Revista Dreptul (Uniunea Juristilor) nr. 11/2018

Contractul de furnizare
de Monna-Lisa Belu Magdo

03 octombrie 2018

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Prof. univ. dr.*

Avocat – Baroul Prahova,

Arbitru la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României,

Membru al Academiei de Științe Juridice din România

ABSTRACT

The study deals with the contract called supply contract, regulated in the current Civil Code, its particularities as opposed to the sales contract, the aspects of incidence of the provisions regarding the sale contract which completes the special regulation of the supply contract. There are analysed the substantive and formal terms of the supply contract, the rights and obligations of the contracting parties, the doctrinal opinions and the case law in the matter, the legal consequences of the failure to supply the goods according to the contractual clauses and the failure to pay the price, the conditions for subcontracting, as well as the aspects related to the contractual liability of the supplier towards the beneficiary, for the non-compliance with the subcontractor’s obligations.

Key words: particularities of the supply contract versus the sales contract; liability of the contracting parties for the non-compliance with the obligations assumed; doctrinal opinions and case law in the matter.

Generalități. Fără a fi reglementat până la actualul Cod civil, contractul de furnizare ca și contract nenumit a fost folosit în variate domenii și existența acestuia a fost admisă de doctrină și jurisprudență.

Fundamentul juridic al acestui contract l-a constituit art. 3 pct. (5) din Codul comercial, în prezent abrogat, care, fără a reglementa contractul de furnizare, califica drept fapte de comerț "întreprinderile de furnituri". "Contractul de furnitură era conceput ca un contract de vânzare, însă cu un caracter distinct de acesta, pentru că predarea lucrului se face în rate, în mod succesiv, continuu sau periodic, într-un timp determinat și cu un preț fixat la data încheierii contractului pentru întreaga furnitură, în absența unei clauze de variație a prețului în raport de timpul de predare."1

Contractul de furnizare, ca instrument juridic, a fost folosit sub această denumire în relațiile dintre comercianți și mai cu seamă în activitatea specifică întreprinderilor economice, fiind însă supus reglementărilor contractului de vânzare-cumpărare din Codul civil, principiilor Codului comercial și reglementărilor din legile speciale.

Chiar în condițiile lipsei unei reglementări generale a contractului de furnizare, aplicații ale acestui contract și-au găsit și își găsesc reglementarea în cadrul unor materii speciale, precum contractul de furnizare a energiei electrice și a gazelor naturale (anterior reglementat prin Legea nr. 318/2003, iar în prezent reglementat prin Legea nr. 123/2012)2, contractul de furnizare a energiei termice (Legea nr. 325/2006)3, contractul de furnizare a serviciului de alimentare cu apă și canalizare (Legea nr. 241/2006)4 etc.

Noul Cod civil a reglementat, în art. 17661771, cu caracter general, contractul de furnizare și principiile acestuia, asigurându-i regimul juridic de contract numit, de sine stătător.

În accepțiunea art. 1766 C. civ., "Contractul de furnizare este acela prin care o parte, numită furnizor, se obligă să transmită proprietatea unei cantități determinate de bunuri și să le predea, la unul sau mai multe termene ulterioare încheierii contractului ori în mod continuu, sau să presteze anumite servicii, la unul sau mai multe termene ulterioare ori în mod continuu, iar cealaltă parte, denumită beneficiar, se obligă să preia bunurile sau să primească prestarea serviciilor și să plătească prețul lor."

Dispozițiunile Codului civil privind contractul de furnizare se întregesc în mod corespunzător cu dispozițiunile privitoare la contractul de vânzare-cumpărare, în măsura în care nu este prevăzută o reglementare specială pentru contractul de furnizare (art. 1771 C. civ.).

Reglementarea de la art. 1771 C. civ. nu transformă contractul de furnizare într-o varietate a contractului de vânzare-cumpărare, deoarece contractul de furnizare prezintă particularități bine conturate, care îl califică ca un contract "distinct, independent"5, de sine stătător.

Dispozițiunile Codului civil (art. 1766–1771) privind contractul de furnizare și contractul de vânzare cu care se întregește, în măsura compatibilității reglementărilor acestuia cu reglementările speciale ale contractului de furnizare, reprezintă dreptul comun al contractului de furnizare, care se completează cu regulile dreptului obligațional în materie, în măsura în care aceste reguli nu vin în contradicție cu normele particulare ale contractului sau acelora din legile speciale (art. 1167 C. civ.).

Când prin același contract părțile convin atât vânzarea unor bunuri, cât și furnizarea unor bunuri sau servicii, contractul, având un caracter mixt în funcție de obiect, este calificat în raport de obligația caracteristică și cea accesorie [art. 1766 alin. (3) C. civ.]. Identificarea obligației accesorii și principale presupune un proces interpretativ al clauzelor contractuale, potrivit voinței concordante a părților, iar nu după sensul literal al termenilor, ținându-se seama, între altele, de scopul contractului, de negocierile purtate de părți, de practicile statornicite între acestea și comportamentul lor ulterior încheierii contractului (art. 1266 C. civ.).

Particularitățile contractului de furnizare. Chiar dacă contractul de furnizare este translativ de proprietate în privința bunurilor, de la furnizor la beneficiar, și obligă pe furnizor să predea bunurile, iar pe beneficiar să le preia și să plătească prețul lor, întocmai contractului de vânzare, particularitățile contractului de furnizare îl delimitează de contractul de vânzare și îl califică ca un contract autonom.

– Contractul de vânzare-cumpărare are drept obiect o prestație de "a da", care este de esența acestui contract, în timp ce prestația din contractul de furnizare, care poate fi de "a da" ori "a face" sau de "a da și a face" în același timp, este de natura acestui contract6.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...