Revista de drept public (Universul Juridic) nr. 3/2019

Cronica jurisprudenței Curții Constituționale a României pe anul 2018
de Ramona Delia Popescu

28 septembrie 2019

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Lector univ. dr. Ramona Delia POPESCU

Facultatea de Drept, Universitatea din București

În cadrul prezentului demers vom realiza, în principal, o selecție a deciziilor de admitere în întregime sau în parte pronunțate de Curtea Constituțională a României și publicate în Monitorul Oficial în cursul anului 2018. La nivel statistic, se constată o sporire cu o treime a deciziilor de admitere față de anul 2017, în anul 2018 fiind pronunțate, în consecință, 79 decizii de admitere în întregime sau în parte.

Lucrarea va prezenta câteva date statistice privind activitatea Curții Constituționale, după care va fi analizată jurisprudența Curții prin raportare la chestiuni instituționale din practica instanței de justiție constituțională și prin raportare la problematica protecției drepturilor și libertăților fundamentale.

I. Date privind activitatea Curții Constituționale

Analizând la nivel statistic activitatea Curții Constituționale[1], se constată creșterea numărului deciziilor pronunțate în anul 2018 (877 decizii) față de numărul celor pronunțate în anul 2017 (859). Dintre acestea, 79 de decizii au fost de admitere, după cum urmează: 43 de decizii în cadrul controlului de constituționalitate a priori, 2 decizii în cadrul controlului exercitat asupra regulamentelor parlamentare, 27 de decizii în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori, 3 decizii în cazul conflictelor juridice de natură constituțională între autoritățile publice, 4 decizii în cadrul controlului exercitat asupra hotărârilor Parlamentului. Se constată creșterea de 5 ori a numărului deciziilor de admitere pronunțate în cadrul controlului a priori exercitat asupra legilor, respectiv: 43 decizii în anul 2018 (25 de admitere în întregime, 18 de admitere în parte), față de 8 decizii în anul 2017 (6 de admitere în întregime și 2 de admitere în parte). Curtea Constituțională a fost obligată să pronunțe deciziile sus-menționate în contextul unei ample reforme a sistemului judiciar și a legislației penale decise de majoritatea parlamentară și contestate de opoziție și de societatea civilă.

Opoziția a utilizat toate mijloacele constituționale (control de constituționalitate, dezbateri, declarații publice) pentru a se opune modificărilor aduse legilor justiției și legislației penale. De asemenea, Președintele României a atras atenția majorității parlamentare, prin mesaje adresate Parlamentului, declarații publice, participarea la ședințele Guvernului, exercitarea controlului de constituționalitate, cu privire la impactul noii legislații asupra principiilor fundamentale ale unei societăți democratice: statul de drept, independența justiției, separația și echilibrul puterilor în stat, respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.

Numai Președintele a sesizat Curtea Constituțională de 44 de ori în cadrul controlului de constituționalitate a priori. Înalta Curte de Casație și Justiție a sesizat Curtea Constituțională de 9 ori în cadrul controlului a priori, un record absolut. În acest context, Curtea Constituțională a fost chemată să se pronunțe și, în marea majoritate a cazurilor, a constatat caracterul neconform Constituției, spre exemplu, asupra constituționalității modificărilor aduse celor trei legi ale justiției (legea privind organizarea judiciară, Legea privind statutul judecătorilor și procurorilor, Legea privind organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii), modificărilor aduse Codului de procedură penală, legilor privind statutele diferitelor categorii de funcționari publici (funcționar parlamentar, funcționar cu statut special la nivelul penitenciarelor, funcționar public, polițist), Legii privind finanțarea partidelor politice, Legii educației naționale, Legii sănătății publice etc.

În anul 2018, gradul de reușită a controlului anterior (58,1%) a rămas superior controlului posterior (3,43%).

În cursul anului 2018, Curtea a fost chemată în 7 cazuri, la cererea opoziției parlamentare, să se pronunțe asupra constituționalității hotărârilor parlamentare care reglementau atât aspecte privind procedura legislativă, cât și aspecte privind procedura controlului parlamentar. Doar 2 dintre cele 7 sesizări întemeiate pe prevederile art. 146 lit. l) din Constituție au fost admise în întregime, iar alte 2 au fost admise în parte. Curtea s-a pronunțat în 2 decizii cu privire la îndeplinirea procedurii privind organizarea și desfășurarea referendumului în temeiul art. 146 lit. i) din Constituție.

De asemenea, Curtea s-a pronunțat în 4 decizii asupra conflictelor juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice, în 3 dintre cazuri constatându-se existența unui astfel de conflict.

În ceea ce privește exercitarea controlului de constituționalitate de către Avocatul Poporului, în cursul anului 2018 acesta nu a sesizat Curtea niciodată cu privire la un control anterior, dar a sesizat de 5 ori cu privire la un control posterior.

În tabelul de mai jos se observă în mod evolutiv creșterea volumului de activitate a Curții în perioada 2014-2018.

Atribuții 2014 2015 2016 2017 2018
Control prealabil al legilor și al inițiativelor de revizuire - art. 146 lit. a) 15 +1 8 22+1 16 74
Controlul tratatelor internaționale - art. 146 lit. b) 0 0 0 0 0
Controlul regulamentelor parlamentare - art. 146 lit. c) 0 3 4 3 2
Controlul posterior al legilor și ordonanțelor - art. 146 lit. d) 755 887 765 829 788
Controlul conflictelor juridice de natură constituțională - art. 146 lit. e) 5 2 0 4 4
Contenciosul electoral prezidențial - art. 146 lit. f) 63 0 0 0 0
Constatarea existenței împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcției de Președinte al României - art. 146 lit. g) 0 0 0 0 0
Aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcție a Președintelui României - art. 146 lit. h) 0 0 0 0 0
Procedura referendară - art. 146 lit. i) 0 0 0 0 2
Inițiativa legislativă populară - art. 146 lit. j) 0 1 0 0 0
Contestații cu privire la constituționalitatea unui partid politic - art. 146 lit. k) 1 0 0 0 0
Alte atribuții stabilite prin lege organică - art. 146 lit. l) 7 3 3 7 7
TOTAL DECIZII 847 904 795 859 877

Inclusiv activitatea internă a Curții Constituționale a făcut obiectul controlului de constituționalitate. Astfel, în Decizia nr. 136 din 20 martie 2018[2], Curtea s-a pronunțat cu privire la modificarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea sa. Modificarea operată de legiuitor vizează următoarele aspecte: (i) extinderea măsurilor procesual penale pentru care este necesară încuviințarea prealabilă a plenului Curții Constituționale, de la arestare și trimitere în judecată la urmărire penală, reținere și percheziționare, (ii) transferarea cererilor de încuviințare a măsurilor procesual penale, din competența procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în sarcina ministrului justiției, la sesizarea celui dintâi, (iii) transferarea încuviințării măsurilor procesual penale, de la Biroul permanent al Camerei Deputaților sau al Senatului, respectiv de la Președintele României, după caz, la plenul Curții Constituționale, (iv) înlocuirea suspendării de drept din funcția de judecător al Curții Constituționale de la data trimiterii în judecată penală, cu suspendarea facultativă, prin decizie a plenului Curții Constituționale.

Cu privire la imunitatea judecătorului, Curtea a arătat că aceasta a fost definită ca fiind un mijloc de protecție, prevăzut expres de lege, menit să apere persoana care ocupă o anumită funcție publică de eventuale presiuni, abuzuri și procese șicanatorii îndreptate împotriva sa în exercitarea funcției pe care o îndeplinește, având drept scop garantarea libertății de exprimare și protejarea împotriva cercetărilor judiciare abuzive. Importanța acestei garanții constituționale sau legale constă în necesitatea asigurării unei protecții speciale, menite să valorizeze principiul separației puterilor în stat, ca expresie a valorilor promovate într-un stat democratic. Imunitatea este inerentă mandatului de demnitate publică, pe perioada exercitării acestuia, iar nu persoanei care ocupă temporar această funcție.

Cu privire la critica referitoare la absența unei distincții între fapte penale comise în exercițiul mandatului și fapte penale care nu au legătură cu exercițiul respectivului mandat, Curtea reține că scopul acestei instituții juridice este de a asigura independența titularului mandatului față de orice presiuni exterioare sau abuzuri care pot surveni prin instrumentarea inclusiv a unor cauze penale care vizează fapte care nu au legătură directă cu exercitarea mandatului de judecător constituțional. O interpretare contrară ar conduce doar la o atingere parțială a scopului acestei instituții. De asemenea, din categoriile amintite, doar pentru membrii Guvernului este prevăzută în mod expres imunitatea doar pentru faptele săvârșite în exercițiul funcției lor.

Referitor la extinderea măsurilor procesual penale pentru care este necesară încuviințarea prealabilă, în ceea ce îi privește pe judecătorii Curții Constituționale, de la arestare și trimitere în judecată, la adăugarea urmăririi penale, reținerii și percheziționării, Curtea reține, în privința măsurilor preventive adăugate, reținerea și percheziționarea, că legiuitorul vine să complinească omisiunea textului de lege în vigoare, care, la data adoptării sale, în anul 1992, s-a limitat la a prevedea doar măsura arestului, această protecție fiind justificată prin prisma statutului judecătorului constituțional.

Cu privire la completarea obiectului inviolabilității aplicabile judecătorului constituțional cu măsura procesuală a începerii urmăririi penale, Curtea reține că aceasta nu are corespondent în legislația infraconstituțională în vigoare, fiind prevăzută intuitu personae, la nivel constituțional, doar pentru protecția mandatului de Președinte al României și pentru cea de membru al Guvernului, în această ultimă ipoteză, doar cu privire la faptele săvârșite în exercițiul funcției lor. Chiar dacă legiuitorul dispune de marja proprie de apreciere în legătură cu instituirea regimului legal al imunităților, Curtea reține că imunitatea constituțională, care îi vizează pe parlamentari, sau cea legală, care îi vizează pe judecători, procurori, judecători constituționali, magistrați-asistenți, Avocatul Poporului și adjuncții săi, nu condiționează începerea urmăririi penale de încuviințarea prealabilă a unor autorități publice.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...