Revista Dreptul (Uniunea Juristilor) nr. 5/2015

Opinii privind reglementarea logodnei în Codul civil român
de Teodor Bodoașcă, Anett Csakany

17 aprilie 2015

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

dr. TEODOR BODOAȘCĂ *

Prof. univ. – Facultatea de Drept,

Universitatea "Dimitrie Cantemir", Târgu-Mureș

drd. ANETT CSAKANY **

Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu

ABSTRACT

Considered by the authors of the Civil Code of 2009 a "traditional reality in Romania", currently the engagement has become a "legal reality", being regulated by Articles 266–270 of the Civil Code.

Without "applauding" or "disavowing" the appearance of this unusual legal institution, we find that the reactions of the specialised literature have remained at their "first steps". However, they are mostly marked by theses from the French doctrine as well, provided that, paradoxically, the French Civil Code, even if it defines the engagement (Article 515–8), does not devote to it other legal rules as well.

Wishing to be a contribution to the "continuing effort of interpretation", this study is based, primarily, on the logical and legal, systematic and systemic analysis of the provisions of Articles 266–270 of the Civil Code.

Key words: engagement; legal nature; conditions; breaking the engagement.

1. Natura juridică a logodnei. Art. 266 alin. (1) C. civ. dispune că "logodna este promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria". Cel mai probabil, această definiție a fost inspirată după art. 79 din Codul civil italian și art. 90 alin. (1) din Codul civil elvețian1.

Oricum, având ca temei juridic acest text, literatura de specialitate a apreciat că "promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria este prin definiție (legală) un acord de voințe..."2. Altfel spus, conform acestei concepții, logodna este un "act juridic bilateral" (și "civil"). Evident, pentru a "fundamenta juridic" această "concluzie tranșantă", ar trebui să demonstrăm că, în cazul analizat, între expresia "promisiune reciprocă" și sintagma "acord de voințe" există identitate de semnificație juridică.

În înțelesul curent din limba română modernă, termenul "promisiune" are semnificația de "angajament" prin care cineva se obligă să facă ceva3. Deci, în cadrul acestui limbaj, de esența "promisiunii" este manifestarea de voință a unei "singure persoane" ("unilateralitatea"). În consens cu acest înțeles, în doctrina juridică, "promisiunea" este analizată, de regulă, ca un "act juridic unilateral"4 sau, altfel spus, ca "rezultat al voinței unei singure părți"5.

Codul civil, fără să-i stabilească semnificația, reglementează "promisiunea" în diverse domenii6, evocând-o, de asemenea, de regulă, ca un "act juridic unilateral". Mai mult, art. 1327 C. civ., fiind plasat în contextul dispozițiilor consacrate "actului juridic unilateral" (art. 13271329), riscând o exprimare pleonastică, se referă la "promisiunea unilaterală". Prin excepție și evident discutabil, art. 1669 alin. (1) C. civ., situat în contextul contractului de vânzare (art. 16501762), chiar dacă este instituit sub denumirea marginală "promisiunea de vânzare și promisiunea de cumpărare", se referă la "promisiune (a) bilaterală de vânzare"7.

În schimb, "acordul de voințe" are semnificația de "act juridic bilateral"8. Astfel, contractul, ca "modalitate clasică" a actului juridic bilateral, este definit de art. 1166 C. civ. ca fiind "acordul de voințe dintre două sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic" (s.n. – T.B.). Deci, spre deosebire de "promisiune" care, de principiu, este "unilaterală", "acordul de voințe" este, prin definiție, "bilateral".

Pe de altă parte, potrivit reglementărilor interne9 și internaționale10 din domeniu, "căsătoria", pe care "logodna" o prefigurează, chiar dacă este un act juridic bilateral al viitorilor soți, se încheie prin "consimțământul" lor. Altfel spus, actul juridic al căsătoriei nu este încheiat prin "acordul de voințe" al viitorilor soți, așa cum se întâmplă în cazul contractului. Această soluție normativă se explică prin faptul că "scopul" (cauza), ca element esențial al "voinței juridice"11, este stabilit de legiuitor, nefiind lăsat la aprecierea viitorilor soți. Într-adevăr, potrivit actelor normative interne și internaționale evocate anterior, "scopul căsătoriei" este "întemeierea unei familii"12. Această împrejurare, alături de altele, diferențiază net actul juridic al căsătoriei de contract, imprimându-i caracter sui-generis13.

Situația este asemănătoare și în cazul logodnei. Astfel, "scopul" acesteia este "încheierea căsătoriei" și, pe cale de consecință, "întemeierea unei familii".

În opinia noastră, pentru a nu denatura natura esențial unilaterală a promisiunii, a fundamenta natura logodnei de "act juridic civil bilateral sui-generis"14 și a rămâne în "logica juridică" a căsătoriei, considerăm că, de lege ferenda, se impune modificarea art. 266 alin. (1) C. civ., în sensul că "logodna se încheie prin promisiuni reciproce de căsătorie între un bărbat și o femeie".

Așadar, în varianta propusă de noi, asemenea căsătoriei, logodna se încheie datorită "reciprocității" și "coexistenței" celor două promisiuni și nu urmare "contopirii" lor în una singură, așa cum ar rezulta din actuala formulare a art. 266 alin. (1) C. civ. și cum, de fapt, a și fost interpretat de doctrină.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...