Revista Dreptul (Uniunea Juristilor) nr. 5/2019

Trafic de persoane și proxenetism. Exploatarea persoanei. Aspecte controversate. Problema concursului de infracțiuni
de Alexandru Florea

03 mai 2019

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Procuror* – DIICOT,

Serviciul Teritorial Alba Iulia

ABSTRACT

The present study is an analysis of the theoretical and recent judicial practice occasioned by the offences of trafficking in human beings and by proxenetism. His author has quoted relevant opinions from the specialized doctrine, succeeding in creating a complete picture of the two types of offences, and these elements were doubled by invoking some aspects of the judicial practice in the field. Some of the statements invoked in this study are criticized in an argumentative manner. The manner of conceiving the theme reveals its author’s intention to emphasize also those aspects that confer a comparison content of the offences trafficking in persons and trafficking in minors, on the one hand, and proxenetism respectively, on the other hand. In the course of the analysis, aspects related to other forms of exploitation of the person, as defined in the Criminal Code, were tangentially pointed out as well. At the same time, the article also contains some very pertinent de lege ferenda proposals, based on the good knowledge of the analyzed field.

Key words:

trafficking in persons; trafficking in minors; exploitation of a person; proxenetism.

I. Aspecte introductive

În cele ce urmează ne propunem să tratăm ca termeni diferiți ai unei comparații unice infracțiunea de proxenetism față de cele de trafic de persoane/minori, fără a avea în vedere tratarea aspectelor de diferențiere și/sau asemănare vizând traficul de persoane față de traficul de minori. Ne propunem în cele ce urmează să efectuăm un examen neexhaustiv, teoretic, dar și practic, al acelor aspecte care pot crea probleme organelor judiciare, de natură să pună în pericol aplicarea tratamentului sancționator corespunzător gradului de pericol al conduitei infracționale dovedite în sarcina acuzaților. Credem că, în acest context, nu pot exista discuții asupra importanței stabilirii corecte a încadrării juridice corespunzătoare stării de fapt deduse judecății/soluționării de către organul judiciar. Astfel, nu insistăm, doar menționăm că primordial pentru soluționarea corectă a cauzei este stabilirea în amănunt și cu o acuratețe cât mai ridicată a stării de fapt, pe baza probelor legal și temeinic administrate. Ca urmare, ipotezele pe care le vom supune analizei și atenției tuturor celor interesați de demersul nostru nu vor fi examinate în mod necesar prin prisma temeiniciei probatoriului. Odată enunțate în cuprinsul prezentului studiu, avem expectanța ca ele să fie luate ca atare, constituindu-se în veritabile baze de discuții teoretice și practice în câmpul dreptului penal material.

Pe de altă parte, acolo unde situația o impune și se ridică probleme de probațiune și/sau chiar de procedură, ne asumăm sarcina de a face punctual orice precizare necesară, referitoare la asemenea aspecte.

Rezumând intențiile noastre ce urmează a se materializa în completarea materialului de față, dezvăluim pentru început că acesta se va dezvolta pe coordonatele: descrierii strict necesare a infracțiunilor care fac obiectul comparației (1), punctarea aspectelor de asemănare a celor doi termeni ai comparației, dintre care unul este simplu – proxenetismul – iar celălalt compus – așa cum anterior s-a evidențiat, din traficul de persoane și traficul de minori (2), punctarea aspectelor de diferențiere a celor doi termeni ai comparației menționați (3), concluzii.

1. Scurtă descriere a infracțiunilor comparate

1.1. Trafic de persoane și trafic de minori. Elemente. Ratio legis

1.1.1. Elemente a. Latură obiectivă. Codul penal, în vigoare începând cu data de 1 februarie 2014, incriminează traficul de persoane după cum urmează:

"Art. 210 – (1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârșită:

a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;

b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-și exprima voința ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane;

c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimțământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Traficul de persoane săvârșit de un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu se pedepsește cu închisoare de la 5 la 12 ani.

(3) Consimțământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă".

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...