Revista Dreptul (Uniunea Juristilor) nr. 2/2019

Rolul Curții Constituționale în definirea regimului politic românesc postcomunist
de Vladimir-Adrian Costea

19 februarie 2019

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Facultatea de Științe Politice,

Universitatea din București

ABSTRACT

This article investigates how the postcommunist Romanian political regime was defined, with particular emphasis on the settlement of legal conflicts of a constitutional nature through the decisions of the Constitutional Court. Through this research we aim to identify the successive incarnations of the political regime, having as a reference the dynamics of the postcommunist Romanian political regime in relation to the continuous and varied relationship of the forces of political actors, as well as to the way in which they interpret and apply the constitutional norms. The originality of this research lies in the fact that in the analysis of the Romanian political regime we will combine the normative-institutional perspective with the perspective of the political and institutional practice, in order to obtain a complex picture, overall, on the way of formation and articulation of the Romanian political regime. The article highlights a permanent evolution of the political regime in relation to the continuous and varied relations determined by the forces relations of the political actors, as well as by the way in which the constitutional rules are interpreted and applied by them. The intrusion into the Constitutional Court’s jurisprudence in settling legal conflicts of a constitutional nature confirms the analysis of the political scientist Giovanni Sartori, according to which the alternation of the nature of the post-communist Romanian political regime is determined by the political and institutional practice built in relation to the political relationship between the president and the parliamentary majority. Defining the nature of the Romanian political regime helps us to understand the dynamics and frequency of constitutional crises.

Key words:

political regime; Constitutional Court; semi-presidentialism; president; parliament; government.

Introducere

În lucrarea Doctrina pură a dreptului, Hans Kelsen consideră că orice stat dotat cu o Constituție este stat de drept1. În schimb, Norberto Bobbio, în Liberalism și democrație, extinde sensul conceptului statului de drept, prin existența, pe lângă Constituție, a unor mecanisme de control de care dispune statul, reglementate de norme generale și care funcționează în limitele fixate de acestea2. Fără a le nega, analizând din perspectivă empirică evoluția statului de drept și a raportului reciproc dintre cetățean și stat din perspectiva textelor constituționale în vigoare, considerăm că nu există un stat de drept autentic acolo unde nu există o internalizare a normelor și valorilor constituționale, ce au fost dobândite în urma unor etape de înțelegere și aplicare a dispozițiilor constituționale propriu-zise, prin care este consacrat statul de drept, ca atare.

Având în vedere aceste aspecte, vom focaliza analiza noastră asupra modului în care se construiește regimul politic românesc în perioada 1991–2018, având drept reper modul în care Constituția definește atribuțiile Președintelui României, în raport cu atribuțiile Parlamentului și ale Guvernului, precum și jurisprudența Curții Constituționale, prin intermediul căreia au fost interpretate raporturile dintre Președinte, Parlament și Guvern. Din această perspectivă, am urmărit să identificăm natura regimului politic în raport cu cererile de soluționare a conflictelor juridice de natură constituțională adresate Curții Constituționale.

Argumentul principal pe care îl urmărim se întemeiază pe faptul că dinamica regimului politic românesc instituționalizat prin norme de rang constituțional este influențată de relația continuă și variată dintre raportul de forțe al actorilor politici, precum și de modul în care regulile constituționale sunt interpretate și aplicate de către aceștia, identificându-se o permanentă mișcare glisantă a evoluției regimului politic. Din punct de vedere teoretic, regimul politic este definit ca rezultat al relațiilor de putere dintre actorii politici. Concret, se pot investiga trăsăturile instituționale ale regimului politic prin interpretarea, respectiv aplicarea normelor constituționale la un anumit moment.

Obiectivul cercetării vizează definirea regimului politic românesc în perioada 1991–2018, din punct de vedere al raporturilor de putere dintre Președintele României, Parlament, Guvern, precum și al jurisprudenței Curții Constituționale în aplicarea art. 146 lit. d) din Constituție, raportându-ne la definițiile oferite de Maurice Duverger3, Robert Elgie4, Giovanni Sartori5, Mathew Soberg Shugart și John M. Carey6.

Originalitatea acestei cercetări rezidă în faptul că în analiza regimului politic românesc vom îmbina perspectiva normativ-instituțională7 cu perspectiva practicii politice și instituționale8, cu scopul de a obține o imagine complexă, de ansamblu, asupra modului de formare și articulare a regimului politic românesc.

În cadrul prezentei cercetări ne vom focaliza asupra următoarelor întrebări de cercetare:

1) Care este natura regimului politic românesc în perioada 1991–2018, în raport cu articularea raporturilor de putere dintre Președinte, Guvern și Parlament?

2) Care sunt limitele constituționale ale competențelor Președintelui, în raport cu competențele Parlamentului și ale Guvernului?

3) Ce modificări se produc la nivelul regimului politic atunci când există un conflict juridic de natură constituțională între Președinte, Guvern și Parlament?

4) În ce măsură practica politică și instituțională, respectiv deciziile Curții Constituționale cu privire la soluționarea conflictelor juridice de natură constituțională, a modificat în mod fundamental natura normativ-instituțională a regimului politic românesc?

Ipoteza principală surprinde faptul că natura regimului politic românesc este marcată și de existența conflictelor juridice de natură constituțională dintre Președinte, Guvern și Parlament, ce derivă din apartenența politică a majorității parlamentare care-l susține pe primul-ministru al Guvernului. În momentul în care majoritatea parlamentară deține aceeași apartenență politică cu cea a Președintelui9, conflictele juridice de natură constituțională apar rareori, ceea ce determină o stabilitate a regimului politic, în cadrul căruia Președintele deține o poziție proeminentă, fiind "suficient de puternic"10. În acest sens, regimul politic consacrat de Constituție și de practica politică și instituțională se califică drept un regim semiprezidențial "forte", cu o puternică tendință prezidențial-parlamentară11.

În caz contrar, în momentul în care majoritatea parlamentară deține o apartenență politică diferită de cea a Președintelui, natura regimului oscilează în funcție de dimensiunea conflictelor juridice de natură constituțională care apar la nivelul executivului (între Președinte și primul-ministru al Guvernului), respectiv între executiv și legislativ (între Președinte și Parlament). În acest caz, un rol major îi este atribuit Curții Constituționale, care delimitează, prin intermediul deciziilor emise, limitele constituționale privind competențele Președintelui, Guvernului, respectiv ale Parlamentului. Practica politică și instituțională evidențiază tendința definirii regimului politic drept un regim semiprezidențial "slab", în cadrul căruia Președintele nu deține singura poziție proeminentă, fiind puternic, dar "nu foarte puternic"12.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...