a întreprinderilor a următoarelor prevederi: reducerea emisiilor poluante și a deșeurilor în scopul protecției mediului și creșterea producerii și utilizării energiei din surse regenerabile;

○ acceptarea investițiilor pentru respectarea standardelor de mediu și pentru producerea de combustibil ecologic;

○ acordarea a 50% din valoarea eligibilă a investiției și un plafon maxim al sprijinului public nerambursabil de 2.000.000 euro/proiect pentru unitățile din sectoarele lapte și carne, care au programe de restructurare până în 2009 întocmite împreună cu ANSVSA și sunt cuprinse în anexa avizată de DG Sanco.

3.4. Impactul perioadei de programare anterioare și alte informații suplimentare

Obiectivele prezentei secțiuni

În calitate de nou membru al Uniunii Europene, România nu dispune de experiența implementării unor programe de dezvoltare rurală în perioada de programare 2000-2006, similare UE 25. Drept urmare, experiența românească în acest domeniu reiese în principal din implementarea instrumentului de pre-aderare SAPARD.

Obiectivul acestei secțiuni constă în realizarea unui inventar al experiențelor și lecțiilor învățate în urma aplicării efective a Programului SAPARD, în perioada 2002-2007, precum și a altor programe și proiecte relevante, îndeosebi proiectele PHARE axate pe aspecte legate de sectorul dezvoltării rurale. Lecțiile învățate sunt utilizate în pregătirea Programului Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013.

PHARE

Din 2000 până în prezent, au fost puse în aplicare sau începute în cadrul programelor PHARE peste 75 de proiecte, axate pe aspecte legate de agricultură sau dezvoltare rurală. Suma totalizată de aceste proiecte depășește 60 milioane Euro. Proiectele constau în principal în programe de twinning, de asistență tehnică și de întărire a capacităților instituționale, prin prisma Pilonilor 1 și 2 din cadrul PAC.

Având în vedere faptul că Programele PHARE nu sunt comparabile cu majoritatea măsurilor prevăzute în cadrul PNDR, scopul lor fiind în principal cel de dezvoltare a capacității instituționale, MADR și-a concentrat eforturile pentru a face un inventar al experienței dobândite în urma desfășurării programului SAPARD deoarece, pentru multe măsuri, PNDR constituie o prelungire a acestuia. Cu toate acestea, prin experiența acumulată în programele PHARE s-a contribuit semnificativ la dezvoltarea capacităților și competențelor personalului de la toate nivelurile responsabile cu pregătirea și aplicarea PAC și programarea PNDR pentru 2007-2013 precum și la dobândirea unor experiențe valoroase în privința pregătirii și implementării proiectelor de training, pregătire profesională și asistență tehnică.

În pregătirea și derularea proiectelor PHARE, implementate sau în curs de implementare în România, autoritățile implicate au întâmpinat probleme legate în special de:

• Criterii de selecție ambigue sau restrictive:

- utilizarea unor expresii precum "relevant", "comparabil", "bune abilități de comunicare", termenul de "sarcină" în loc de "proiect", formulări care ridică dificultăți ulterior în evaluarea proiectelor,

- criterii de selecție prea specifice, care corespund perfect domeniului de aplicare al proiectului, și care pot limita numărul de oferte ce pot fi incluse în lista scurtă, ceea ce diminuează competiția,

• Cerințe excesive pentru experții cheie:

- solicitări precum experiență în privința noii legislații românești, având în vedere faptul că nu se poate dobândi experiență într-un domeniu nou, sau dublarea unui criteriu, de exemplu experiența exprimată atât în ani cât și ca număr de proiecte,

• Abordarea pe bază de onorarii sau pe preț global:

- Neclarități privind specificul contractelor ce pot fi încheiate în baza onorariilor și al celor ce implică un preț global. Astfel, proiectele ce se finalizează printr-un studiu implică un preț global, în timp ce proiectele de asistență tehnică, de obicei, au la bază onorarii,

• Cheltuieli incidentale:

- au existat situații în care Termenii de Referință au indicat valoarea bugetului incidental și domeniile acoperite de acesta. Cu toate acestea nu a fost prezentă și o estimare a beneficiarului privind maniera de stabilire a acestei valori. Această estimare este importantă pentru Autoritatea Contractantă pentru a putea determina dacă suma este rezonabilă sau nu,

• Conflicte de interese:

- conflictele de interese potențiale trebuie tratate fiecare caz în parte. Este necesară declarația ofertanților că nu au legături cu echipa implicată în proiect și că nu au fost implicați în elaborarea Termenilor de Referință,

• Diferențe în urma realocărilor dintre liniile bugetare.

În domeniul pregătirii profesionale principale probleme rezultate în urma implementării proiectelor PHARE au vizat calitatea instruirii oferite, determinată de deficiențe în modul de selectare a ofertelor și criteriile de selecție folosite, permisivitatea calendarului de desfășurare precum și tematica de training care nu întotdeauna a prezentat o relevanță ridicată, în măsura în care în cadrul unor sesiuni de instruire subiectele erau cunoscute, parțial sau total, de participanți, selectarea inadecvată a participanților.

Pentru proiectele de asistență tehnică principalele probleme au vizat perioadele foarte lungi de pregătire a dosarelor și instrumentare a licitațiilor precum și elaborarea unor termeni de referință neclari, care au facilitat furnizarea de către contractori a unor servicii neconforme.

Pe baza acestor lecții învățate din implementarea proiectelor PHARE în România, în implementarea măsurilor 111, 143 și a Operațiunilor de Asistență Tehnică, AM va avea în vedere experiența dobândită pentru elaborarea termenilor de referință, a bugetelor pentru proiecte, planificarea activităților, selectarea contractorilor și managementul contractelor.

Programul SAPARD 2000-2007

Obiectivele Programului SAPARD sunt precizate în Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1268/1999. La baza implementării Programului SAPARD în România se află Planul Național pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (PNADR), aprobat prin Decizia Comisiei nr. 3742 din 12 decembrie 2000.

Programul include 11 măsuri, având o alocare totală 2000-2006 de 1.522 milioane Euro (cheltuieli publice), din care Măsura 2.1 referitoare la dezvoltarea și îmbunătățirea infrastructurii rurale fiind programată să absoarbă cea mai mare pondere a fondurilor aproximativ 33,85%, Măsura 1.1 referitoare la procesarea și comercializarea produselor agricole și piscicole, este pe locul doi în ordinea alocărilor, cu 21,37%, în timp ce Măsura 3.1 referitoare la investiții în exploatațiile agricole, este cea de-a treia ca mărime în planul financiar, beneficiind de 17,14% din fonduri.

Implementarea acestor măsuri din PNADR a debutat la data de 31 iulie 2002, în urma adoptării de către Comisia Europeană a Deciziei nr. 638/2002, prin care a conferit autorităților de resort din România, managementul asistenței SAPARD pentru primele trei măsuri, respectiv, Măsura 1.1 "Îmbunătățirea prelucrării și marketingului produselor agricole și piscicole"; Măsura 2.1 "Dezvoltarea și îmbunătățirea infrastructurii rurale" și Măsura 4.2 "Asistență tehnică".

La data de 5 decembrie 2003, Comisia Europeană a emis Decizia (CE) nr. 846/2003 de conferire a managementului asistenței financiare SAPARD pentru încă trei măsuri și anume: Măsura 3.1 "Investiții în exploatațiile agricole"; Măsura 3.4 "Dezvoltarea și diversificarea activităților economice pentru generarea de activități multiple și venituri alternative" și Măsura 4.1 "Îmbunătățirea pregătirii profesionale".

Prin Decizia (CE) nr. 298 din data de 20 aprilie 2006 au fost acreditate ultimele patru măsuri din PNADR, respectiv 1.2 "Îmbunătățirea structurilor în vederea realizării controlului de calitate veterinar și fitosanitar, pentru calitatea produselor alimentare și pentru protecția consumatorilor", 3.2 "Constituirea grupurilor de producători", 3.3 "Metode agricole de producție destinate să protejeze mediul și să mențină peisajul rural" și 3.5 "Silvicultură". În ceea ce privește Măsura 2.2 "Managementul resurselor de apă" s-a decis renunțarea la aceasta iar alocările corespunzătoare au fost transferate Măsurii 2.1.

Programul SAPARD a fost amendat de mai multe ori pe parcursul aplicării sale, pentru a putea fi adaptat problemelor și aspectelor specifice care au fost identificate în etapa de implementare, precum și cerințelor Comisiei în privința respectării normelor de mediu, igienă și bunăstare a animalelor. Toate modificările au fost aprobate de Comitetul de Monitorizare și sunt prezentate în rapoartele anuale ale Programului SAPARD pentru anii 2003, 2004, 2005 și 2006.

Principalele modificări ale programului au avut în vedere:

• Includerea în categoria beneficiarilor, a societăților comerciale cu capital privat egal sau mai mare de 75%, făcând posibilă, astfel, și participarea firmelor cu capital mixt, public și privat la implementarea proiectelor SAPARD;
• În cadrul Măsurii 1.1 "Îmbunătățirea prelucrării și marketingului produselor agricole și piscicole", a fost mărită valoarea totală eligibilă a investiției de la 2 la 4 milioane Euro, precum și ajutorul financiar public pentru proiectele de investiții pentru sectoarele cereale și semințe oleaginoase, de la 30% la 50%, pentru investițiile care au ca obiectiv protecția mediului;
• Pentru Măsura 2.1, s-a efectuat o ajustare a fișei tehnice referitoare la contractele acordate proiectelor aflate în desfășurare în localitățile care au dobândit statutul de oraș după încheierea contractului de finanțare și a fost introdusă o submăsură nouă "Infrastructură pentru prevenirea și protecția împotriva inundațiilor", pentru un număr de 24 de proiecte de îmbunătățiri funciare.
• Pentru Măsura 3.1 a fost decisă majorarea valorii totale eligibile a proiectelor pentru fermele de creștere a animalelor și păsărilor la 2.000.000 Euro, în următoarele condiții:

- pentru fermele care beneficiază de proiecte cu valoare mai mică sau egală cu 500.000 Euro, investiția realizată cu fonduri SAPARD trebuie să fie în acord cu legislația sanitar-veterinară, fitosanitară, de igienă și de bunăstare a animalelor și de mediu a UE, iar ferma în totalitate, cu standardele naționale;

- pentru fermele care beneficiază de proiecte cu o valoare mai mare de 500.000 Euro, întreaga fermă trebuie să fie în acord cu legislația sanitar-veterinară, fitosanitară, de igienă și de bunăstare a animalelor și de mediu a UE;

• Dimensiunea limită a exploatațiilor din cadrul Măsurii 3.1 a fost eliminată, pragul inferior fiind redus de la 10.000 la 5.000 Euro, iar lista investițiilor eligibile a fost extinsă. De asemenea, cerințele referitoare la documentația justificativă pentru proiecte au fost diminuate, condiția inițială a prezentării unui plan de afaceri fiind înlocuită de prezentarea unei analize economico-financiare mai simple.
• Pentru Măsura 3.4, lista beneficiarilor eligibili a fost extinsă, fiind introdusă o nouă sub-măsură, respectiv "Procesarea, la nivelul fermei, a produselor tradiționale atestate și/sau ecologice certificate", cu condiția ca minim 50% din materiile prime utilizate să provină din producția proprie a beneficiarului.

Toate modificările au facilitat procesul de aplicare a măsurilor și au contribuit la focalizarea investițiilor pe aspecte cheie, cum ar fi problemele legate de acquis fiind aprobate pe baza cererilor și observațiilor exprimate de actorii implicați.

Evaluările Programului SAPARD

Programul SAPARD a fost subiectul a două evaluări. Prima Evaluare Intermediară a fost începută în anul 2002 și finalizată în 2003. Această evaluare a fost realizată când doar câteva măsuri fuseseră acreditate și implementate pentru o perioadă scurtă de timp: "Investiții în prelucrare și marketing" și "Infrastructura rurală". Rezultatele evaluării au fost limitate în aceste condiții, având o relevanță scăzută pentru scopul prezentului document, și deci nu fac obiectul unei analize în contextul actual.

Actualizarea evaluării intermediare

Pentru completarea evaluării intermediare a fost realizată o actualizare a acesteia în perioada octombrie 2005 - martie 2006, acoperind o mare parte din perioada de implementare. Concluziile acestei evaluări sunt prezentate pe scurt în cele ce urmează.

Implementarea Programului a demonstrat efecte considerabile asupra indicatorilor relevanți utilizați pentru a măsura rezultatele și impactul. Aceste efecte includ contribuții importante la creșterea economică a beneficiarilor sprijiniți financiar, în special în sectorul agricol și de prelucrare a alimentelor, cu mult peste rata de creștere economică medie din România, crearea de numeroase locuri de muncă în producția primară și în sectorul prelucrării, și o competitivitate și productivitate îmbunătățită realizată în conformitate cu standardele UE privind calitatea și siguranța produselor, mediul înconjurător, condițiile de lucru și bunăstarea animalelor.

Programul a contribuit în mod semnificativ la îmbunătățirea nivelului de trai din zona rurală prin investiții în infrastructura rurală și prin crearea de noi posibilități de obținere de venituri alternative. Programul a făcut ca spațiul rural să fie un loc cu condiții mult mai bune de trai comparativ cu situația în care nu ar fi existat sprijinul financiar al Programului.

Administrarea programului este realizată cu o eficacitate sporită a costurilor și cu un grad înalt de satisfacție a utilizatorilor finali. Însă, interviurile și studiile de caz realizate cu actorii implicați au evidențiat diferențe în consilierea și instrucțiunile oferite beneficiarilor de către personalul Birourilor Regionale de Implementare a Programului SAPARD. Aceste diferențe au fost cauzate de fluctuațiile de personal în perioada 2005-2006 îngreunând eforturile Agenției SAPARD de a asigura calitatea training-ului și competențelor dobândite ale noilor angajați.

Cu toate acestea, Programul a contribuit la dezvoltarea competențelor și calificărilor relevante pentru administrarea programelor UE în cadrul Agenției SAPARD (central, regional și județean) și a MADR, și a contribuit de asemenea la dezvoltarea competențelor actorilor implicați și beneficiarilor în general, asigurând o dezvoltare viitoare promițătoare a sectorului.

O concluzie care se detașează este, de asemenea, că absorbția fondurilor a fost relativ limitată până la sfârșitul anului 2005, cu excepția Măsurii 2.1 "Dezvoltarea și îmbunătățirea infrastructurii rurale". Cauzele primare ale absorbției relativ scăzute a fondurilor sunt reprezentate de acreditarea cu întârziere a măsurilor importante, cum ar fi Măsura 3.1 "Investiții în exploatațiile agricole", Măsura 3.4 "Dezvoltarea și diversificarea activităților economice care generează activități multiple și venituri alternative", Măsura 3.5 "Silvicultură", precum și de rezerva băncilor și a potențialilor solicitanți în ceea ce privește asumarea riscului. Au fost necesare măsuri pentru reducerea riscurilor, fără a compromite adiționalitatea investițiilor.

În conformitate cu informațiile din PNADR, au fost anticipate mai mult de 20.000 de proiecte în perioada programului. Concluzia evaluării a fost că obiectivele cuantificate au fost peste nivelul a ceea ce se putea aștepta din punct de vedere realist. Eficacitatea scăzută la sfârșitul anului 2005 prin urmare nu s-a datorat doar absorbției financiare scăzute, ci și obiectivelor foarte înalte stabilite în cadrul PNADR. Experiența indică faptul că sunt necesare legături adecvate între necesități, capacitatea de absorbție, obiectivele cuantificate, costurile unitare de investiții ale proiectelor și alocări pentru perioada de programare 2007-2013.

Raportată la obiectivele stabilite, eficacitatea financiară și tehnică scăzută a fost sub nivelul așteptărilor, deși programul a avut rezultate bune și un impact pozitiv al activităților implementate.

Programul este deosebit de relevant și coerent cu alte intervenții naționale și ale UE, conducând la crearea multor locuri de muncă, creșterea competitivității, rate de creștere ale veniturilor și ale cifrei anuale de afaceri care depășesc rata generală de creștere din cadrul economiei naționale precum și mai multe efecte pozitive privind standardele UE (calitatea alimentelor, igiena, bunăstarea animalelor) și protecția mediului înconjurător.

În mod specific, Măsura 3.1 și Măsura 3.4 vizează locuitorii rurali, iar Măsurile 1.1 și 2.1 sunt considerate a avea un efect pozitiv privind stabilizarea populației rurale datorită facilităților de infrastructură îmbunătățite, ca și oportunitatea sporită de menținere a locurilor de muncă și crearea de noi locuri de muncă. Mai mult de 19.000 locuri de muncă au fost create în total ca efect al programului până la finalizarea evaluărilor, din care 8.000 sunt locuri de muncă pentru femei. Extrapolând aceste cifre la nivelul programului, se observă că aproximativ 45.000 locuri de muncă sunt generate în cadrul programului, din care 17.000 pentru femei.

‣ Măsura 1.1 "Îmbunătățirea prelucrării și marketingului produselor agricole și piscicole"

Marea majoritate a investițiilor din cadrul măsurii se referă la crearea de noi capacități și îmbunătățirea și raționalizarea activității de procesare, având în vedere că 90% din alocări se leagă de aceste obiective.

Conform celor spuse de beneficiari și de actorii implicați, două criterii de eligibilitate au contribuit la eficiența inițial scăzută: desfășurarea numai a unui singur proiect o dată și a nu mai mult de două proiecte pe tot parcursul programului - aceste aspecte au fost criticate ca factori limitativi ai capacității proiectelor de a absorbi fondurile. De asemenea, a fost criticat criteriul introdus în septembrie 2004, referitor la faptul că respectarea deplină a normelor UE trebuie atinsă într-o singură fază de realizare a unui proiect. Pe de altă parte, a fost apreciată creșterea pragului investițiilor eligibile (dimensiunea proiectului).

Lipsa accesului la surse de cofinanțare a sprijinului public a fost și ea menționată ca fiind un motiv al slabei eficiențe. Dependența de sprijinul public pentru realizarea investițiilor constituie un efect zero scăzut (în medie, 21,8%, echivalentul a 29 milioane Euro, în total), ceea ce indică faptul că o pondere suficient de scăzută a investițiilor ar fi putut fi acoperită și fără sprijinul programului. Nivelul efectului zero este egal cu cel din alte țări precum Republica Cehă și Slovacia.

Evaluatorii au evidențiat că beneficiarii își procură 63% din fondurile de cofinanțare prin credite bancare, economiile private reprezentând, în medie, 36%. În același timp, însă, se constată și faptul că, de regulă, investitorii care pot cofinanța o investiție prin propriile mijloace financiare fac acest lucru în proporție de 100%. Celelalte tipuri de surse sunt rare și reprezintă doar 1% - circa 1,5 milioane Euro, din care doar câteva sute de mii provin de la investitori străini.

Efectele (realizare, rezultat și impact) proiectelor desfășurate efectiv în cadrul măsurii sunt pozitive. 87% din deținătorii de proiecte consideră că nivelul lor de competitivitate a crescut "într-o mare măsură", datorită investiției realizate, declarând totodată că au constatat o creștere procentuală a cifrei de afaceri medii în perioada 2000-2004. În 2003 și 2004, se pot observa rate de creștere pozitive, în termeni reali, în rândul beneficiarilor. Astfel, în 2003, rata de creștere reală a fost de 8%, față de 5% a ratei de creștere a economiei românești în general.

Cifrele indică faptul că beneficiarii Măsurii 1.1 au înregistrat o creștere a cifrei de afaceri cu mult peste media economiei, reflectând o creștere globală a productivității.

Se poate argumenta faptul că beneficiarii care au înregistrat rate de creștere foarte mari ar fi putut face acest lucru și fără sprijinul Programului SAPARD. Din acest motiv, evaluatorii au analizat relația dintre beneficiarii cu rate de creștere reale foarte mari și beneficiarii care au depins de sprijinul Programului SAPARD, pornind de la presupunerea că ratele de creștere ridicate ar fi corelate cu o dependență scăzută de Programul SAPARD (efect zero ridicat). Cifrele nu arată cu claritate existența acestei corelații, conducând la concluzia că ratele de creștere ridicate au fost atinse de beneficiari cu dependență scăzută de Programul SAPARD în aceeași măsură ca beneficiarii cu un grad de dependență mai ridicat față de acest sprijin.

Pe lângă creșterea competitivității, evaluatorii au remarcat și multe alte efecte semnificative apărute în urma investițiilor relevante pentru proiect, program și sector, cum ar fi ameliorarea calității produselor, a condițiilor de muncă și a protecției mediului. Un efect important al programului este cel al creării locurilor de muncă. În total, se estimează că au fost fie menținute în continuare, fie generate un număr de 13.000-22.500 locuri de muncă în cadrul Măsurii 1.1, datorită sprijinului primit, din care circa 6.000-10.000 pentru femei.

‣ Măsura 2.1 "Dezvoltarea și îmbunătățirea infrastructurii rurale"

Pentru a satisface cererile acestei măsuri au fost alocate fonduri suplimentare. Se poate trage concluzia că numărul de solicitări, care a depășit de trei ori nivelul alocărilor, confirmă nevoia de investiții în infrastructura rurală din România și subliniază relevanța acestei măsuri. Coerența cu alte măsuri și politici este și ea satisfăcătoare, având în vedere că măsura contribuie la asigurarea infrastructurii necesare atât populației rurale, cât și exploatațiilor agricole și societăților care activează în spațiul rural.

Din punctul de vedere al criteriilor de eligibilitate și selecție, structura măsurii este considerată satisfăcătoare de către beneficiari și actori, conducând la o eficiență financiară și tehnică ridicată. Efectul zero pentru Măsura 2.1 este calculat la 4,4% - 21 milioane Euro, fiind comparabil cu nivelul din Slovacia și situându-se la un nivel foarte scăzut față de Republica Cehă și Slovenia.

Evaluatorii evidențiază că în zona rurală există o dependență puternică față de sprijinul pentru investițiile de infrastructură. Sprijinul acordat prin program aduce un aport important și completează investițiile de pe plan local. Pagubele cauzate de inundațiile din 2005 dovedesc într-o oarecare măsură nevoia unei întrețineri adecvate a investițiilor făcute, precum și consecințele care pot apărea în lipsa resurselor necesare.

Măsura 2.1 a contribuit la creșterea competitivității zonelor rurale, lucru care nu s-ar fi întâmplat fără sprijinul SAPARD. Un procent de 87% din beneficiari au afirmat că nivelul calității vieții populației rurale s-a îmbunătățit mult datorită sprijinului. Un rezultat mai puțin pregnant - însă tot atât de pozitiv - a fost identificat și la nivelul capacității zonelor rurale de a-și păstra populația pe plan local. Investițiile sunt benefice și sunt utilizate de o pondere mare a populației din zonele în care s-au realizat proiecte.

În plus, se estimează că au fost fie păstrate fie create un număr de 2.400-15.000 locuri de muncă, din care 800-3.450 pentru femei. Drept urmare, investițiile pentru menținerea și dezvoltarea infrastructurii rurale și a facilităților aferente, vor asigura faptul că populația rurală va fi mai puțin tentată să migreze, așa cum ar proceda în lipsa sprijinului.

‣ Măsura 4.2 "Asistență Tehnică "

Concluzia trasă în urma eforturilor depuse în cadrul Măsurii 4.2 este că inițiativele întreprinse au fost rezonabile, atât din punctul de vedere al cerințelor Autorității de Management, cât și al nevoilor curente de facilitare a implementării programului. Evaluatorii consideră însă că inițiativele au fost luate prea târziu și la o scară prea mică pentru a influența pe deplin desfășurarea programului. Ultima mare inițiativă cu caracter informativ, de 600.000 Euro, a fost o investiție la scară mare, apărută însă prea târziu pentru a mai avea un impact semnificativ asupra absorbției fondurilor până la momentul finalizării evaluării. Acest efort s-a materializat în perioada 2006-2007 a implementării Programului SAPARD.

‣ Măsura 3.1 "Investiții în exploatații agricole"

Măsura axată pe dezvoltarea și modernizarea exploatațiilor agricole reprezintă piatra de temelie a programului, atât din punct de vedere strategic, cât și economic. Importanța modernizării producției agricole din România este evidentă, având în vedere fragmentarea excesivă a terenurilor și structura proprietății din acest sector, precum și nivelul tehnologic relativ redus. Dezvoltarea agriculturii și a zonelor rurale din România depinde de diversele tipuri de sprijin disponibile, iar importanța Programului SAPARD în acest sens, este evidentă.

Structura măsurii, din perspectiva criteriilor de eligibilitate și selecție, este considerată, în general, satisfăcătoare. Cu toate acestea, beneficiarii au exprimat păreri critice față de diversele criterii care le limitează posibilitatea de a profita de sprijinul oferit de program, îndeosebi față de restricționarea anumitor tipuri de investiții, precum și de prioritizarea (prin criteriile de selecție) a investițiilor în limitele de 50.000-200.000 Euro. Cu cât accesul la sprijin este mai deschis și mai puțin îngrădit, cu atât mai pozitivă este opinia beneficiarilor.

Slaba eficiență financiară și tehnică inițială poate fi pusă, într-o anumită măsură, pe seama restricțiilor impuse asupra tipurilor de investiții, precum și a altor criterii, care limitează gama de opțiuni pentru potențialii beneficiari, însă acest lucru nu constituie principalul motiv. Dimpotrivă, aspectul cel mai des menționat ca fiind problema cheie este lipsa accesului la capitalul de cofinanțare. Evaluatorii au calculat nivelul efectului zero la 14 milioane Euro, care reprezintă 13,6% din totalul investițiilor. Cifra se situează la același nivel cu cele din alte țări. Acest lucru confirmă faptul că sprijinul acordat prin intermediul programului este foarte important pentru investițiile realizate de exploatațiile agricole și subliniază problematica legată de accesul la capital al potențialilor beneficiari.

Pe de altă parte, evaluatorii au putut constata că elementul de cofinanțare privată a investițiilor este compus diferit față de Măsura 1.1. Aici, economiile private reprezintă 43,6% (21,6 milioane Euro), băncile, 47,4% (23,5 milioane Euro) și alte surse, 9% (1,3 milioane Euro), din care investitorii străini reprezintă circa 0,5 milioane Euro. Aceasta înseamnă că beneficiarii Măsurii 3.1 își cofinanțează investițiile din fonduri proprii mai mult decât beneficiarii Măsurii 1.1. Acest lucru poate fi determinat de faptul că beneficiarii nu au dorit să riște să se implice într-o relație cu băncile, așa cum se și afirmă în numeroase interviuri din studiile de caz realizate, sau este vorba de faptul că băncile nu sunt dispuse să cofinanțeze investițiile. Rezultatele evaluării arată că 43% din beneficiari consideră că accesul la sursele naționale de finanțare s-a îmbunătățit mult datorită Programului SAPARD, în timp ce numai 15% declară că nu au constatat astfel de îmbunătățiri, sau foarte puține.

Pe lângă efectele asupra cifrei de afaceri și a veniturilor, se observă multe alte efecte pozitive asupra calității produselor, protecției mediului și condițiilor de muncă. În ceea ce privește crearea de locuri de muncă, rezultatele evaluatorilor indică faptul ca proiectele au contribuit la menținerea sau crearea a 2.500-6.000 locuri de muncă.

‣ Măsura 3.4 "Dezvoltarea și diversificarea activităților economice care generează activități multiple și venituri alternative"

Măsura referitoare la dezvoltarea și diversificarea activităților economice din zonele rurale reprezintă 13% din totalul prevăzut în planul financiar. Este evidentă nevoia de diversificare a activităților economice din zonele rurale, care să ducă la apariția unor noi locuri de muncă și să creeze posibilități de venituri în aceste zone, în paralel cu modernizarea sectorului agricol. Deși s-au putut observa efecte considerabile din punct de vedere al creării locurilor de muncă și în alte măsuri, se așteaptă o accentuare a acestei nevoi de-a lungul anilor, pe măsură ce eforturile de modernizare și de dezvoltare structurală din sectorul primar vor lua avânt.

Efectul zero a fost calculat la 19,4%, și anume 9 milioane Euro, nivel similar altor țări unde evaluatorii dispun de date comparabile. Economiile private reprezintă 54,3% din fondurile de cofinanțare privată, numai 28,5% provenind de la bănci. Un procent de 17,2% este finanțat din alte surse, cum ar fi alți membri ai familiei și alți investitori privați. În ceea ce privește accesul la alte surse de finanțare națională, evaluatorii constată că un sfert din beneficiari (25%) consideră ca Programul SAPARD a îmbunătățit într-o mare măsură accesul la alte surse de finanțare națională. Pe de altă parte, 27% din beneficiari nu au constatat nici o îmbunătățire - sau doar una limitată - a accesului la fondurile naționale. Evaluatorii au putut observa o slabă absorbție inițială a fondurilor în cadrul acestei măsuri deoarece băncile au jucat un rol relativ scăzut în cofinanțarea proiectelor. Fondurile proprii și cele provenite de la familie/prieteni constituie mult mai frecvent sursa de contribuții la cofinanțarea privată, față de alte măsuri.

Efectele proiectelor sunt, în general, pozitive. Ponderea celor care nu au venituri din activități neagricole din totalul deținătorilor de proiecte a scăzut de la 46,9% în 2003 la 35,5% în 2006, și se estimează că în 2007 aceasta va scădea la 26,2%. Date fiind aceste constatări, evaluatorii consideră că investițiile contribuie mult la diversificarea activităților economice. De asemenea, aceștia constată că nivelul de trai mai ridicat constituie și el un efect important în rândul populației rurale, efectele asupra economiei locale fiind mai puține.

Pe de altă parte, în medie, aproape trei sferturi din investiții (72,6% reprezentând 33 milioane Euro) sunt folosite pentru produse și servicii produse în România. Aceasta este o pondere ridicată, dată fiind natura investițiilor (cazare, modernizare moteluri etc.) contribuind la crearea unui efect pozitiv de multiplicare la nivelul economiei naționale.

Efectele generatoare de locuri de muncă se situează la un nivel acceptabil, însă mai degrabă modest față de alte măsuri. Au fost create între 900 și 2.200 locuri de muncă în urma desfășurării proiectelor, dintre care 500-1.100 sunt ocupate de femei.

‣ Măsura 4.1 "Îmbunătățirea pregătirii profesionale"

Evaluatorii au observat o eficiență financiară foarte scăzută, determinată de un început întârziat și o activare lentă a proiectelor după acreditare, deși rezultatele așteptate privind cursurile de formare și impactul acestor activități sunt pozitive, sperându-se ca în urma acestora locuitorii rurali să dobândească cunoștințe actuale și complete. Creșterea competenței și a nivelului de calificare va contribui la atingerea obiectivelor globale ale programului, din perspectiva angajării, veniturilor și creșterii economice în zonele rurale. De asemenea, trebuie menționat faptul că acreditarea cu întârziere și lansarea tardivă a măsurii au condus la diminuarea efectelor acesteia, față de ceea ce ar fi putut fi realizat în caz contrar. Trebuie adăugat și faptul că impactul măsurii se va materializa în noua perioadă de programare, unde cunoștințele dobândite pot juca un rol important în utilizarea noului program.

Implementarea Programului SAPARD după finalizarea Actualizării Evaluării Intermediare

În anul 2006, după finalizarea Actualizării Evaluării Intermediare, au fost acreditate și lansate noi măsuri. Aceste măsuri au fost: Măsura 1.2 "Îmbunătățirea structurilor în vederea realizării controlului de calitate, veterinar și fitosanitar, pentru calitatea produselor alimentare și pentru protecția consumatorilor", Măsura 3.2 "Constituirea grupurilor de producători", Măsura 3.3 "Metode agricole de producție proiectate să protejeze mediul și să mențină peisajul rural" și Măsura 3.5 "Silvicultură".

Experiențele acestor măsuri sunt încă puține și nu a fost realizată o evaluare formală cu privire la rezultate și impactul fiecărei măsuri.

Măsura 3.2 "Constituirea grupurilor de producători"

Măsura a fost aplicată începând din luna mai 2006, iar la data de 31 iulie 2007, numai patru solicitări fuseseră aprobate. Slaba absorbție a fost cauzată de mai mulți factori:

- Necunoașterea, în rândul potențialilor beneficiari și a consultanților, a conținutului și conceptului de grup de producători, inclusiv o percepție negativă asupra caracterului activității de comercializare în comun, în lumina experienței comuniste;

- Modificări ale cadrului administrativ: recunoașterea grupurilor de producători, în baza unui Ordin al Ministrului, a fost realizată conform Ordonanței Guvernului nr. 37/2005 și Legii nr. 338/2005. În august 2007, a fost emis Ordinul Ministrului nr. 684/2007 care solicită producătorilor din domeniul fructelor și legumelor să fie organizați în organizații de producători (în conformitate cu Regulamentele (CE) nr. 2200/1996 și (CE) nr. 1432/1996) fiind astfel necesar ca producători din acest domeniu să se reorganizeze conform noilor prevederi legale;

- Legătura dintre primele acordate și producție a determinat beneficiarii potențiali să acumuleze producție înainte să solicite sprijin în cadrul măsurii, ceea ce le-a întârziat participarea.

Măsura 3.3 "Metode agricole de producție destinate să protejeze mediul și să mențină peisajul rural"

Această măsură a fost creată ca acțiune-pilot, conform liniilor directoare ale Comunității Europene și deci include obiectivul general de "dezvoltare a experienței, abilității și capacităților de aplicare a măsurilor de agro-mediu, atât la nivel administrativ, cât și la nivel de fermă".

Totuși, în procesul de aplicare a măsurii au fost întâmpinate dificultăți considerabile, ceea ce a limitat atât absorbția, cât și ocazia personalului administrativ și a fermierilor de a crea capacități prin procesul planificat de "învățare prin practică". Printre cele mai mari probleme care au împiedicat o mai mare absorbție a fondurilor au fost:

• Slaba activitate de diseminare și promovare - măsura a fost acreditată foarte târziu, iar acest lucru a limitat eforturile birourilor Agenției Naționale de Consultanță Agricolă locale și a direcțiilor agricole județene de a promova integral și eficient măsurile aflate la dispoziția fermierilor în zonele-pilot desemnate;
• Complexitatea procesului de solicitare a sprijinului - deși formularul de cerere a fost relativ simplu, numărul de documente justificative a reprezentat un impediment, limitând participarea. Unul dintre documentele cele mai problematice a fost titlul de proprietate a terenurilor;
• Sprijinul limitat acordat agricultorilor în timpul procesului de depunere a solicitărilor - absorbția financiară a măsurilor-pilot de agro-mediu disponibile s-a limitat la câteva zone specificate, din care doar o anumită regiune, care a făcut obiectul eforturilor de animare și sprijin din partea unui ONG local, a depus cereri pentru sub-măsura de protecție a solului. Deși acest aspect a evidențiat problematica sprijinului insuficient pentru agricultorii din alte regiuni-pilot, el a ilustrat totodată eficacitatea pe care o poate avea un astfel de sprijin, bine țintit, într-o perioadă critică a procesului de depunere a propunerilor de proiect, inclusiv alegerea potrivită a măsurilor, colectarea documentelor justificative și completarea formularelor electronice.

Măsura 3.5 "Silvicultură"

Măsurile referitoare la silvicultură au fost aplicate din luna mai 2006, iar numărul de solicitări, din cadrul primei sesiuni de proiecte, a depășit resursele disponibile, lucru care a indicat că beneficiarii erau pregătiți pentru aplicarea acestei măsuri, după o lungă perioadă de așteptare.

S-au putut observa variații mari între diversele sub-măsuri, constatându-se o lipsă de concordanță între cereri și alocări pe sub-măsuri. Cea mai mare parte a cererilor au fost depuse pentru crearea de drumuri forestiere, unde comunele au făcut uz de experiența dobândită prin Măsura 2.1 referitoare la infrastructură. Dificultățile întâmpinate au vizat asigurarea cofinanțării, în special pentru investițiile legate de drumurile forestiere, unde accesul public este obligatoriu.

La nivelul beneficiarilor, au fost întâmpinate unele probleme, din cauza schimbărilor intervenite în cadrul structurilor administrative din sectorul forestier, ca de exemplu transferul terenurilor aflate în proprietate de stat către proprietatea privată și a municipalităților.

Măsura a prevăzut ca beneficiari doar proprietarii de păduri, în timp ce în România pădurile sunt de obicei administrate de structuri administrative specifice (ocoale silvice publice sau private). Proprietarii nu sunt foarte implicați în activitățile zilnice de management al pădurilor și au manifestat un interes scăzut pentru această măsură iar administratorii nu puteau aplica. Astfel nu s-a înregistrat nicio aplicație pe sub-măsura de management forestier.

În privința problemelor cu caracter general care au afectat implementarea Programului SAPARD trebuie menționat că acestea au fost mult mai accentuate în prima parte a perioadei de programare când, atât capacitatea administrativă și lipsa de experiență a autorităților române implicate în derularea programului, cât și conjunctura economică și lipsa unei politici coerente orientate spre încurajarea potențialilor beneficiari au reprezentat un impediment pentru derularea corespunzătoare a Programului. Aceste probleme au fost însă rezolvate pe parcurs.

Dificultățile majore întâmpinate au constat în principal în:

‣ Lipsa de experiență a autorităților române în implementarea unor programe de dezvoltare rurală;

‣ Concentrarea cvasitotală, în prima parte a perioadei, a activităților la nivel central și crearea cu întârziere a cadrului instituțional adecvat în vederea asigurării eficacității activităților desfășurate;

‣ Procedurile rigide de implementare, volumul extrem de mare de documente justificative solicitate aplicanților, precum și insuficienta consiliere a acestora de către organismele abilitate care au condus la o îngreunare a procesului de depunere a aplicațiilor;

‣ Termenele procedurale foarte lungi de evaluare și selectare a dosarelor, respectiv de autorizare a plăților;

‣ Nivelul redus de informare a populației determinat de insuficienta popularizare a conținutului Programului;

‣ Accesul dificil la serviciile de consultanță pentru pregătirea și implementarea proiectelor, costul ridicat al acestora și nu de puține ori calitatea slabă a serviciilor, coroborat cu nivelul de funcționalitate redus al Agenției Naționale de Consultanță Agricolă;

‣ Costul mare al creditelor bancare de cofinanțare în contextul general al unor rate medii de rentabilitate modeste pentru activitățile cu specific agricol sau conexe, precum și lipsa cvasigeneralizată a garanțiilor pentru accesarea acestor credite, în special la nivelul întreprinderilor mici și mijlocii și a micilor fermieri;

‣ Lipsa de strategii viabile și de interes a băncilor comerciale și a altor categorii de instituții de credit în ceea ce privește finanțarea agriculturii și dezvoltării rurale;

‣ Existența datoriilor la bugetele de stat, la nivelul agenților economici, datorată blocajului financiar existent în economie care a împiedicat accesul la finanțările SAPARD;

‣ Dificultăți în dovedirea dreptului de proprietate sau de folosință asupra bunurilor imobile (terenuri, construcții care vor face obiectul modernizării) datorate nereglementării definitive a regimului juridic al proprietății și instabilității existente în acest domeniu care a generat numeroase litigii.

Trebuie precizat că toate aceste dificultăți au fost înlăturate în timp, autoritățile române găsind soluții pentru remedierea problemelor de ordin instituțional, astfel încât, coroborat cu un grad de interes în continuă creștere al potențialilor beneficiari ai programului, s-a ajuns la o deblocare a procesului de implementare, efectele pozitive accentuându-se în anii 2006 și 2007.

Astfel, analizând comparativ datele privind gradul de angajare și absorbție a fondurilor SAPARD la data realizării ultimei evaluări a programului și cele existente în luna septembrie 2007, se constată o creștere substanțială atât a sumelor contractate cât și a plăților efectuate, după cum se poate observa în următorul tabel.

Măsura Total alocări publice pe 2000-2006 (mil. Euro) Fonduri publice angajate (mil. Euro), Fonduri publice angajate, față de alocările publice efective % Plăți efectuate, față de alocările publice efective %
Decembrie 2005 Septembrie 2007 Decembrie 2005 Septembrie 2007 Decembrie 2005 Septembrie 2007 Decembrie 2005 Septembrie 2007
1.1 "Îmbunătățirea prelucrării și marketingului produselor agricole și piscicole" 325,2 379,5 144,61 374,8 44,47 98,8 18,72 64,67
1.2 "Îmbunătățirea structurilor pentru realizarea controlului de calitate, veterinar și fitosanitar pentru calitatea alimentelor și pentru protecția consumatorilor" 41,2 37,8 0,0 38,0 0,0 100,5 0,0 1,12
2.1 "Dezvoltarea și îmbunătățirea infrastructurii rurale" 515,2 678,2 477,07 670 92,61 98,8 65,91 64,04
2.2 "Managementul resurselor de apă" 20,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0
3.1 "Investiții în exploatațiile agricole 260,9 259,1 56,96 255,2 21,83 98,5 11,05 70,24
3.2 "Constituirea grupurilor de producători" 13,0 1,0 0,0 0,2 0,0 19,0 0,0 0,0
3.3 "Metode agricole de producție destinate să protejeze mediul și să mențină peisajul rural" 39,0 1,9 0,0 0,9 0,0 47,0 0,0 0,54
3.4 "Dezvoltarea și diversificarea activităților economice care generează activități multiple și venituri alternative" 150,3 84,2 27,73 78,2 18,45 92,9 3,4 49,20
3.5 "Silvicultură" 127,2 74,5 0,0 74,4 0,0 99,9 0,0 6,99
4.1 "Îmbunătățirea pregătirii profesionale" 21,0 3,9 4,94 3,7 23,47 94,8 7,0 30,38
4.2 "Asistență tehnică" 5,8 3,2(AT CE) 1,4 1,64 1,5 28,09 107,0 11,43 97,02
Total 1.522,0 1.521,4 712,95 1.496,8 46,84 98,4 29,02 59,90

Astfel, în perioada 2006 - 2007, cea mai importantă experiență a fost creșterea foarte mare a numărului de cereri de proiecte. Au fost identificate următoarele motive, structurate pe sectoare, ale acestei creșteri:

- Apropierea momentului aderării din 2007

În perioada 2005 și 2006 au fost disponibile numeroase informații în mass-media privind momentul aderării din 2007 și a fost necesar ca fermele și fabricile să se adapteze la condițiile necesare pentru satisfacerea standardelor UE. Autoritățile Sanitar-Veterinare precum și cele de Protecția Mediului au realizat progrese considerabile cu privire la armonizarea legislației românești cu legislația UE, iar mai multe unități din industria alimentară au fost sancționate pentru că nu respectă standardele, și au fost amenințate cu închiderea.

- Cofinanțarea privată

Băncile private au devenit din ce în ce mai preocupate de riscul de a-și pierde clienții și/sau de a nu fi capabile să recupereze creditele de producție în curs datorită riscului de închidere a activității. Programul Fermierul al MADR a încurajat băncile să își investească proprii bani în afacerile agricole. Anii 2004 și 2005 au fost foarte buni pentru agricultură, cifrele financiare ale fermelor erau promițătoare pentru bănci, iar atitudinea generală față de finanțarea afacerilor agricole s-a schimbat în mod semnificativ de la începutul anului 2006.

- Industria procesatoare

Pentru lapte, carne, pește și sectorul pescuitului, a existat o mare nevoie de adoptare a standardelor UE pentru continuarea activității. Noi fabrici au înlocuit pe piață fabricile vechi care nu au fost capabile să realizeze modernizarea necesară. Pentru sectoarele fructe, legume și cartofi a fost de asemenea nevoie să se adopte standardele. Sectorul a reprezentat de asemenea o nișă de piață, unde majoritatea produselor disponibile erau importate și foarte scumpe, iar puținele produse românești existente erau de calitate inferioară datorită capacităților învechite. În sectorul vinului, depunerea proiectelor a fost accelerată de adoptarea legislației și necesitatea de modernizare a vechilor capacități existente. Sectorul primar al textilelor în România nu funcționa bine datorită tehnologiilor învechite și problemelor generale de pe piața europeană datorate competitorilor non-europeni. Investițiile în sectorul cerealelor au fost animate prin creșterea ratei de finanțare de la 30% la 50% și prin respectarea standardelor. Pentru toate sub-măsurile, modificarea programului care a făcut să crească sprijinul total de la 2 la 4 milioane Euro a prezentat importanță.

- Exploatațiile agricole

Lipsa de informații privind programul în zona rurală a fost rezolvată prin campanii de informare intensive. 60% din proiectele depuse au fost în sectorul culturilor de câmp, în special mașini, și datorită bunelor rezultate în 2004 și 2005 au fost disponibile resursele pentru a face față provocărilor competitive de pe piață. Mulți beneficiari au fost încurajați de ceea ce se poate numi "experiența vecinilor" în obținerea de fonduri SAPARD. Sectoarele Horticultură, Viticultură, Pomi fructiferi și Sere au fost încurajate să se dezvolte de către piață, deoarece produsele disponibile pe piață erau în majoritate produse importate, foarte scumpe și cu gust diferit față de preferințele românilor. Sectorul lactatelor a fost animat de repartiția cotelor și de îndeplinirea standardelor. Pentru creșterea și îngrășarea taurinelor, creșterea ovinelor și caprinelor, îngrășarea tineretului ovin și alte ferme vegetale, animale și avicole numărul proiectelor a crescut doar într-un ritm scăzut. Sectorul creșterii păsărilor a fost influențat de gripa aviară, nevoia crescută de adaptare a standardelor și procedurile de management de calitate. Sectorul porcinelor a fost influențat de creșterea importurilor, prin urmare oportunitatea de afaceri locale, întrucât România este mare consumatoare de carne de porc iar vechile capacități au fost distruse după anul 1990. De asemenea, nevoia de adoptare a standardelor și a procedurilor de management de calitate datorată maladiilor la porcine a reprezentat un factor important.

- Diversificare

65% din proiecte, reprezintă investiții în turism rural și alte activități turistice. Interesul pentru acest tip de investiții a fost manifestat de la începutul implementării programului, iar tipul de proiecte este considerat relativ ușor de administrat de persoane care activează în alte tipuri de activități. Sprijinul a fost considerat foarte atrăgător. Sectorul creșterii albinelor a fost de asemenea relevant și a înregistrat progrese, deoarece s-a făcut multă publicitate cu privire la exemple de proiecte fezabile cum ar fi apicultura, artizanatul, acvacultura, creșterea broaștelor, a ciupercilor etc.

- Infrastructura rurală

Nevoia de infrastructură este mai mare decât capacitatea de finanțare. Realocarea fondurilor către această măsură a fost relevantă, după cum este, de asemenea, important ca investițiile private în zona rurală să beneficieze de infrastructură.

Concluzii privind lecțiile însușite

Experiențele din implementarea Programului SAPARD demonstrează necesitatea punerii la dispoziția beneficiarilor a unor facilități de cofinanțare și preluarea riscului prin intermediul operațiunilor de inginerie financiară, precum și eliminarea restricțiilor identificate drept cauze limitative pntru absorbția fondurilor. În acest scop, pentru noua perioadă de programare sunt aduse îmbunătățiri condițiilor de fianțare care urmăresc să răspundă mai bine necesităților potențialilor beneficiari. Astfel, beneficiarii vor putea contribui în natură la execuția proiectului, operațiunile de leasing vor fi acceptate la finațare, iar beneficiarii măsurilor 121, 122, 123, 125, 312, 313 și 322 vor putea solicita plata unui avans din ajutorul acordat în limitele și condițiile stabilite prin program.

În perioada aplicării Programului SAPARD s-a dat posibilitatea beneficiarilor să aibă doar două proiecte pe toată perioada de implementare a acestuia. Motivul acestui lucru a fost asigurarea unei diseminări largi a fondurilor proiectelor pentru a evita monopolizarea fondurilor de către beneficiarii mari și cu resurse financiare disponibile. Pentru noua perioadă de programare s-a decis eliminarea acestei restricții, cu respectarea însă, a reglementărilor legale privind sprijinul "de minimis", pentru măsurile unde se aplică "de minimis".

Lecțiile învățate din implementarea Programului SAPARD în special în ceea ce privește dificultățile de punere în aplicare au fost luate în considerare în elaborarea noului program.

Astfel, în stabilirea plafoanelor maxime de sprijin pentru Măsura 121 "Modernizarea exploatațiilor agricole", s-a avut în vedere experiența SAPARD. Inițial, prin Măsura 3.1 "Investiții în exploatații agricole" valoarea maximă eligibilă a unui proiect era cuprinsă între 5.000 - 500.000 Euro. Au urmat apoi două amendări ale programului prin care valoarea totală eligibilă putea să ajungă la: 2.000.000 Euro numai pentru proiectele al căror obiectiv era implementarea acquis-lui comunitar în fermele de creștere a animalelor și pasărilor, respectiv 1.000.000 Euro pentru proiectele de reabilitare a plantațiilor viticole. Condițiile pentru acordarea acestor plafoane se refereau la faptul că înaintea începerii investiției, fermele trebuiau să fie în acord cu standardele naționale, iar la finalizarea investiției, pentru proiectele a căror valoare era mai mică sau egală cu 500.000 Euro investiția trebuia să fie în acord cu legislația sanitar veterinară, fitosanitară, de igienă și bunăstare a animalelor și de mediu a României, respectiv pentru cele cu valoare mai mare de 500.000 Euro, ferma trebuia să fie în acord cu legislația în domeniu a Uniunii Europene. Sprijinul financiar cu o valoare mai mare de 500.000 Euro s-a acordat numai proiectelor al căror obiectiv era implementarea acquis-lui comunitar în fermele de creștere a animalelor și pasărilor.

De asemenea, Măsura 3.4 "Dezvoltarea și diversificarea activităților care să genereze activități multiple și venituri alternative" a fost completată cu o submăsură nouă, "Procesarea, la nivelul fermei, a produselor tradiționale atestate și/sau ecologice certificate" pentru care proiectele puteau avea o valoare maximă eligibilă de 500.000 Euro, iar investițiile trebuiau să fie în conformitate cu standardele Uniunii Europene. În stabilirea plafoanelor maxime de sprijin pentru Măsura 123 "Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere" s-a avut în vedere Măsura 1.1 "Îmbunătățirea prelucrării și marketingului produselor agricole și piscicole".

Inițial, în cadrul acestei măsuri erau finanțate proiecte a căror valoare totală eligibilă era cuprinsă între 30.000 - 2.000.000 Euro, iar condiția pentru acordarea acestor plafoane se referea la faptul că unitățile de depozitare/procesare în funcțiune înaintea începerii investiției trebuiau să respecte legislația națională, iar la finalizarea investiției, acestea trebuiau să fie în acord cu cea a Uniunii Europene. Ulterior, valoarea totală eligibilă s-a majorat la 4.000.000 Euro, iar condiția pentru acordarea acestor plafoane a devenit mai strictă, astfel că după finalizarea investiției întreaga unitate trebuia să fie în conformitate cu legislația comunitară.

Pentru măsura privind grupurile de producători va fi asigurat un nivel ridicat de sprijin disponibil în conformitate cu reglementările relevante. În ghidul solicitantului se va sublinia nevoia de stabilire a unei relații de cooperare între beneficiari și consultanți/ONG-uri, pentru a stimula acumularea de cunoștințe. De asemenea, formularul de aplicație a fost realizat cât mai simplu posibil, iar cerințele referitoare la documentația justificativă sunt minime.

Pentru Măsura 214 din PNDR, acțiunile de agro-mediu cuprinse, au avut în vedere combinarea cerințelor de gestionare, simple, care pot fi ușor înțelese și aplicate de agricultori cu eficacitatea legată de protecția mediului. A fost evitată impunerea unor cerințe complexe referitoare la activitatea de gestionare a proiectelor, pentru a reduce riscul unei absorbții limitate, de către agricultori. Terenul pentru care va fi semnat angajamentul în cadrul măsurii va fi verificat prin IACS astfel încât nu vor mai fi necesare actele cadastrale care au îngreunat absorbția în cadrul Programului SAPARD.

Formularele de cerere pentru sub-măsurile de agro-mediu vor fi simplificate și combinate cu cererile pentru plățile SAPS, inclusiv cu solicitările de plată. Acordarea asistenței pentru completarea formularelor de cerere și colectarea documentației justificative necesare este inclusă ca activitate/cost eligibil în Măsura 143 "Furnizarea de servicii de consiliere și consultanță pentru agricultori".

Sub-măsurile de agro-mediu vor fi lansate la timp, acordându-se mult mai multă atenție promovării măsurilor disponibile în rândul agricultorilor, prin mesaje simple. Se va începe printr-o pregătire cuprinzătoare a personalului din compartimentele regionale, județene și locale implicate în implementarea PNDR. Pregătirea în domeniul agro-mediului pentru agricultori va fi eligibilă în cadrul Măsurii 111 "Formare profesională, informare și difuzare de cunoștințe" și Măsurii 143 "Furnizarea de servicii de consiliere și consultanță pentru agricultori".

Pentru măsurile forestiere se va avea în vedere pregătirea personalului din DADR și a potențialilor beneficiari, pentru ca aceștia să fie la curent cu modificările intervenite la nivelul agențiilor de reglementare și a structurilor administrative, precum și cu conținutul noilor măsuri.

De asemenea, se prevede posibilitatea realizării de proiecte axate pe asigurarea unei funcționări adecvate a drumurilor dintre loturile agricole și forestiere învecinate în cadrul noii Măsuri 125, referitoare la îmbunătățirea infrastructurii agricole și forestiere.

În cadrul PNDR, se va acorda o atenție deosebită investițiilor la scară mică, în principal în domeniul agro-turismului precum și al turismului rural, în zonele în care potențialul turistic nu a fost dezvoltat încă. Se va acorda prioritate și investițiilor turistice unde investitorii dispun de mai mult de 1000 m2 de teren, pentru a se evita astfel o prea mare concentrare a construcțiilor (Măsura 313).

În cadrul Măsurii 312, referitoare la micro-întreprinderi, se va acorda prioritate investițiilor generatoare de locuri de muncă și selectării proiectelor cu mai mult de un loc nou de muncă/25.000 Euro.

În cadrul măsurii referitoare la renovarea satelor, se va acorda prioritate proiectelor integrate care combină componentele de alimentare cu apă, canalizare și tratare a apelor uzate, precum și proiectelor desfășurate în cooperare cu operatorii regionali, care vor fi implicați în găsirea unor soluții tehnice adecvate la nivel local, care să concorde cu sistemele de la nivel regional.

Sustenabilitatea ulterioară a investițiilor este asigurată prin obligația comunelor de a garanta întreținerea investițiilor efectuate. Criteriile de selecție acordă prioritate zonelor sărace, proiectelor
integrate în strategiile locale și proiectelor intercomunale. Pentru toate măsurile de investiții vor fi disponibile plățile în avans pentru facilitarea cofinanțărilor private.

Având în vedere faptul că problematica cofinanțării private reprezintă un aspect cheie și pentru noua perioadă de programare, se impune continuarea măsurilor ce au determinat creșterea absorbției fondurilor comunitare, mai exact a Programului Fermierul care a reprezentat un stimulent atât pentru beneficiari prin subvenționarea dobânzilor la credite dar și a băncilor prin garantarea creditelor rurale. De asemenea, având în vedere experiența acumulată, respectiv dificultățile create în prima perioadă de implementare a Programului SAPARD, în special, de procedurile extrem de rigide și de complexitatea cerințelor procedurale cărora potențialii beneficiari trebuiau să le facă față, s-a decis simplificarea procesului de implementare, prin simplificarea documentelor solicitate la depunerea proiectelor, precum și implementarea PNDR pe trei niveluri: central, regional și județean/local - unde va fi asigurat contactul direct cu beneficiarii programului.

Indicatorii de monitorizare, colectați pe perioada de implementare a Programului SAPARD, sunt utilizați și în programarea 2007-2013, pentru a defini costurile medii unitare de investiții, pentru diversele tipuri de proiecte din cadrul măsurilor relevante. Aceasta înseamnă că, acolo unde este posibil, experiența acumulată în cadrul Programului SAPARD este utilizată pentru a cuantifica mai precis obiectivele-țintă, mai ales la nivel operațional precum și la nivel specific. Experiența este folosită pentru a corela mai bine costurile unitare de investiții din proiectul desfășurat cu țintele cuantificate și sumele alocate fiecărei măsuri.

Capitolul 4 Justificarea priorităților propuse în raport cu Liniile Directoare Strategice și Planul Național Strategic, impactul așteptat în conformitate cu evaluarea ex-ante

4.1. Justificarea priorităților propuse în raport cu Liniile Directoare Strategice și Planul Național Strategic

4.1.1. Justificarea priorităților în raport cu Liniile Directoare Strategice ale Comunității

Liniile Directoare Strategice ale Comunității (LDSC) se bazează pe o serie de politici prioritare, formulate în acordurile de la Goteborg și Lisabona și în special pe principiul conform căruia o performanță economică puternică trebuie să meargă mână în mână cu utilizarea durabilă a resurselor naturale. Aceste priorități ale Comunității au stat la baza selectării priorităților pentru Programul Național de Dezvoltare Rurală din România.

LDSC pentru Axa 1 identifică potențialul sectoarelor agricol, alimentar și forestier, din Statele Membre, de a obține produse cu valoare și calitate ridicată, în vederea satisfacerii nevoilor diverse și în creștere ale consumatorilor europeni și piețelor lumii.

Dezvoltarea capabilității sectoarelor alimentar, agricol și forestier din România astfel încât acestea să atingă un nivel de rentabilitate competitivă în acest nou mediu comercial, constituie o provocare uriașă, care necesită eforturi importante de restructurare și modernizare. De aceea, Axa 1 constituie prioritatea cea mai importantă în cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală întocmit pentru România.

Totuși, acest accent pe competitivitate trebuie să fie văzut în contextul mai larg al dezvoltării rurale durabile, iar acest fapt înseamnă luarea în considerare și a aspectelor de mediu și a celor sociale.

Agricultura și silvicultura constituie factori determinanți ai calității zonelor rurale și ai mediului natural. Eforturile de creștere a competitivității trebuie așadar să țină cont de nevoia de a: a) reduce efectele negative asupra mediului și b) crește beneficiile aduse mediului. LDSC subliniază importanța utilizării măsurilor Axei 2 pentru atingerea unor obiective de mediu, inclusiv a celor specifice rețelei de arii protejate Natura 2000 și Directivei Cadru Apă. LDSC cer ca resursele financiare destinate mediului să aibă în vedere obiective de mediu și să contribuie la abordarea a trei priorități europeane: biodiversitatea, apa și schimbările climatice.

PNDR răspunde acestor cerințe, însă, având în vedere experiența incipientă a României în promovarea practicilor agricole și forestiere prietenoase față de mediu - inclusiv în domeniul plăților pe suprafață pentru servicii de mediu aduse de fermieri și silvicultori - intervenția Axei 2 este limitată la alocările financiare puțin peste minimul prevăzut de Regulamentul (CE) 1698/2005. De asemenea, calitatea mediului din spațiul rural românesc nu este afectată atât de mult ca în țările cu grad mai ridicat de industrializare din UE. Totuși, această alocare minimă a Axei 2 este compensată printr-o latură "verde" considerabilă a celorlalte axe - cu precădere a Axei 1, scopul fiind acela de a: a) evita orice eventuale efecte negative asupra mediului care ar putea apărea din cauza unor eventuale contradicții între măsuri și b) încuraja, acolo unde este posibil, o combinație adecvată a măsurilor pentru a maximiza efectele sinergice în scopul obținerii de beneficii pentru mediu (această abordare este compatibilă cu LDSC, referitoare la implementarea priorităților în programe concrete).

LDSC pentru Axele 3 și 4 stabilesc ca aspecte prioritare crearea locurilor de muncă și a condițiilor favorabile creșterii economice, precum și importanța guvernanței locale și exploatarea potențialului intrinsec al zonelor rurale. Luate împreună, aceste axe formează categoria de măsuri de pe locul doi în ordinea importanței, ca alocare financiară. Nivelul excesiv al forței de muncă din agricultură și probabilitatea unui exod masiv al lucrătorilor din acest sector, în urma restructurării acestuia, precum și nevoia de a ajuta la direcționarea acestui exod către activități economice viabile vor necesita dezvoltarea economiei rurale non-agricole prin sprijinul oferit de Axele 3 și 4. Aceste activități vor fi ajutate printr-un sprijin considerabil pentru infrastructura și serviciile de bază rurale, din cadrul Axei 3.

Introducerea liniei directoare LDSC 5 "Abordarea noilor provocări", ca urmare a revizuirii Liniilor Directoare Strategice Comunitare în urma Bilanțului de Sănătate al PAC, precum și a Planului European de Redresare Economică, a determinat alocări suplimentare pentru măsurile din PNDR, în vederea consolidării eforturilor cu privire la prioritățile din domeniul: schimbărilor climatice, energiei din surse regenerabile, gestionării resurselor de apă, biodiversității, restructurarii sectorului produselor lactate și infrastructurii de internet în bandă largă.

Decizia Consiliului 2006/144/EC Uniunea Europeană - Linii directoare strategice ale Comunității (LDSC)
LDSC1 LDSC 2 LDSC 3 LDSC 4
Transfer de cunoștințe; Modernizare, inovație și calitate în lanțul alimentar; Investiții în capital uman și fizic în sectoarele prioritare. Biodiversitatea, Conservarea și dezvoltarea sistemelor din agricultură și silvicultură cu valoare naturală înaltă, precum și a peisajelor agricole tradiționale Apa Schimbările climatice. Crearea condițiilor de creștere economică și a oportunităților de ocupare. Îmbunătățirea capacității administrative la nivel local; Mobilizarea potențialului endogen de dezvoltare a zonelor rurale.
LDSC 5
Schimbări climatice, Energie din surse regenerabile, Gestionarea resurselor de apă, Biodiversitate, Restructurarea sectorului produselor lactate, infrastructura de internet în bandă largă.
Axă Obiective Strategice
Planul Național Strategic 1 OS 1: Îmbunătățirea competențelor fermierilor și a altor persoane implicate în sectoarele agroalimentar și forestier, ca mijloc de încurajare a unui management mai bun al exploatațiilor agricole, pădurilor și unităților de procesare. Serviciile de formare profesională, informare și consultanță vor sprijini competențele tehnice și manageriale din sectoarele agroalimenta r și forestier, precum și coordonarea dintre producătorii primari și sectorul agribusiness. Protejarea mediului prin îmbunătățirea practicilor agricole și forestiere; Serviciile de formare profesională și consultanță vor sprijini adoptarea unor practici agricole prietenoase cu mediul, inclusiv adoptarea normelor comunitare privind cerințele de eco- condiționalitate. Contribuția la creșterea productivității muncii și generarea de locuri de muncă viabile în sectoarele agroalimentar și forestier. Dezvoltarea sectorului de formare profesională și a serviciilor de informare și consultanță va contribui la integrarea fermierilor în activitatea de guvernare locală și la utilizarea potențialului local endogen.
OS 2: Îmbunătățirea competitivității fermelor comerciale și de semi-subzistență și a asociațiilor acestora, prin respectarea principiilor dezvoltării durabile. Ridicarea sectorului agricol neperformant la potențialul său real, prin facilitarea activităților de modernizare și restructurare. Măsurile axate pe modernizarea și restructurarea exploatațiilor agricole și forestiere vor încuraja: (a) menținerea și durabilitatea multor sisteme agricole de tip HNV; (b) respectarea normelor de mediu și utilizarea durabilă a unor tehnologii de producție și procesare; (c) utilizarea surselor de energie regenerabilă de la nivelul fermelor. Măsurile de sprijin pentru modernizarea și restructurarea sectoarelor agroalimentar și forestier vor contribui la creșterea productivității muncii și accesului pe piață. Accentul asupra îmbunătățirii competitivității fermelor și structurilor asociative va contribui la consolidarea capacității locale de a capta potențialul local endogen.
Stimularea gestionării durabile a terenurilor, apei, producerea de energie din surse regenerabile, precum și a investițiilor în sectorul producției de lactate.
OS 3: Restructurarea și modernizarea sectoarelor de procesare și marketing al produselor agricole și forestiere, în paralel cu respectarea principiilor dezvoltării durabile. Îmbunătățire a calității și disponibilităț ii materiilor prime; Sprijin pentru modernizare a și restructurare a sectoarelor de procesare agroalimenta r și forestier, pentru a deveni competitive. Crearea de valoare adăugată pentru produsele agricole și forestiere va: (a) sprijini viabilitatea sistemelor de procesare prietenoase cu mediul; (b) contribui la reducerea emisiilor de gaze prin promovarea și utilizarea biocombustibilului; (c) încuraja aplicarea mai multor măsuri de protecție a mediului, în sectorul de procesare. Îmbunătățirea competitivității sectoarelor de comercializare și procesare este esențială pentru creșterea economică durabilă și pentru crearea unor posibilități viabile de angajare în zonele rurale. Accentul pe îmbunătățirea competitivității sectoarelor de comercializare și procesare, prin coordonare mai bună cu grupurile de producători, va contribui la consolidarea capacității locale de a capta potențialul local endogen.
Îmbunătățirea competitivității sectorului produselor lactate și prelucrarea biomasei din surse agricole/forestiere în vederea obținerii de energie din surse regenerabile.
Planul Național Strategic 2 OS 4: Continuarea utilizării terenurilor agricole din zonele defavorizate și promovarea agriculturii durabile. Transfer de cunoștințe prin aplicarea GAEC Contribuție la menținerea biodiversității și a peisajului Menținerea populației rurale și a nivelului calitativ al zonelor rurale, ca bază a creșterii economice și a oportunităților de ocupare x
OS 5: Conservarea și îmbunătățirea stării resurselor naturale și a habitatelor. Plățile de agro-mediu și plățile acordate în vederea implementări i unor standarde superioare de bunăstare a animalelor vor sprijini creșterea ofertei de produse provenite din sistemele de producție prietenoase față de mediu, ceea ce va crea noi posibilități de procesare și comercializa -re a unor produse de calitate Plățile de agro-mediu vor contribui la conservarea biodiversității terenurilor agricole de tip HNV, la protecția resurselor de apă și sol și la dezvoltarea sectorului agricol ecologic. Plățile acordate în favoarea bunăstării animalelor vor crea parametrii de protecție mai buni pentru păsări și porci, reflectându-se în mod direct și în obținerea unor parametri superiori de mediu, asigurând o mai bună protecție a solului și resurselor de apă. Plățile de agro- mediu vor ajuta la conservarea biodiversității și a peisajelor tradiționale, ca bază de diversificare a economiei rurale prin activități turistice durabile. X
Plățile de agro-mediu vor contribui la atingerea obiectivelor LDSC 5 prin gestionarea extensivă a suprafețelor de pajiști utilizate pentru pășunat (limitarea încărcăturii de animale care pășunează pe terenurile cu înaltă valoare naturală), prin evitarea utilizării îngrășămintelor și a pesticidelor pe terenurile agricole cu înaltă valoare naturală și prin conservarea terenurilor utilizate drept fânețe.
OS 6: Promovarea managementului durabil al terenurilor forestiere. Lucrările de primă- împădurire a terenurilor agricole și non-agricole vor contribui la extinderea suprafeței de pădure, ca resursă economică cu o importantă funcție de protecție a mediului. Lucrările de primă- împădurire a terenurilor agricole și non-agricole vor contribui la protejarea resurselor de apă și sol și la atenuarea efectelor modificărilor climatice. Plățile Natura 2000 vor sprijini conservarea habitatelor naturale și speciilor prioritare, aferente suprafețelor forestiere. Plățile Natura 2000 vor ajuta la conservarea valorii pădurilor ca modalitate de diversificare a economiei rurale prin activități turistice durabile. X
Planul Național Strategic 3 OS 7: Menținerea și dezvoltarea activităților economice, prin creșterea numărului de locuri de muncă. Activități nonagricole Energie regenerabilă Schimbări climatice Crearea de locuri de muncă, creștere economică. Potențial endogen.
Creștere economică prin susținerea investițiilor în producerea de energie regenerabilă
OS 8: Creșterea atractivității zonelor rurale. Facilitarea investițiilor în spațiul rural. Investiții în infrastructură, protejarea resurselor de apă și aer. Condiții de creștere economică. Condiții de dezvoltare rurală locală.
Asigurarea condițiilor de creștere economică prin susținerea investițiilor de interes public în energia regenerabilă și în infrastructura de internet în bandă largă
4 OS 9: Promovarea potențialului endogen al teritoriilor. Transfer de cunoștințe, inovație. Protejarea mediului, conștientizare. Antreprenoriate. Sprijin pentru crearea de parteneriate locale.
OS 10: Îmbunătățirea guvernării locale. Transfer de cunoștințe. Protejarea mediului, Conștientizare. Durabilitate economică. Îmbunătățirea administrației locale.

Îmbunătățirea competitivității sectorului agro-alimentar și forestier

Orientările strategice comunitare

LDSC nr. 1: Transferul de cunoștințe, Modernizare, inovație și calitate înlanțul alimentar, Investiții în capital uman și fizic în sectoarele prioritare

Conform LDSC nr. 1, resursele din Axa 1 vor contribui în cadrul celor trei obiective de prioritate europeană la: transferul de cunoștințe; îmbunătățirea nivelului de modernizare, inovare și calitatea lanțului alimentar și a sectoarelor prioritare pentru investiții în capitalul uman și fizic.

Primul obiectiv strategic privește transferul de cunoștințe prin îmbunătățirea competențelor agricultorilor și a altor actori din sectoarele agroalimentar și forestier. Măsurile acoperite de acest obiectiv vor contribui direct la prioritățile LDSC nr. 1, referitoare la transferul de cunoștințe și investiții în capitalul uman. Formarea profesională, serviciile de informare și consultanță vor sprijini dezvoltarea competențelor tehnice și manageriale din sectoarele agroalimentar și forestier și vor susține coordonarea dintre producătorii primari și sectorul agribusiness. Prin atingerea acestui obiectiv, se va facilita adoptarea practicilor agricole prietenoase cu mediul și îndeplinirea cerințelor de eco-condiționalitate (LDSC nr. 2). Acest obiectiv va contribui, totodată, la creșterea productivității muncii din sectoarele agroalimentar și forestier, în paralel cu siguranța muncii pentru lucrătorii din cadrul exploatațiilor agricole, din industria alimentară și din silvicultură. Aceste măsuri sunt îndreptate către o serie de puncte slabe reieșite în urma analizei SWOT, mai ales, către nivelul scăzut al educației și abilităților tehnice ale lucrătorilor din sectoarele agroalimentar și forestier care determină, la rândul lui, nivelul scăzut de productivitate a muncii (LDSC nr. 3). Aceste măsuri vor contribui la îmbunătățirea pregătirii fermierilor și la realizarea unei colaborări între procesatorii agroalimentari și supermarket-uri (LDSC nr. 4).

Primul obiectiv strategic, referitor la transferul de cunoștințe, este complementar acțiunilor de transfer de cunoștințe care vor fi prevăzute în Axa 4 (Funcționarea Grupurilor de Acțiune Locală - dobândirea de abilități și animarea teritoriului).

Al doilea obiectiv strategic vizează creșterea competitivității exploatațiilor comerciale și a celor de semi-subzistență și asocierii acestora, o dată cu respectarea principiilor de dezvoltare durabilă. Acest lucru va contribui direct la obiectivul prioritar al LDSC nr. 1 privind îmbunătățirea nivelului de modernizare și inovare din lanțul alimentar și investițiile în capitalul fizic, prin măsurile vizând instalarea tinerilor fermieri, modernizarea exploatațiilor agricole, sprijinirea exploatațiilor de semi-subzistență și îmbunătățirea infrastructurii agricole și forestiere. Aceste măsuri nu vizează creșterea populației active din agricultură. Acestea vor contribui la realizarea potențialului real al fermelor slab performante, facilitând modernizarea și restructurarea lor. În plus, se vor încuraja: (a) menținerea și sustenabilitatea multor sisteme agricole de tip HNV; (b) respectarea normelor de mediu și utilizarea unor tehnologii de producție și de procesare sustenabile; (c) utilizarea surselor de energie regenerabilă de la nivelul fermelor (LDSC nr. 2) și (d) creșterea productivității muncii și a accesului pe piață (LDSC nr. 3). Deși competitivitatea exploatațiilor comerciale și de semi-subzistență va fi îmbunătățită, totuși, un accent deosebit se va pune pe sprijinirea structurilor asociative ale acestora. Acest lucru va contribui, la rândul său, la consolidareaa capacității locale de atingere a potențialului local endogen (LDSC nr. 4). Necesitatea aplicării măsurilor, acoperite de acest obiectiv strategic, se desprinde din analiza SWOT, care a pus în evidență, ca puncte slabe, productivitatea agricolă scazută, nivelul neperformant al sectorului de semi-subzistență, eficiența slabă a segmentului de ferme comerciale, gradul scăzut de conformitate cu standardele UE, nivelul scăzut, calitativ și cantitativ, al dotării tehnice a fermelor și infrastructura agricolă și rurală necorespunzătoare.

Atingerea obiectivului strategic intitulat "Restructurarea și modernizarea sectoarelor de procesare și comercializare a produselor agricole și forestiere, în paralel cu respectarea principiilor de dezvoltare durabilă" va contribui și la sprijinirea priorității LDSC nr. 1, referitoare la modernizarea și inovarea lanțului alimentar și investițiile în capitalul fizic. Un sector de procesare și comercializare agroalimentară și forestieră mai competitiv, va încuraja fermierii să îmbunătățească calitatea și disponibilitatea materiei prime, în funcție de cerere și de necesitatea distribuției în comun a produselor pe piață. Creșterea valoarii adăugate a produselor agricole și forestiere va avea urmatoarele consecințe: (a) va sprijini viabilitatea sistemelor de procesare prietenoase cu mediul; (b) va contribui la reducerea emisiilor de gaze de seră, prin promovarea producției și utilizării de biocombustibili; (c) va încuraja aplicarea unor măsuri eficace de protecție a mediului, în sectorul de procesare (LDSC nr. 2). Creșterea competitivității este cheia dezvoltării economice durabile și conduce la generarea unor locuri de muncă viabile în zona rurală. Acest lucru se datorează faptului că prin competitivitatea sectoarelor de procesare agroalimentară și forestieră se asigură o sursă importantă de creștere a locurilor de muncă precum și dezvoltarea și apariția locurilor de muncă în sectorul producției primare (LDSC nr. 3). În fine, componenta de îmbunătățire a competitivității sectorului de procesare și comercializare, alături de dezvoltarea grupurilor de producători, va contribui la consolidarea capacității locale de a valorifica potențialul local endogen (LDSC nr. 4). Necesitatea aplicării măsurilor acoperite de acest obiectiv strategic, a fost identificată în analiza SWOT, care a evidențiat ca puncte slabe problema rețelelor de comercializare slab dezvoltate, numărul mare de întreprinderi mici cu o economie de scară redusă, subutilizarea capacităților și gradul scăzut de conformitate cu standardele UE, atât în sectorul de procesare agroalimentar, cât și în cel forestier.

Sprijinul acordat pentru îmbunatățirea nivelului de modernizare și inovare din cadrul lanțului alimentar și investițiilor în capitalul fizic, completează sprijinul acordat prin Axa 3, privind asigurarea furnizării directe a produselor alimentare tradiționale și a produselor ecologice și naturale, prin corelarea cu posibilitățile de promovare a acestora, și prin îmbunătățirea serviciilor de bază pentru economie.

Îmbunătățirea mediului și a spațiului rural

Orientările strategice comunitare

LDSC 2 - Biodiversitatea, Conservarea și dezvoltarea sistemelor din agricultură și silvicultură cu valoare naturală înaltă precum și a peisajelor agricole tradiționale, Apa, Schimbările climatice

Conform LDSC nr. 2, resursele prevăzute prin Axa 2 trebuie să contribuie la atingerea celor trei obiective prioritare de interes comunitar, și anume: biodiversitatea și conservarea sistemelor agricole și forestiere de tip HNV, apa și schimbările climatice. La atingerea acestor obiective participă mai multe măsuri din PNDR, dupa cum urmeaza:

Biodiversitatea și conservarea sistemelor agricole și forestiere de tip HNV. Având în vedere că între zonele defavorizate, zonele identificate cu suprafețe agricole, cu gospodărire extensivă/terenuri agricole de tip HNV și cele desemnate ca situri Natura 2000 există un grad ridicat de suprapunere, se previzionează că o combinare a plăților pentru zonele defavorizate cu plățile de agro - mediu va contribui semnificativ la susținerea viabilității fermelor din aceste zone și la conservarea sistemelor agricole cu valoare naturală înaltă, implicit a numeroaselor tipuri de habitate și a diverselor specii asociate acestora. Măsura de agro - mediu prezintă o importanță deosebită în acest sens, mai ales pentru susținerea pajiștilor cu înaltă valoare naturală, a pajiștilor importante pentru păsări și pentru menținerea practicilor tradiționale de gospodărire a pajiștilor.

Un sprijin suplimentar pentru sistemele agricole cu valoare naturală înaltă poate fi furnizat prin Axa 1 - în special prin formare profesională, servicii de consultanță, sprijin pentru fermele de semi - subzistență, modernizarea fermelor și prin creșterea valorii adăugate a produselor agricole.

Deși în prezent nu există o definiție de referință a suprafețelor forestiere cu valoare naturală înaltă, acest concept este regăsit în cadrul LDSC nr. 2, iar măsura care va contribui cel mai mult la acest aspect este cea de plăți Natura 2000 pentru terenuri forestiere. Această măsură va contribui direct la conservarea habitatelor naturale și a speciilor prioritare prezente pe suprafețele forestiere din ariile desemnate ca situri Natura 2000.

Cele mai importante măsuri pentru protecția resurselor de apă și sol vizează agro-mediul (în special prin intermediul sprijinului pentru culturile verzi) și prima-împădurire a terenurilor agricole și non-agricole. Aceste măsuri sunt complementare, în sensul că sprijinul acordat pentru înființarea culturilor verzi va fi accesibil fermierilor care dețin terenuri arabile și va contribui pe scară largă la reducerea pierderilor de nutrienți și a eroziunii solului, iar împădurirea are capacitatea de a rezolva probleme severe de eroziune a solului, inclusiv pe suprafețe puternic degradate. Măsura de agro-mediu contribuie (prin cerințele sale) și la reducerea consumului de îngrășăminte din agricultură, participând și în acest fel la protecția resurselor de apă. În același timp, măsura privind implementarea unor standarde superioare de bunăstare a animalelor, contribuie la crearea unor parametrii de protecție mai buni pentru solul și apele din România, ca rezultat al managementului mai bun al furajelor, al apei, al dejecțiilor. În acest mod, în cadrul fermelor de creștere a porcilor, reducerea numărului de animale pe suprafață, corectarea indicatorilor de calitate a apei la nivelul apei potabile, utilizarea așternutului sau a altor materiale ce asigură un loc de odihnă uscat, creșterea statusului de sănătate a animalelor printr-o supraveghere suplimentară, etc. se reflectă în mod direct și în obținerea unor parametrii superiori de mediu. Aplicarea măsurilor suplimentare de bunăstare (una sau o combinație a lor) determină o reducere a numărului de animale raportat la suprafața exploatației sau a mijloacelor de transport, ceea ce influențează în mod direct indicatorii integrați de poluare (apă, aer, sol). În ceea ce privește creșterea păsărilor, corectarea indicatorilor de calitate a furajelor prin reducerea nivelului deoxinivalenolului și excluderea proteinelor de origine animală, inclusiv a făinii de pește din hrana păsărilor, practicarea unei metode de creștere, naturală sau artificială, care nu provoacă sau nu cauzează suferințe sau vătămări păsărilor, manipularea în vederea prinderii, încărcării în cuști și transportul păsărilor fără vătămarea păsărilor, corectarea indicatorilor de calitate a apei la nivelul apei potabile, îmbunătățirea parametrilor de microclimat - temperatură, umiditate, viteza aerului, se reflectă în mod direct și în obținerea unor parametri superiori de mediu. Totodată, acordarea unui sprijin financiar pentru respectarea unor standarde suplimentare de bunăstare în fermele de păsări și de porci va contribui pe termen mediu și lung la educarea fermierilor și la acceptarea mai ușoară a noilor prevederi referitoare la acest domeniu de activitate de către fermierii români.

Un sprijin suplimentar pentru conservarea resurselor de apă și sol va fi furnizat prin Axa 1 (formare profesională, servicii de consultanță, modernizarea exploatațiilor și creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere) și prin Axa 3 (investiții în infrastructura rurală, de exemplu: sisteme de alimentare cu apă și canalizare).

Schimbările climatice sunt abordate în principal de PNDR prin intermediul măsurilor de împădurire. Totuși, fiind o prioritate foarte mare, și alte măsuri din Axele 1, 2 și 3 vor contribui la lupta împotriva schimbărilor climatice. Astfel, gradul crescut de utilizare a resurselor de energie regenerabilă - inclusiv producția de biocombustibili și creșterea ofertei de biomasă provenită din sisteme agricole și forestiere durabile - sunt aspecte încurajate de Axa 1 (modernizarea exploatațiilor, creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere) și Axa 3 (crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi). Deși creșterea gradului de absorbție a gazelor cu efect de seră (în special a CO2) este încurajată prin Axa 2, prin: a) prima împădurire a terenurilor agricole și non-agricole și b) susținerea pajștilor cu înaltă valoare naturală și a pajiștilor importante pentru păsări - nu există măsuri concrete care să precizeze cerințe de adaptare la schimbările climatice, însă acest aspect rămâne o temă de lucru posibilă, în beneficiul comunităților locale și sub inițiativa acestora prin intermediul Axei LEADER.

Îmbunătățirea calității vieții în zonele rurale și diversificarea economiei rurale

Liniile Directoare Strategice ale Comunității

LDSC 3 - Crearea condițiilor de creștere economică și de generare a locurilor de muncă

Conform LDSC 3, resursele alocate pentru diversificarea economiei rurale și îmbunătățirea calității vieții din zonele rurale trebuie să contribuie la atingerea obiectivului major privind crearea locurilor de muncă și favorizarea condițiilor de dezvoltare economică. Măsurile din PNDR vor fi combinate astfel încât să se atingă acest obiectiv, după cum urmează:

Sprijinirea micro-întreprinderilor. Funcția economică a zonelor rurale va trebui diversificată prin redirecționarea către sectoarele din afara sferei actuale de dominație a activităților agricole. Gradul de pătrundere a activităților dezvoltate de micro-întreprinderile din România este destul de redus și acoperă o gamă foarte restrânsă de activități productive și servicii și nu valorifică adecvat resursele locale.

LDSC 3 vizează creșterea economică și crearea de noi locuri de muncă, iar în contextul actual românesc se impune o nevoie acută de diversificare a activităților rurale existente. Măsura propusă în cadrul obiectivului strategic "Menținerea și dezvoltarea activităților economice, prin creșterea numărului de locuri de muncă" din Axa 3 va ajuta micii întreprinzători să promoveze noi activități, la scară mică, prin lărgirea gamei de servicii, prin activități non-agricole productive, care oferă, totodată, și o posibilă rezolvare parțială a problemei șomajului în viitor. Acest lucru va fi realizat punând accentul pe dobândirea spiritului de întreprinzător și a unor noi abilități cât și prin furnizarea unei game mai largi de servicii pentru populația rurală. O atenție deosebită va fi acordată femeilor și tinerilor din spațiul rural, care vor fi încurajați să participe la activitățile economice la scară mică - oferindu-se astfel o soluție pentru pătrunderea eficientă a acestora în economia rurală.

Sprijinirea activităților turistice. Turismul rural este un sub-sector cu potențial de dezvoltare constituind, totodată, o potențială sursă alternativă de locuri de muncă pentru populația rurală, o cale de diversificare a economiei rurale și un factor de stabilizare a acestei populații, încadrându-se în prioritatea LDSC 3. De asemenea, activitatea turistică ar putea constitui o oportunitate de diversificare a activităților micilor proprietari de exploatații/gospodării rurale, oferind posibilitatea de a se desfășura activități secundare sau principale care vor implica, îndeosebi, femeile.

Sprijinul vizat va ajuta la crearea și promovarea unui turism competitiv în zona rurală, la înființarea unor rețele locale, promovarea sub-sectorului de agro-turism și încurajarea implicării active a tinerilor și femeilor. În cadrul acestei măsuri, un accent deosebit a fost pus și pe problematica schimbărilor climatice, prin includerea achiziționării de echipamente pentru producerea energiei din surse regenerabile, în categoria de operațiuni care se vor califica pentru acest sprijin în cadrul unui proiect. Susținerea sectorului alimentar este un obiectiv, acoperit atât prin Axa 1 (LDSC 1), dar și prin Măsura 313, prin crearea unei platforme de promovare și conectarea directă cu lanțul ofertei pentru produsele alimentare tradiționale precum și alte produse ecologice și naturale.

Măsura intitulată "Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătățirea serviciilor de bază pentru economia și populația rurală și punerea în valoare a moștenirii rurale", propusă în cadrul obiectivului strategic "Creșterea atractivității zonelor rurale" din Axa 3, vizează sprijinirea infrastructurii fizice rurale, a serviciilor de bază și a patrimoniului rural. În acest context, dezvoltarea economică și socială durabilă a zonelor rurale depinde de îmbunătățirea infrastructurii și serviciilor de bază rurale existente. Numai dacă aceste sectoare sunt aduse la un nivel acceptabil de dezvoltare, investitorii și întreprinzătorii vor analiza posibilitatea de a se instala în acele zone.

Sprijinirea zonelor rurale, pentru crearea și dezvoltarea unor activități care să contribuie la îmbunătățirea rețelelor de alimentare cu apă și de canalizare/tratare a apei reziduale, precum și a unor activități de protejare a moștenirii rurale pot contribui la eforturile de reducere a factorilor de impact asupra mediului, vizate și de obiectivele LDSC 2.

Asigurarea unei baze adecvate de servicii comunitare și sociale aferente constituie un aspect care nu este legat direct de prioritatea LDSC 3, referitoare la crearea locurilor de muncă, însă constituie o necesitate, dacă se urmărește atragerea și menținerea forței de muncă și a populației pe plan local. Sprijinul vizat prin această măsură va facilita legătura și complementaritatea în raport cu activitățile de infrastructură de dimensiuni mai mari de la nivel național, finanțate prin Programele Operaționale.

Toate obiectivele strategice ale Axei 3 vor contribui într-un mod susținut la crearea capacității locale și a identității comunității locale (LDSC 4), prin asigurarea unei infrastructuri adecvate, promovarea micilor întreprinzători și păstrarea patrimoniului tradițional și cultural.

LEADER

Orientările strategice comunitare

LDSC 4 - Îmbunătățirea guvernanței locale, Mobilizarea potențialului endogen de dezvoltare a zonelor rurale

Sprijinul oferit de către Axa LEADER destinat grupurilor de acțiune locală oferă posibilitatea de a combina cele 3 obiective ale PNDR, respectiv competitivitate, mediu și calitatea vieții/diversificare, în cadrul unei strategii de dezvoltare rurală elaborată de comunitățile locale, ținând cont de nevoile și potențialul local.

Implementarea strategiilor integrate de dezvoltare locală care asociază agricultorii, silvicultorii și alți actori din spațiul rural pot pune în valoare patrimoniul local prin promovarea produselor locale și a turismului.

Abordarea LEADER va contribui la îmbunătățirea guvernanței locale și promovarea potențialului endogen al teritoriilor. Implicarea actorilor locali în dezvoltarea zonelor pe care le reprezintă prin identificarea nevoilor locale și stabilirea priorităților, va contribui la îmbunătățirea guvernanței locale. Prin promovarea potențialului endogen al teritoriilor, LEADER va duce la creșterea calității și atractivității spațiului rural, la stimularea proiectelor comune între comunitățile locale și cele de la nivel național sau european și va îmbunătăți imaginea și coeziunea teritoriilor românești. Acțiunile prevăzute a fi implementate prin Axa 4 respectă liniile directoare comunitare, totodată ținând cont de specificitatea spațiului rural românesc și de stadiul actual de dezvoltare al parteneriatelor public-privat.

Toate aceste activități interdependente propuse prin strategia de dezvoltare rurală se înscriu într-o abordare logică, integrată și sustenabilă, în conformitate cu Liniile Strategice Comunitare.

Abordarea noilor provocări

Liniile directoare strategice comunitare

LDSC 5 - Schimbări climatice, Energie din surse regenerabile, Gestionarea resurselor de apă, Biodiversitate, Restructurarea sectorului produselor lactate, infrastructura de internet în banda largă

LDSC 5 este o linie strategică orizontală în cadrul căreia sunt revizuite prioritățile care, în cea mai mare parte se regăsesc în linii strategice anterioare, pe baza cărora au fost stabilite obiectivele strategice din cadrul PNDR.

În cadrul Axei 1, pentru obiectivele strategice "Îmbunătățirea competitivității fermelor comerciale și de semi-subzistență și a asociațiilor acestora, prin respectarea principiilor dezvoltării durabile", și respectiv "Restructurarea și modernizarea sectoarelor de procesare și marketing al produselor agricole și forestiere, în paralel cu respectarea principiilor dezvoltării durabile", sprijinul suplimentar acordat vizează realizarea de investiții în achiziționarea de mașini și echipamente care să contribuie la economisirea energiei, apei precum și cele pentru producerea de energie din surse regenerabile în sectorul agricol și forestier. Agricultura și silvicultura sunt mari consumatoare de apă și resurse de apă, dar totodată pot avea și un rol constructiv în acest sens.

Mai mult, problema deficitului de apă și a secetei în România este una structurală, lipsa resurselor de apă sau un management defectuos conducând implicit la creșteri ale costurilor. Un rol important în managementul durabil al resurselor de apă îl pot avea fermierii. Din acest considerent, o atenție particulară trebuie acordată unui management eficient al resurselor de apă și acordării de stimulente financiare în vederea practicării unui management eficient.

Pentru îmbunătățirea capacității de a utiliza apa mai eficient, sunt sprijinite tipurile de operațiuni care conduc la o gestionare durabilă a acesteia.În același sens, având în vedere costurile de producție ridicate, coroborat cu scăderea prețului de comercializare, precum și schimbările cărora trebuie să le facă față fermierii ca urmare a eliminării treptate a regimului cotei de lapte, producătorii de produse lactate vor fi sprijiniți prin alocarea de fonduri suplimentare pentru investiții care să le permită adaptarea la noile condiții impuse de piață.

În cadrul Axei 2, conform obiectivului strategic "Conservarea și îmbunătățirea stării resurselor naturale și a habitatelor", sprijinul suplimentar va fi direcționat către menținerea suprafețelor de pajiști cu înaltă valoare naturală utilizate extensiv. Plățile au în vedere beneficiile publice aduse de practicarea unor sisteme de producție cu impact redus asupra factorilor de mediu, fiind vizate costurile suplimentare și veniturile pierdute de fermierii, utilizatori de pajiști cu înaltă valoare naturală, care contribuie la conservarea biodiversității prin adoptarea unor practici agricole extensive promovate prin Măsura 214 - plăți de agro-mediu, în special în cadrul pachetului 1 și 2.În cadrul Axei 3, conform obiectivului strategic "Menținerea și dezvoltarea activităților economice, prin creșterea numărului de locuri de muncă", LDSC 5 vizează creșterea economică prin consolidarea sprijinului pentru investițiile private deja existente din cadrul măsurii 312 în vederea achiziționării de echipamente de producere a energiei din surse regenerabile. Acest aspect va conduce la creșterea eficienței economice a microîntreprinderilor datorită reducerii costurilor cu energia. Prin susținerea acestui tip de investiții este valorificat, de asemenea, și potențialul climatic al României, favorabil producerii de energie regenerabilă.

Totodată, în cadrul obiectivului strategic "Creșterea atractivității zonelor rurale", se urmărește crearea de condiții care să contribuie la creșterea economică prin suplimentarea sprijinului pentru investițiile de interes public în energia regenerabilă și în infrastructura de internet în bandă largă, în cadrul măsurii 322.

În ceea ce privește investițiile ce vizează infrastructura de internet în bandă largă, acestea vor fi susținute după anul 2010, datorită adoptării tardive a unei strategii naționale de dezvoltare a comunicațiilor electronice în bandă largă, neidentificării operatorilor regionali, precum și a necesității modificării anumitor documente programatice ale României (Cadrul Strategic Național de Referință, Programele operaționale, Planul Național Strategic, Programul Național de Dezvoltare Rurală).

4.1.2. Justificarea cu privire la prioritățile din Planul Național Strategic

Pornind de la analiza prezentată în Planul Național Strategic și a interconexiunii dintre agricultură și dezvoltarea rurală, PNS prevede o abordare complexă a acestor două sectoare. Aceasta implică o strânsă coordonare și coeziune între cele patru axe ale Pilonului 2, intervențiile prevăzute în Pilonul 1 și alte programe naționale și operaționale. Ideea de bază a acestei abordări este că dezvoltarea rurală trece dincolo de dezvoltarea sectorului agroalimentar propriu-zis și implică promovarea funcțiilor agriculturii care nu au tangență cu produsele, utilizarea alternativă, multifuncțională a terenurilor pentru silvicultură sau alte activități economice și îmbunătățirea calității vieții în general. Această abordare este pe deplin reflectată în PNDR, care recunoaște nevoia unei ample restructurări a sectorului agroalimentar, care va necesita, la rândul lui, foarte multe investiții, prin măsuri axate pe protecția mediului și gospodărirea terenurilor agricole și forestiere (Axa 2), dar și pe dezvoltarea sectorului economic rural non-agricol, care să faciliteze exodul previzionat al forței de muncă din agricultură (Axa 3).

De asemenea, România a decis, în conformitate cu Decizia Consiliului din 19 Iunie 2006 pentru adaptarea Anexei VIII a Actului de Aderare a Bulgariei și României, Punctul E, Secțiunea 1, Decizia Comisiei C(2009) 7088 final, Decizia Comisiei C(2008) 5965 final transferul unei sume de 419.527.376 euro din alocarea aferentă Pilonului 2 către Pilonul 1.

Motivația acestei decizii derivă din necesitatea sprijinului pentru restructurarea agriculturii și dezvoltarea fermelor, într-o manieră echilibrată, prin respectarea obiectivelor PAC de producere a decuplării și orientării către piață a fermierilor.

În contextul în care România urmează să primească 100% din plățile directe abia începând cu anul 2016, fermierii români au posibilitatea de a-și îmbunătăți standardele de fermă prin utilizarea acestor plăți suplimentare transferate de la Pilonul 2.

Totodată, fermierii trebuie sprijiniți în vederea îmbunătățirii nivelului producției atât din punct de vedere calitativ cât și cantitativ, respectând normele de mediu și normele privind competitivitatea în agricultură impuse de Uniunea Europeană.

Obiective strategice Obiective specifice Măsuri Alocare financiară (cheltuială publică pe măsură în mil. Euro) Contribuția estimată a fiecărei măsuri la obiectivele specifice Cheltuială publică estimată pe "obiectiv"
(mil. Euro)
Ponderea estimată a obiectivului în total finanțare publică/ axă Ponderea estimată a fiecărei axe în total alocare FEADR și PERE pentru cele patru axe
Îmbunătățirea competențelor fermierilor și ale altor persoane implicate în sectoarele agroalimentar și forestier, ca mijloc de încurajare a unui management mai bun al exploatațiilor agricole, pădurilor și unităților de procesare. Sprijinirea fermierilor și a persoanelor care își desfășoară activitatea în sectoarele agroalimentar și forestier pentru îmbunătățirea capitalului uman prin sprijinirea acestora în vederea adaptării la noul context. 111 "Formare profesională, informare și difuzare de cunoștințe" 86,6 100% 100,1 2,6% 41,5%
143 "Furnizarea de servicii de consiliere și consultanță pentru agricultori"/ 114 "Utilizarea serviciilor de consiliere" 13,5 100%
Îmbunătățirea competitivității fermelor comerciale și de semisubzistență și a asociațiilor acestora cu respectarea principiilor dezvoltării durabile. Accelerarea adaptării structurale a agriculturii și încurajarea fermelor de semisubzistență să pătrundă pe piață. 112 "Instalarea tinerilor fermieri" 331,8 100% 800,3 20,4%
141 "Sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistență" 468,5 100%
Modernizarea exploatațiilor agricole. 121 "Modernizarea exploatațiilor agricole" 1.149,9 100% 1.149,9 29,3%
Creșterea adaptării fermelor din punct de vedere economic și de mediu. 125 "îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea și adaptarea agriculturii și silviculturii" 574,9 100% 574,9 14,7%
Restructurarea și modernizarea sectoarelor de procesare și marketing a produselor agricole și forestiere, în paralel cu respectarea principiilor dezvoltării durabile. Sprijinirea industriei agroalimentare. 123 "Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere" 1.177,5 80% 966,6 24,6%
142 "înființarea grupurilor de producători" 24,6 100%
Îmbunătățirea modului de gospodărire a pădurilor și dezvoltarea produselor silvice. 122 "Îmbunătățirea valorii economice a pădurii" 95,8 100% 331,3 8,4%
123 "Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere" 1.177,5 20%
Total Axa 1 3.923,1 100,0%
Continuarea utilizării terenurilor agricole din zonele defavorizate și promovarea agriculturii durabile Să contribuie în zona montană defavorizată la utilizarea continuă a terenurilor agricole, menținându-se astfel viabilitatea spațiului rural și, de asemenea, menținându-se și susținându-se activitățile agricole durabile. 211 "Sprijin pentru zona montană defavorizată" 607,8 100% 607,8 24,5% 26,5%
Să contribuie în zonele defavorizate - altele decât zona montană, la utilizarea continuă a terenurilor agricole, menținându-se astfel și viabilitatea spațiului rural și, de asemenea, menținându-se și susținându-se activitățile agricole durabile. 212 "Sprijin pentru zone defavorizate-altele decât zona montană" 493,1 100% 493,1 19,9%
Conservarea și îmbunătățirea stării resurselor naturale și a habitatelor. Să contribuie la dezvoltarea rurală durabilă prin încurajarea utilizatorilor de terenuri agricole să introducă sau să continue metode de producție agricolă, compatibile cu îmbunătățirea mediului, inclusiv a biodiversității, a apei, a solului și a peisajului rural. 214 "Plăți de agro -mediu" 996,4 100% 996,4 40,1%
Asigurarea unor standarde superioare de bunăstare a animalelor în cadrul fermelor zootehnice, prin acoperirea costurilor suplimentare și pierderii de venituri pentru îmbunătățirea condițiilor de mediu și a bunăstării animalelor, datorate angajamentelor asumate pe baze voluntare în favoarea bunăstării și protecției prin aplicarea unor măsuri, altele decât măsurile tehnologice obligatorii, pentru depășirea standardelor minime obligatorii. 215 - Plăți în favoarea bunăstării animalelor 154,9 100% 154,9 6,2%
Promovarea managementului durabil al terenurilor forestiere. Creșterea suprafeței de pădure cu rol de protecție a apei, solurilor, împotriva factorilor naturali și antropici dăunători, precum și de asigurare a funcțiilor recreative, pe baza rolului multifuncțional al acesteia. 221 "Prima împădurire a terenurilor agricole" 137,6 100% 137,6 5,6%
Creșterea suprafeței de pădure cu rol de protecție a apei, solurilor, împotriva factorilor naturali și antropici dăunători, precum și de asigurare a funcțiilor recreative, pe baza rolului multifuncțional al acesteia. 223 "Prima împădurire a terenurilor non - agricole"* 75,7 100% 75,7 3,0%
Sprijinirea proprietarilor de terenuri forestiere prin compensarea dezavantajelor specifice rezultate din implementarea rețelei Natura 2000, pe baza obligațiilor ce revin din directivele pentru protecția păsărilor și conservarea habitatelor naturale și a speciilor sălbatice 224 "Plăți Natura 2000 pe teren forestier (2010)"* 16,1 100% 16,1 0,7%
Total Axa 2 2.481,5 100,0%
Menținerea și dezvoltarea activităților economice prin creșterea numărului de locuri de muncă Diversificarea activităților economice non-agricole din gospodăriile agricole și încurajarea micilor întreprinzători în spațiul rural 312 "Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de microîntreprinderi" 531,9 100% 803,7 30,4% 27,5%
313 "încurajarea activităților turistice" 388,3 70%
Creșterea atractivității zonelor rurale - Crearea, îmbunătățirea și diversificarea facilităților și a atracțiilor turistice
- Crearea și modernizarea infrastructurii fizice de bază din zonele rurale
- Îmbunătățirea calității mediului social, natural și economic în zonele rurale
- Protejarea și conservarea patrimoniului cultural și natural rural
322 "Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătățirea serviciilor de bază pentru economia și populația rurală și punerea în valoare a moștenirii rurale" 1.726,1 100% 1.842,5 69,6%
313 "Încurajarea activităților turistice" 388,3 30%
Total Axa 3 2.646,2 100,0%
Promovarea potențialului endogen al teritoriilor Participarea membrilor comunităților rurale la procesul de dezvoltare locală și încurajarea acțiunilor inovative 411.Competitivitate 114,9 100% 351,2 82,8% 4,5%
412. Mediu 44,5 100%
413. Calitatea vieții/diversificare 182,9 100%
Încurajarea actorilor de la nivel local de a lucra împreună cu reprezentanții altor comunități din interiorul sau exteriorul țării 4.21 Implementarea proiectelor de cooperare 8,9 100%
Îmbunătățirea guvernanței locale Stimularea formării de parteneriate, pregătirea și asigurarea implementării strategiilor de dezvoltare locală 431-1. Construcție parteneriate public private 6,4 100% 73,0 17,2%
431-2. Funcționarea Grupurilor de Acțiune, dobândirea de competențe și animarea teritoriului 66,6 100%
Total Axa 4 424,2 100,0%

* Această măsură este prevăzută a se implementa după anul 2010.

La elaborarea versiunii consolidate a PNS conform noilor provocări, s-a luat în considerare revizuirea obiectivelor strategice care au fost transpuse în PNDR prin alocarea de fonduri suplimentare, din PERE, pentru tipurile de operațiuni existente (Tabel 5.3.6) în cadrul măsurilor, datorită spectrului larg al domeniului de acțiune concretizat prin tipurile de investiții.

Axa 1 cuprinde trei priorități strategice: resurse umane, competitivitatea exploatațiilor, modernizarea sectoarelor de procesare și comercializare a produselor agroalimentare și forestiere. Aceste priorități strategice sunt abordate sub forma unor obiective strategice care corespund celor precizate în PNS.

Un obiectiv strategic central (obiectivul strategic nr. 2) din PNS vizează creșterea competitivității exploatațiilor comerciale și de semi-subzistență și asocierea acestora, în paralel cu respectarea principiilor de dezvoltare durabilă, astfel încât să poată deveni entități comerciale viabile. Acest obiectiv strategic este de primă importanță în Axa 1 a PNDR, din cauza necesității unor investiții importante pentru restructurarea și comasarea exploatațiilor, reînnoirea generației de șefi ai exploatațiilor și modernizarea exploatațiilor pentru ca acestea să poată deveni competitive, respectarea standardelor comunitare și depășirea problemelor structurale de fond. Aceste nevoi sunt formulate în secțiunea Analiză din PNS. Măsurile Axei 1 din PNDR pentru atingerea obiectivului strategic nr. 2, privesc instalarea tinerilor fermieri, modernizarea exploatațiilor agricole, sprijin pentru semi-subzistență și îmbunătățirea infrastructurii agricole și forestiere. Înlocuirea actualei generații de șefi ai exploatațiilor, cu o generație mai tânară, constituie un obiectiv important, care necesită aplicarea măsurii "Instalarea tinerilor fermieri" și care, implicit, va conduce la: (a) îmbunătățirea competitivității sectorului agricol și (b) îmbunătățirea vieții sociale din comunitățile rurale. Tinerii fermieri promovează o gamă largă de activități (turism rural, păstrarea tradițiilor și a patrimoniului cultural) și se implică în activitatea asociațiilor locale.

PNS menționează, de asemenea, și nevoia de restructurare și modernizare a sectoarelor de procesare și comercializare a produselor agricole și forestiere (obiectivul strategic nr. 3). Aceasta constituie cea de-a doua mare prioritate a Axei 1 din PNDR și va fi realizată prin măsurile destinate creșterii valorii adăugate a produselor agricole și forestiere, înființării grupurilor de producători și creșterii valorii economice a pădurilor. Statutul prioritar al acestui obiectiv și măsurile aferente, se bazează pe aspectele observate în analiza de bază din cadrul PNS. În primul rând, este nevoie de un volum mare de investiții pentru a încheia procesul de restructurare, modernizare și creștere a competitivității din sectorul de procesare agro-forestier și pentru a asigura integrarea pe piață, a exploatațiilor de dimensiune medie. În al doilea rând, competitivitatea sectorului primar al agriculturii și silviculturii va depinde de competitivitatea propriilor rețele de piață (input și output) și de industria de procesare.

Asocierea producătorilor agricoli pentru realizarea investițiilor din cadrul măsurii de modernizare a exploatațiilor agricole va juca un rol decisiv în diminuarea caracterului dual al agriculturii și creșterea competitivității sectorului.

Un alt obiectiv strategic, important al PNS, este îmbunătățirea abilităților fermierilor și a altor persoane implicate în activitatea agricolă și forestieră, pentru a stimula managementul exploatațiilor agricole și forestiere. Aceasta este cea de-a treia prioritate, ca importanță financiară, a Axei 1 din PNDR. Deși secțiunea Analiză din PNS subliniază importanța creșterii bazei de resurse umane pentru dezvoltarea durabilă a sectoarelor agroalimentar și forestier, atingerea acestui obiectiv nu presupune costuri la fel de ridicate ca în cazul restructurării și reabilitării capitalului fizic din cele două sectoare. Acest obiectiv va fi realizat prin măsuri de formare profesională, informare și difuzare de cunoștințe și furnizarea de servicii de consultanță și consiliere agricolă.

Axa 2 din PNS prezintă trei priorități strategice: (a) evitarea abandonului activităților agricole în zonele defavorizate; (b) conservarea și îmbunătățirea resurselor naturale și a biodiversității; (c) atenuarea efectelor schimbărilor climatice. Aceste priorități au fost articulate sub forma unor obiective strategice, care corespund obiectivelor strategice din PNS.

În PNS, obiectivul intitulat "Continuarea utilizării terenurilor agricole din zonele defavorizate și promovarea agriculturii durabile", prin care se urmărește evitarea abandonului activităților agricole din zonele defavorizate, a fost identificat ca obiectivul strategic 4. Această prioritate beneficiază de o mare parte (44,4%) a fondurilor alocate Axei 2 și susține măsurile de sprijin al activităților agricole din zonele defavorizate agricol., constituind al II-lea obiectiv prin prisma alocării financiare. Prin acest sprijin se dorește compensarea problemelor legate de capacitatea naturală de producție scăzută a terenurilor agricole și de costurile suplimentare pe care le implică menținerea activităților agricole în aceste zone, reducându-se în acest fel riscul (mai ridicat în aceste zone) de abandon al activităților agricole. Zonele defavorizate dețin o pondere importantă din teritoriul României și includ suprafețe largi de tip HNV. Continuarea activității agricole în aceste zone deține, totodată, un rol important în conservarea peisajelor tradiționale - aspect care rezultă și din respectarea GAEC. De asemenea, importanța de mediu și culturală a zonelor defavorizate agricol poate servi ca bază de dezvoltare economică prin turism rural.

Un alt obiectiv strategic al PNS (obiectivul strategic 5) este "Conservarea și îmbunătățirea stării resurselor naturale și a habitatelor", obiectiv ce va fi atins prin introducerea sau continuarea practicilor agricole prietenoase cu mediul. Aceasta este o importantă prioritate a Axei 2 din PNDR, fiind adresată îndeosebi prin măsura plăți de agro-mediu și plăți în favoarea bunăstării animalelor, beneficiind de cea mai mare alocare de fonduri în cadrul acestei axe (46,3%). Plățile de agro-mediu vor contribui la protejarea biodiversității asociate terenurilor agricole din România, venind în același timp în întâmpinarea unei cereri crescânde pentru produsele ecologice sau tradiționale, sprijinind dezvoltarea eco și agroturismului. Creșterea numărului de ferme în care se aplică măsuri superioare măsurilor tehnologice obligatorii privind bunăstarea porcilor și a păsărilor va conduce la atingerea obiectivului global al măsurii, respectiv de îmbunătățire a mediului și a spațiului rural, contribuind la creșterea animalelor, ținându-se cont de nevoile etologice, specie, rasă, sex, vârstă și categorie de producție, precum și la creșterea calității produselor, a productivității și a securității alimentelor, respectiv a siguranței consumatorului. Implementarea unor standarde superioare de bunăstare a porcinelor și păsărilor, în fermele care concentrază efective importante ale acestor specii, va conduce la un management mai bun al furajelor, al apei, al dejecțiilor, creând parametri de protecție mai buni pentru solul și apele din România. Totodată, acordarea unui sprijin financiar pentru respectarea unor standarde suplimentare de bunăstare în fermele de păsări și de porci va contribui pe termen mediu și lung la educarea fermierilor și la acceptarea mai ușoară a noilor prevederi referitoare la acest domeniu de activitate de către fermierii români. De asemenea, ambele măsuri vor ajuta și la creșterea gradului de constientizare a fermierilor în privința practicilor agricole care protejează resursele de apă și sol. Aceste puncte cheie au fost subliniate în cadrul PNS.

Cel de-al șaselea obiectiv strategic al PNS este "Promovarea managementului durabil al terenurilor forestiere", prin extinderea suprafetelor de pădure pe terenurile agricole și non-agricole și prin sprijinul acordat silvicultorilor, în vederea depășirii dezavantajelor rezultate în urma implementării rețelei Natura 2000. Acest obiectiv se axează pe prioritatea strategică referitoare la atenuarea impactului emisiilor de gaze cu efect de seră și a impactului schimbărilor climatice dar și pe cea referitoare la biodiversitate. În cadrul Axei 2 din PNDR, aceast obiectiv este susținut printr-o alocare de 9,3% din fondurile disponibile. Acest nivel de alocare, relativ modest, este justificat de faptul că eforturile de atenuare a efectelor schimbărilor climatice vor fi sprijinite printr-o serie de diferite programe operaționale, această măsură reprezentând doar o parte din soluție.

PNS subliniază o serie de aspecte referitoare la zonele rurale (Axa 3) cum ar fi: dependența economică de agricultură, creșterea șomajului având drept cauză problemele structurale/tendințele de creștere a competitivității exploatațiilor, lipsa diversificării activităților în întreprinderi, orientarea către sectorul primar, lipsa valorii adăugate, nivelul redus al veniturilor, nivelul scăzut al gradului de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor, instabilitatea socială determinată de migrație, potențialul neexploatat al turismului rural, infrastructura deficitară la toate nivelurile mediului rural, patrimoniul rural neprotejat, neglijarea moștenirii culturale și, în general, nivelul scăzut al calității vieții.

În acest context, prioritățile stabilite în PNDR, în cadrul Axei 3, întâmpină nevoile comunităților rurale din România. Astfel, un accent deosebit este pus pe "Creșterea atractivității zonelor rurale", care beneficiază de 69,6% din totalul cheltuielilor publice pentru Axa 3.

Realitatea situației actuale a satelor românești relevă o infrastructură slab dezvoltată, care determină, pe de o parte, lipsa atractivității acestor zone pentru investitori și, pe de altă parte, reducerea continuă a populației, prin fenomenul migrării, în special în rândul tinerilor și al femeilor. Astfel, pentru a se reduce dimensiunea acestui fenomen, diversificarea activităților non-agricole, dezvoltarea turismului, renovarea și dezvoltarea satelor constituie elemente fundamentale.

Drept urmare, Măsura "Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătățirea serviciilor de bază pentru economia și populația rurală și punerea în valoare a moștenirii rurale" vizează aspectele din PNS, propunând o abordare integrată a acestora care să vină în întâmpinarea problemelor diverse care afectează calitatea vieții rurale. Activitățile detaliate în cadrul măsurii vizează o gamă largă de aspecte, al căror scop principal este de a se reuși o îmbunătățire reală a condițiilor de trai ale populației rurale.

Având în vedere tipul de abordare necesar dezvoltării rurale din România, bazat pe un program special, procesul de renovare și dezvoltare a satelor cuprinde trei sub-măsuri: dezvoltarea infrastructurii de bază, îmbunătățirea calității mediului social, economic și natural din zonele rurale și conservarea patrimoniului natural, cultural și arhitectural. Având în vedere că aceste sub-măsuri sunt identificate și aplicate integrat sunt așteptate efecte de sinergie semnificative.

O pondere de 30,4% din cheltuielile publice destinate Axei 3 au fost alocate pentru "Menținerea și dezvoltarea activităților economice, prin creșterea numărului de locuri de muncă". Asigurarea unor noi locuri de muncă în sectorul non-agricol atât în ferme, cât și în afara acestora, va contribui la îmbunătățirea structurii fermelor și economiei rurale, precum și la crearea de noi locuri de muncă.

Măsura 312 "Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi" vine în întâmpinarea nevoii de promovare a activităților non-agricole, care pot conduce la creșterea veniturilor rurale, generarea locurilor de muncă și reducerea disparităților dintre zona rurală și cea urbană. De asemenea, prin aceasta măsură se intenționează stimularea și susținerea diversificării activităților rurale, prin dobândirea de noi competențe caracteristice spiritului antreprenorial, de noi abilități și prin lărgirea gamei de servicii pentru populația rurală. Acești factori vor contribui la creșterea economică și la îmbunătățirea nivelului de trai din zona rurală, precum și la atingerea unui echilibru teritorial, social și economic stabil în spațiu rural.

Experiența altor state-membre ale UE demonstrează că, diversificarea activităților aduce beneficii importante în procesul de creștere a gradului de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor. Același fenomen este valabil și în cazul dezvoltării proiectelor turistice, axate pe creșterea atractivității zonelor rurale.

De asemenea, prin Măsura 313 "Încurajarea activităților turistice" se va oferi sprijin financiar pentru crearea și promovarea unui turism competitiv în zona rurală, a unor rețele rurale care să furnizeze și să promoveze serviciile turistice, implicând, totodată și participarea activă a populației rurale și îndeosebi a tinerilor și femeilor.

În acest context, măsurile care sprijină generarea de locuri de muncă se corelează cu programele de formare și de dezvoltare a abilităților. Dobândirea abilităților/competențelor este o condiție esențială pentru dezvoltarea capitalului social și pentru adaptarea la cerințele specifice noilor activități economice. În acest scop, pe baza unui acord semnat între Autoritatea de Management pentru POS-DRU (FSE) și Autoritatea de Management pentru PNDR (FEADR), Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, care elaborează și aplică POS-DRU, răspunde de măsurile legate de formarea profesională a populației rurale în vederea dobândirii de abilități, care să-i permită acesteia să se orienteze către activități non-agricole.

Procesul de dezvoltare rurală din România va fi sprijinit, după cum s-a arătat în Planul Național Strategic, și prin îmbunătățirea guvernanței locale și promovarea potențialului endogen al spațiului rural, obiective strategice ale Axei 4.

Primul obiectiv strategic urmărește îmbunătățirea guvernanței locale prin constituirea și funcționarea grupurilor de acțiune locală. După cum s-a arătat în analiza din PNS, fragilitatea parteneriatelor, lipsa resurselor financiare, precum și neîncrederea în structurile asociative reprezintă principalele obstacole care stau în calea dezvoltării comunităților locale. În acest sens, un procent de 17,2% din totalul Axei 4 a fost alocat acestui obiectiv de care depinde implementarea strategiilor de dezvoltare locală.

Cel de-al doilea obiectiv strategic este reprezentat de promovarea potențialului endogen al teritoriilor prin implementarea strategiilor de dezvoltare locală integrate care contribuie, pe baza unei abordări de "jos în sus", la realizarea obiectivelor axelor 1 (Îmbunătățirea sectoarelor agricol și forestier), 2 (Îmbunătățirea mediului și a spațiului rural) și 3 (Îmbunătățirea calității vieții și diversificarea economiei rurale) și încurajează acțiunile inovative. Totodată, realizarea acestui obiectiv depinde și de cooperarea între GAL-uri și alte parteneriate existente constituite după principiul LEADER, întrucât zonele rurale se confruntă cu probleme similare și este foarte important să învețe unele de la altele și să realizeze un schimb permanent de bune practici. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv s-a alocat un procent de 82,8% din totalul Axei 4 (din care 80,7% pentru implementarea strategiilor de dezvoltare locală și 2,1% pentru elaborarea și implementarea proiectelor de cooperare).

4.2. Impactul așteptat rezultat din evaluarea ex-ante ținând cont de prioritățile alese

4.2.1. Rezumat administrativ al evaluării ex-ante

Evaluarea ex-ante a fost efectuată pe baza versiunii inițiale a PNDR, care a fost amendată în urma recomandărilor evaluatorului ex-ante, și ulterior, pe baza comentariilor Comisiei.

Analiza situației actuale

PNDR are la bază o analiză comprehensivă a situației curente a zonelor rurale din România. Dezvoltarea susținută a țării din ultimii ani, determină anumite dificultăți în elaborarea unei analize recente care să reflecte procesul rapid de dezvoltare. Raportul relevă efortul depus pentru utilizarea unor date statistice și informații cât mai recente.

Cu toate acestea, sunt recomandate unele îmbunătățiri ale aspectelor de importanță centrală din PNDR. Aceste aspecte privesc descrierea și analiza competitivități agriculturii și industriei alimentare din România, a activităților inovatoare, a cercetării, dezvoltării și transferului rezultatelor acestora către utilizatorii din cadrul industrial și agricol.

De asemenea, analiza se bazează pe o serie de indicatori comuni și se remarcă faptul că datele statistice sunt prezentate pentru majoritatea indicatorilor. Se recomandă însă, depunerea unui efort adițional pentru a asigura includerea și măsurarea tuturor indicatorilor de bază. Mai mult, se poate dovedi utilă includerea unei comparații cu standardele internaționale pentru a asigura o imagine clară a relațiilor relative existente între România și UE 15 și UE 27.

Mai mult, analiza situației curente ar trebui completată cu informații privind noua PAC și efectele acesteia asupra PNDR și asupra politicilor de dezvoltare rurală în general.

Nu a fost acordată o atenție suficientă în cadrul PNDR, disparităților dintre zonele urbane și cele rurale, sau dintre cele regionale și nivelul național, precum nici cauzelor care le-au generat. Disparitățile au un rol important în elaborarea politicilor de dezvoltare.

SWOT

Analiza SWOT este bună în ansamblu. Cu toate acestea, acest instrument nu este utilizat la întregul său potențial.

Analiza SWOT urmărește doar până la un anumit punct logica acestui instrument pentru facilitarea formulării strategiei. În vederea întăririi potențialului de elaborare a strategiei, ar putea fi luată în considerare includerea unei secțiuni care să conțină informații cu privire la modalitatea în care punctele tari și slabe interne, pe de o parte, și oportunitățile și amenințările externe pe de altă parte, pot fi transformate în strategii posibile prin care să se asigure că punctele tari sunt pe deplin valorificate și că punctele slabe sunt eliminate, pentru a putea beneficia de oportunitățile externe și a fi prevenite amenințările din mediul extern.

Obiectivele PNDR și alocarea financiară

PNDR 2007-2013 va fi implementat într-o perioadă de schimbări semnificative pentru agricultura și spațiul rural, în condițiile în care România face primii pași pe piața UE, urmând a beneficia de efectele reformelor PAC din această perioadă. De asemenea, creșterea economică din UE are un impact semnificativ în sectorul agricol și în economia rurală, determinând atât oportunități, cât și amenințări.

Până la sfârșitul anului 2006, fermierii români au primit sprijin prin intermediul programelor naționale (de ex. Programul Fermierul, Programul Renta viageră) și prin Programul SAPARD cofinanțat de UE. Având în vedere mediul competitiv în creștere după aderare, aspecte precum competitivitatea și economia de scară vor deveni din ce în ce mai critice pentru agricultura României.

Contextul general economic și social al elaborării PNDR 2007-2013 este mai complex decât cel din anul 2000. Noul PNDR pune accent pe întărirea competitivității și pe economia de scară și în același timp ia în considerare necesitatea de a proteja natura, mediul, resursele naturale, terenul și apa în mediul rural, precum și îmbunătățirea calității vieții pentru locuitorii din spațiul rural.

PNDR-ul actual pune accent pe aspecte precum competitivitatea, mediul, calitatea vieții, având ca obiective generale:

• Creșterea competitivității sectoarelor agricol și forestier;
• Îmbunătățirea mediului rural;
• Îmbunătățirea calității vieții și diversificarea economiei rurale;
• Demararea și funcționarea inițiativelor locale (LEADER).

Obiectivele generale sunt împărțite într-un număr de obiective strategice ce țin cont de situația economică locală și regională din mediul rural și provocările ce vor urma.

Axa 1 - obiective și impact așteptat

Măsurile din Axa 1 vizează îmbunătățirea eficienței sectoarelor agricol și forestier în vederea pregătirii acestora să facă față concurenței cu un mediu comercial deschis pieței externe. Rezultatele așteptate sunt: o forță de muncă agricolă mai bine pregătită, cu o structură pe vârstă mult îmbunătățită, o mai bună utilizare a terenului, pătrunderea pe piață a fermelor de semi-subzistență, o agricultură comercială modernă, creșterea valorii adăugate și îmbunătățirea calității produselor, care vor asigura pe viitor creșterea productivității și competitivității sectoarelor agricol și forestier.

Sprijinul va fi direcționat către microîntreprinderi și întreprinderile mici și mijlocii, considerate a fi mai capabile decât întreprinderile mari să dezvolte produse noi, să valorifice mai bine resursele locale prin inovare și adaptare. Prioritățile alese din cadrul acestei axe iau în considerare atât nevoile de dezvoltare, cât și necesitatea de a continua anumite măsuri din perioada de preaderare.

Axa 2 - obiective și impact așteptat

Obiectivul măsurilor din Axa 2 este de a îmbunătăți mediul în spațiul rural, de a îmbunătăți biodiversitatea printr-un management durabil al terenurilor agricole și forestiere.

Măsurile includ zone defavorizate, Natura 2000 și programul de împădurire. Schema LFA intenționează să sprijine continuarea activității agricole în astfel de zone, menținând astfel peisajul. Schema Natura 2000 este îndreptată către fermierii din zonele cu habitate cu valoare naturală ridicată. Principalul element al programului silvic - sprijinul pentru împădurire - este inclus, de asemenea, în această Axă. Programul va permite menținerea plantărilor la un nivel suficient în vederea atingerii obiectivelor economice și de mediu.

Axa 3 - obiective și impact așteptat

Îmbunătățirea calității vieții în mediul rural, diversificarea economiei rurale, promovarea cunoașterii și îmbunătățirea potențialului uman reprezintă obiectivele strategice ale acestei axe.

Măsurile vizează comunitatea rurală, în general, prin dezvoltarea întreprinderilor din mediul rural, bazate pe resurse naturale, a turismului, renovarea satelor și promovarea inițiativelor privind mediul în vederea completării activităților din cadrul fermei și pentru furnizarea unor oportunități alternative de angajare a populației din mediul rural. Aceste măsuri au fost alese în concordanță cu punctele slabe ale mediului rural (precum venituri scăzute, dependența excesivă de agricultura de subzistență, abilitățile de antreprenoriat reduse, infrastructura neadecvată), dar și a punctelor tari (resurse cu valoare naturală ridicată, patrimoniu cultural bogat etc.). Astfel, prin această abordare, zonele rurale ar trebui să atingă o calitate a vieții în mediul rural, la fel ca în mediul urban.

Axa 4 - obiective și impact așteptat

Măsurile din Axa 4 vizează sprijinirea dezvoltării rurale prin îmbunătățirea guvernanței locale și promovarea potențialului endogen. Abordarea LEADER va contribui la realizarea obiectivelor din Axa 1, Axa 2 și Axa 3 prin intermediul strategiilor de dezvoltare locală integrată și prin acțiuni inovative.

În concluzie, evaluatorul consideră că PNDR este în concordanță cu PNS și reprezintă un program bine structurat, cu obiective generale, strategice și specifice clare care se regăsesc la nivelul măsurilor. Evaluatorul apreciază folosirea tabelelor și schemelor în vederea ilustrării logicii intervenției. Totodată, recomandă ca tabelele să fie însoțite de texte explicative și de justificări ale intervențiilor.

În total, PNDR va reprezenta circa 10.000 milioane de Euro sprijin public investițiilor din sectoare comparativ cu 1.278 milioane Euro cheltuială publică din Programul SAPARD. Este o sumă de opt ori mai mare, ceea ce reflectă nevoile din spațiul rural românesc, pe de o parte, dar și o provocare în vederea asigurării unei folosiri și absorbții corespunzătoare a fondurilor, pe de altă parte. O valoare totală de 12.316 milioane de Euro se așteaptă a fi investită în cadrul acestui program între 2007-2013.

Alocările sunt în concordanță cu strategia și pun accent pe modernizarea și restructurarea agriculturii românești, reflectând astfel nevoile stringente ale sectorului. Evaluatorul apreciază alocările ca fiind relativ mari pentru Axa 3, ceea ce face ca echilibrul programului să fie în concordanță cu intențiile regulamentului. De asemenea, alocările pentru Axa 4 sunt în concordanță cu cerințele.

Lecții învățate

PNDR este elaborat având în vedere experiența relevantă din perioada anterioară și ținând cont de programele în curs de derulare. Pentru cuantificarea obiectivelor și estimarea costului unitar pe proiect și acțiune a fost folosită experiența Programului SAPARD.

Totodată, evaluatorul consideră oportună acordarea unei atenții sporite în PNDR următoarelor probleme: experiența implementării Programului SAPARD a arătat că aspectele generale, ce trebuie regăsite și în următorul program sunt legate de ingineria financiară și de ridicarea anumitor restricții ce nu sunt necesare pentru accesarea fondurilor. În acest sens, sistemul financiar trebuie îmbunătățit în vederea îndeplinirii nevoilor potențialilor beneficiari. Aceasta va putea include utilizarea plăților în avans, contribuția în natură, precum și utilizarea leasingului. Evaluatorul recomandă ca aceste experiențe să fie folosite într-o mai mare măsură în programele viitoare.

Măsurile alese

PNDR cuprinde 24 de măsuri, reprezentând o provocare majoră pentru administrația responsabilă pentru implementarea programului. Măsurile alese sunt cele adecvate și se adresează nevoilor urgente ale societății rurale, într-o mai mică sau mai mare măsură. Comentariile individuale ale măsurilor pot fi citite în textul principal al raportului. Aici sunt luate în considerare numai câteva aspecte generale.

În general, evaluatorul consideră că justificarea măsurilor se regăsește în descrierea măsurilor și în capitolele de strategie generală a PNDR, dar logica intervenției este adesea pierdută și ar putea fi mai precisă. Logica intervenției (obiective generale, specifice și operaționale ce arată output-ul așteptat, rezultatele și impactul intervenției) nu este prezentată într-o manieră detaliată și într-un mod coerent.

Indicatorii sunt elaborați pentru nivelul de output și, de asemenea, obiectivele sunt cuantificate la nivelul de output, însă indicatorii de rezultat și de impact sunt destul de dispersați și nu sunt cuantificați în fișa măsurii. Prezentarea indicatorilor este făcută în capitolul 5 al PNDR. Fișele măsurilor prezentate în PNDR solicită atenție în vederea reflectării cât mai bune a obiectivelor măsurii și a sistemului administrativ de implementare.

Impact așteptat

PNDR conține o bună și rar întâlnită evaluare a programului și a impactului estimat și așteptat. Evaluatorul apreciază efortul făcut în vederea oferirii unei imagini a rezultatelor și a impactului în baza indicatorilor de bază CMEF.

Ultimele date înregistrate ce surprind dezvoltarea, se referă la indicatorii macroeconomici esențiali, care arată o creștere rapidă a investițiilor începând cu anul 2000 de la 357 milioane Euro la 1.300 milioane Euro în 2004. Aceste investiții au influențat VAB și output-ul sectorului agricol. Investiția medie de 100 Euro din sector, generează un output al producției de 1.200 Euro și 700 Euro în VAB. Această legătură dintre investiții și producție și VAB este constantă pe an, începând cu anul 2000. În paralel cu dezvoltarea investițiilor, numărul angajaților din sector s-a redus de la 3,6 milioane în 2000 la 2,6 milioane în 2004. Această tendință reprezintă o reducere medie anuală de 8%. Cu un VAB crescut, s-a obținut o creștere a productivității muncii de la 712 Euro/normă întreagă în 2000 la 3.412 Euro/normă întreagă în 2004. Creșterea anuală a productivității muncii este de 18,29%. Această legătură dintre investiții și producție, VAB și productivitatea muncii poate fi folosită pentru a estima impactul așteptat al investițiilor din PNDR pentru perioada 2007 -2013.

Investiția totală din program se așteaptă să fie de 12.316 milioane Euro. Cu aceste investiții va fi generată o producție a sectorului de aproximativ 150.000 milioane Euro pe durata perioadei de programare sau VAB de 85.000 milioane Euro. Această producție va fi posibil de realizat cu doar 1,7 milioane locuri de muncă în medie pe an din 2007 până în 2013, iar la finele perioadei vor exista doar 1,5 milioane de locuri de muncă rămase din cele 2,3 milioane de locuri de muncă estimate în 2006 și din cele 2,6 milioane existente în 2004. Calculul se bazează pe precondiția că doar productivitatea muncii va crește, în același timp nu se observă nici o contribuție la factorul total productivitate din partea input-ului de capital, dincolo de efectele productivității muncii. Productivitatea muncii va crește la 9.000 Euro/normă întreagă până la sfârșitul perioadei, față de valoarea inițială de 3.400 Euro în 2004, iar productivitatea medie a muncii va fi de 5.000 Euro/normă întreagă.

Contribuția la creșterea indicatorilor cheie este rezultatul combinării alocărilor diverselor măsuri din program. Evaluatorul a pornit de la presupunerea că fiecare euro alocat fiecărei măsuri va avea același impact. Această prezumție nu este în general aplicabilă în practică dar este folosită în vederea simplificării raționamentului.

Având în vedere că nu toate măsurile sunt măsuri productive, impactul va fi mai scăzut. Dacă evaluatorul își bazează raționamentul doar pe măsurile cu contribuție privată, volumul total al investiției nu este de 12.316 milioane Euro, ci doar de 7.158 milioane Euro reprezentând 58% din anvelopa totală. În consecință, impactul va fi mai scăzut. Pentru producția agricolă se observă o creștere cu 11% din 2003 până în 2007, echivalentă cu o creștere de la 12.300 milioane Euro la 17.500 milioane Euro. Pentru VAB creșterea anuală va fi de 7% de la 8.988 milioane Euro la 10.817 milioane Euro, iar creșterea productivității muncii va fi de numai 11% în loc de 18%.

O consecință drastică este pierderea locurilor de muncă. Nu este nicio îndoială că pierderea locurilor de muncă va urma restructurării și modernizării sectorului, care va avea loc în acești ani și care se va intensifica în perioada următoare, dar totodată vor fi create noi locuri de muncă. Din experiența SAPARD se știe că investițiile din cadrul Măsurii 1.1 au condus la crearea a 50 locuri de muncă la o investiție de 1 milion Euro, Măsura 3.1 a condus la crearea a 25 locuri de muncă la o investiție de 1 milion de Euro și că diversificarea a condus la 20 noi locuri de muncă la o investiție de 1 milion de Euro. Se așteaptă să fie create circa 175.000 noi locuri de muncă ca urmare a investițiilor din cadrul programului.

Complementaritate

În mod evident, PNDR este complementar cu alte intervenții UE din cadrul fondurilor structurale. Obiectivele generale ale PNDR sunt în concordanță cu Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 și sunt în principiu în concordanță cu liniile directoare strategice evidențiind principiile generale de asistență. Complementaritatea și conformitatea sunt detaliate în PNS.

Din evaluarea pe măsuri, evaluatorul consideră că liniile de demarcare nu sunt clar delimitate. Nu este foarte clar, dacă actualele linii de demarcare sunt elaborate astfel încât să permită potențialilor beneficiari să aplice pentru un anumit proiect, fie în PNDR, fie în alte programe. Se recomandă o delimitare mai clară a acestor linii în PNDR, precum și în descrierea măsurilor.

Cadrul instituțional

În concordanță cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1698/2005, a fost elaborat un sistem administrativ care este descris în Capitolele 11 și 12 ale PNDR. Sistemul se bazează pe structurile existente din cadrul MADR, inclusiv Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP), Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) și Direcția Generală de Dezvoltare Forestieră și Consolidare a Proprietății (DGDFCP).

Înaintea lansării noului PNDR, Autoritatea de Management ar trebui să se asigure că APDRP, APIA și DGDFCP s-au pregătit și au efectuat simulări pentru sistemul de implementare IT și că toate procedurile necesare sunt aplicabile, funcționale și bine definite.

Cum pentru moment, sistemul IT nu este finalizat, o atenție specială trebuie acordată design-ului acestuia, pentru a permite colectarea datelor pentru implementarea la toate nivelele și de către toate organismele și totodată să poată genera în mod automat diferite tipuri de rapoarte. Ar putea fi dezvoltată o aplicație și pentru beneficiari, pentru a le permite acestora să trimită datele de monitorizare în format electronic.

Mai mult, evaluatorul consideră că monitorizarea și evaluarea descrise sunt în concordanță cu cerințele, dar evidențiază faptul că sistemul este dependent de dezvoltarea de formulare de aplicare corespunzătoare, de modele de raportare și a unui sistem IT, care să sprijine folosirea acestor formulare.

Planul de informare inclus în PNDR se adresează beneficiarilor publici și privați și va fi implementat folosind mass-media, inclusiv prin scrisori de informare către potențialii beneficiari.

În vederea obținerii unor rezultate maxime, planul va fi îmbunătățit avându-se la bază rezultatele implementării. După cum s-a putut observa anterior în Programul SAPARD, este nevoie de o structurare foarte bună a activităților de informare și de o abordare coerentă la nivelul întregii țări. Trebuie pregătite și structurile de implementare la nivel județean.

Obiectivele și activitățile Rețelei Naționale de Dezvoltare Rurală sunt descrise în PNDR furnizând informații referitoare la designul rețelei naționale și la structura instituțională creată. Suma de bani alocată pentru rețea este realistă. Sunt alocați 7,5 milioane Euro pentru crearea și funcționarea rețelei, precum și pentru implementarea planului de acțiune.

Consultările cu cei interesați

Evaluatorul consideră că procesul de consultare cu toți cei interesați este unul corespunzător. În general, procesul s-a dovedit util și input-ul din partea grupurilor de lucru a fost luat în considerare. Se consideră că procesul a contribuit într-o manieră pozitivă la elaborarea măsurilor individuale. În același timp, se consideră că anumite persoane interesate au lipsit de pe lista participanților și ar fi oportună includerea în PNDR a explicațiilor de ce anumite persoane nu au participat.

Evaluarea Strategică de Mediu

Evaluarea Strategică de Mediu (SEA) din Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) a fost elaborată în concordanță cu cerințele Directivei Europene SEA CE/2001/42, precum și cu Decizia Guvernului nr. 1076/2004, ce transpune prevederile directivei menționate mai sus.

Evaluarea a arătat diferitele contribuții ale axelor în vederea realizării obiectivelor relavante de mediu. Astfel, Axa 1 contribuie în mod semnificativ la îmbunătățirea comportamentului pro-activ al populației; îmbunătățirea condițiilor de sănătate ale populației; Axa 2 contribuie în mare măsură la conservarea habitatelor speciilor de animale sălbatice; menținerea funcției ecologice a râurilor; menținerea biodiversității zonelor protejate; Axa 3 va genera efecte pozitive asupra susținerii dezvoltării durabile a turismului rural; îmbunătățirea condițiilor de sănătate ale populației; facilitarea folosirii resurselor regenerabile; utilizarea practicilor tradiționale; iar Axa 4 va avea o contribuție pozitivă la îmbunătățirea unui comportament pro-activ prin încurajarea practicilor agricole durabile.

În concluzie, evaluatorul estimează că implementarea PNDR va avea un efect pozitiv asupra mediului, mai ales în mediul rural românesc, cu o contribuție semnificativă la o dezvoltare durabilă în acest domeniu. Se poate declara că acest program va permite dezvoltarea economică și socială a zonelor rurale.

Recomandările evaluatorului ex-ante și transpunerea acestora în PNDR sunt prezentate în tabelul următor.

4.2.2. Recomandări ale evaluatorului ex-ante și transpunerea acestora în PNDR

Recomandări cu caracter general

Nr. Sumarul administ rativ Subiect Recomandări Pagina din Raport Comentarii și pagina în care sunt incluse în PNDR
1 1.1. Analiza situației curente Sugerăm să fie făcut un efort suplimentar pentru asigurarea includerii și măsurării tuturor indicatorilor de bază. Mai mult, considerăm că ar fi folositoare includerea comparațiilor cu reperele internaționale selectate, astfel încât analiza să ofere o imagine clară a relațiilor relative dintre România și UE 15 și UE 27, dacă este relevant. 1 Recomandare acceptată.
S-a atașat la PNDR Anexa nr. 1 care cuprinde toți indicatorii de bază cuantificați cu datele disponibile în prezent din surse oficiale. Pentru indicatorii indisponibili, în 2008, prin măsura de AT, va fi realizat un studiu pentru completarea acestora raportat la anul 2006.
2 1.1. Analiza situației curente Nu considerăm că se acordă prea multă atenție, în PNDR, disparităților și cauzelor acestor disparități, în zonele rurale în comparație cu zonele urbane, sau regional vs. național. Suntem conștienți de faptul că disparitățile regionale au un rol important și că potențialele de dezvoltare sunt importante. 1 Recomandare acceptată.
S-au operat completările solicitate în Capitolul 3.
3 SWOT Pentru a face și mai evident potențialul de construcție a strategiilor, ar putea fi considerată includerea unei secțiuni care să stabilească modul în care Punctele tari și Punctele slabe interne identificate, pe de o parte, și Oportunitățile și Amenințările, pe de altă parte pot fi transformate în strategii posibile. Acestea trebuie să asigure că Punctele tari sunt utilizate și Punctele slabe sunt eliminate astfel încât să beneficiem de avantajele oportunităților externe și să întâmpinăm amenințările externe. 2 Recomandare parțial acceptată.
În analiza SWOT s-au identificat atât punctele tari și slabe cât și oportunitățile și amenințările, iar maniera în care acestea sunt utilizate în vederea eliminării punctelor slabe și folosirii oportunităților este prezentată în capitolul 3.2.3.
4 PNDR Obiective și alocări financiare Considerăm că ar putea fi realizate anumite referiri la eficiența economică vizându- se o proporție relativ mare a alocării Axei 1 privind fermele de semisubzistență. Trebuie să ne așteptăm ca, competitivitatea, modernizarea și restructurarea să fie problemele centrale în cadrul acestei Axe, dar nu ne așteptăm ca această măsură să contribuie la acest obiectiv general. 3 Recomandare acceptată parțial.
Măsura 141 "Sprijinirea fermelor de semi- subzistență" a fost reformulată, și în noua formă aceasta contribuie la restructurarea sectorului agricol.
5 PNDR Obiective și alocări financiare Recomandăm, de asemenea, ca tabelele să fie sprijinite cu texte cuprinzătoare de explicare și justificare a intervențiilor. Aceasta nu este o problemă crucială, dar poate facilita citirea PNDR-ului, contribuind, de asemenea, la asigurarea transparenței. 4 Recomandare acceptată
6 PNDR Obiective și alocări financiare Balanța din Program este în linie cu cerințele reglementate, deși Axa 2 cu 24,5% este foarte aproape de limita minimă de 25% din cheltuielile publice, exclusiv plata directă complementară. 4 Recomandarea nu se justifică. Alocarea financiară pentru Axa 2, după excluderea plăților directe complementare, este de 26,05%. Procentul de 24,5% este rezultatul raportării la suma totală publică ceea ce este contrar Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 care precizează că raportarea se face la total FEADR, astfel cerința este îndeplinită, procentul fiind de 26,05%
7 PNDR Obiective și alocări financiare Considerăm că una din probleme necesită o atenție și mai mare decât cea arătată până acum în PNDR. Experiențele din implementarea Programului SAPARD au arătat că problemele generale pe care trebuie să le avem în vedere în viitor sunt reprezentate de problema ingineriei financiare și de ridicarea restricțiilor inutile privind preluarea potențialului proiectelor. De aici înainte, sistemul financiar trebuie să fie actualizat pentru a întâmpina nevoile beneficiarilor potențiali. Aceasta va include utilizarea plăților în avans, contribuții în natură, aranjamente de leasing. Recomandăm folosirea acestor experiențe cât mai mult posibil în programul viitor. 4 Recomandarea acceptată.
În acest sens au fost completate capitolele 3, 5 și motivațiile fișelor tehnice ale măsurilor 121, 122, 123, 125, 312, 313, 322.
8 Măsurile selectate În general, considerăm că justificarea măsurilor este potrivită în descrierea măsurii și în capitolele strategice generale ale PNDR, dar logica intervenției este adesea foarte vagă și nu atât de precisă pe cât s-ar dori. Logica intervenției (generală, obiectivele specifice și operaționale ce reflectă outputurile, impactul și rezultatele operaționale ale intervenției) nu sunt descrise într-un mod coerent și detaliat. 5 Recomandare acceptată.
S-au introdus în fiecare măsură din fiecare axă aceste obiective generale, specifice și operaționale.
9 Complementaritatea Din evaluarea noastră a măsurilor individuale considerăm că liniile de demarcare nu sunt clar indicate. Nu ne este clar dacă liniile de demarcare sunt, în prezent, elaborate astfel încât beneficiarii să vadă unde pot aplica pentru un anumit proiect, fie în PNDR fie în alte programe. Recomandăm o sporire a liniilor de demarcare în PNDR, precum și în descrierea măsurilor. 6 Recomandare acceptată.
S-au efectuat modificări și detalieri atât la nivelul Capitolului 10, cât și la nivelul fiecărei măsuri din Capitolul 5.
10 Constituirea administrativă De vreme ce sistemul de IT nu este finalizat, atenția ar trebui îndreptată conturării acestuia, astfel încât să permită colectarea datelor pentru toate nivelele de implementare și instituții și să fie capabil să genereze automat diferite tipuri de rapoarte. O aplicație ar putea fi dezvoltată, de asemenea, pentru beneficiari, pentru a le permite transmiterea datelor de monitorizare în forma electronică. 7 Recomandare acceptată.
S-au efectuat completări în Capitolul 11 menționându-se și modul de implementare
11 Constituirea administrativă Dacă se consideră oportună dezvoltarea abilităților experților locali pentru îmbunătățirea contactului cu beneficiarii/ potențialii beneficiari, să-i sfătuiască privind oportunitățile programului în contextul protecției mediului înconjurător privind afacerile agricole la nivel local, național și la nivel european. 7 Recomandare acceptată.
S-au menționat instruirile prin Programul PHARE la Capitolul 13, Sub- capitolul 13.1 și Capitolul 11.1 a,b
12 Consultarea cu factorii interesați Considerăm că anumiți factori interesați importanți lipsesc din lista participanților și considerăm adecvată includerea în capitolul din PNDR a motivației neparticipării unora dintre aceștia. 8 Recomandare acceptată.
S-a completat lista participanților, și au fost clarificate aspectele ridicate.

Recomandări cu caracter specific diverselor capitole ale PNDR

Nr. Capitol PNDR Subiect Recomandări Pagina din raport Decizia Completat, adăugat în PNDR la capitolul/subcapitolul
Aspecte generale și inter-conectate
1. 3.2 Situație curentă S-a observat o inconsistență în cadrul situației curente în privința indicatorului VAB, vezi paginile 7, 8 și 25. Se recomandă alinierea acestora. 11 Recomandarea nu se justifică.
În capitolul 3.1.1. se face referire la VAB pe sectorul agricol și forestier iar în capitolul 3.1.3 se vorbește de VAB în sectorul primar (agricol, forestier și piscicol), de aici rezultând și diferența de procente.
2. 3.2 Situație curentă Capitolul conținând analiza situației nu conține o descriere a efectelor așteptate ale Politicii Agricole Comune. Ar putea fi utilă pentru Program, includerea unei prezentări scurte a contextului în care este realizat PNDR (economie cu creștere accentuată, schimbări majore în agricultură datorită efectelor PAC, Pilonului1). Aceasta ar pregăti mai buna înțelegere a strategiei alese. 12 Recomandare acceptată. Reformularea textului a permis și evaluarea efectelor PAC.
3. 3.2 Situație curentă Se recomandă definirea clară și sublinierea faptului că inovația este diferită de modernizare și, astfel, reprezintă un element nou al programării 2007-2013 față de programele anterioare. Trebuie descrise sistemele de inovație și de cercetare și dezvoltare. 12 Recomandare parțial acceptată.
În acord cu obiectivele generale ale Programului se va pune accentul pe promovarea tehnologiilor inovatoare, a noilor produse în cadrul acțiunilor de modernizare și dezvoltare.
4. 3.2 Situație curentă Datele statistice privind dimensiunea economică a exploatațiilor nu se referă la categoriile selectate pentru sprijin în cadrul măsurii (2-16 UDE) luând în considerare afirmația "segmentul de exploatații avut în vedere pentru sprijin va include exploatațiile cu dimensiuni între 2-6 UDE". Acest aspect trebuie corectat. 13 Recomandare acceptată. Segmentul de exploatații avut în vedere pentru sprijin va include exploatațiile cu dimensiuni între 2- 8 UDE.
5. 3.2 Situație curentă Aspectele privind utilizarea serviciilor de consiliere nu sunt menționate explicit nici în analiza SWOT (deși se corelează indirect cu nivelul scăzut de pregătire profesională al fermierilor) și nici în capitolul ce cuprinde descrierea situației curente. Există o descriere foarte clară a acestui tip de intervenție în motivația măsurii (inclusiv aspectele privind noul context PAC), descriere care ar trebui inclusă atât în analiza SWOT cât și în descrierea situației curente pentru a asigura coerența. Se recomandă realizarea acestei modificări. 13 Recomandare acceptată.
Analiza SWOT a fost reformulată.
6. 3.2 Situație curentă Includerea aspectelor privind noul context creat de efectele noii PAC (eco-condiționalitate, GAEC, SAPS etc.) atât în analiza SWOT cât și în capitolul privind descrierea situației curente pentru a asigura coerența cu Măsurile 121 "Modernizarea exploatațiilor agricole" și 112 "Instalarea tinerilor fermieri" etc. 13 Recomandare acceptată.
7. 3.2 Situație curentă Interpretarea conform căreia cea mai mare pondere a populației, cuprinsă între 30-34 de ani (în 2005) s-ar datora găsirii unor mai bune perspective în mediul rural ar trebui coroborată cu efectele politicilor demografice din regimul comunist (1967, 1968). 14 Recomandare acceptată.
S-au introdus completări pentru susținerea și în înțelegerea textului în Capitolul 3.1.3. la "Situația demografică "
8. 3.2 Situație curentă Ar trebui furnizate informații asupra insuficienței infrastructurii de bază sau chiar absența ei, precum informații despre infrastructura IT (internet) și promovarea dezvoltării ei. Acestea trebuie avute în vedere în contextul tuturor măsurilor din Axele 3 și 4 (criterii de selecție etc.), ca unul dintre cele mai importante instrumente, în special pentru zonele izolate. 14 Recomandare parțial acceptată.
În capitolul 3.2.3 au fost furnizate informații privind infrastructura IT. Extinderea infrastructurii IT se finanțează însă din fondurile structurale.
9. 3.3 SWOT Se recomandă ca listele prezentate în contextul SWOT să fie verificate în scopul de a asigura consistența cu capitolul ce evidențiază situația curentă. 16 Recomandare acceptată.
10. 3.3 SWOT Pentru a sporii utilitatea analizei SWOT recomandăm crearea unei ierarhii a punctelor slabe și punctelor tari, conform importanței acestora. Acest aspect va fi de folos, pe viitor, în PNDR pentru formularea într-o manieră transparentă a strategiei, abordând astfel, cele mai urgente și importante aspecte. 16 Recomandare acceptată. Ierarhizarea punctelor tari și slabe din SWOT a fost utilizată pentru stabilirea sectoarelor prioritare și criteriilor de selecție.
11. 3.4 Disparități regionale Recomandăm îmbunătățirea descrierii disparităților și a cauzelor acestora: urban-rural, național-regional, național-internațional. 17 Recomandare acceptată.
În acest sens, s-au adus completări pe tot parcursul Capitolului 3.1
12. 4.1. Ierarhia obiectivelor Considerăm că PNDR este în concordanță cu liniile PNS și că PNDR reprezintă un document programatic bine structurat, cu obiective generale clare, cu obiective strategice și specifice ce conduc la măsuri. Apreciem utilizarea tabelelor și schemelor pentru ilustrarea logicii intervenției. Cu toate acestea, recomandăm ca tabelele să fie susținute de texte comprehensive care să explice și să justifice intervențiile. Acesta nu este un aspect crucial, dar poate ușura citirea PNDR. 25 Recomandare acceptată.
S-au introdus justificări care susțin schemele propuse în Capitolul 4.1.
13. 4.3 Consistența obiectivelor programului cu analiza SWOT Obiectivele reflectă punctele tari și slabe prezente în SWOT, dar legătura dintre ele ar putea fi descrisă mai explicit. Strategia aleasă va fi mai clară și mai transparentă prin includerea oportunităților, amenințărilor și a forțelor motrice la sfârșitul Capitolului 3. Legătura de la fișele măsurilor la ierarhia obiectivelor programului este satisfăcătoare, dar ar putea fi îmbunătățită pentru anumite măsuri (ex. măsurile LEADER) luând în considerare comentariile următorului capitol. Se recomandă analiza acestor considerații. 25 Recomandare acceptată.
14. 4.3 Consistența obiectivelor programului cu analiza SWOT Dorim să evidențiem faptul că analiza SWOT urmărește numai într-un anumit grad logica acestui instrument în formularea strategiei. Pentru a evidenția potențialul de construcție al strategiei al analizei SWOT, se poate lua în considerare introducerea unei secțiuni care să analizeze modalitatea în care punctele slabe și tari interne și oportunitățile și amenințările externe identificate pot fi transformate în posibile strategii, asigurându-se faptul că punctele tari interne sunt utilizate iar punctele slabe eliminate pentru a putea beneficia de oportunitățile externe și pentru a face față amenințărilor. 25 Recomandare acceptată.
S-au introdus completările necesare conform recomandărilor în Capitolul 3.1 - Analiza SWOT.
15. 4.4 Indicatori de bază și de impact Indicatorii de bază privind contextul și obiectivele au fost definiți și cuantificați pentru toate măsurile Programului, pe baza CMEF, dar nu sunt prezenți în fișa tehnică a măsurii conform tiparului recomandat. Se recomandă, dacă este posibil, ca pentru indicatorii rămași să fie identificate datele de bază și să fie introduse conform tiparului recomandat pentru fișa măsurii, pentru fiecare măsură. 26 Recomandare parțial acceptată.
Indicatorii de bază sunt prezenți în capitolul de strategie și în cadrul anexei 1, și nu trebuie incluși în fișele măsurilor.
16. 5.1 Lecții învățate Experiența din implementarea Programului SAPARD demonstrează faptul că principala problemă ce trebuie abordată în viitorul program este cea reprezentată de ingineria financiară și de eliminarea restricțiilor ne- necesare pentru proiecte. Astfel, sistemul financiar trebuie îmbunătățit pentru a răspunde nevoilor potențialilor beneficiari. Acesta va include utilizarea plăților în avans, a contribuțiilor în natură și a aranjamentelor de leasing. Recomandăm ca această experiență să fie utilizată cât mai mult posibil în cadrul viitorului Program. 34 Recomandarea acceptată.
În acest sens au fost completate Capitolele 3, 5 și motivațiile fișelor tehnice ale măsurilor 121, 122, 123, 125, 312, 313, 322.
Măsurile Axei 1
17. 5.2 Formare profesională, informare și difuzare de cunoștințe În motivația măsurii nu se face referire la nivelul educației al populației ocupate în sectorul agricol și silvic. Nu există referințe privind noul mediu, interacțiunea cu plățile directe decuplate, încurajarea regimului de afaceri orientat spre piață și cerințele pentru o gamă largă de aptitudini economice și de management. Recomandăm construcția motivației măsurii pe această structură logică 35 Recomandare acceptată.
Această reformulare s-a operat în cadrul Măsurii 111.
18. 5.2 Formare profesională, informare și difuzare de cunoștințe Se recomandă elaborarea unei prezentări clare a ierarhiei obiectivelor pentru această măsură. 35 Recomandare acceptată.
Această reformulare s-a operat în cadrul Măsurii 111.
19. 5.2 Formare profesională, informare și difuzare de cunoștințe Există o inconsecvență în secțiunea ce descrie aceste acțiuni: în primul paragraf se afirmă că măsura va contribui la îmbunătățirea și perfecționarea cunoștințelor (2 tipuri de cursuri); în cel de-al doilea paragraf se afirmă că acțiunile vor fi de inițiere, specializare/îmbunătățire și perfecționare (3 tipuri de cursuri) 35 Recomandarea a fost acceptată și operată în cadrul Măsurii 111.
20. 5.2 Formare profesională, informare și difuzare de cunoștințe De asemenea, am observat unele ezitări în privința definirii clare a beneficiarilor acestei măsuri. Se recomandă definirea. 35 Recomandarea esteacceptată și a fost operată în cadrul Măsurii 111.
21. 5.2 Formare profesională, informare și difuzare de cunoștințe De asemenea, nu există cuantificări ale indicatorilor de impact, mai exact valoarea adăugată netă și productivitatea muncii. Se recomandă îmbunătățirea ierarhiei obiectivelor și aplicarea țintelor cuantificate în tabelul indicatorilor. Probabil este necesară o cuantificare adițională. 36 Recomandare acceptată, cu excepția recomandării privind cuantificarea adițională întrucât aceasta nu se regăsește în cadrul comun de monitorizare a indicatorilor.
22. 5.2 Instalarea tinerilor fermieri Principala problemă adresată de măsură nu este descrisă în acest fel în motivația intervenției. Recomandăm includerea unei justificării a măsurii în fișa măsurii. 37 Recomandarea acceptată. Este operată în cadrul Măsurii 112.
23. 5.2 Instalarea tinerilor fermieri Ar fi fost utilă definirea mai clară a indicatorilor operaționali și specificația dacă măsura va compensa costurile instalării sau va co- finanța parțial modernizarea fermelor? Recomandăm realizarea acestor modificări. 37 Recomandarea acceptată.
24. 5.2 Instalarea tinerilor fermieri Obiectivele măsurii nu sunt cuantificate, cu excepția input-ului și output- ului în termenii de: număr de tineri sprijiniți. Se recomandă această modificare. 37 Recomandarea acceptată. Este operată în cadrul Măsurii 112.
25. 5.2 Instalarea tinerilor fermieri Nu sunt definite țintele pentru indicatorii de rezultat și impact. De asemenea, nu există, date numerice despre tipurile de sectoare agricole afectate de implementarea măsurii. În acest fel, probabil, se explică și de ce nu există o cuantificare a creșterii prevăzute a VAB în exploatațiile sprijinite, și nici pentru creșterea economică prevăzută sau pentru creșterea productivității muncii. Dacă este posibil, aplicați recomandarea. 38 Recomandarea acceptată. Este operată în cadrul Măsurii 112.
26. 5.2 Pensionarea timpurie a fermierilor și a lucrătorilor agricoli Obiectivele sunt prezentate general și sunt prezentate într-o manieră ce se poate considera a fi în afara domeniului de acțiune al măsurii. De exemplu, este îndoielnic faptul că schimbările structurale majore în agricultura românească vor fi rezultatul acestei măsurii, și de asemenea este îndoielnic dacă măsura contribuie la diversificare (și inovații), în viitor, a fermelor. Recomandăm reconsiderarea acestor formulări. 38 Măsura este preconizată a începe în 2010
27. 5.2 Pensionarea timpurie a fermierilor și a lucrătorilor agricoli Obiectivele prezentate în ierarhia obiectivelor nu sunt cuantificate. Se recomandă acest aspect. 38 Măsura este preconizată a începe în 2010
28. 5.2 Utilizarea serviciilor de consiliere Ierarhia obiectivelor nu respectă terminologia (generală, specifică, operațională) și se poate avea în vedere revizuirea acesteia pentru a prezenta mai bine logica intervenției, în conformitate cu indicatorii propuși în ultima secțiune a fișei măsurii, ceea ce este recomandabil. 39 Recomandare acceptată și operată.
29. 5.2 Utilizarea serviciilor de consiliere Obiectivele prezentate în ierarhia obiectivelor nu sunt cuantificate. 39 Recomandare acceptată. Cuantificarea se regăsește în fișa Măsurii 143.
30. 5.2 Modernizarea exploatațiilor agricole În măsura în care structura și terminologia logicii de intervenție este crucială în mai multe aspecte ale implementării programului (formularea țintelor cuantificate, a indicatorilor, a monitorizării și evaluării), se recomandă reorganizarea descrierii obiectivelor în linie cu această logică, în obiective generale, specifice și operaționale. 40 Recomandare acceptată. S-au introdus în fiecare măsură din fiecare axă aceste obiective generale, specifice și operaționale.
31. 5.2 Modernizarea exploatațiilor agricole Se recomandă cuantificarea obiectivelor prezentate în măsură. 41 Recomandare acceptată. Cuantificarea se regăsește în fișa Măsurii 121.
32. 5.2 Modernizarea exploatațiilor agricole Se recomandă cuantificarea indicatorilor de rezultat și impact. 41/42 Recomandare acceptată. Cuantificarea se regăsește în fișa Măsurii 121.
33. 5.2 Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere Se recomandă ca ierarhia obiectivelor să respecte terminologia clasică (general, specific, operațional). 43 Recomandare acceptată. S-au introdus în fiecare măsură din fiecare axă aceste obiective generale, specifice și operaționale.
34. 5.2 Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere Se recomandă cuantificarea obiectivelor prezentate în măsură. 43 Recomandare acceptată. Cuantificarea se regăsește în fișa Măsurii 123.
35. 5.2 Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere Sugerăm reanalizarea indicatorilor și cuantificarea celor care nu au fost deja cuantificați. 44 Recomandare acceptată. Cuantificarea se regăsește în fișa Măsurii 123.
36. 5.2 Îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea și adaptarea agriculturii și silviculturii. Obiectivele prezentate în ierarhia obiectivelor (nu foarte clară) nu sunt cuantificate. Cu toate acestea tabelul indicatorilor din fișa măsurii include anumite ținte, ce ar putea fi asimilate obiectivelor măsurii. Se recomandă cuantificarea ierarhiei obiectivelor. 44 Recomandare acceptată. Cuantificarea se regăsește în fișa Măsurii 125.
37. 5.2 Îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea și adaptarea agriculturii și silviculturii Indicatorii și țintele nu sunt cuantificați, cu excepția celor de realizare, numărul de acțiuni sprijinite (2.401) și suma totală a investițiilor (634.769.915 Euro). Experiența acumulată prin programele naționale și cele ale Băncii Mondiale ar trebui utilizate pentru a cuantifica indicatorii. Luați în considerare cuantificarea. 44 Recomandare acceptată. Cuantificarea se regăsește în fișa măsurii125.
38. 5.2 Sprijinirea fermelor agricole de semi- subzistență Ierarhia obiectivelor nu este completă, în sensul că fișa măsurii specifică doar că obiectivele generale ale măsurii sunt de a sprijinii fermele de semi-subzistență pentru a deveni viabile și competitive, ceea ce va fi dificil de realizat, vezi mai sus. Distincția între obiectivele a) și b) nu este clară, iar obiectivul b poate fi șters în măsura în care este cuprins în obiectivul a. Nu sunt prezentate obiective specifice sau operaționale, cu toate că este indicat numărul așteptat al beneficiarilor. Secțiunea domeniu de acțiuni introduce noi obiective, dar nu este clar modul în care aceste obiective se leagă de cele generale, prezentate în secțiunea Obiective, a măsurii. Pare să existe o suprapunere între diverse obiective. 46 Recomandare acceptată. S-au introdus în fiecare măsură din fiecare axă obiectivele generale, specifice și operaționale.
39. 5.2 Sprijinirea fermelor agricole de semi- subzistență Este indicat faptul că pachetul de acțiuni de sprijin disponibil pentru beneficiari va cuprinde în special măsuri din Axa 1. Nu este clară modalitatea în care acest pachet ar trebui utilizat sau administrat. Această clarificare este urgentă și recomandată. 46 Recomandare acceptată.
40. 5.2 Înființarea grupurilor de producători Obiectivele prezentate în ierarhia obiectivelor nu sunt cuantificate. Se recomandă acest aspect. 47 Recomandare acceptată. Cuantificarea se regăsește în fișa Măsurii 142.
41. 5.2 Înființarea grupurilor de producători Indicatorii de rezultat și impact nu sunt cuantificați. Se recomandă acest aspect. 47 Recomandare acceptată. Cuantificarea se regăsește în fișa Măsurii 142.
Măsurile Axei 2
42. 5.2 Plăți Natura 2000 și plăîi legate de Directivele 2000/60/EC Măsura conține indicatori de realizare, rezultat și impact. Nici unul din indicatori nu este cuantificat. Se recomandă acest aspect. 50 Recomandarea nu poate fi realizată momentan. În lipsa suprafețelor eligibile și a planurilor de management aferente sit-urilor Natura 2000 cuantificarea acestor indicatori este imposibilă.
43. 5.2 Plăți Natura 2000 și plăți legate de Directivele 2000/60/EC Indicatorii de rezultat și impact prevăzuți sunt prezentați în tabelul de indicatori. Aceștia nu sunt cuantificați și se recomandă acest aspect. 50 Recomandarea nu poate fi realizată momentan. În lipsa suprafețelor eligibile și a planurilor de management aferente siturilor Natura 2000 cuantificarea acestor indicatori este imposibilă.
44. 5.2 Plăți de Agro- mediu Recomandăm introducerea în PNDR a unei analize a fermelor ecologice din perspectiva pieței 51 Recomandarea este justificată, însă la acest moment nu există date sintetice referitoare la dimensiunea pieței interne sau a volumului exporturilor pentru produsele ecologice. Piața internă este una relativ nouă, dinamică, dar în același timp poate prezenta un grad mai ridicat de risc.
45. 5.2 Plăți de Agro- mediu Aparent, există o suprapunere cu investițiile din Măsura 121 privind conversia la agricultura organică. Se poate lua în considerare evitarea suprapunerii prin eliminarea sprijinului pentru conversia la agricultura organică din cadrul Măsurii 121. Recomandăm luarea în considerare a acestui aspect. 51 Recomandare respinsă.
Nu există o suprapunere. Măsura 214 are un caracter compensatoriu oferind plăți pe suprafață pentru pierderile din valoarea producției și cheltuielile suplimentare suferite ca urmare a practicării agriculturii ecologice. Măsura 121 are un caracter investițional
46. 5.2 Prima împădurire a terenurilor agricole Nu sunt prezentate ținte sau cuantificări ale obiectivelor. Se recomandă acest aspect. 52 Recomandare acceptată.
S-au evidentiat în fișa măsurii indicatorii de realizare, de rezultat și doi indicatori de impact.
47. 5.2 Prima împădurire a terenurilor agricole Recomandăm includerea indicatorilor pentru impactul asupra mediului și peisajului. 52 Recomandare acceptată.
Indicatorii au fost introduși din CMEF și, de asemenea, au fost introduși doi alți indicatori adiționali.
48. 5.2 Prima împădurire a terenurilor non- agricole În acest moment nu sunt disponibile ținte sau cuantificări pentru obiective. Sugerăm să tratați aceste aspecte. 52 Preconizăm că această măsură se va implementa din 2010.
49. 5.2 Prima împădurire a terenurilor non- agricole Măsura nu are indicatori sau date de realizare, și evidențiem necesitatea indicatorilor de impact asupra mediului și peisajului 52 Preconizăm că această măsură se va implementa din 2010.
50. 5.2 Plăți Natura 2000 Nu este clară complementaritatea dintre Natura 2000 și suprafața forestieră. Argumentația ar putea fi îmbunătățită pentru a permite cititorului o mai bună înțelegere a conexiunii. 53 Preconizăm că această măsură se va implementa din 2010.
51. 5.2 Plăți Natura 2000 Nu există o ierarhie a obiectivelor. Obiectivul este formulat în cadrul unui paragraf mare ce oferă informații despre zonele eligibile 53 Preconizăm că această măsură se va implementa din 2010.
52. 5.2 Plăți Natura 2000 Măsura conține indicatori de realizare, rezultat și impact. Nici unul din indicatori nu este cuantificat. Se recomandă acest aspect. 53 Recomandarea nu poate fi realizată momentan.
În lipsa suprafețelor eligibile și a planurilor de management aferente sit-urilor Natura 2000 cuantificarea acestor indicatori este imposibilă.
Măsurile Axei 3
53. 5.2 Sprijin pentru diversificarea în activități non- agricole; sprijin pentru crearea și dezvoltarea de afaceri. Ierarhia obiectivelor nu respectă terminologia (generală, specifică, operațională) și se poate avea în vedere revizuirea acesteia pentru a prezenta mai bine logica intervenției. Mai mult, obiectivele nu sunt cuantificate. 54 Recomandare acceptată
S-a inclus în Măsura 312. De asemenea, indicatorii de cuantificare s-au introdus în această măsură.
54. 5.2 Sprijin pentru diversificarea în activități non- agricole; sprijin pentru crearea și dezvoltarea de afaceri. În cadrul demarcării cu Axa 1 a PNDR se face o referire la proiecte integrate. Ce sunt acestea și cum ar trebui gestionate? Este necesară și recomandată o clarificare. 55 Recomandare acceptată.
S-a revizuit demarcarea internă și a fost stipulat mai clar atât în Măsura 123 din Axa 1 cât și în Măsura 312 din Axa 3 din Capitolul 5 al PNDR.
55. 5.2 Încurajarea activităților turistice Obiectivele nu sunt cuantificate. Se recomandă acest aspect. 56 Recomandare acceptată. Obiectivele au fost cuantificate în câmpul destinat indicatorilor comuni de la fiecare măsură din capitolul 5 al PNDR.
56. 5.2 Încurajarea activităților turistice Cel de-al doilea indicator de rezultat prezentat în descrierea măsurii este "numărul brut de slujbe create". Sugerăm înlocuirea acestuia cu indicatorul "creșterea venitului din turism" din două motive: un indicator similar este prezentat ca indicator de impact; indicatorul privind creșterea veniturilor pe turist pe zi este foarte relevantă pentru aprecierea nivelului de atractivitate al unei zone și ar corespunde mai bine obiectivelor măsurii. 56 Recomandarea nu se justifică. Indicatorii furnizați sunt cei prevăzuți în CMEF.
57. 5.2 Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătățirea serviciilor de bază pentru economia și populația rurală și punerea în valore a moștenirii rurale Obiectivele nu sunt cuantificate. Se recomandă acest aspect. Sunt creați indicatorii pentru măsură (realizare, rezultat și impact). Indicatorii nu sunt cuantificați, dar sunt potriviți pentru monitorizare și evaluare. Se recomandă cuantificarea indicatorilor. 57 Recomandare acceptată. Obiectivele au fost cuantificate în câmpul destinat indicatorilor comuni și adiționali de la fiecare măsură a Axei 3 din Capitolul 5 al PNDR.
58. 5.2 Dobândire de competențe, animare și implementarea strategiilor de dezvoltare locală Obiectivele prezentate în ierarhia obiectivelor nu sunt cuantificate. Cu toate acestea, tabelul de indicatori din fișa măsurii include anumite ținte, care ar putea fi asimilate obiectivelor măsurii. 57 Recomandare nejustificată.
Măsura 341 va începe din 2010, și astfel fișa tehnică a acestei măsuri nu este obligatoriu să fie inclusă în PNDR până la această dată.
Măsurile Axei 4
59. 5.2 Implementarea strategiilor de dezvoltare locală Există necesitatea de a îmbunătăți prezentarea noii abordări conform logicii fișei măsurii pentru a explica mai bine ideea de bază. Abordarea LEADER este o procedură nouă pentru România și, pentru moment, se cunosc foarte puține despre aplicarea ei, ceea ce ar putea reprezenta un factor de obstrucție pentru implementarea ei. 14 Recomandare acceptată.
60. 5.2 Implementarea strategiilor de dezvoltare locală Ierarhia obiectivelor nu respectă terminologia (generală, specifică, operațională) și nu sunt cuantificate. Recomandăm alinierea acesteia. 58 Recomandare acceptată.
61. 5.2 Implementarea proiectelor de cooperare Sunt creați indicatorii pentru măsură (realizare, rezultat și impact). Doar indicatorii de realizare sunt cuantificați. Se recomandă asigurarea acestui aspect. 60 Recomandare acceptată.
62. 5.2 Implementarea proiectelor de cooperare Indicatorii de rezultat constau în "număr brut de slujbe create". Procesul de cooperare asigură atât rezultate corporale cât și ne-corporale, iar generarea de slujbe poate fi într-adevăr un rezultat corporal. Dar putem adăuga de asemenea: noi tehnologii de dezvoltare (nr.) îmbunătățirea accesului pe piață, creșterea productivității muncii. 60 Recomandare parțial acceptată.
Pentru o mai bună monitorizare și evaluare a măsurii, alături de indicatorii prevăzuți de CMEF au fost incluși indicatori aditionali de realizare.
63. 5.2 Funcționarea Grupurilor de Acțiune Locală, dobândirea de competențe și animarea teritoriului. Obiectivele nu sunt cuantificate. Se recomandă acest aspect. 61 Recomandare acceptată.
S-au introdus completările recomandate în toate fișele măsurii aferente Axei 4.
Aspecte generale și inter-conectate
64. 7 Linii de demarcare Recomandăm o accentuare, ca atare, a liniilor de demarcare din PNDR în descrierea măsurilor. 101 Recomandare acceptată.
Informația a fost detaliată în Capitolele 5 și 10.
65. 7.3 Ajutor de stat PNDR conține referințe explicite privind ajutorul de stat și regulile de competiție, dar nu și o listă a schemelor de ajutor autorizate. Dacă sunt planificate scheme de ajutor de stat, acestea trebuie să fie notificate și justificate. 103 Recomandare acceptată.
S-a atașat Anexa 5 care conține lista ajutoarelor de stat existente.
66. 8.1 Monitorizare și evaluare Se recomandă ca cererile de plată și finanțare să fie depuse la nivel județean. Se recomandă, de asemenea, ca tot la nivel județean să se desfășoare corespondența cu beneficiarii dacă acest aspect este deja prevăzut în proceduri, trebuie să fie menționat și în capitolul administrativ. 105 Recomandare acceptată.
S-au operat completările recomandate în Capitolul 11.
67. 8.1 Monitorizare și evaluare Pentru a avea mai multe informații privind eficienta sistemului de implementare propus, se recomandă ca în Capitolul 11 să fie descrisă și organizarea cererii de oferte și procedura/evaluarea pentru fiecare tip de aplicație. 105 Recomandarea nu se justifică.
Aceste recomandări fac obiectul procedurilor de implementare și ca atare nu considerăm necesar a se include în acest Capitol, întrucât Regulamentul (CE) nr. 1974/2006 nu are ca cerință descrierea procedurilor de implementare în cadrul PNDR. Totodată, agențiile de plăți sunt supuse procesului de acreditare și au inclus în pachetul supus acreditării toate procedurile lor., inclusiv cele pentru implementarea măsurilor care le- au fost delegate. În plus, procedurile vor fi definitivate după finalizarea măsurilor și aprobarea PNDR.
68. 8.1 Monitorizare și evaluare Pentru a evita confuzia, dacă procedura Organismului de Coordonare prevede că managementul APDRP nu intervine în activitatea sa, ar trebui adăugate unele detalii în Capitolul 11. 105 Recomandare acceptată.
S-au operat completările recomandate în Capitolul 11.
69. 8.1 Monitorizare și evaluare Pentru a asigura pregătirea Autorității Competente pentru efectuarea sarcinilor solicitate, sunt recomandate mai multe detalii în Capitolul 11, așa cum s-a procedat pentru alte organisme. 106 Recomandare acceptată.
S-au operat completările recomandate în Capitolul 11.
70. 9.1 Rețeaua Rurală Recomandăm ca MADR să se asigure că în cadrul rețelei sunt reprezentate toate regiunile și nu doar o parte din ele. 114 Recomandare acceptată.
AM și Comitetul Național de Coordonare al Rețelei se vor asigura că USR va forma rețeaua cu actori din toate domeniile dezvoltării rurale și toate regiunile țării.
71. 10.3 Rezultatele procesului de consultare În general, considerăm descrierea procesului de consultare ca fiind mai bună și mai detaliată și recomandăm anexarea la PNDR a ToR (Termeni de Referință) pentru grupurile de lucru și cele de coordonare. 118 Recomandare acceptată.
Au fost incluse în Anexa 8 modul de constituire a grupurilor de lucru, agenda și lista participanților la consultări.
72. 10.3 Rezultatele procesului de consultare Programul nu raportează în ce măsură comentariile rezultate în urma dezbaterilor publice, au fost incluse și acceptate în program. Recomandăm raportarea acestor aspecte în capitol. 118 Recomandare acceptata.
Au fost incluse în Anexa 7 comentariile referitoare la măsurile supuse dezbaterii și s-a făcut mențiunea acceptării sau neacceptării acestora.

Capitolul 5 Informații cu privire la axe și măsurile propuse pentru fiecare axă și descrierea lor

5.1. Cerințe generale

În cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală pentru perioada de programare 2007-2013, într-o primă etapă vor fi finanțate următoarele măsuri:

‣ Axa 1 "Îmbunătățirea competitivității sectoarelor agricol și forestier".

Sprijinul FEADR nerambursabil aferent acestei axe este de 80% din sprijinul public și vizează măsurile:

111 - Formare profesională, informare și difuzare de cunoștințe
112 - Instalarea tinerilor fermieri
121 - Modernizarea exploatațiilor agricole
122 - Îmbunătățirea valorii economice a pădurii
123 - Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere
125 - Îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea și adaptarea agriculturii și silviculturii
141 - Sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistență
142 - Înființarea grupurilor de producători
143 - Furnizarea de servicii de consiliere și consultanță pentru agricultori.

‣ Axa 2 "Îmbunătățirea mediului și a spațiului rural"

Sprijinul FEADR nerambursabil aferent acestei axe este de 82% din sprijinul public pentru următoarele măsuri:

211 - Sprijin pentru zona montană defavorizată
212 - Sprijin pentru zone defavorizate - altele decât zona montană
214 - Plăți de agro-mediu
221 - Prima împădurire a terenurilor agricole

‣ Axa 3 "Îmbunătățirea calității vieții în zonele rurale și diversificarea economiei rurale"

Sprijinul FEADR nerambursabil aferent acestei axe este de 80% din sprijinul public și vizează măsurile:

312 - Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi
313 - Încurajarea activităților turistice
322 - Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătățirea servicilor de bază pentru economia și populația rurală și punerea în valoare a moștenirii rurale

‣ Axa LEADER

4.1 Implementarea strategiilor de dezvoltare locală:
411. Creșterea competitivității sectoarelor agricol și forestier
412. Îmbunătățirea mediului și a spațiului rural
413.Calitatea vieții și diversificarea economiei rurale
4.21 Implementarea proiectelor de cooperare
4.31 Funcționarea Grupurilor de Acțiune Locală, dobândirea de competențe și animarea teritoriului
431-1. Construcție parteneriate public-private
431-2. Funcționarea Grupurilor de Acțiune Locală, dobândirea de competențe și animarea teritoriului

‣ Măsura 511 Asistență tehnică

‣ Măsura 611 Plăți complementare directe

Conținutul detaliat al măsurilor, care se vor aplica începând cu anul 2007, este prezentat pe axe și obiective în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 în Capitolul 5.3.

Obiectivele generale ale Programului

România, prin Programul Național de Dezvoltare Rurală, vizează o serie de obiective care sprijină creșterea competitivității sectoarelor agro-alimentar și forestier, îmbunătățirea mediului și a spațiului rural, îmbunătățirea calității vieții în zonele rurale, diversificarea economiei rurale, demararea și funcționarea inițiativelor de dezvoltare locală. Realizarea obiectivelor celor trei axe ale programului se face prin implementarea măsurilor prevăzute pentru fiecare axă.

Motivația combinării anumitor măsuri

Pentru atingerea obiectivului de îmbunătățire a calității vieții în zonele rurale aferent Axei 3 s-a propus o abordare integrată care combină trei măsuri: "Servicii de bază pentru economia și populația rurală", "Renovarea și dezvoltarea satelor" și "Conservarea și punerea în valoare a moștenirii rurale" într-o singură măsură - oferind astfel posibilitatea de a combina o serie de acțiuni pentru a progresa în rezolvarea problemelor și a deficiențelor existente în spațiul rural, ținând cont de nevoile și potențialul local.

O astfel de abordare are la bază două motive importante, gradul înalt de interdependență al acțiunilor, necesitățile stringente ale comunităților rurale pentru modernizarea, renovarea și revitalizarea satelor, corelând intervențiile, astfel încât acestea să fie eficiente și în armonie cu peisajul.

Toate acestea sunt nevoi ce presupun în mod egal urgențe pentru toate cele trei tipuri de activități; îmbunătățirea și crearea infrastructurii fizice de bază (cu precădere infrastructura de drumuri și infrastructura de apă/apă uzată), a serviciilor publice de bază și punerea în valoare a moștenirii rurale. Datorită necesității unui volum important de investiții pentru crearea și dezvoltarea infrastructurii fizice de bază (drumuri, infrastructura de apă/apă uzată) ce presupun un efort financiar considerabil, s-a ales ca Măsura 322 "Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătățirea serviciilor de bază pentru economia și populația rurală și punerea în valoare a moștenirii rurale" să fie măsura dominantă. În contextul acestor tipuri de investiții, dacă fiecare măsură și activitate ar fi abordată individual, durata procesului de aprobare și implementare s-ar mări considerabil, drept pentru care integrarea acestora reprezintă o soluție.

În plus, dintr-o perspectivă economică, abordarea integrată a acțiunilor va fi mult mai eficientă, pentru rezolvarea problemelor și simplificarea procedurilor, decât prin implementarea individuală a fiecărei măsuri în parte. Această măsură se va implementa din anul 2007.

Lansarea celei de-a doua etape de implementare a măsurilor din PNDR

În vederea unei derulări eficiente a programului, ținând cont și de capacitatea administrativă existentă, anumite măsuri din PNDR vor fi implementate după 2010. Etapizarea propusă, ține cont atât de complementaritatea unor măsuri, cât și de necesitatea pregătirii sistemului de implementare, înainte de punerea în aplicare. Astfel, după 2010 se vor implementa:

‣ Măsura 114 - Utilizarea serviciilor de consiliere este o măsură complementară Măsurii 143 -Furnizarea de servicii de consiliere și consultanță pentru agricultori care este o măsură tranzitorie pentru România și Bulgaria, conform Regulamentului Comisiei (CE) nr. 434/2007. Măsura 114 se va aplica dupa anul 2010, va extinde activitățile de consultanță agricolă și va continua acțiunea de elaborare a Planului de afaceri pentru fermele de semi-subzistență;

‣ Măsura 224 - Plăți Natura 2000 pe teren forestier se preconizează a se implementa dupa anul 2010, deoarece încă nu există planuri de management pentru siturile Natura 2000 (implicit nu se cunosc nici restricțiile la care vor fi supuși fermierii și proprietarii de terenuri forestiere) și nu se cunosc suprafețele de teren forestier incluse în aceste situri. Ca urmare, bugetul disponibil pentru aceasta măsura este supus unor estimări extrem de largi datorită necunoașterii la momentul actual a nivelului plăților la hectar, a nivelului de restrictivitate a cerințelor și a suprafețelor potențial eligibile;

‣ Măsura 223 - Prima împădurire a terenurilor non-agricole va fi implementată dupa anul 2010, întrucât încă nu s-a definitivat modul de identificare a terenurilor non -agricole;

‣ Măsura 321 - Infrastructură de internet în bandă largă, va fi introdusă în PNDR după 2010, și se va implementa ca sub-măsură în cadrul măsurii 322 Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătățirea servicilor de bază pentru economia și populația rurală și punerea în valoare a moștenirii rurale.

Alocarea indicativă pentru măsurile de dezvoltare rurală care vor fi promovate după anul 2010

Axa/Măsura Data aplicării Alocare indicativă (publică) Euro Măsurile în care este cuprinsă alocarea financiară
AXA 1 "Îmbunătățirea competitivității sectoarelor agricol și forestier"
114-Utilizarea serviciilor de consiliere după 2010 se va stabili la momentul aplicarii -
AXA 2 "Îmbunătățirea mediului și a spațiului rural"
223-Prima împădurire a terenurilor non-agricol după 2010 75.682.641 Măsura 221
224- Plăți Natura 2000 pe teren forestier după 2010 16.053.894 Măsura 221
Total Axa 2 91.736.535

Pentru măsurile care încep după anul 2010 detalierea conținutului, precum și alocările financiare aferente conform art. 19 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1698/2005 vor fi prezentate la acea dată.

Alocarea indicativă pentru măsura nou introdusă privind Bunăstarea animală

Axa/Măsura Data aplicării Alocare indicativă (publică) Euro
AXA 2 "Îmbunătățirea mediului și a spațiului rural"
215 - Bunăstare animală 2012 154.878.049

5.2. Cerințele specifice pentru anumite/toate măsurile

Definiția fermierului pentru măsurile din Axa 1

Fermierul este o persoană fizică sau juridică, a cărei exploatație este situată pe teritoriul țării și are o dimensiune egală sau mai mare de 2 UDE, care practică în principal activități agricole și care este înregistrată în Registrul fermelor/Registrul agricol/.

Unitatea de dimensiune economică (UDE) reprezintă unitatea prin care se exprimă dimensiunea economică a unei exploatații agricole determinată pe baza marjei brute standard a exploatației (Decizia Comisiei nr. 85/377/CEE). Valoarea unei unități de dimensiune economică este de 1.200 euro.

Plata în avans

Beneficiarii pot solicita Agenției de Plăți plata unui avans în cuantum de până la 50% din ajutorul public pentru investiții, conform articolului 56 din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1974/2006 privind regulile de aplicare ale Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1698/2005 pentru acordarea sprijinului pentru dezvoltare rurală din FEADR iar plata este condiționată de constituirea unei garanții bancare sau a unei garanții echivalente, corespunzătoare unui procent de 110% din valoarea avansului.

În cazul beneficiarilor publici, Agenția de Plăți poate accepta beneficiarului drept garanție, un angajament scris, emis de către autoritatea ierarhic superioară, prin care aceasta se angajează la plata sumei de garantare în cazul în care nu se îndeplinesc condițiile în care a fost acordat avansul.

Garanția depusă se eliberează numai în cazul în care, Agenția de Plăți stabilește că suma cheltuielilor efectuate care corespunde sprijinului public pentru investiții a depășit valoarea avansului.

Măsuri în cadrul cărora beneficiarii pot beneficia de plată în avans:

Axa 1
121 "Modernizarea exploatațiilor agricole"
122 "Îmbunătățirea valorii economice a pădurilor"
123 "Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere"
125 "Îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea și adaptarea agriculturii și silviculturii"
Axa 3
312 "Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de microîntreprinderi"
313 "Încurajarea activităților turistice"
322 "Renovarea satelor, îmbunătățirea serviciilor de bază pentru economia și populația rurală și punerea în valoare a moștenirii rurale".

În cazul măsurilor 41 și 421 ale Axei Leader, plata în avans se acordă beneficiarilor care depun proiecte pentru măsurile menționate mai sus.

Contribuția în natură

Conform articolului 54, din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1974/2006 pentru măsurile care vizează investițiile în natură, contribuțiile beneficiarului, respectiv furnizarea de bunuri sau servicii pentru care nu se efectuează plăți în numerar, cu factură sau cu alte documente, pot fi eligibile cheltuielile care îndeplinesc următoarele condiții:

a) Contribuția constă în furnizarea de teren sau proprietăți imobiliare, echipamente sau materii prime sau muncă voluntară neremunerată;

b) Nu se realizează contribuții privind operațiunile de inginerii financiare la care se referă articolul 50 din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1974/2006;

c) Valoarea contribuțiilor poate fi evaluată și verificată în mod independent.

În cazul muncii voluntare neremunerate, valoarea muncii va fi determinată luându-se în calcul timpul lucrat și rata orară și zilnică a retribuției pentru muncă echivalentă.

În cazul furnizării de teren sau proprietăți imobiliare valoarea trebuie certificată de către un expert calificat independent sau de către un organism oficial autorizat.

Cheltuiala publică cofinanțată prin FEADR, care contribuie la o operațiune care include contribuții în natură, nu trebuie să depășească cheltuiala totală eligibilă, excluzând contribuțiile în natură, la finalul operațunii.

Deoarece în acest moment nu deținem un sistem de evaluare a bunurilor și serviciilor, bazat pe un sistem standard de calculație în ce privește munca voluntară neremunerată și investițiile în natură, se va decide ulterior pentru ce măsuri se va aplica această prevedere.

Plafon investițional minim

Toate măsurile de invesții din PNDR trebuie să respecte valoarea totală minimă eligibilă a proiectului de 5.000 Euro.

Cerințe specifice pentru Măsurile 121, 123

În cadrul măsurilor 121 și 123 nu vor fi sprijinite investițiile care contravin prevederilor articolului 2, aliniatul 3 din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1974/2006 și care pot conduce la creșterea producției peste restricțiile sau limitele menționate de către o Organizare Comună de Piață.

Pentru acțiunile sprijinite suplimentar prin PERE, la care intensitatea sprijinului este mai mare dacat rata generală, bugetele indicative se vor elabora distinct pentru fiecare tip de acțiune și se vor totaliza într-un buget general.

Cerințe specifice pentru Măsurile 211, 212 și 214

Beneficiarii Măsurilor 211, 212 și 214 sunt fermierii. Pentru aceste măsuri, beneficiarii sunt definiți ca fiind persoanele fizice sau juridice sau grupurile de persoane fizice sau juridice, indiferent de statutul juridic pe care grupurile sau membrii săi îl dețin, care desfășoară activități agricole în scopuri productive sau care mențin terenurile agricole în bune condiții agricole și de mediu.

Prevederi privind limitarea impactului asupra mediului în cazul proiectelor de investiții publice sau private

Pentru toate proiectele de investiții publice sau private, finanțate prin Program, este necesară obținerea acordului de mediu, conform legislației naționale în vigoare.

Proiectele de investiții care pot avea efecte semnificative asupra mediului datorită, printre altele, tipului, dimensiunii sau localizării lor fac obiectul evaluării impactului asupra mediului (EIM) înainte de emiterea acordului de mediu. EIM stabilește măsurile de prevenire, reducere și, unde este posibil, de compensare a efectelor semnificative adverse ale proiectului asupra factorilor de mediu și contribuie la luarea deciziei de emitere/respingere a acordului de mediu.

Procedura de emitere/respingere a acordului de mediu include o etapă de încadrare a proiectului în procedura EIM. În cadrul acestei etape, proiectele de investiții publice sau private se împart în trei categorii, cele din prima categorie fiind supuse direct EIM, pentru cele din a doua categorie se stabilește necesitatea încadrării în EIM, proiectele din cea de-a treia categorie fiind cele care nu necesită EIM.

Astfel, proiectele incluse în prima categorie de proiecte de investiții publice sau private sunt supuse în mod direct EIM (de ex. complexe pentru creșterea intensivă a porcilor sau a păsărilor). De asemenea, în această categorie sunt incluse și toate proiectele propuse a se realiza pe amplasamente situate în perimetre de protecție hidrogeologică.

A doua categorie de proiecte de investiții publice sau private sunt acelea care pot avea efecte semnificative asupra mediului (de ex: proiecte pentru restructurarea exploatațiilor agricole, proiecte ce vizează intensificarea activităților agricole, proiecte de împăduriri, irigații, desecări etc.), pentru acestea stabilindu-se necesitatea efectuării EIM de către autoritățile competente pentru protecția mediului. Tot în această categorie sunt incluse și toate proiectele realizate în cadrul ariilor naturale protejate (inclusiv Natura 2000) sau în zona costieră. La identificarea caracteristicilor proiectelor de investiții se iau în considerare aspecte cum ar fi: mărimea proiectului, cumularea cu alte proiecte, utilizarea resurselor naturale, producția de deșeuri, emisiile poluante etc. Toate acestea sunt puse în balanță cu sensibilitatea mediului în zona geografică posibil afectată de proiect, avându-se în vedere în special utilizarea existentă a terenului, abundența resurselor naturale din zonă, capacitatea de absorbție a mediului, cu atenție deosebită pentru zonele umede, zonele costiere, zonele montane și cele împădurite, parcurile și rezervațiile naturale, zonele protejate prin legislația în vigoare, zonele de protecție specială, ariile naturale protejate, zonele dominate de peisaje cu semnificație istorică, culturală și arheologică etc. La stabilirea impactului potențial, sunt luați în calcul diferiți factori cum ar fi extinderea impactului, aria geografică și numărul persoanelor afectate, natura transfrontalieră a impactului, mărimea și complexitatea impactului, probabilitatea impactului, durata, frecvența și reversibilitatea impactului. Astfel, în vederea obținerii acordului de mediu și a autorizației de mediu, proiectele publice sau private pentru care se stabilește necesitatea EIM vor fi supuse EIM de către autoritățile competente pentru protecția mediului. Rapoartele EIM sunt supuse comentariilor publicului interesat, ale cărui observații sunt luate în considerare în etapa de analiză a calității rapoartelor. Autoritatea competentă pentru protecția mediului, cu consultarea colectivului de analiză tehnică, ia decizia de emitere/respingere a acordului de mediu pe baza analizării raportului EIM, a comentariilor și opiniilor exprimate de publicul interesat și a altor informații relevante.

În cea de-a treia categorie sunt incluse toate proiectele de investiții neprevăzute la primele două categorii, pentru acestea nefiind necesară EIM.

În vederea asigurării faptului că prin implementarea măsurilor din cadrul Programului nu vor fi finanțate activități în cadrul unor proiecte care pot avea un impact negativ asupra mediului, a fost încheiat un protocol cu autoritatea competentă cu protecția mediului în România, responsabilă cu reglementarea și elaborarea procedurilor de evaluare a impactului asupra mediului pentru anumite proiecte publice și private, cu autorizarea activităților cu impact semnificativ asupra mediului, precum și cu emiterea acordurilor de mediu și a avizelor de mediu. De asemenea, acest protocol a fost încheiat și cu autoritatea publică responsabilă cu inspecția și controlul în domeniul protecției mediului, în vederea verificării conformității proiectelor finanțate prin PNDR cu standardele obligatorii de mediu stabilite prin legislația națională.

5.2.1. Tranziția de la perioada de programare 2000-2006 la 2007-2013

În conformitate cu Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1268/1999 a fost implementată asistența financiară comunitară destinată măsurilor de preaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală în România (Programul SAPARD).

Programul SAPARD include trei măsuri care se finanțează pe o perioadă de cinci ani, astfel că finanțarea aplicațiilor depuse în anul 2006 se va realiza în perioada 2007-2008 din fondul SAPARD, iar în perioada 2009-2011 se va realiza din sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală. Aceste măsuri sunt:

‣ Măsura 3.2 "Constituirea grupurilor de producători";

‣ Măsura 3.3 "Metode agricole de producție destinate să protejeze și să mențină peisajul rural";

‣ Măsura 3.5 "Silvicultură", submăsura "Împăduriri".

Astfel, Articolul 29 din Tratatul de Aderare a Bulgariei și României prevede faptul că, în cazul în care perioada pentru angajamentele multianuale efectuate în cadrul Programului SAPARD în legătură cu măsurile mai sus menționate, depășește ultimul termen permis pentru efectuarea plăților în cadrul SAPARD, angajamentele necheltuite vor fi incluse în Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013.

Modul de aplicare a acestei prevederi a fost detaliat prin Regulamentul Comisiei (CE) nr. 248/2007 privind măsurile referitoare la acordurile de finanțare multianuale și acordurile de finanțare anuale încheiate pe baza Programului SAPARD, precum și la tranziția de la Programul SAPARD la programele de dezvoltare rurală, menționându-se totodată, că România va notifica Comisia asupra aplicării acestor dispoziții, înainte de sfârșitul anului 2007.

Tabelul de corespondență a măsurilor prevăzute de Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1268/1999 și Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1698/2005:

Măsuri prevăzute de Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1268/1999 Linii și măsuri prevăzute de Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1698/2005 Coduri prevăzute de Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1698/2005
Metode de producție agricolă care vizează protejarea mediului și conservarea spațiului natural, articolul 2 a patra liniuță. Articolul 36 litera (a) punctul (iv) și articolul 39: Plăți pentru agro-mediu. (214)
Constituirea grupurilor de producători, articolul 2 a șaptea liniuță. Articolul 20 litera (d) punctual (ii) și articolul 35: Grupuri de producători (142)
Silvicultură, inclusiv împădurirea zonelor agricole, investiții în mici proprietăți forestiere deținute de proprietari particulari și prelucrarea și comercializarea produselor silvice, articolul 2 a paisprezecea liniuță Articolul 36 litera (b) punctul (i) și articolul 43: Prima împădurire a terenului agricol (221)

Numărul de proiecte și sumele angajate aferente acestor măsuri sunt următoarele:

‣ Măsura 3.2 "Constituirea grupurilor de producători" - au fost acceptate la finanțare 4 proiecte, cu o valoare totală de 187.234 euro;

‣ Măsura 3.3 "Metode agricole de producție destinate să protejeze și să mențină peisajul rural" - au fost acceptate la finanțare 47 proiecte, cu o valoare totală de 869.645 euro, pentru o suprafață de 1.830,83 hectare;

‣ Măsura 3.5 "Silvicultură", submăsura "Împăduriri" - au fost acceptate la finanțare 117 proiecte, cu o valoare totală de 121.462 euro din care investiția de bază 85.064 euro.

Situația sumelor contractate în cadrul măsurilor Programului SAPARD cu angajamente multianuale este prezentată în tabelul următor:

Măsura Total Euro Total SAPARD Euro din care Total FEADR Euro din care
2007 2008 2009 2010 2011
3.2 187.234 96.870 47.996 48.874 90.364 39.253 29.517 21.594
3.3 869.645 347.858 173.929 173.929 521.787 173.929 173.929 173.929
3.5
(întreținere)15
36.398 11.300 0 11.300 25.098 11.300 6.899 6.899
Total general 1.093.277 456.028 221.925 234.103 637.249 224.482 210.345 202.422

15 Investiția de bază (împădurirea) se consideră cheltuială aferentă primului an și este în valoare de 85.064 euro

5.2.2. Compatibilitatea cu procedurile și cerințele referitoare la ajutorul de stat

În cadrul măsurii 123 "Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere" vor putea fi sprijinite și sectoarele prevăzute în schema de ajutor de stat numai de la data intrării în vigoare a acesteia. Schema de ajutor de stat va fi conformă cu Regulamentul Comisiei (CE) nr. 70/2001 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE ajutoarelor de stat pentru întreprinderi mici și mijlocii.

Sprijinul acordat în cadrul PNDR pentru operațiunile prevăzute la art. 36 din Tratat nu va fi cumulat cu niciun alt ajutor de stat în înțelesul art. 87 (1) din Tratat sau cu altă contribuție a statului membru, dacă o astfel de cumulare ar conduce la depășirea intensității maxime a sprijinului stipulată de Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1698/2005.

Verificarea respectării intensității maxime a ajutorului se va face înaintea semnării contractului de finanțare.

Mai multe detalii sunt stipulate în Capitolul 9 al prezentului document.

5.2.3. Asigurarea conformității cerințelor de eco-condiționalitate cu Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1782/2003

Cerințele de eco-conditionalitate reprezintă acele cerințe stabilite prin Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1782/2003, articolele 4 și 5 și Anexele III și IV, iar în cazul măsurii 214 "Plăți de Agro-mediu", prevăzută în Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1698/2005, articolul 36 (a) (iv) sunt incluse și cerințele minime privind utilizarea fertilizanților și a pesticidelor menționate în același Regulament, articolul 39 (3). România și-a desemnat la nivel național Bunele Condiții Agricole și de Mediu prin Ordinul comun al Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale Nr. 15/2008 și al Ministrului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr. 59/2008. Astfel, România aplică aceleași cerințe de eco-condiționalitate cerute de Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1782/2003 pentru ajutorul acordat prin Pilonul I și prin Pilonul II".

În cazul în care cerințele specifice pachetelor din cadrul măsurii 214 "Plăți de agro-mediu" contravin unor cerințe ale Bunelor Condiții Agricole și de Mediu, cerințele de agro-mediu vor fi respectate cu prioritate față de cerințele GAEC, solicitanții sprijinului nefiind penalizați în cazul în care se constată că activitățile agricole derulate în cadrul fermei sunt conforme cu cerințele specifice măsurii 214.

5.2.4. Asigurarea direcționării sprijinului pentru măsurile de investiții în funcție de nevoile teritoriale identificate și dezavantajele structurale

Măsurile din PNDR au fost elaborate astfel încât investițiile sprijinite să răspundă nevoilor identificate în analiză, în Capitolul 3.1 și să reflecte obiectivele strategice definite în Capitolul 3.2.

Descrierea fiecărei măsuri și detalierea intervenției, precum și a beneficiarilor se regăsesc în măsurile din Capitolul 5.3.

În cadrul Axei 1, fondurile nerambursabile europene vor fi acordate pentru următoarele tipuri de investiții:

‣ Private:

• Măsura 121 "Modernizarea exploatațiilor agricole";
• Măsura 122 "Îmbunătățirea valorii economice a pădurii";
• Măsura 123 "Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere" (inclusiv schemele de ajutor de stat corespunzătoare).

‣ Publice:

• Măsura 125 "Îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea și adaptarea agriculturii și silviculturii"

În cadrul măsurilor de investiții, pentru atingerea obiectivelor strategice de îmbunătățire a competitivității fermelor comerciale și de semi-subzistență (OS 2) precum și de restructurare și modernizare a sectoarelor de procesare și comercializare a produselor agricole și silvice (OS 3), au fost stabilite pe baza nevoilor și dezavantajelor structurale prezentate în analiză, sectoarele prioritare precum și criteriile de selecție.

Pentru Măsura 121 "Modernizarea exploatațiilor agricole" sectoarele prioritare sunt:

Sectorul vegetal: (i) legume, (ii) pepiniere și plantații de pomi și arbuști fructiferi, căpșunării, (iii) culturi de câmp, (iv) pepiniere și plantațiile de viță de vie pentru vin (cu excepția restructurării/reconversiei plantațiilor de viță de vie) și struguri de masă, Sectorul de creștere a animalelor: (i) bovine (ii) porcine, (iii) ovine și caprine, (iv) păsări.

Criteriile de selecție sunt prezentate în capitolul 5.3.1.2. în fișa Măsurii 121 "Modernizarea exploatațiilor agricole".

Investițiile de capital fix în exploatațiile agricole vor contribui la creșterea competitivității acestora prin reducerea costurilor de producție, obținerea de produse de calitate superioară precum și prin adaptarea la standardele comunitare privind mediul, igiena și bunăstarea animalelor și securitatea muncii.

Un accent deosebit se va pune și pe sprijinirea investițiilor care vizează producția de biocombustibil, utilizarea biomasei precum și a altor surse de energie regenerabilă datorate necesității de reducere a emisiilor de gaze. De asemenea, vor fi sprijinite în mod deosebit investițiile realizate cu scopul implementării Directivei Consiliului 91/676/CEE privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole care vor conduce la reducerea impactului negativ asupra schimbărilor climatice, prin reducerea emisiilor de amoniac.

Punctajele pentru proiectele care prevăd investiții în sisteme de irigații, energie regenerabilă și procesare în cadrul fermei, se acordă în funcție de ponderea acestor investiții în valoarea totală eligibilă a proiectului.

Pentru proiectele care prevăd producție în sistem ecologic punctajul se acordă în funcție de ponderea suprafeței/numărului de animale în suprafața totală/numărul total de animale a exploatației.

Pentru Măsura 123 "Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere" sectoarele prioritare sunt: (i) lapte și produse lactate; carne, produse din carne și ouă, (ii) cereale și panificație, (iii) legume, fructe și cartofi, (iv) obținerea și utilizarea biocombustibililor, (v) semințe oleaginoase, (vi) miere de albine, (vii) vin. Sectoarele prioritare de producție primară pentru produsele forestiere în cadrul măsurii sunt: (i) lemnoase, (ii) nelemnoase (de exemplu: ciuperci, fructe de pădure, semințe, taninuri, plante medicinale etc., cu excepția produselor rezultate din activitatea de vânătoare).

Criteriile de selecție sunt prezentate în capitolul 5.3.1.2. în fișa Măsurii 123 "Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere".

Accelerarea adaptării structurale a agriculturii se va realiza nu numai prin măsurile care vizează investiții, ci și prin transformarea unui număr cât mai mare de ferme de semi-subzistență în ferme familiale comerciale sau prin instalarea tinerilor fermieri.

În cadrul Măsurii 122 "Îmbunătățirea valorii economice a pădurii" prioritate vor avea proiectele de îmbunătățire a structurii arboretelor, achiziționarea de echipamente și mașini și executarea lucrărilor de îngrijire și conducere în arboretele tinere, proiectelor care aparțin asociațiilor de proprietari de pădure și a suprafețelor mari de păduri.

În cadrul Măsurii 125 "Îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea și adaptarea agriculturii și silviculturii", prioritate în domeniul infrastructurii agricole vor avea irigațiile și drumurile de acces în fermă iar în domeniul infrastructurii silvice, drumurile forestiere, lucrările de corectare a torenților, funicularele și căile ferate forestiere.

În cadrul Axei 2, fondurile europene nerambursabile vor fi acordate pentru următoarele măsuri de investiții:

‣ Măsura 221 "Prima împădurire a terenurilor agricole";

‣ Măsura 223 "Prima împădurire a terenurilor neagricole".

Sprijinul oferit prin aceste măsuri va fi acordat cu prioritate în zonele cu probleme majore de degradare a solului (eroziune, alunecări de teren etc.) precum și în zonele ce pot reduce riscul de inundații și astfel aceste investiții pot să contribuie în mod eficace la combaterea acestor fenomene. De asemenea, aceste măsuri sunt singurele din PNDR care își propun ca și obiectiv direct lupta împotriva schimbărilor climatice, împăduririle fiind o metodă eficace de a reduce conținutul de CO2 din atmosferă.

În cadrul Axei 3, sprijinul va fi acordat în conformitate cu nevoile structurale și teritoriale ale zonelor rurale. Fondurile europene nerambursabile vor fi acordate pentru următoarele tipuri de investiții:

• Măsura 312 "Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi";
• Măsura 313 "Încurajarea activităților turistice";
• Măsura 322 "Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătățirea serviciilor de bază pentru economia și populația rurală și punerea în valoare a moștenirii rurale".

Pentru a fi eligibile, aceste investiții trebuie să fie plasate în spațiul rural și să îmbunătățească calitatea vieții în zona rurală.

Ca urmare a deficiențelor și nevoilor specifice zonelor rurale, necesitatea realizării acestor investiții are drept scop atingerea obiectivelor strategice "Menținerea și dezvoltarea activităților economice în scopul creșterii numărului de locuri de muncă" și "Creșterea atractivității zonelor rurale".

Având în vedere situația teritorială și nevoile specifice care au fost identificate în baza analizei și strategiei, acțiunile prevăzute combină aspecte de natură socială, de gen și vârstă, precum și aspecte de natură structurală și de mediu.

Activitățile prevăzute în Măsurile 312 și 313, în cadrul obiectivului strategic "Menținerea și dezvoltarea activităților economice în scopul creșterii numărului de locuri de muncă" răspund în mod specific la toate aceste aspecte. În acest sens, sprijinul maxim acordat este de până la 200.000 Euro/beneficiar/3 ani, în scopul încurajării înființării și dezvoltării micro-întreprinderilor.

Astfel, sprijinirea gospodăriilor agricole rurale, care nu au capacitatea necesară pentru a deveni competitive în sectorul agricol, va fi axată pe asistarea acestora în vederea diversificării activității de bază și a obținerii de venituri alternative non-agricole. În acest context, va fi acordată o atenție deosebită activităților meșteșugărești accesibile acestor categorii de gospodării, ajutându-le să obțină venituri suplimentare, promovând, în același timp, tradițiile rurale. În plus, sprijinirea întregii economii rurale prin încurajarea antreprenoriatului (micro-întreprinderi nou înființate) în vederea reducerii diferențelor dintre zonele rurale și urbane va permite îmbunătățirea standardului de viață al locuitorilor din spațiul rural.

În completare, se va acorda atenție sporită: sprijinirii tinerilor ca urmare a ratei relativ ridicate a șomajului în cadrul acestei categorii, sprijinirii femeilor ca urmare a reprezentării reduse în economia rurală, beneficiarilor care nu au accesat, în ultimii trei ani, fonduri prin intermediul programelor europene, proiectelor care au ca parte componentă producerea de energie regenerabilă, proiectelor integrate și proiectelor care au în vedere păstrarea culturii tradiționale, zonelor cu potențial turistic nedezvoltat, proiectelor care fac parte din strategia locală și regională.

În vederea asigurării eficacității investițiilor în micro-întreprinderi, a impactului și sustenabilității gradului de angajare pe plan local, sunt prevăzute dispoziții/criterii speciale conform cărora întreprinderile sprijinite trebuie să creeze mai mult de 1 loc de muncă/25.000 Euro investiți Activitățile prevăzute în cuprinsul Măsurii 322 în cadrul obiectivului strategic "Creșterea atractivității zonelor rurale" răspund în mod specific tuturor nevoilor teritoriale identificate.

În acest sens, se va acorda o atenție deosebită investițiilor în infrastructura fizică de bază care trebuie să respecte angajamentele de mediu, să faciliteze accesul gospodăriilor la serviciile de bază și mobilitate, în special în zonele cu un grad ridicat de sărăcie. În plus, eficiența și sustenabilitatea acestor investiții sunt asigurate printr-o abordare integrată în strânsă legătură cu strategiile de dezvoltare locală.

În termeni generali, investițiile private vor fi completate de investiții publice în infrastructură și servicii de bază pentru populația din spațiul rural, în care dezvoltarea depinde de atragerea de noi investiții dar, totodată, și de menținerea populației în spațiul rural.

Procedura de selecție

Procedura de selecție nu se aplică pentru măsurile 111 "Formare profesională, informare și difuzare de cunoștințe", 142 "Înființarea grupurilor de producători", 143 "Furnizarea de servicii de consiliere și consultanță pentru agricultori", 211 "Sprijin pentru zona montană defavorizată", 212 "Sprijin pentru zonele defavorizate - altele decât zona montană" și 214 "Plăți pentru agro-mediu".

Fiecare măsură va beneficia de o alocare financiară anuală. Numărul maxim al sesiunilor de depunere de proiecte ce poate avea loc anual, pentru fiecare măsură, va fi stabilit de Comitetul de Monitorizare.

Autoritatea de Management, în consultare cu Comitetul de Monitorizare, va stabili, înaintea lansării sesiunii depunerii de proiecte, sistemul de punctaj aferent criteriilor de selecție, precum și criteriile de departajare a proiectelor cu punctaj egal.Agenția de Plăți va verifica eligibilitatea proiectelor depuse și va puncta fiecare proiect eligibil în funcție de sistemul de punctaj stabilit. Ulterior, Agenția de Plăți va întocmi o listă a proiectelor eligibile în ordinea punctajului obținut și după caz, o listă a celor care îndeplinesc pragul minim de punctaj și o va transmite Comitetului de Selecție. Pentru măsura 141, implementată de AM, prin structurile sale teritoriale (DADR), listele proiectelor eligibile pentru Comitetul de Selecție vor fi furnizate de AM.

Comitetul de Selecție este un organism tehnic, prezidat de către Autoritatea de Management și are în componență reprezentanți ai Autorității de Management și ai Agenției de Plăți. Rolul Comitetului de Selecție este de a face propuneri către Autoritatea de Management pentru finanțarea proiectelor pe baza listei primite de la Agenția de Plăți, după cum urmează:

• când valoarea totală a proiectelor eligibile primite se situează sub valoarea totală a alocării financiare aferente sesiunii respective, Comitetul de Selecție va întocmi un raport de selecție potrivit căruia în urma procesului de selecție nu va fi respins nici un proiect sau în situația în care există prag minim de punctaj, nici un proiect ce se situează peste pragul minim de punctaj și pe care îl va transmite către directorul general al Autorității de Management pentru aprobare.
• când valoarea totală a proiectelor eligibile primite se situează peste valoarea totală a alocării financiare aferente sesiunii respective, Comitetul de Selecție, pe baza listei proiectelor punctate și după caz, a pragului minim de punctaj, va aplica criteriile pentru departajarea proiectelor cu punctaj egal, atunci când este necesar și va întocmi un raport cu proiectele selectate propuse spre finanțare și cele nereținute pentru finanțare pe care îl va transmite către directorul general al Autorității de Management pentru aprobare.

Aprobarea directorului general al Autorități de Management reprezintă decizia finală asupra selecției proiectelor depuse și finanțarea lor.

Pentru măsurile 121 "Modernizarea exploatațiilor agricole", 122 "Îmbunătățirea valorii economice a pădurii", 123 "Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere" și 313 "Încurajarea activităților turistice" va fi prevăzut un prag minim de punctaj sub care nici un proiect nu va fi finanțat. Acest prag va fi propus de către Autoritatea de Management în consultare cu Comitetul de Monitorizare.

În situația în care toate fondurile alocate unei măsuri au fost scoase la licitație, după finalizarea ultimei sesiuni de depunere a proiectelor pe măsurile din PNDR, există posibilitatea utilizării fondurilor constituite din disponibilul reprezentat de economiile și rezilierile identificate după lansarea ultimei sesiuni de depunere a proiectelor, în vederea finanțării proiectelor eligibile, rămase fără finanțare.

Fondurile constituite din disponibil vor putea fi utilizate în vederea finanțării proiectelor eligibile rămase neselectate după epuizarea alocării aferente ultimei sesiuni, cu posibilitatea redistribuirii între submăsurile/componentele unei măsuri în situația în care în cadrul submăsurii/componentei de la care se redistribuie fonduri nu există proiecte eligibile fără finanțare. În acest sens, proiectele eligibile rămase neselectate, cuprinse într-o listă de așteptare întocmită în ordinea descrescătoare a punctajului și cu respectarea criteriilor de departajare, vor putea fi finanțate periodic, pe baza ierarhizării acestora, în limita constituirii fondurilor disponibile, dar nu mai târziu de termenul maxim stabilit pentru semnarea contractelor în cadrul PNDR, astfel încât beneficiarii să aibă să posibilitatea realizării obiectivului de investiții prevăzut în proiect, până la încheierea Programului. Proiectele vor fi selectate doar cu condiția îndeplinirii unui punctaj minim stabilit cu consultarea Comitetului de Monitorizare urmare procesului de evaluare pentru toate măsurile pentru care se aplică procedura de selecție.

5.2.5. Criterii și reguli administrative pentru evitarea dublei finanțări

Pilonul I al Politicii Agricole Comune reprezintă baza pentru plățile directe și pentru măsurile de piață având ca scop creșterea competitivității și totodată completează Pilonul II care vizează dezvoltarea rurală și mediul. Acțiunile desfășurate în cadrul celor doi piloni se completează reciproc iar pentru atingerea obiectivelor sale, PNDR ține cont de obiectivele Pilonului I.

Criteriile și regulile administrative elaborate au în vedere ca activitățile care beneficiază în mod excepțional de sprijin pentru dezvoltarea rurală, să nu fie sprijinite ca investiții prin alte instrumente conform Planurilor de sprijin prevăzute în art. 2, alin. 2 și Anexa I a Regulamentului Comisiei (CE) nr. 1974/2006.

Fiecare proiect de investiții realizat în cadrul PNDR, 2007-2013 și care ar putea să prevadă o acțiune care este menționată într-una din schemele de sprijin realizate prin Pilonul I, va fi verificat înaintea aprobării sale pentru evitarea dublei finanțări. Pentru evitarea dublei finantări se are în vedere un protocol încheiat între cele două agenții de plăți.

Fructe și legume (articolul 14 (2) și 15 din Regulamentul (CE) nr. 2200/1996) :

În acest sector se aplică următoarele linii de demarcare:

• Când prin Organizarea Comună de Piață este prevăzut sprijin pentru anumite investiții, organizațiile de producători nu sunt eligibile pentru realizarea acestor investiții prin PNDR, respectiv prin Măsurile 121 "Modernizarea exploatațiilor agricole" și 123 "Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere".
• Organizațiile de Producători și Grupurile de Producători din acest sector nu sunt eligibile pentru sprijinul acordat prin Măsura 142 "Înființarea grupurilor de producători", respectiv pentru înființare și funcționarea administrativă.

• Sprijinul pentru plantarea/replantarea pomilor și arbuștilor fructiferi precum și căpșunilor este asigurat exclusiv prin PNDR.

Sector Viti-vinicol (Titlul II Cap.III al Regulamentului CE nr. 1493/1999):

În acest sector se aplică următoarele linii de demarcare16:

16 La momentul adoptării noului Regulament al Consiliului pentru OCP vin în cadrul pilonului I, domeniul de intervenției al FEADR în domeniul viti-vinicol va fi revăzut și adaptat pentru a evita orice suprapunere și risc de dublă finanțare.

• În cadrul măsurii 121 "Modernizarea exploatațiilor agricole" din PNDR se vor finanța investiții de dotare a fermelor viti-vinicole cu tractoare, mașini, echipamente și utilaje agricole. De asemenea, Măsura 121 va finanța înlocuirea plantațiilor viticole din soiuri nobile ajunse la sfârșitul ciclului biologic de producție și care nu sunt incluse în sistemul de restructurare/reconversie al plantațiilor de viță de vie sprijinit prin FEGA în cadrul OCP vin. În România ciclul biologic normal de producție pentru vița-de-vie din soiuri nobile (vitis vinifera) este stabilit la 40 ani, dar în funcție de locație, soi, sistem de conducere, acesta poate varia cu plus/minus 5 ani. Astfel numai plantațiile de viță de vie cu o vârstă mai mare de 40 ani vor putea fi finanțate din FEADR și nici o plantație de viță de vie cu vechimea mai mare de 40 ani nu va putea primi sprijin financiar prin sistemul de restructurare/reconversie. În vederea înlocuirii unei suprafețe de viță de vie nobilă ajunsă la sfârșitul ciclului biologic normal de producție, beneficiarul trebuie să obțină o autorizație de defrișare și drept de replantare potrivit legislației în vigoare. Pentru evitarea dublei finanțări a investițiilor în replantarea plantațiilor viti-vinicole prin cele două surse de finanțare europeană, FEADR și FEGA, Autoritatea de Management a stabilit împreună cu APDRP un sistem de control pentru acest tip de investiție prin care se stabilește:

1) metoda de verificare a vârstei plantației propuse pentru replantare (>40 ani);

2) verificarea existenței soiurilor nobile pe plantația ce urmează a fi defrișată;

3) verificarea excluderii suprafeței propuse spre replantare din programul de reconversie/restructurare a podgoriilor finanțate prin FEGA și excluderea acestor suprafețe de la prima de defrișare;

4) eliminarea din suprafețele eligibile a plantațiilor de viță-de-vie hibridă pentru care un drept de replantare a fost obținut pentru 30.000 hectare potrivit Tratatului de Aderare, partea V, Anexa VII, 5A.

• Prin Măsura 123 "Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere", vor fi excluse acele investiții din procesul de vinificație și comercializare a vinurilor finanțate din bugetul anual alocat României prin FEGA în urma procesului de reformă a OCP vin.

Ulei de măsline (art. 8 (1) din Regulamentul (CE) nr. 865/2004):

• Nu este cazul.

Hamei (art. 6 din Regulamentul (CE) nr. 1952/2005):

În acest sector se aplică următoarele linii de demarcare:

• Grupurile de producători din acest sector nu vor primi sprijin pentru înființare și funcționare administrativă prin PNDR, Măsura 142 "Înființarea grupurilor de producători", iar prin Măsurile 121 "Modernizarea exploatațiilor agricole" și 123 "Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere" vor primi sprijin pentru investiții cu excepția celor realizate prin Pilonul I - sprijin prin Organizarea Comună de Piață.

Bovine (art. 132 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1782/2003) și Ovine și caprine (art. 114 (1) și 119 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1782/2003):

În acest sector se aplică următoarele linii de demarcare:

• PNDR prevede sprijin pentru investiții în aceste sectoare prin Măsurile 121 "Modernizarea exploatațiilor agricole" și 123 "Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere", în timp ce schemele de sprijin prevăzute la articolele 114 (1), 119 și 132 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1782/2003 se referă la sprijin pentru producție.

Apicultură (art. 2 din Regulamentul (CE) nr. 797/2004):

În acest sector se aplică următoarele linii de demarcare:

• Investițiile în sectorul de creștere a albinelor sunt eligibile prin PNDR, prin Măsura 121 "Modernizarea exploatațiilor agricole" cu excepția celor realizate prin Pilonul I prevăzute în Programul Național Apicol pentru perioada 2007-2009. În cadrul Măsurii 123 "Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere" din PNDR sunt eligibile investițiile pentru procesarea, colectarea și marketingul produselor apicole, în timp ce prin Organizarea Comună de Piață nu sunt eligibile investiții în acest sector.

Programul Național Apicol pentru perioada 2007-2009 cuprinde următoarele măsuri: lupta contra varoozei și sprijin pentru repopularea șeptelului apicol. Motivul pentru care s-au activat numai două măsuri prevăzute în art. 2 din Regulamentul (CE) nr. 797/2004 este următorul:

În perioada 2000-2006, pentru sprijinirea sectorului apicol din România s-au acordat două forme de sprijin de la bugetul de stat, astfel:

1. pentru întreținerea, conservarea și perpetuarea patrimoniului genetic al familiilor de albine;

2. pentru producția de miere livrată la o unitate de procesare autorizată sanitar-veterinar.

În perioada menționată, sprijinul de la bugetul de stat pentru sectorul apicol s-a ridicat la aproximativ 5 milioane Euro.

Prin aplicarea Programului SAPARD, atât cel european cât și cel românesc s-au realizat 263 de proiecte de investiții în apicultură, prin Măsura 3.4, însumând aproape 8 milioane de Euro.

În cadrul proiectelor de investiții 35-45% din cheltuielile eligibile au reprezentat achiziția de material biologic, iar 55-65% achiziția de stupi, echipamente și mijloace specializate pentru apicultură.

Urmare a investițiilor realizate pentru dezvoltarea acestui sector, a experienței dobândite de către specialiștii din APDRP în verificarea acestor proiecte precum și a faptului că apicultorii vor să realizeze continuu dotări majore în stupine, s-a decis ca finanțarea proiectelor de investiții să se realizeze în totalitate prin FEADR, respectiv prin Pilonul II.

Zahăr (Regulamentul (CE) nr. 320/2006):

În acest sector se aplică următoarele linii de demarcare:

• Prin Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură se derulează Programul de Restructurare al Industriei Zahărului finanțat de FEGA, având ca scop instituirea unui ajutor de restructurare pentru întreprinderile din industria zahărului care decid să-și reducă sau abandoneze activitatea în acest sector și care permite în același timp să se țină seama de angajamentele sociale și de mediu asociate restrângerii producției. Acest ajutor este disponibil pe parcursul a patru ani de comercializare, astfel încât să se obțină o reducere a producției, suficientă pentru a se ajunge la o situație de echilibru a pieței Comunitare a zahărului.
• Măsura 123 "Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere" finanțează investiții în întreprinderile de prelucrare a sfeclei de zahăr care sunt încă deținătoare a unei cote și care nu au optat pentru programul de restructurare finanțat din FEGA. Prin mecanismul de control instituit de APRDP se va evita situația în care un beneficiar opteză pentru ambele programe care au obiective contrare.

Plăți directe - art. 42 (5) și 69 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1782/2003

• România implementează, începând cu anul 2007, schema de plată unică pe suprafață - SAPS (Single Area Payment Scheme) care va contribui la practicarea unei agriculturi competitive, durabile și orientată către piață. Astfel, agricultorii primesc subvenții acordate de UE, pentru care trebuie să îndeplinească condițiile de eligibilitate. Acordarea SAPS este condiționată de respectarea GAEC (Bunele Condiții Agricole și de Mediu). Aceste cerințe se aplică și unor acțiuni sprijinite prin Pilonul II care au ca obiectiv sprijin financiar în zonele defavorizate (LFA), aplicarea practicilor de agro - mediu și respectarea cerințelor planurilor de management din ariile protejate de interes comunitar Natura 2000. Nerespectarea GAEC determină reducerea în mod corespunzător a sprijinului condiționat de aceste cerințe. Îmbunătățirea cunoștințelor privind Bunele condiții agricole și de mediu se realizează și prin furnizarea de pregătire profesională, informare și difuzare de cunoștințe precum și prin utilizarea serviciilor de consiliere și consultanță, măsuri sprijinite prin cel de-al II - lea pilon.
• Plățile Naționale Complementare sunt introduse tot din 2007 și se adăugă la plățile unice pe suprafață. Deosebirea este că Plățile Naționale Complementare sunt plătite de către statul român, din bugetul Ministerului Agriculturii. Plățile Naționale Complementare sunt date pe suprafața cultivată, respectiv pe cap de animal, conform modelului european.

Agenția de Plăți va fi responsabilă pentru verificarea încrucișată în vederea evitării dublei finanțări între PNDR și aceste scheme de sprijin. Agenția de Plăți va implementa o procedură specială de verificare încrucișată. Atât etapele verificării cât și metodologia de verificare sunt prevăzute în procedura administrativă a APDRP, de exemplu: verificarea documentelor, verificarea pe teren, schimbul de informații cu alte autorități în conformitate cu protocoalele încheiate.

5.2.6. Asigurarea corectitudinii datelor

Pentru justificarea consistenței și plauzibilității plăților prevăzute prin Măsurile 214 "Plăți de Agro-mediu" și 221 "Prima împădurire a terenurilor agricole", în conformitate cu prevederile Paragrafului 2, Articolul 48 din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1974/2006, o expertiză corespunzătoare a fost asigurată de către institute de cercetare independente.

În cazul Măsurii 214 "Plăți de Agro-mediu", corectitudinea datelor utilizate la efectuarea calculelor plăților compensatorii este asigurată de către "Institutul de Cercetare-Dezvoltare Pajiști Brașov" (I.C.D.P. Brașov), "Institutul de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea" (I.C.D.A. Fundulea) și Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului - ICPA București. Aceste institute sunt unități de cercetare-dezvoltare autonome în cadrul Academiei de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești" - principalul coordonator al cercetarii agricole românești.

I.C.D.P. Brașov este cel mai prestigios institut de cercetare în domeniul pajiștilor din România, activitatea să desfășurându-se de-a lungul mai multor decenii până în prezent. MADR a întreținut o colaborare strânsă cu acest institut în ceea ce privește atât elaborarea cerințelor de agro-mediu cuprinse în pachetele de conservare a pajiștilor, cât și în ceea ce privește calculul plăților compensatorii pentru aceste pachete. I.C.D.P. Brașov, a efectuat calculul acestor plăți compensatorii, asigurând astfel deplina consistență și plauzibilitate a acestora.

I.C.D.A. Fundulea este recunoscută ca fiind cea mai importantă unitate de cercetare agricolă din România. Acest institut a efectuat calculul plății compensatorii pentru pachetul ce vizează conservarea solului și a apei ("culturi verzi") pe baza datelor tehnico-economice deținute, asigurând astfel deplina consistență și plauzibilitate a acestora.

ICPA a fost fondată în anul 1970 în cadrul Academiei de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Sisești" (ASAS) prin gruparea diferitelor compartimente de specialitate existente înainte în diferite structuri. Mandatul ICPA este acela de a promova cercetarea strategică, fundamentală și aplicată, în domeniul pedologiei și al agrochimiei, cu efectuarea monitoringului și a prognozei pe termen lung pentru solurile și terenurile agricole ale României. Acest mandat implică atât contribuții științifice semnificative în domeniile menționate, cât și activități de consultantă specifice. Acest institut a efectuat calculul plății compensatorii pentru pachetul ce vizează conservarea resurselor naturale ("agricultură ecologică") pe baza datelor tehnico-economice deținute, asigurând astfel deplina consistență și plauzibilitate a acestora. De asemenea, ICPA a elaborat studiul care a stat la baza recalculării plăților compensatorii pentru zone defavorizate (măsura 211 - zona montană defavorizată și măsura 212 - zone defavorizate - altele decât zona montană defavorizată).

Suportul tehnic necesar extinderii începând cu anul 2012 a zonelor eligibile și pe suprafețele acoperite cu livezi tradiționale utilizate extensiv pentru cosit și/sau pășunat și dezvoltării cerințelor specifice ale pachetului 6 - pajiști importante pentru fluturi (Maculinea sp.) a fost acordat de Societatatea Lepidopterologică Română și Fundația ADEPT Transilvania. Studiile știintifice au fost derulate de colectivul Catedrei de Ecologie și Taxonomie din cadrul și al Facultății de Ecologie și Ingineria Mediului a Universității "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca.

Expertiza tehnică necesară extinderii începând cu anul 2012 a zonelor eligibile în cadrul pachetului 3 - pajiști importante pentru păsări și dezvoltării pachetului 7 - terenuri arabile importante ca zone de hrănire pentru gâsca cu gât roșu (Branta ruficollis) a fost asigurată de Societatea Ornitologică din România.

Calculele plăților compensatorii pentru pachetele 6 - pajiști importante pentru fluturi (Maculinea sp.) și 7 - terenuri arabile importante ca zone de hrănire pentru gâsca cu gât roșu (Branta ruficollis) au fost elaborate cu sprijinul I.C.D.P. Brașov, respectiv I.C.D.A. Fundulea.

În cazul Măsurii 221 "Prima împădurire a terenurilor agricole", consistența și plauzibilitatea calculelor în ceea ce privește pierderile de venit din activitățile agricole este asigurată de către Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului. Costurile de înființare și de întreținere pe o perioadă de 5 ani sunt fundamentate de către Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice. Aceste institute sunt autonome.

5.2.7. Sistemul de garantare cu finanțare din PNDR

Sectorul agricol din România cât și economia rurală au în general o accesibilitate mult mai redusă la serviciile financiare oferite de sistemul financiar bancar decât restul economiei. Deși sistemul bancar românesc a cunoscut o dezvoltare accelerată în ultimii ani, iar băncile au manifestat o mai mare deschidere pentru finanțarea IMM-urilor și a sectorului agro-alimentar, nu în ultimul rând datorită oportunităților oferite de integrarea în Uniunea Europeană, accesarea unui credit rămâne o problemă majoră pentru majoritatea fermierilor și a IMM-urilor din spațiul rural. Astfel, foarte mulți solicitanți de ajutor financiar oferit de PNDR întâmpină dificultăți în procurarea cofinanțării private cerute de program. În absența resurselor proprii de cofinanțare și refuzați de instituțiile de creditare, potențialii solicitanți ai sprijinului FEADR se văd obligați să abandoneze proiectele lor de dezvoltare cu consecințe directe atât asupra veniturilor proprii, asupra economiei locale cât și asupra absorbirii fondurilor comunitare de către comunitățile și sectoarele cele mai în nevoie.

Instituțiile de creditare de pe piață asociază un grad ridicat de risc pentru marea majoritate a fermierilor definiți în capitolul 5.2 și a potențialilor beneficiari ai ajutorului FEADR pentru micro-întreprinderi și IMM-uri definiți în cadrul măsurilor, deoarece majoritatea nu pot dovedi o performanță finaciar-bancară (fie că sunt nou constituite sau nu dețin un istoric de operațiuni bancare sau de credit), nu dispun de alte garanții materiale, costurile de administrare ale împrumutului sunt prea mari comparativ cu valoarea împrumutului solicitat, profitabilitatea din aceste domenii de activitate este mai redusă comparativ cu alte sectoare. Astfel o mare parte din credite se îndreaptă către segmentele mai puțin riscante și mai rentabile de pe piață financiar bancară. Cardurile de credit, sistemele de leasing, creditele de consum, inclusiv creditele pentru locuințe și împrumuturile pentru societățile corporatiste absorb cea mai mare parte a creditelor. În România este încă greu de obținut un împrumut de către o mică firmă start-up sau de către un agricultor.

Recenta criză financiară și de lichidități ce se manifestă la nivel mondial și care afectează și economia românească accentuează și mai mult inaccesibilitatea acestei categorii de solicitanți de credit la sursele de finanțare de pe piață cu consecințe agravante asupra absorbției fondurilor din FEADR. Mai mult chiar, folosirea pământului și a altor active agricole drept garanții bancare este profund afectată de volatilitatea prețurilor generată de actuala criză economică.

Experiența recentă a Programului SAPARD a demonstrat faptul că finanțarea necesară beneficiarilor proiectelor de investiții dezvoltate în mediul rural a întâmpinat dificultăți ca urmare a lipsei surselor proprii de finanțare, a condițiilor de acordare a creditelor impuse de băncile comerciale, privind asigurarea garanțiilor solicitate, precum și a reticenței băncilor de a finanța investițiile în acest sector.

Deși mediul de afaceri rural a manifestat un interes deosebit pentru dezvoltarea proiectelor de dezvoltare rurală, în absența resurselor proprii, asigurarea cofinanțării necesare realizării acestora a fost dependentă de sistemul bancar. Pentru remedierea problemelor întâmpinate în dezvoltarea proiectelor în mediul rural, începând cu anul 2005, Guvernul României a elaborat un pachet de acte normative pentru creditarea și garantarea împrumuturilor pentru investiții, în special pentru asigurarea cofinanțării proiectelor realizate din fondul SAPARD. Programul "Fermierul" de stimulare a investițiilor în agricultură a constituit componenta principală a acestui pachet și principalul instrument pentru creșterea absorbției fondurilor comunitare de pre-aderare (SAPARD).

În paralel, a fost alimentată cu fonduri bugetare și o schemă de garantare a creditului rural pentru facilitarea accesului la credite al beneficiarilor Programului SAPARD prin acordarea de garanții ce acopereau 100% valoarea creditului și, respectiv, preluarea riscului de creditare. Conform Legii nr. 218/2005 privind stimularea absorbției fondurilor SAPARD, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, Fondul european pentru pescuit, Fondul european pentru garantare agricolă, prin preluarea riscului de creditare de către fondurile de garantare, republicată, două instituții financiare au fost desemnate să gestioneze schema de garantare: Fondul de Garantare a Creditului Rural IFN - SA (FGCR) și Fondul Național pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii (FNIMM). Aceste două instituții financiare sunt deocamdată singurele înregistrate de Banca Națională a României în Registrul Special al Instituțiilor Financiare Nebancare ce operează pe piața de garanții bancare din România. Pentru Programul SAPARD, în cadrul acestei scheme de garantare a creditelor din bugetul MADR a fost alocată FNIMM-ului suma de 39.000.000 Lei pentru care s-au acordat garanții în valoare de 204.078.139 Lei, iar FGCR-ului i-a fost acordată suma de 123.000.000 Lei, pentru care s-au acordat garanții în valoare de 990.727.883 Lei, cu încadrare în expunerea maximă prevăzută în Legea nr. 218/2005.

Contribuția acestor fonduri la implementarea Programului SAPARD, s-a concretizat prin accelerarea absorbției, astfel încât față de anul 2005 când, pentru fondurile alocate, se înregistra un grad de angajare de 47% și unul de plată de 29%, în luna noiembrie 2008 s-a ajuns la un grad de angajare de 93% și unul de plată de 80%.

Prin activitatea de preluare a unei părți din risc, de monitorizare suplimentară a întreprinzătorului și a proiectului, fondurile de garantare permit instituțiilor de credit să-și extindă portofoliul de clienți într-un sector altfel greu accesibil datorită costurilor ridicate (monitorizare și provizionare).

Având în vedere situația mai sus menționată, este necesară dezvoltarea unui instrument financiar care să crească accesibilitatea solicitanților PNDR la sistemul de credit al instituțiilor financiar bancare de pe piață pentru obținerea de credite pentru cofinanțarea contribuției private. Instrumentul financiar propus îl reprezintă crearea unor scheme de garantare a creditelor pentru beneficiarii măsurilor de investiții private cofinanțate de FEADR în cadrul PNDR. PNDR va contribui la constituirea schemelor de garantare precum și acoperirea costurilor de management ale acestora în limita permisă de art. 51 alin. 5 din Regulamentul (CE) nr. 1974/2006.

În momentul aplicării sistemului de garantare cu finanțare din PNDR, Legea nr. 218/2005, care beneficiază de prevederile "Sun Set Clause" din Tratatul privind Aderarea Republici Bulgaria și României la Uniunea Europeană, își va înceta aplicarea. Întrucât schemele de garantare cu cofinanțare FEADR oferă garanții exclusiv întreprinderilor, pentru asigurarea surselor necesare implementării proiectelor beneficiarilor publici din PNDR (consilii locale, etc.) se va crea o schemă separată de garantare din resurse financiare alocate din bugetul național.

5.2.7.1. Obiectivul schemelor de garantare cofinanțate de FEADR

Îmbunătățirea mediului de afaceri prin creșterea accesibilității fermierilor, a IMM-urilor din mediul rural și a altor categorii de beneficiari ai PNDR la sursele de creditare de pe piața financiar-bancară, creșterea interesului și încrederii instituțiilor financiar bancare în economia rurală și intensificarea procesului de dezvoltare rurală prin efectul de adiționalitate (atragerea de finanțare privată adițională) generat de astfel de scheme.

5.2.7.2. Domeniul acoperit de schemele de garantare

Schemele de garantare oferă garanții bancare solicitanților de împrumuturi bancare pentru finanțarea proiectelor de investiții private cofinanțate din următoarele măsuri ale PNDR:

• Măsura 121 "Modernizarea exploatațiilor agricole",
• Măsura 123 "Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere" - inclusiv schemele de ajutor de stat aferente,
• Măsura 312 "Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi" și
• Măsura 313 "Încurajarea activităților turistice".

Se constituie astfel 2 schemele de garantare, cu finanțare din FEADR:

1) Schema de garantare pentru agricultură care va acorda garanții la credite beneficiarilor măsurii 121 "Modernizarea exploatațiilor agricole" și măsurii 123 "Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere", pentru partea acoperită de articolul 36 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană;

2) Schema de garantare pentru întreprinderi mici și mijlocii (IMM) ce va acorda garanții IMM-urilor beneficiare ale măsurilor 312 "Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi", 313 "Încurajarea activităților turistice" și componentei măsurii 123 acoperită de schemele de ajutor de stat.

5.2.7.3. Managementul schemelor de garantare

Fiecare schemă de garantare va fi gestionată de un "Gestionar al fondului" ales pe bază competitivă dintre instituții financiare active pe piața de garantare a creditelor din România. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale va selecta gestionarii fondurilor pentru derularea celor două scheme de garantare pe baza unei proceduri de achiziții publice.

Schemele de garantare vor fi gestionate ca blocuri financiare distincte în cadrul instituției financiare desemnate drept Gestionar al fondului în urma procedurii de selecție. Aceasta presupune ca instituția financiară selectată să țină o evidență separată distinctă a resurselor financiare primite de la Autoritatea de Management (FEADR și contribuția națională) față de alte resurse disponibile inițial în instituție și folosite pentru activitatea de garantare sau alte servicii financiare.

Selectarea instituțiilor financiare care vor gestiona fondurile alocate se va realiza de către Autoritatea de Management din MADR, în baza unei proceduri transparente de selecție și în baza unor criterii de selecție stabilite în conformitate cu legislația națională în domeniul achizițiilor publice. Instituțiile financiare care vor răspunde invitației la licitație vor trebui să includă în oferta lor, pe lângă alte elemente cerute de procedura de selecție, un Plan de afaceri elaborat în conformitate cu prevederile art. 51 (1) al Regulamentului (CE) nr. 1974/2006.

Planul de afaceri va cuprinde în mod obligatoriu următoarele informații: piața țintă sau portofoliul de garanții avut în vedere; criteriile, termenii și condițiile de finanțare; bugetul operațional al fondului; regimul de proprietate și partenerii finanțatori; cerințele în materie de profesionalism, de competență și independență a managementului; statutul fondului; justificarea și utilizarea prevăzută a contribuției FEADR; politica de închidere a investiției și normele de lichidare a fondurilor alocate din PNDR, inclusiv reutilizarea resurselor atribuibile contribuției FEADR conform art. 52 din Regulamentul (CE) nr. 1974/2006. Planul de afaceri depus împreună cu oferta va fi evaluat în cadrul acesteia.

Autoritatea de Management va monitoriza și evalua implementarea planului de afaceri al gestionarilor selectați pe parcursul întregii durate de implementare a PNDR.

Autoritatea de Management va adopta toate procedurile în vederea verificării utilizării corecte a resurselor alocate gestionarului fondului. În acest scop, condițiile și modalitatea de derulare a sumelor alocate gestionarilor fondurilor vor face obiectul unor norme specifice de implementare care să asigure, printre altele, evidențierea și identificarea contabilă separată a sumelor alocate din PNDR și, respective, monitorizarea garanțiilor acordate beneficiarilor finali din aceste fonduri.

Modalitățile de alocare a sumelor către gestionarii schemelor de garantare selectate, relația acestora cu Autoritatea de Management, precum și termenele și condițiile de implementare a schemelor de garanții vor fi reglementate printr-o Convenție de finanțare care va respecta prevederile art. 51 (6) din Regulamentul (CE) nr. 1974/2006. În acest sens, Convenția va prevedea contribuția financiară a PNDR la constituirea fondului de garantare, procentul din acesta sumă alocat annual pentru acoperirea costurilor de administrare, strategia Gestionarului fondului privind derularea schemelor de garantare, obligativitatea prezentării anuale a unui planul de activitate al gestionarului, condițiile de monitorizare a implementării acestora, regulile privind raportarea către AM PNDR, regulile privind evidența contabilă a schemelor, precum și condițiile de reutilizare a sumelor disponibile conform art. 52 din Regulamentul (CE) nr. 1974/2006.

Gestionarii schemelor de garantare trebuie să prezinte, la începutul operării schemelor de garantare pentru prima oară și apoi la finele fiecărui an financiar, Autorității de Management, între altele, un Plan de activitate care va indica dimensiunea portofoliul de garantare pentru anul ce urmează, gradul de expunere pentru anul în curs, indicatorul țintă privind rata estimată de eșec, modificări în criteriile, termenii și condițiile de garantare precum și costurile anuale de management acoperite din suma globală a fondului de garantare (în limita procentului stabilit în Convenția de finanțare) precum și alte informații stabilite în Convenția de finanțare.

Cheltuielile de gestiune a schemelor de garantare ale gestionarilor fondurilor vor fi acoperite din contribuția PNDR în limita maximă stabilită în Convenția de finanțare dar nu mai mult de 2% din valoarea contribuției PNDR plătită drept capital gestionarului fondului. Cheltuielile de gestiune se vor calcula ca o medie anuală maximă raportată la întreaga perioadă de derulare a schemelor, respectiv 2009-2013, de 2% din capitalul transferat fondului, suma, fiind inclusă în valoarea totală a capitalului alocat și suportată din alocarea stabilită prin PNDR pentru fiecare schemă de garantare. Cheltuielile de gestiune vor fi deduse annual din valoarea contribuției PNDR plătită la constituirea schemelor de garantare. Transferul echivalentului cheltuielilor de gestiune se va face în două transe: 80% la începutul anului fiscal pe baza anticipației, iar regularizarea balanței la finele anului.

Capitalul vărsat drept contribuție PNDR va fi plasat de gestionarul fondului în sistemul bancar. Dobânda încasată prin plasarea sumelor alocate din PNDR, primele de garantare încasate de gestionarii schemelor de la beneficiarii finali și recuperarea creanțelor rezultate din aplicarea schemelor vor constitui venituri ale schemelor de garantare. Dobânda generată de plasarea capitalului PNDR în sistemul bancar, rămasă după deducerea cheltuielilor schemelor de garantare, se va cumula la contribuția PNDR și va constitui resursă suplimentară de garantare pentru schemele de garantare.

Cheltuielile schemelor de garantare vor fi cele rezultate din plata de către gestionarii schemelor de garantare a garanției (valoare/sold) aferente contractelor de garantare pentru care instituțiile bancare execută garanția pentru împrumutații ce nu și-au respectat obligațiile din contractele de credit. Cheltuielile schemelor de garantare vor fi suportate din sursele schemelor, în următoarea ordine de prioritate:

- primele de garantare;

- recuperările de creanțe;

- dobânda încasată;

- capitalul alocat prin PNDR.

Capitalul returnat din activitatea de garantare la expirarea contractelor de garanții după ce obligațiile de garantare au fost onorate va fi reutilizat pentru acordarea de noi garanții beneficiarilor eligibili.

Veniturile și cheltuielile schemelor se înregistrează în evidența contabilă a fondurilor de garantare selectate cu respectarea art. 52 din Regulamentul (CE) nr. 1974/2006.

Expunerea maximă posibilă în cadrul schemelor de garantare nu va depăși de 5 ori suma alocată acestora din PNDR, diminuată cu costurile de management. Gradul efectiv de expunere va fi stabilit anual de gestionarul fondului în funcție de gradul de risc asociat portofoliului de garantare, situația pieței, etc., neputând depăși nivelul maxim de 5/1.

Descărcarea de gestiune aferentă contribuției FEADR la schemele de garantare se va realiza cu ocazia exercițiului bugetar aferent ultimului an de implementare al programului. În cadrul acestui exercițiu, contribuția FEADR plătită la capitalul schemelor de garantare (constituită din capitalul de garantare plus cheltuielile de gestiune) va fi considerată integral cheltuială eligibilă dacă pentru fiecare măsură din PNDR, pentru care au fost aplicate schemele de garantare, s-au acordat garanții cel puțin în valoare egală cu bugetul măsurii alocat și plătit drept contribuție pentru schemele de garantare.

Cele două scheme de garantare sunt definite în termenii și condițiile în care acest instrument financiar nu oferă un avantaj economic întreprinderilor beneficiare astfel încât să constituie ajutor de stat. Având în vedere domeniul acoperit de cele două scheme de garantare în vederea simplificării gestiunii acestui instrument financiar co-finanțat din FEADR, în conformitate cu prevederile art. 51 (7) din Regulamentul (CE) nr. 1974/2006 în privința ajutorului de stat, condițiile specifice celor două scheme sunt prezentate după cum urmează:

5.2.7.4. Schema de garantare pentru sectorul agricol

Prin intermediul acestei scheme de garantare se vor acorda garanții pentru sectorul agricol, respectiv pentru măsurile 121 "Modernizarea exploatațiilor agricole" și 123 "Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere" - pentru proiectele aflate sub incidența art. 36 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.

Pentru atingerea obiectivelor menționate, această schemă pune la dispoziția beneficiarilor finali posibilitatea de a obține garanții pentru creditele contractate în vederea implementării proiectelor selectate pentru finanțare în cadrul măsurilor din paragraful anterior.

Baza legală

Art. 71 (5) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR);

Art. 50-52 din Regulamentul (CE) nr. 1974/2006 privind stabilirea regulilor detaliate pentru aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR);

Art. 20 (b) (i), (iii), art. 26, 28 (în ceea ce privește sectorul agricol) ale Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR);

Art. 88 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR);

Comunicarea Comisiei 2006/C 319/01 Liniile directoare ale Comunității privind ajutorul de stat în sectorul agricol și forestier;

Comunicarea Comisiei 2008/C 155/02, punctele 3.4 (a), (b), (c), (g) coroborat cu punctul 3.2 (c) cu privire la aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE privind ajutoarele de stat sub formă de garanții.

Descrierea schemei de garantare

Garanțiile cu finanțare din PNDR vor fi acordate cu respectarea următoarelor condiții:

• Beneficiarii garanțiilor vor fi cei prevăzuți în fișele măsurilor 121, 123 și care au o cerere de finanțare FEADR selectată pentru finanțare;
• Nu vor fi acordate garanții solicitanților aflați în dificultate financiară, în sensul prevederilor Comunicării Comisiei Europene privind orientările comunitare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor în dificultate (2004/C244/02);
• Garanția acordată va fi strict legată de creditul contractat în vederea implementării proiectului selectat pentru finanțare, valoarea maximă a garanției precum și perioada pentru care este acordată fiind determinată pentru fiecare credit în parte în funcție de caracteristicile acestuia și respectând prevederile fișelor tehnice ale măsurilor;
• Garanția acordată va putea acoperi până la 80% din creditul contractat. Pe măsura rambursării acestuia instituției creditoare, de către beneficiar, valoarea garanției va fi redusă proporțional, astfel încât acest procent să fie respectat pentru soldul nerambursat al creditului de la data solicitării plății garanției.

Schema de garantare pentru sectorul agricol este finanțată integral din contribuția FEADR și cofinanțarea publică națională aferentă și în conformitate cu articolul 88 (1) paragraful 2 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005. Nu este prevăzută o complementare din resurse naționale a fondurilor pentru această schemă.

Finanțare

Finanțarea schemei de garantare pentru sectorul agricol se va realiza prin alocarea unui sume din alocarea stabilită în fișa fiecărei măsuri pentru care se aplică schema.

Detalierea contribuției fiecărei măsuri la constituirea schemei de garantare agricolă se va face în cadrul fiecărei măsuri.

Alocarea cumulată a sumelor din fiecare măsură aferentă schemei de garantare se ridică la suma totală indicativă de 190.000.000 Euro.

5.2.7.5. Schema de garantare pentru întreprinderi mici și mijlocii

Prin intermediul acestei scheme de garantare se vor acorda garanții pentru sectorul non-agricol, respectiv pentru schemele de ajutor de stat aferente măsurii 123 și măsurile 312 și 313.

Pentru atingerea obiectivelor menționate, această schemă pune la dispoziția beneficiarilor finali posibilitatea de a obține garanții pentru creditele contractate în vederea implementării proiectelor selectate pentru finanțare în cadrul măsurilor din paragraful anterior.

Baza legală

Art. 71 (5) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR);

Art. 50-52 din Regulamentul (CE) nr. 1974/2006 privind stabilirea regulilor detaliate pentru aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR);

Art. 52 (a) (ii), (iii), art. 54 și 55 ale Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR);

Art. 28 al Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) coroborat cu pct. 9, lit. B din Anexa II a Regulamentului (CE) nr. 1974/2006;

Art. 88 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR);

Comunicarea Comisiei 2008/C 155/02 cu privire la aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE privind ajutoarele de stat sub formă de garanții.

Fondul de garantare selectat va aplica în derularea mecanismelor de acordare a garanțiilor pentru IMM-uri din sectorul non-agricol, prevederile pct. 3.5, coroborat cu pct. 3.3 și 3,4 (a), (b), (c) și (g) din Comunicarea Comisiei Europene nr. 2008/C155/02 de aplicare a art. 87 și 88 privind ajutorul de stat din Tratatul instituind Comunitatea Europeană (JO C155/20.06.2008).

Descrierea schemei de garantare

Garanțiile cu finanțare din PNDR vor fi acordate cu respectarea următoarelor condiții:

• Beneficiarii garanțiilor vor fi IMM-urile eligibile în cadrul schemelor de ajutor de stat aferente măsurii 123 și beneficiarii eligibili ai măsurilor 312 și 313 care au o cerere de finanțare FEADR selectată pentru finanțare;
• Nu vor fi acordate garanții solicitanților aflați în dificultate financiară, în sensul prevederilor Comunicării Comisiei Europene privind orientările comunitare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor în dificultate (2004/C244/02);
• Garanția acordată va fi strict legată de creditul contractat în vederea implementării proiectului selectat pentru finanțare, valoarea maximă a garanției precum și perioada pentru care este acordată fiind determinată pentru fiecare credit în parte în funcție de caracteristicile acestuia și respectând prevederile fișelor tehnice ale măsurilor;
• Garanția acordată va putea acoperi până la 80% din creditul contractat. Pe măsura rambursării acestuia instituției creditoare de către beneficiar, valoarea garanției va fi redusă proporțional astfel încât acest procent să fie respectat pentru soldul nerambursat al creditului de la data solicitării plății garanției;
• Prima de garantare percepută de către gestionarul fondului selectat pentru a derula schema va fi fie o primă unică a cărei valoare va fi stabilită luând în considerare condițiile pieței fie o primă calculată pe baza ratingului acordat solicitantului, în conformitate cu reglementările naționale, fiind utilizat sistemul de prime safe-harbour, prevăzut de Comunicarea Comisiei nr. 2008/C155/02. Încadrarea beneficiarului într-o clasă de risc se va realiza de către instituția bancară creditoare în conformitate cu reglementările naționale, cu respectarea corespondenței între ratingul acordat de banca și cele prezentate în Comunicarea Comisiei privind garanțiile, înainte de acordarea garanției de către gestionarul fondului.

Având în vedere condițiile de acordare a garanțiilor prevăzute mai sus, schema de garanții cu finanțare din PNDR îndeplinește condițiile Comunicării Comisiei nr. 2008/C155/02 cu privire la aplicarea art. 87 și 88 din Tratatul CE privind ajutoarele de stat sub formă de garanții, pentru ca sprijinul acordat să nu fie nu fi considerat ajutor de stat.

Finanțare

Finanțarea schemei de garantare se va realiza prin alocarea unui sume din alocarea stabilită în fișa fiecărei masuri pentru care se aplică schema.

Detalierea contribuției fiecărei măsuri la constituirea schemei de garantare se va face în cadrul fiecărei măsuri.

Alocarea indicativă cumulată a sumelor din fiecare măsură aferentă schemei de garantare se ridică la suma totală de 30.000.000 Euro.

5.2.7.6. Indicatori aplicabili schemelor de garantare

În scopul monitorizării și evaluării implementării schemelor de garantare sunt prevăzuți următorii indicatori:

Numărul de garanții acordate defalcat în funcție de schemă și măsură;

Valoarea garanțiilor acordate defalcat în funcție de schemă și măsură;

Creșterea numărului de bănci care dezvoltă produse specifice de finanțare a proiectelor de dezvoltare rurală;

Numărul de garanții executate de instituțiile de creditare.

5.2.8. Finanțarea noilor provocări în cadrul PNDR

Conform Planului European de Redresare Economică (PERE), agreat în cadrul Consiliului European din perioada 11-12 decembrie 2008 urmează a se oferi un stimulent pentru economia europeană, prin alocarea a 5 miliarde Euro pentru proiecte din domeniul energetic, infrastructură în bandă largă (infrastructura de Internet) și proiecte pentru noile provocări (schimbări climatice, energii regenerabile, biodiversitate, gestiunea resurselor de apă, inovație și restructurarea sectorului produse lactate).

Din suma alocată pentru Planul European de Redresare Economică, României îi revine suma de 101.694.000 Euro care suplimentează bugetul inițial alocat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală.

Suma suplimentară este repartizată fiecarei axe în proporția avută inițial, având în vedere multitudinea activităților prevăzute deja în Programului Național de Dezvoltare Rurală 2007 -2013 și care sunt în conformitate cu acțiunile ce se pot finanța conform Anexei II a Regulamentului (CE) nr. 74/2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1968/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (FEADR). Suma suplimentară va fi utilizată strict pentru finanțarea proiectelor care cuprind acțiuni vizate prin PERE.

Astfel acțiunile care vizează noile provocări și care corespund activităților ce se regăsesc în domeniile de intervenție ale măsurilor existente în Programul Național pentru Dezvoltare Rurală, sunt următoarele:

Axa 1: Folosirea energiei regenerabile se justifică din punct de vedere ecologic fiind considerată din ce în ce mai mult ca o alternativă viabilă și din punct de vedere economic. Stimularea investițiilor în energie regenerabilă, în eficiența folosirii energiei și în noi tehnologii contribuie la asigurarea unei dezvoltări durabile și la o mai mare siguranță a rezervelor, conducând de asemenea la creșterea economică. În acest sens sunt încurajate investițiile în culturi energetice perene (culturi din specii repede crescătoare cu rotație rapidă și plante erbacee), prelucrarea biomasei agricole/forestiere pentru energia din surse regenerabile.

De asemenea, o atenție deosebită va fi acordată investițiilor pentru economisirea resurselor de apă prin realizarea unor investiții în sisteme eficiente de irigație, inclusiv a celor pentru stocarea apei și pentru tratamentul apelor reziduale, producerea de biogaz utilizând deșeuri organice, îmbunătățirea eficienței utilizării și depozitării îngrășămintelor azotate.

La acestea se adaugă și investițiile pentru producția de lapte, precum și cele pentru îmbunătățirea prelucrării și comercializării produselor lactate.

În vederea realizării acțiunilor menționate s-a propus suplimentarea alocărilor financiare ale măsurilor: 121"Modernizarea exploatațiilor agricole", 123 "Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere" și 125 "Îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea și adaptarea agriculturii și silviculturii".

Adaptarea agriculturii și silviculturii la schimbările climatice presupune costuri mai ridicate pentru realizarea acestor investiții de către fermieri.

Din aceste considerente, creșterea intensității sprijinului cu 10% în cadrul Măsurii 121 "Modernizarea exploatațiilor agricole" pentru investiții privind îmbunătățirea eficienței utilizării și depozitării îngrășămintelor cu azot și instalații pentru tratamentul apelor reziduale în exploatații agricole și în cadrul proceselor de prelucrare și comercializare, este destinată să compenseze costurile suplimentare suportate de către agricultori, având în vedere că aceste acțiuni nu sunt aducătoare de profit.

Axa 2: Printre provocările majore pentru agricultura europeană figurează problematici din domeniul managementului resurselor naturale și anume: conservarea biodiversității, managementul durabil al terenurilor agricole cu înaltă valoare naturală, gestionarea durabilă a resurselor de apă, conservarea solului și reducerea poluării din surse agricole, schimbările climatice și producerea de energie din surse regenerabile.

Datorită posibilității măririi plafonului alocat pentru acțiunile ce se pot finanța conform Anexei II a Regulamentului (CE) nr. 74/2009 și având în vedere prioritățile și obiectivele Axei 2 pentru perioada 2007-2013 referitoare la compensarea serviciilor de mediu aduse de utilizatorii de terenuri agricole, au fost identificate următoarele tipuri de acțiuni:

- conservarea biodiversității prin prevenirea abandonului terenurilor în zonele defavorizate și sprijinirea utilizării extensive a pășunilor cu Înaltă Valoare Naturală,

- continuarea acordării unei contribuțiii în vederea îndeplinirii obiectivelor Natura 2000 prin angajamentele existente de mediu.

- asigurarea calității apei prin consolidarea angajamentelor de reducere a utilizării îngrășămintelor și pesticidelor.

- asigurarea menținerii unui mai bun management al solului prin angajamentele de agro-mediu cum este și acoperirea cu culturi verzi a terenurilor arabile în timpul iernii.

- diminuarea schimbărilor climatice și a efectelor adverse ale acesteia, se va asigura prin continuarea aplicării sprijinului acordat pentru împăduriri.

Având în vedere faptul că cele mai multe din aceste acțiuni sunt vizate în cadrul Măsurii 214 - plăți de agro-mediu și faptul că în anul 2008, primul an de implementare pentru pachetul 1 și pentru pachetul 2 din cadrul Măsurii 214 - plăți de agro-mediu au fost încheiate angajamente care acoperă aproape în totalitate alocarea indicativă pentru măsura 214 aferentă întregii perioade de programare 2007-2013, a fost suplimentat bugetul acestei măsuri, pentru a putea fi asigurată finanțarea noilor angajamente de agro-mediu.

Axa 3: Conform PERE, printre acțiunile privind noile provocări, se regăsește și energia regenerabilă, sens în care se consolidează sprijinul pentru investițiile private existente în cadrul măsurii 312, ce vizează achiziționarea de echipamente de producere a energiei din surse regenerabile. Totodată, prin PERE se suplimentează și sprijinul pentru investițiile de interes public din cadrul măsurii 322 ce vizează achiziționarea de instalații/infrastructuri pentru producerea și furnizarea de energie regenerabilă din sursele existente (biomasă, energie solară și eoliană, geotermică).

Sprijinul suplimentar alocat prin PERE se acordă cu scopul de a preveni constrângerile de mediu cauzate de gestionarea irațională a energiei, prin folosirea unor sisteme de energie alternativă nepoluante și durabile. Mai mult decât atât, potențialul climatic al României este favorabil producerii de energie regenerabilă, constituind o alternativă mai ieftină de obținere a energiei. Prin susținerea investițiilor care vizează achiziționarea de echipamente pentru producerea de energie regenerabilă, se va contribui, implicit, la reducerea consecințelor negative asupra mediului cum ar fi accentuarea efectului de seră, ploile acide, creșterea concentrației de praf în atmosferă care contribuie la încălzirea globală, semnul cel mai vizibil al schimbărilor climatice ce au loc la nivelul întregului glob. Un avantaj considerabil al utilizării de energie alternativă îl constituie creșterea nivelului de confort al populației rurale prin asigurarea posibilității de dotare a clădirilor publice, în cadrul cărora se oferă servicii populației rurale, cu echipamente de producere și furnizare a energiei regenerabile.

În cadrul măsurii 322, măsură integrată ce combină activitățile și operațiunile a trei măsuri, respectiv 321 - "Servicii de bază pentru economia și populația rurală", 322 - "Renovarea, dezvoltarea satelor" și 323 - "Conservarea și punerea în valoare a moștenirii rurale", va fi susținută, după anul 2010, infrastructura de internet în bandă largă.

La nivelul României, infrastructura de internet în bandă largă se regăsește în proporție nesemnificativă atât în urban cât și în rural, fapt care necesită sprijinirea investițiilor în infrastructura de internet în bandă largă. Acest tip de infrastructură poate fi sprijinit prin PNDR cu condiția asigurării demarcării cu alte programe, pentru a se evita dubla finanțare.

În prezent, POS CCE se adresează la nivel teritorial prin sprijinirea unor operațiuni specifice cum ar fi conectarea broadband a zonelor defavorizate.

Având în vedere faptul că fondurile aferente accesului la broadband prin intermediul Programului Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice nu pot asigura acoperirea tuturor zonelor de eșec17 ale pieței, inclusiv a zonelor rurale, se are în vedere finanțarea acestui tip de infrastructură prin PNDR, după anul 2010.

17 Zonele de eșec din punctul de vedere al accesului la serviciile de comunicații electronice în bandă largă au fost definite (în cadrul Strategiei guvernamentale de dezvoltare a comunicațiilor electronice în bandă largă în România în perioada 2009-2015) ca fiind localitățile cu cel mult 10.000 de locuitori, unde sunt prezenți cel mult doi furnizori de servicii de internet.

Prin sprijinirea acestui tip de investiții prin PNDR, se asigură o acoperire cât mai mare a accesului la infrastructura de internet în bandă largă la nivelul întregii țări, ceea ce va contribui la asigurarea pârghiilor necesare dezvoltării structurilor administrative, la accesul cetățenilor la cunoaștere prin accesarea conținutului informațional, și implicit la dezvoltarea mediului de afaceri, prin asigurarea premiselor unor viitoare investiții în spațiul rural. Astfel, prin