Universul Juridic nr. 2/2020

Competența organelor de urmărire penală
de Fănică Cercel

10 februarie 2020

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Referințe articol: Articole, Drept Penal și Procesual Penal, Premium, Cercel Fanica

1. Competența procurorului

Organul de urmărire penală, sesizat potrivit prevederilor legii procesual penale, este obligat să își verifice competența imediat după sesizare, obligație prevăzută expres de art. 58 alin. (1) C. pr. pen.

Când organul de urmărire penală sesizat nu este competent să efectueze urmărirea penală, sunt posibile două situații, în funcție de cine a primit sesizarea, astfel:

- Dacă procurorul, sesizat cu o faptă prevăzută de legea penală, constată că nu este competent să efectueze sau să supravegheze urmărirea penală, dispune de îndată, prin ordonanță, declinarea competenței și trimite cauza procurorului competent [art. 58 alin. (2) C. pr. pen.].

- Când organul de cercetare penală constată că nu este competent să efectueze urmărirea penală, trimite de îndată cauza procurorului care exercită supravegherea, în vederea sesizării organului competent [art. 58 alin. (3) C. pr. pen.].

Atribuțiile procurorilor, constituiți în parchete care funcționează pe lângă instanțele judecătorești, în cadrul Ministerului Public,legate de faza de urmărire penală,sunt reglementate de art. 63 C. pr. pen.(1).

În cadrul competenței acestora, pe întreaga desfășurare a procesului penal, atribuțiile acestora sunt prevăzute de art. 55 alin. (3) C. pr. pen.:

i. supraveghează sau efectuează urmărirea penală;

ii. sesizează judecătorul de drepturi și libertăți și instanța de judecată;

iii. exercită acțiunea penală;

iv. exercită acțiunea civilă în cazurile prevăzute de lege;

v. încheie acordul de recunoaștere a vinovăției, în condițiile legii;

vi. formulează și exercită contestațiile și căile de atac prevăzute de lege împotriva hotărârilor judecătorești;

vii. îndeplinește orice altă atribuție prevăzută de lege.

Din perspectiva temei abordate, interesează activitatea de supraveghere sau efectuarea urmăririi penale, care de altfel constituie atributul principal exercitat de procuror pe parcursul procesului penal.

Sub acest aspect, competența de a supraveghea, respectiv de a efectua urmărirea penală, constituie formele principale și exprese de competență funcțională a procurorului, în timp ce forma subsidiară (implicită) a acesteia rezultă din posibilitatea exercitării funcției judiciare prevăzută de art. 3 alin. (5) C. pr. pen., cu excepția actelor și măsurilor date în competența exclusivă a judecătorului de drepturi și libertăți(2).

De exemplu, în exercitarea acestei competențe subsidiare, poate dispune anumite măsuri preventive [art. 203 alin. (1) și (2) C. pr. pen.), poate emite mandat de aducere [care implică și o restrângere a dreptului la libertate - art. 263 alin. (3) C. pr. pen.], poate dispune o percheziție corporală sau a vehiculelor [art. 165 alin. (2) și art. 167 C. pr. pen.], sau poate autoriza anumite măsuri de supraveghere tehnică (art. 141 C. pr. pen.).

Atât formele principale, cât și cea subsidiară ale competenței funcționale a procurorului, presupun dreptul acestuia de a conduce și controla nemijlocit activitatea de urmărire penală a poliției judiciare și a organelor de cercetare penală speciale.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...