Drept Public (C.H. BECK)

Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 2, Editura C. H. Beck, 2019, ISBN 978-606-18-0847-2
de Ioan Muraru, Elena-Simina Tănăsescu, Dana Apostol-Tofan, Flavius-Antoniu Baias, Valerian Cioclei, Anastasiu Crișu, Ștefan Deaconu, Bogdan Dima, Luminița Dima, Simona Gherghina, Bianca Selejan-Guțan, Marian Enache, Paul Pop, Andrei Popescu, Ramona Popescu, Sorin Popescu, Vlad Cristian Soare, Milena Tomescu, Verginia Vedinaș, Cristina Zamșa

29 octombrie 2019

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Comentarii Beck

Constituția României. Comentariu pe articole

Ediția 2 - revizuită și adăugită

Coordonatori dr. Ioan Muraru, profesor universitar Facultatea de Drept, Universitatea din București dr. Elena-Simina Tănăsescu, profesor universitar Facultatea de Drept, Universitatea din București Autori dr. Dana Apostol-Tofan, profesor universitar Facultatea de Drept, Universitatea din București dr. Flavius-Antoniu Baias, profesor universitar Facultatea de Drept, Universitatea din București dr. Valerian Cioclei, profesor universitar Facultatea de Drept, Universitatea din București dr. Anastasiu Crișu, profesor universitar Facultatea de Drept, Universitatea din București dr. Ștefan Deaconu, profesor universitar Facultatea de Drept, Universitatea din București dr. Bogdan Dima, lector universitar Facultatea de Drept, Universitatea din București dr. Luminița Dima, profesor universitar Facultatea de Drept, Universitatea din București dr. Simona Gherghina, profesor universitar Facultatea de Drept, Universitatea din București dr. Bianca Selejan-Guțan, profesor universitar Facultatea de Drept, Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu dr. Marian Enache, judecător Curtea Constituțională a României dr. Paul Pop, lector universitar Facultatea de Drept, Universitatea din București dr. Andrei Popescu, profesor universitar Facultatea de Drept, Universitatea din București dr. Ramona Popescu, lector universitar Facultatea de Drept, Universitatea din București Sorin Popescu, Președinte de Secție (secretar de stat) la Consiliul Legislativ și membru corespondent al Academiei de Științe Juridice dr. Vlad Cristian Soare, colaborator Facultatea de Drept, Universitatea din București dr. Milena Tomescu, profesor universitar Facultatea de Drept, Universitatea din București dr. Verginia Vedinaș, profesor universitar Facultatea de Drept, Universitatea din București dr. Cristina Zamșa, conferențiar universitar Facultatea de Drept, Universitatea din București

##IMAGINE##src="logo-chbeck.png"

Modalitatea de citare

Citarea surselor electronice se face astfel: NUMELE autorului, Titlul cărții, Volumul, Elemente specifice [grade titlu, de obicei capitole], Ediția, Editura, Localitatea, Anul apariției, Denumirea sursei, Data (data accesării: ziua/luna/anul).

Exemplificare:

Privind Limitele revizuirii, a se vedea Ioan Muraru, Elena-Simina Tănăsescu (coord.), Constituția României. Comentariu pe articole., Titlul VII, Ed. 2, Ed. C.H. Beck, București, 2019, în Biblioteca juridică online Legalis.ro (www.legalis.ro), accesat la data de 6 ianuarie 2020.

##IMAGINE##src="Image_C_2019_9786061808472_Cover.jpg"

Prefață

Prof. univ. dr. Elena-Simina Tănăsescu [ Mai mult... ]

Listă de abrevieri

vol. – volum [ Mai mult... ]

Titlul I – Principii generale

Dintr-o analiză a art. 152 din Constituție referitor la limitele revizuirii se poate însă observa că nu se prevede o restricție în ceea ce privește modificarea constituțională privitoare la capitala țării, astfel că, în viitor, această schimbare poate face obiectul unei revizuiri constituționale. [ Mai mult... ]

Titlul II – Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale

Capitolul I Dispoziții comune

Curtea Constituțională a abordat problema jurisdicțiilor administrative în jurisprudența sa, în mod special privind stabilirea înțelesului acestei sintagme, dar și în privința procedurii din fața acestor jurisdicții. Astfel, de exemplu, Curtea a stabilit că procedura desfășurată de către comisia de cercetare a averilor nu conferă acestei comisii caracterul unei jurisdicții speciale administrative (DCC nr. 220/2004). Mai recent, Curtea Constituțională a clarificat înțelesul te [ Mai mult... ]

Capitolul II Drepturile și libertățile fundamentale

Revizuirea Constituției din 2003 a adăugat art. 53 și condiția suplimentară ca aplicarea măsurii prin care operează restrângerea să fie nediscriminatorie. Prin urmare, constituantul a stabilit o obligație de abținere de la arbitrar nu doar legiuitorului, în stabilirea restrângerii exercițiului unor drepturi proporțional cu realitatea socială, ci și autorităților însărcinate cu executarea normelor juridice, prin instituirea obligației de a nu discrimina la punerea în aplicare a măsurii restrictive. În acest mod, puterea constituantă a întărit garanțiile împotriva arbitrarului în materia restrângerii exercițiului unor drepturi prin conjugarea acțiunii celor două principii, al egalității și al proporționalității. „Dintr-un punct de vedere strict semantic, egalitatea evocă un raport riguros de proporționalitate. Principiul egalității impune o proporționalitate certă. El include în exprimarea sa normativă o anumită idee de proporționalitate specifică ordinii juridice” (X. Philippe, Le contrôle de proportionnalité dans les jurisprudences constitutionnelle et administrative françaises, p. 92). Această realitate obiectivă nu trebuie să conducă însă la confuzii; în situația de față proporționalitatea este necesară la nivel normativ, în vreme ce egalitatea vizează aspectul punerii în aplicare. Având în vedere competența specială, de atribuire, a judecătorului constituțional român, conform căreia acesta este în drept să verifice doar raportul de constituționalitate dintre actele normative de reglementare primară și Legea fundamentală, el nu va putea niciodată să controleze în concret modul nediscriminatoriu de aplicare a unei măsuri restrictive, ci numai caracterul său proporțional. Prin urmare, ori de câte ori măsurile de restrângere a exercițiului unor drepturi îndeplinesc condițiile de validitate, ele sunt declarate constituționale fără a se mai recurge la analiza modului lor de aplicare. Astfel, necesitatea asigurării protecției datelor de identificare a martorului determină o restrângere constituțională a dreptului la apărare al persoanei supuse acuzării (DCC nr. 193/2004), iar instituirea unor termene pentru valorificarea procesuală a drepturilor nu constituie o negare a dreptului în sine, ci precizează cadrul stabilit de legiuitor pentru ca exercitarea respectivelor drepturi să nu devină absolută și să împiedice protecția juridică eficientă a drepturilor altor persoane (DCC nr. 61/2004). Judecătorul constituțional acceptă chiar și restrângeri de principiu ale drepturilor fundamentale, fără ca acestea să fie precis identificate. Cu titlu de exemplu, suspendarea din funcție a polițistului pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate care l-ar face incompatibil cu exercitarea funcției este „o măsură de protejare a intereselor instituției în care este încadrat față de pericolul continuării activității ilicite și al extinderii consecințelor periculoase ale faptei penale, prin prevenirea săvârșirii de noi fapte similare, și, pe cale de consecință, pentru păstrarea prestigiului instituției. Restrângerea unor drepturi constituționale este admisă, ea răspunzând nevoii de a asigura securitatea juridică a drepturilor și libertăților celorlalți, atât în perspectiva intereselor individuale, cât și a celor naționale sau de grup și a binelui public, fiind și o modalitate de salvgardare a unor drepturi în situațiile în care exercițiul lor are un caracter antisocial” și pe cale de consecință o astfel de prevedere în Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului este conformă art. 53 din Constituție (DCC nr. 245/2004). Sau, tot cu titlu generic, îngrădirile ce pot fi aduse libertății economice trebuie să fie nediscriminatorii, să fie justificate de un interes general, necesare obiectivului urmărit de legiuitor și proporționale cu scopul propus (DCC nr. 547/2017). [ Mai mult... ]

Capitolul III Îndatoririle fundamentale

Aceasta nu exclude din câmpul obligațiilor autorităților publice rezonabilitatea și buna-credință în exercitarea atribuțiilor lor, însă nu în baza unor prevederi constituționale care stabilesc expres obligații doar în sarcina subiectelor particulare de drept, ci în baza acelor dispoziții ale Legii fundamentale care garantează titularilor de drepturi deplina libertate. În același mod, aceasta nu creează o impunitate în beneficiul autorităților publice în ceea ce privește exercitarea abuzivă [ Mai mult... ]

Capitolul IV Avocatul Poporului

Toate cele prezentate justifică solid caracterizarea legală a Avocatului Poporului în sensul căreia este o autoritate autonomă și independentă față de orice autoritate publică, în condițiile legii, precum și cea în sensul căreia Avocatul Poporului nu poate fi supus niciunui mandat imperativ sau reprezentativ și că nimeni nu îl poate obliga să se supună instrucțiunilor sau dispozițiilor sale. [ Mai mult... ]

Titlul III – Autoritățile publice

Capitolul I Parlamentul

Secțiunea 1 Organizare și funcționare

Prevederi asemănătoare sunt și în Regulamentul activităților comune al Camerei Deputaților și Senatului. [ Mai mult... ]

Secțiunea a 2-a Statutul deputaților și al senatorilor

Curtea apreciază că hotărârea prin care Senatul sau Camera Deputaților răspund cererii de încuviințare a reținerii sau arestării unui membru al Camerei trebuie să fie adoptată cu respectarea dispozițiilor constituționale referitoare la cvorumul de adoptare, respectiv cu majoritatea membrilor prezenți la ședința plenului Senatului sau Camerei Deputaților în care se supune aprobării cererea adresată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin intermediul ministrului jus [ Mai mult... ]

Secțiunea a 3-a Legiferarea

Ștefan Deaconu [ Mai mult... ]

Capitolul II Președintele României

Dana Apostol-Tofan [ Mai mult... ]

Capitolul III Guvernul

Pentru toate situațiile de prelungire a mandatului guvernamental determinate de corelarea sau necorelarea cu mandatul legislativ, vechiul guvern rămas în funcție, mai ales în cazul unor alegeri anticipate, determinate de dizolvarea noului parlament, va acționa cu depline puteri, nefiind limitat doar la administrarea treburilor publice curente. Desigur, nu orice prelungire a mandatului legislativ, după cum nici o exercitare normală a acestuia nu presupun de drept și o con [ Mai mult... ]

Capitolul IV Raporturile Parlamentului cu Guvernul

Prin urmare, este o problemă de practică a guvernării, dincolo de reglementările constituționale existente. O veritabilă revizuire constituțională a acestei instituții ar fi impus în opinia noastră, modificări ferme și de fond. O „cosmetizare” ca cea din 2003, chiar învăluită în multe cuvinte și formule aparent categorice, nu putea rezolva problemele de fond ce apăruseră, după anul 1997, la nivelul sistemului legislativ românesc datorită abuzului de ordonanțe de urgență. Un proces viitor de revizuire a Constituției ar putea să rezolve problemele ridicate în practică de utilizarea nechibzuită și abuzivă a delegării legislative, desigur, în măsura în care se și dorește acest lucru. [ Mai mult... ]

Capitolul V Administrația publică

Secțiunea 1 Administrația publică centrală de specialitate

În ceea ce privește poziția Parlamentului cu privire la rapoartele CSAT, în literatura de specialitate s-a arătat că organul legiuitor va putea adopta o hotărâre prin care să aprobe sau să respingă raportul de activitate al CSAT, sau să-l aprobe, stabilind, în hotărârea sa, un program de măsuri viitoare (T. Drăganu, Tratat, vol. II, 1998, p. 179; C. Ionescu, C.A. Ionescu, 2017, p. 1277). Astfel, Parlamentul poate: (i) să aprobe raportul de activitate prezentat de CSAT fără nicio observație; (ii) să respingă acest raport; (iii) să-l aprobe cu propuneri privind activitatea viitoare a CSAT (R.N. Petrescu, 2003, p. 69). În practica parlamentară, însă, pentru a se putea ajunge la adoptarea unei hotărâri de către Camerele reunite în ședință comună cu privire la rapoartele CSAT este necesară modificarea Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului astfel încât să prevadă expres o astfel de procedură. Însă, în opinia mea, consider că o astfel de procedură prin care s-ar putea adopta o hotărâre de aprobare/respingere este absolut inutilă și chiar neconstituțională dacă ținem cont de faptul că CSAT este o autoritate constituțională condusă de cei doi șefi ai executivului tocmai în temeiul calității de șefi ai executivului. Astfel, cât timp Președintele României este președintele CSAT și prim-ministrul este vicepreședinte CSAT, controlul parlamentar asupra CSAT nu poate fi niciodată urmat de sancțiune. Este un control soft, o verificare, fără posibilitatea de sancționări directe de către Parlament a șefilor acestei instituții prin intermediul unei hotărâri a Parlamentului. Cel mult, în urma analizei raportului de activitate al CSAT, dacă va considera necesar, Parlamentul are la dispoziție sancțiunea suspendării Președintelui pentru încălcarea gravă a Constituției (art. 95) sau punerea sub acuzare a Președintelui pentru înaltă trădare (art. 96), respectiv moțiunea de cenzură împotriva prim-ministrului și a Guvernului (art. 113). [ Mai mult... ]

Secțiunea a 2-a Administrația publică locală

Cancelaria prefectului reprezintă un compartiment organizat în mod distinct în cadrul instituției prefectului, care cuprinde funcții de execuție specifice, numărul maxim de posturi fiind de 4. Interesant este că unele din aceste funcții poartă o denumire tradițională pentru funcțiile de conducere și ne referim la directorul cancelariei, care, împreună cu un consilier al prefectului, un consultant și secretarul cancelariei acoperă cele patru posturi prevăzute de lege. Acest personal își exercită activitatea în baza unui contract individual de muncă încheiat pe perioada în care prefectul îndeplinește această funcție, fiind numit și eliberat din funcție prin ordin al prefectului. Atribuțiile acestei structuri sunt prevăzute de H.G. nr. 460/2006 și ele vizează, în principal, organizarea întâlnirilor prefectului cu diferiți reprezentanți ai instituțiilor publice, ai societății civile, informarea opiniei publice privind activitatea prefectului sau elaborarea documentației necesare prefectului în vederea întocmirii unor rapoarte și informări. [ Mai mult... ]

Capitolul VI Autoritatea judecătorească

Paul Pop; Viorel-Mihai Ciobanu [ Mai mult... ]

Secțiunea 1 Instanțele judecătorești

Elena-Simina Tănăsescu; Viorel-Mihai Ciobanu [ Mai mult... ]

Secțiunea a 2-a Ministerul Public

;
se încarcă...