Revista de drept public (Universul Juridic) nr. 1/2019

Probleme jurisprudențiale în legătură cu infracțiunea de trafic de minori
de Gabriela Alexandroiu

28 martie 2019

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Magistrat drd. Gabriela ALEXANDROIU

Facultatea de Drept, Universitatea din Craiova

Abstract

This study aims to highlight, starting from a recent case of judicial practice, some of the situations in which the crime of child trafficking becomes a complex crime, namely when it is committed by coercion or kidnapping.

It also aims to differentiate between the attempt and the consumed form of the child trafficking crime, when it is committed by "recruitment".

Last but not least, it will analyse the situations when the crimes of deprivation of freedom and child trafficking, in the aggravating variant provided by the provisions of Art. 211 para. (1) and (2) in relation to Art. 210 para. (1) a) of the Criminal Code, must be considered in conjunction.

Keywords: child trafficking, deprivation of freedom, attempt, consumed form, complex crime, aggravating variant.

Scurte considerații privind incriminarea infracțiunii de trafic de minori în legislația română

Incriminarea infracțiunii de trafic de minori în legislația română s-a realizat pentru prima dată prin adoptarea Legii nr. 678/2001 ca urmare a faptului că normele penale care prevedeau și prin care se puteau sancționa activitățile ilicite ce vizau exploatarea și traficul de ființe umane, respectiv cele ce sancționau infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal (art. 189 C. pen. 1969), sclavia (art. 190 C. pen. 1969), supunerea la muncă forțată sau obligatorie (art. 191 C. pen. 1969), proxenetismul (art. 329 C. pen. 1969) nu asigurau o combatere eficientă a acestui fenomen complex, aflat într-o dezvoltare continuă.

Dispozițiile art. 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane au fost reluate de noul Cod penal în dispozițiile art. 211. Prin noua definiție dată de legiuitor infracțiunii de trafic de persoane în dispozițiile art. 211 C. pen. s-a urmărit evitarea interpretărilor diferite și a practicii neunitare rezultate din aplicarea dispozițiilor din legea specială anterioară[1]. S-a urmărit, totodată, îndeplinirea obligațiilor asumate de România prin ratificarea a numeroase documente internaționale ce vizează lupta împotriva traficului de ființe umane[2].

Elemente de doctrină privind infracțiunea de trafic de minori

Potrivit art. 211 alin. (1) C. pen., constituie infracțiunea de trafic de minori "recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia".

Alin. (2) al art. 211 C. pen. definește forma agravată a infracțiunii, respectiv atunci când:

"a) fapta a fost săvârșită în condițiile art. 210 alin. (1);

b) fapta a fost săvârșită de către un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu;

c) fapta a pus în pericol viața minorului;

d) fapta a fost săvârșită de un membru de familie al minorului;

e) fapta a fost săvârșită de către o persoană în a cărei îngrijire, ocrotire, educare, pază sau tratament se afla minorul ori de o persoană care a abuzat de poziția sa recunoscută de încredere sau de autoritate asupra minorului".

Elementul material al laturii obiective la infracțiunea în varianta tip se realizează prin săvârșirea uneia dintre modalitățile alternative prevăzute de lege, respectiv: recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor în scopul exploatării acestuia. Prin urmare, pentru realizarea laturii obiective, aceste fapte pot fi săvârșite prin orice mijloace, în orice condiții și împrejurări, fără a fi nevoie, ca în cazul infracțiunii de trafic de persoane, de îndeplinirea și a unor cerințe esențiale, respectiv ca fapta într-una dintre variantele normative menționate mai sus să fie săvârșită și într-una sau mai multe dintre circumstanțele enumerate limitativ în art. 210 C. pen., respectiv prin constrângere, răpire, inducere în eroare etc. După cum s-a arătat[3], această diferență de reglementare și sancționare mai aspră a traficului de minori este justificată, pe de o parte, de situația specială a acestor victime ale traficului (starea de vulnerabilitate sau de dependență morală ori materială a acestora), iar, pe de altă parte, de dispozițiile internaționale care prevăd că în cazul copiilor, recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unui copil în scopul exploatării este considerată trafic de persoane, chiar dacă făptuitorul nu utilizează vreun mijloc dintre cele prevăzute pentru a trafica persoanele adulte.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...