Revista de drept constitutional (Universul Juridic) nr. 2/2018

Principiul egalității în drepturi
de Mihai Ștefănoaia

28 iunie 2018

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Mihai ȘTEFĂNOAIA[1]

Rezumat

Studiul de față reliefează nevoia reglementării concrete și clare a ceea ce înseamnă legislația ce apără și garantează respectarea drepturilor și libertăților omului. Totodată, încercăm să găsim și să prezentăm soluții legislative moderne și eficiente care să răspundă cu celeritate provocărilor societății ca urmare a globalizării și evoluției continue a progresului tehnologic, ce devin, de cele mai multe ori, provocări ale justiției constituționale. În urma studiilor și cercetării științifice, am ajuns la concluzia că această situație generează necesitatea universalizării standardelor juridice în domeniu, cooperarea în materie de bune practici pentru oferirea de soluții comune la problemele comune ale modernității. Astfel, actualmente, observăm că doctrina constituțională clarifică noțiunea de egalitate în drepturi, susținând că toți cetățenii români, indiferent de naționalitate, rasă, etnie, limbă maternă, orientare religioasă, adeziune politică, origine socială sau putere financiară, beneficiază, în mod egal, de toate drepturile și libertățile prevăzute de Constituție sau alte acte normative și pot lua parte activ la viața politică, economică, socială sau culturală.

Cuvinte-cheie: constituție; drept penal; drepturile omului; jurisprudență; Curtea Constituțională a României

Evoluția continuă a societății, a realităților politice, sociale, economice, culturale are drept efect adaptarea dreptului la aceste noi situații. Ca urmare, anumite legi sunt abrogate ori sunt modificate, completate, în urma influențelor și intervențiilor societății, încercând să țină pasul cu evoluția acesteia și impunând, în felul acesta, adaptarea legislației penale, constituționale etc. la ceea ce înseamnă realitatea socială, politică, economică a societății. Constatăm totuși că cel puțin un lucru rămâne însă neschimbat: respectarea principiilor Legii fundamentale. Pornind de la aceste consdererente, Constituția României, chiar dacă a suportat de-a lungul timpului semnificative sau mai puțin semnificative modificări, a fost "obligată" să asigure prezența principiilor în cuprinsul ei, principii prin care să garanteze respectarea drepturilor și libertaților fundamentale ale omului, drepturi și libertăți pe care se construiește un stat de drept real și funcțional.

Actualmente, principiul egalității, principiu ce stă la baza tuturor sistemelor de drept, presupune ca "cetățenii să fie egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", și că "nimeni nu este mai presus de lege". În statele cu tradiții democratice, existența și respectarea acestui principiu reprezintă un fundament al sistemului de drept și, în egală măsură, o importantă trăsătură de conduită socială.

Așadar, pentru început, observăm că a fost formulată deja o definiție a acestui principiu, o definiție pe care o găsim la art. 16 din Constituția României. În cadrul aceluiași articol regăsim reglementat și modul în care sunt ocupate funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare: "funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii, de persoanele care au cetățenia română și domiciliul în țară", prin intermediul căruia statul român garantează egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru ocuparea funcțiilor și demnităților publice și, totodată, dreptul fiecărui cetățean care îndeplinește cerințele legii de a alege și de a fi ales în cadrul autorităților administrației publice locale și centrale: "Statul român garantează egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru ocuparea acestor funcții și demnități. În condițiile aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii Uniunii care îndeplinesc cerințele legii organice au dreptul de a alege și de a fi aleși în autoritățile administrației publice locale".

Totodată, principiul care face obiectul prezentului studiu științific este consfințit de Constituția României tot prin același art. 16 din Constituție: "Principiul egalității în drepturi este consfințit de Constituția României".

Așadar, după cum am arătat anterior, egalitatea în drepturi reprezintă un principiu pe care îl regăsim în Legea fundamentală română, la art. 16. Textul legislativ cuprinde prevederi generale aplicabile tuturor cetățenilor: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. (2) Nimeni nu este mai presus de lege"; de asemenea, egalitatea în drepturi se manifestă în cazuri particulare, referitoare la posibilitatea de ocupare a funcțiilor și demnităților publice, astfel: "(3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii, de persoanele care au cetățenia română și domiciliul în țară. Statul român garantează egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru ocuparea acestor funcții și demnități"[2].

Aceste dispoziții sunt coroborate cu altele prevăzute în Constituție, care implică principiul egalității: art. 4 - intitulat "Unitatea poporului și egalitatea între cetățeni" - alin. (2) interzice discriminarea; art. 6 stipulează dreptul la identitate; art. 38, referitor la "Dreptul de a fi ales în Parlamentul European"; art. 41, denumit "Munca și protecția socială a muncii"; art. 44 - "Dreptul la proprietate privată"; art. 56, referitor la contribuțiile financiare ale cetățenilor, care trebuie să fie juste; art. 62, care reglementează alegerea Camerelor Parlamentului.

Prevederile constituționale sunt completate de o serie de acte ratificate de organisme internaționale, precum:

- Declarația Universală a Drepturilor Omului, care, la art. 1, statutează că "toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și drepturi";

- Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, care reglementează, prin art. 14, interzicerea discriminării, ceea ce presupune că respectarea drepturilor și libertăților individului stabilite prin lege este un drept ce "trebuie să fie asigurat fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație";

- Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care legiferează principiul egalității tuturor oamenilor concretizat în "egalitatea în fața legii; nediscriminarea; diversitatea culturală, religioasă și lingvistică; egalitatea între femei și bărbați; drepturile copilului; drepturile persoanelor în vârstă; integrarea persoanelor cu handicap".

Doctrina constituțională clarifică noțiunea de egalitate în drepturi, susținând că toți cetățenii români, indiferent de naționalitate, rasă, etnie, limbă maternă, orientare religioasă, adeziune politică, origine socială sau putere financiară, beneficiază, în mod egal, de toate drepturile și libertățile prevăzute de Constituție sau alte acte normative și pot lua parte activ la viața politică, economică, socială sau culturală.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...