Revista de drept public (Universul Juridic) nr. 3/2019

Reglementarea autonomiei locale în Codul administrativ
de Ioan Vida

28 septembrie 2019

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Prof. univ. dr. Ioan VIDA

Abstract

The codification in the field of public administration is a need particularly felt in the relationships between citizens and the authorities of public administration and takes into account the achievement of certain objectives specific to central and local administration, as well as of certain obligations assumed by the Romania’s accession to the European Union.

Keywords: local autonomy, Administrative Code, deliberative authorities, executive authorities, financial side.

Codul administrativ reprezintă o reglementare juridică mult așteptată pe plan intern și european. Potrivit art. 18 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică aplicativă pentru elaborarea actelor normative[1], codificarea reprezintă o activitate desfășurată în vederea sistematizării și concentrării legislației, în virtutea căreia reglementările dintr-un anumit domeniu sau dintr-o ramură de drept, subordonate unor principii comune, sunt reunite într-o structură unitară care poartă denumirea de cod.

Codificarea în domeniul administrației publice este o necesitate resimțită în special în raporturile dintre cetățeni și autoritățile administrației publice și are în vedere realizarea unor obiective specifice administrației centrale și locale, precum și a unor obligații asumate prin aderarea României la Uniunea Europeană.

Aceste argumente au generat o situație extraordinară, care a dus la adoptarea Codului administrativ printr-o ordonanță de urgență[2]. Dacă situația extraordinară este justificată, problema constituționalității nu este rezolvată, cel puțin din punctul de vedere al art. 115 alin. (6) din Constituție. Potrivit acestui articol, "Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică". Or, prin ordonanța de urgență se reglementează organizarea și funcționarea Guvernului, a ministerelor și a altor autorități administrative, dreptul la folosirea limbii materne ș.a.

În cadrul Codului administrativ, o atenție deosebită este acordată autonomiei locale, consacrată prin art. 75 alin. (1) lit. b), ca principiu specific de organizare și funcționare a administrației publice locale. Noua reglementare a autonomiei locale pornește de la dispozițiile Cartei europene a autonomiei locale, ratificată de România prin Legea nr. 199/1997[3]. De altfel, reglementarea legală a autonomiei locale are un reazem constituțional. Astfel, potrivit art. 120 din Constituție, administrația publică din unitățile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice.

Potrivit Cartei europene a autonomiei locale, autoritățile administrației publice locale sunt organe reprezentative ale colectivităților locale care au dreptul și capacitatea efectivă de a soluționa și de a gestiona, în cadrul legii, în nume propriu și în interesul populației locale, o parte importantă a treburilor publice. Dispozițiile Cartei europene au fost preluate în Codul administrativ. Art. 5 lit. j) C. adm. definește autonomia locală ca fiind dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale, la nivelul cărora sunt alese, treburile publice, în condițiile legii. În concepția noii reglementări, în rândul autorităților administrației publice locale responsabile de realizarea autonomiei locale intră cele alese, respectiv autoritățile deliberative - consiliile locale ale comunelor, ale orașelor și ale municipiilor, Consiliul General al Municipiului București, consiliile locale ale subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor și consiliile județene -, precum și autoritățile executive de la nivelul unităților administrativ-teritoriale - primarii comunelor, ai orașelor, ai municipiilor, ai subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor, primarul general al municipiului București și președintele consiliului județean.

Din coroborarea dispozițiilor constituționale și legale se desprinde ideea potrivit căreia comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale ale statului român, delimitate prin lege, care îndeplinesc un dublu rol.

Pe de o parte, exercită atribuții statale prin serviciile deconcentrate, aflate sub conducerea prefectului desemnat de Guvern, iar pe de altă parte, substanța socială a acestora o constituie colectivitățile locale, adevăratul subiect al autonomiei locale, pe care populația cu domiciliul în unitatea administrativ-teritorială respectivă o exercită prin organele sale alese. Acestui prim-nivel al autonomiei locale i se adaugă un al doilea nivel, cel județean, care înglobează colectivitățile locale ale comunelor, ale orașelor și ale municipiilor. Ca atare, în prezent există o coincidență între colectivitățile locale și unitățile administrativ-teritoriale, care, în viitor, ar putea fi modificată prin lege organică[4].

Conținutul autonomiei legale are în vedere capacitatea autorităților alese ale administrației locale ca, alături de îndeplinirea atribuțiilor stabilite de lege și de Constituție, să răspundă interesului public local relevat de aceste autorități publice și de comunitatea locală (care poate fi consultată inclusiv prin referendum, precum și prin alte căi de comunicare între locuitori și autoritățile administrației publice locale). În urma dialogului dintre comunitatea locală, membrii acesteia și autoritățile administrației locale, este necesar să se discearnă interesul comun, căile și mijloacele de realizare a acestuia.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...