Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 806/2019 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 82 alin. (1) lit. a) și e) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției

Modificări (...)

Text publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 430 din 22 mai 2020.

În vigoare de la 22 mai 2020

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Valer Dorneanu - președinte
Cristian Deliorga - judecător
Marian Enache - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Gheorghe Stan - judecător
Livia Doina Stanciu - judecător
Elena-Simina Tănăsescu - judecător
Varga Attila - judecător
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, excepție ridicată de Daniel Cătălin Zamfir în Dosarul nr. 2.292/2/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.235 D/2017.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru partea Agenția Națională de Integritate, domnul Costin Liviu Oprescu, consilier juridic cu delegație la dosar, lipsind autorul excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosar Agenția Națională de Integritate a depus concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepției, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Agenției Naționale de Integritate, care solicită, în principal, respingerea excepției ca inadmisibilă, deoarece se critică interpretarea și aplicarea legii, aspect ce excedează competenței Curții Constituționale. În subsidiar, excepția poate fi respinsă ca neîntemeiată, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 345 din 7 mai 2015 și Decizia nr. 97 din 7 martie 2017.

5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă, deoarece privește interpretarea legii, și, în subsidiar, ca neîntemeiată, arătând că, potrivit art. 71 alin. (3) din Constituție, Parlamentul poate stabili prin lege organică și alte incompatibilități decât acelea stabilite prin art. 71 alin. (1) și (2) din Legea fundamentală. Arată că, prin Decizia nr. 345 din 7 mai 2015, Curtea s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin Încheierea din 28 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 2.292/2/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției. Excepția a fost invocată de Daniel Cătălin Zamfir într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva sentinței civile prin care s-a respins cererea autorului de anulare a unui raport de evaluare a incompatibilității, întocmit de Agenția Națională de Integritate.

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul face referire la situația de fapt din cauză, reținând că în măsura în care textul art. 82 alin. (1) lit. a) și e) din Legea nr. 161/2003 este interpretat în sensul că simpla deținere a calității de administrator la o societate și de comerciant persoană fizică, fără a exercita funcțiile respective, atrage starea de incompatibilitate a autorului care îndeplinește funcția de deputat, aduce atingere art. 71 alin. (2) din Constituție.

8. În mod evident, prin lege organică nu se poate modifica situația premisă reglementată în Constituție, și anume aceea că starea de incompatibilitate este atrasă de exercitarea efectivă a altei funcții. Astfel, dacă în Constituție se prevede că este incompatibilă calitatea de deputat sau senator cu exercitarea oricărei funcții publice de autoritate, atunci în baza art. 71 alin. (3) din Legea fundamentală prin lege organică pot fi reglementate și alte cazuri de incompatibilitate, însă nu se pot institui derogări de la prevederile constituționale, în vederea înăspririi regimului constituțional al incompatibilităților în sensul că starea de incompatibilitate să fie atrasă de simpla deținere a unor calități fără exercitarea vreunei atribuții, prerogative sau activități specifice acesteia.

9. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textul de lege criticat cuprinzând norme clare, previzibile, stabilind precis conduita senatorilor și a deputaților, astfel încât starea de incompatibilitate să poată fi evitată, iar scopul legii de asigurare a imparțialității în exercitarea funcțiilor și demnităților publice și de protejare a interesului public să poată fi atins. Motivele invocate vizează de fapt aspecte de interpretare și aplicare în concret a Legii nr. 161/2003, acestea urmând a fi verificate sub aspectul legalității de instanța de contencios administrativ prin raportare la ansamblul prevederilor legale care au incidență în materie.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

11. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la Decizia Curții Constituționale nr. 345 din 7 mai 2015.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, actele depuse la dosar, concluziile reprezentantului Agenției Naționale de Integritate și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 82 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003. Din examinarea concluziilor autorului și a raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 82 alin. (1) lit. a) și e) din Legea nr. 161/2003 în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 2 mai 2017.

15. Curtea observă că prin articolul unic pct. 1 din Legea nr. 87/2017 a fost modificată atât prima teză a art. 82, cât și litera a) din acest articol care nu mai păstrează soluția legislativă inițială. Prin urmare, Curtea reține că obiectul excepției îl constituie prevederile art. 82 alin. (1) lit. a) și e) din Legea nr. 161/2003 în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 87/2017, care au următorul conținut:

"

(1) Calitatea de deputat și senator este, de asemenea, incompatibilă cu:

a) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, precum și la instituțiile publice;

[...]

e) calitatea de comerciant persoană fizică."

16. În opinia autorului excepției prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 71 alin. (2) și (3) - Incompatibilități.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că în jurisprudența sa a făcut referire la expunerea de motive a Legii nr. 161/2003, în care s-a arătat că unul dintre cele mai importante mijloace de apărare a intereselor publice, interese care trebuie să stea la baza exercitării oricăror demnități publice și funcții publice, este asigurat prin titlul IV privind conflictul de interese și regimul incompatibilităților în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice. Prevederile acestui titlu se înscriu pe linia documentelor internaționale în materie și se regăsesc în mare măsură în legislațiile unor state membre ale Uniunii Europene, spre exemplu, în Italia, Spania și Portugalia. (A se vedea, în acest sens, Decizia nr. 345 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 7 august 2015, paragraful 15)

18. Curtea a mai reținut că scopul urmărit de legiuitor, prin instituirea incompatibilității între calitatea de deputat și comerciant persoană fizică autorizată, este acela de a asigura exercitarea funcției de demnitate publică, în condiții de integritate și transparență decizională. Prevederile legale criticate sunt adecvate scopului urmărit, deoarece excluderea de la practicarea unei activități comerciale constituie un mijloc apt să impună transparență și obiectivitate crescută, cu privire la exercitarea funcției de deputat. Cu privire la caracterul necesar al măsurii, Curtea a observat că acesta este justificat, deoarece funcția de deputat presupune apartenența la autoritatea legiuitoare care adoptă actele normative aplicabile comercianților și a constatat, de asemenea, că există un raport rezonabil de proporționalitate între cerințele de interes general, referitoare la necesitatea exercitării funcției de demnitate publică în condiții de integritate și transparență decizională, și protecția drepturilor fundamentale ale autorului. (A se vedea, în acest sens, Decizia nr. 420 din 21 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 950 din 9 noiembrie 2018, paragraful 32).

19. Curtea nu poate primi motivarea autorului prin care se face referire la situația de fapt din cauză, context în care arată că art. 82 alin. (1) lit. a) și e) din Legea nr. 161/2003 aduce atingere art. 71 alin. (2) din Constituție în măsura în care este interpretat în sensul că simpla deținere a calității de administrator la o societate și de comerciant persoană fizică, fără a exercita funcțiile respective, atrage starea de incompatibilitate a acestuia. Aceasta, deoarece, în jurisprudența sa, într-o situație similară, Curtea a observat că stabilirea în concret a stării de incompatibilitate revine instanței judecătorești, care, cu prilejul soluționării acțiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, analizează particularitățile fiecărei spețe, în lumina dispozițiilor legale incidente în materie, astfel încât soluția pronunțată să corespundă scopului legii de asigurare a imparțialității și protejare a interesului social. (A se vedea, în acest sens, Decizia nr. 167 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 12 iunie 2015, paragraful 27, Decizia nr. 114 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 13 mai 2016, paragraful 21, și Decizia nr. 774 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 16 martie 2017, paragraful 27, și Decizia nr. 420 din 21 iunie 2018, precitată, paragraful 33)

20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Daniel Cătălin Zamfir în Dosarul nr. 2.292/2/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că art. 82 alin. (1) lit. a) și e) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 5 decembrie 2019.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...