Revista Romana de Drept Privat (Universul Juridic) nr. 4/2019

Răspunderea disciplinară - formă unică de răspundere specifică dreptului muncii?
de Daniela Moțiu

31 decembrie 2019

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Conf. univ. dr. Daniela MOȚIU

Facultatea de Drept, Universitatea de Vest din Timișoara

LA RESPONSABILITÉ DISCIPLINAIRE - EST-ELLE UNE FORME UNIQUE DE RESPONSABILITÉ SPÉCIFIQUE AU DROIT DU TRAVAIL?

RÉSUMÉ

L’institution juridique de la responsabilité disciplinaire, applicable à toutes les catégories de personnes qui travaillent, comprenant les mêmes éléments essentiels, mais avec certaines différences d’une catégorie à l’autre, a son origine en droit du travail. Cependant, stricto sensu, l’on peut affirmer que l’institution de la responsabilité disciplinaire est spécifique au droit du travail par rapport aux catégories de personnes qui effectuent leur travail sauf quelques relations juridiques de travail.

En droit du travail, la prérogative de direction est concentrée, par la loi, à l’employeur. Sous réserve des règles juridiques, de l’ordre publique, des droits et des libertés des salariés, la prérogative de direction est le produit autonome et unilatéral de la volonté de l’employeur. Ultérieurement, la prérogative normative et celle disciplinaire, comme des prérogatives dérivées de la prérogative de direction, acquièrent la même qualité.

L’existence du contrat individuel de travail fait possible l’applicabilité de la responsabilité disciplinaire, telle qu’elle est conçue par le Code du travail, seulement aux personnes qui acquièrent la qualité de salarié, et les règles juridiques auxquelles elle est soumise gardent le caractère immuable au niveau de chaque employeur. Cependant, le contenu concret de la responsabilité disciplinaire est différent d’un employeur à l’autre, grâce au caractère réglementaire qui la caractérise.

Le caractère limité de l’intervention directe du législateur dans la réglementation de la prérogative de direction, de la prérogative normative et disciplinaire confère la spécificité à la responsabilité disciplinaire du droit du travail. La responsabilité disciplinaire peut être appréciée comme une forme unique de responsabilité par la concentration de la prérogative disciplinaire, comme un élément dérivé de la prérogative de direction, conformément à la loi, entre les mains de l’employeur, en vertu du caractère négocié du contrat individuel de travail, qui représente la source de la relation de travail.

Mots-clés: contrat individuel de travail; responsabilité disciplinaire; employeur; prérogatives de l’employeur.

DISCIPLINARY LIABILITY - IS IT A UNIQUE FORM OF LIABILITY SPECIFIC TO THE LABOUR LAW?

ABSTRACT

The legal institution of disciplinary liability, applicable to all categories of working people, including the same essential elements, but with differentiations from one category to another, has its origin in labor law. However, stricto sensu, it can be argued that the institution of disciplinary liability is specific to labor law by reference to the categories of persons who provide work outside of legal relationships.

In labor law, the prerogative of direction is concentrated, by legal dispositions, in the hands of the employer. By respecting the legal norms, public order, rights and freedoms of employees, the prerogative of direction is the autonomous and unilateral product of the employer’s will. Subsequently, both normative and disciplinary prerogatives, as derivatives of directives, acquire the same quality.

The existence of the individual labor contract makes it possible to apply disciplinary liability, as it is conceived by the Labor Code, only to those who acquire the status of an employee and the legal norms that regulate it preserve their immutable character at the level of any employer. However, the concrete content of disciplinary liability differs from one employer to another, due to the regulatory nature of it.

The limited nature of the direct intervention of the legislator in the regulation of the prerogative of direction, of the normative and the disciplinary prerogatives gives specificity to the disciplinary accountability of labor law. Disciplinary liability can be regarded as a single form of liability by concentrating the disciplinary prerogative as a derivative of the power of direction under the law in the hands of the employer, by virtue of the negotiated nature of the individual labor contract that is the source of the employment relationship.

Keywords: individual labor contract; disciplinary liability; employer; employer’s prerogatives.

I. Considerații introductive cu privire la titularul răspunderii disciplinare

Din punct de vedere legal, noțiunea de angajator[1] se circumscrie nu numai defini­ției exprese date de art. 1 lit. e) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social[2], ci face trimi­tere și la alte noțiuni, ca, de exemplu, cea de unitate sau patron, putând fi integrată în cadrul general stabilit de dreptul civil sau administrativ, prin raportare la semnificația noțiunii de "persoană juridică" în sensul art. 25 alin. (3) C. civ., de "întreprindere"[3] în sensul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii[4] sau de "autorități și instituții publice" vizate de dispo­zițiile Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice[5].

Oricare persoană fizică sau juridică care folosește forța de muncă în schimbul unei remunerații dispune de un registru de o complexitate variată de roluri a căror punere în funcțiune determină premisele necesare atingerii obiectului de activitate sau, în sens larg, a rezultatului final, respectiv a profitului. Astăzi, peisajul corporativ al unităților este marcat de diversitate, prin prisma nevoilor și practicilor acestora. Modurile de exercitare a puterii și, implicit, rolurile deținute de titularii acesteia variază în funcție de mărimea unității, de gradul de autonomie a acesteia, de poziția deținută la locul de muncă în unitate sau de sectorul de activitate căruia îi aparține.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...