Cumpără forma actualizată
  •  

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 14 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 174/111/2017, Tribunalul Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1) lit. d) și lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamanta Liana Florina Fechete, reprezentantă a minorei Antonia Maria Ioana Fechete, într-o cauză având ca obiect obligația de a face.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că a solicitat Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială Bihor acordarea drepturilor prevăzute de art. 32 alin. (2) și art. 35 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, începând cu luna următoare datei nașterii minorului, însă această instituție i-a răspuns că nu poate aproba solicitarea, deoarece nu a fost formulată în termenul de 60 de zile de la data nașterii copilului. Având în vedere acestea, autoarea excepției susține că textele de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece drepturile acordate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privesc copilul și au fost reglementate tocmai în virtutea faptului că minorul este cel care, fiind într-o situație specială, are nevoie de protecție suplimentară de la momentul nașterii sale. Situația minorului este aceeași de la data nașterii, care reprezintă reperul pentru acordarea drepturilor financiare necesare în vedere diminuării decalajului față de alți copii. A considera altfel este o discriminare gravă, deoarece orice copil trebuie să aibă acea susținere din partea familiei de care are dreptul legal să se bucure fără nicio îngrădire. Astfel, copiii care au avut neșansa să se nască într-o familie cu grave probleme de sănătate și, implicit, financiare nu se pot bucura de aceleași drepturi ca și ceilalți copii. Tocmai de aceea au fost adoptate acte normative care să restabilească echilibrul între drepturile tuturor copiilor, acest echilibru fiind garantat și de art. 16 din Constituție. În susținerea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia mai invocă și prevederile Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

6. Tribunalul Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate. Astfel, cât privește art. 16 din Constituție, invocă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la principiul egalității în fața legii. Referitor la art. 49 din Constituție, apreciază că acesta nu interzice stabilirea prin lege a anumitor condiții sau reguli de procedură în privința obținerii unor beneficii legale (indemnizații, scutiri etc.), ci, dimpotrivă, este în măsură să asigure o evidență instituțională a persoanelor vizate de beneficiile sociale. Legiuitorul a prevăzut, așadar, că drepturile în discuție se acordă la cerere, aceasta fiind depusă, în general, într-un termen de 60 de zile de la data la care dreptul cuvenit a devenit exigibil. În ceea ce privește dispozițiile art. 115 din Constituție, instanța arată că domeniul de reglementare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 nu face parte dintre cele excluse expres de Legea fundamentală.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, referitor la natura indemnizației lunare pentru creșterea copilului, invocă deciziile Curții Constituționale nr. 788 din 27 septembrie 2012, nr. 765 din 15 iunie 2011 și nr. 455 din 12 aprilie 2011. Premisa de la care pleacă autoarea excepției este falsă, deoarece concediul pentru creșterea copiilor, cu indemnizația aferentă, nu reprezintă un drept fundamental, art. 47 alin. (2) din Constituție garantând doar concediul de maternitate plătit. Este opțiunea exclusivă a statului ca, în funcție de scopul urmărit și ținând cont de realitățile economice sau sociale existente, să impună anumite condiții pentru acordarea prestațiilor sociale. Instituirea acestor condiții nu este de natură să aducă atingere unor principii fundamentale, aceste indemnizații neavând caracter absolut. Referitor la invocarea art. 16 din Constituție, apreciază că prevederile de lege criticate se aplică tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare.

9. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens arată că dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului nu este un drept constituțional, ci constituie una dintre măsurile de protecție socială instituite de stat prin lege în virtutea rolului de stat social, dar nenominalizate expres în Constituție, fiind dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească modalitatea de acordare a acesteia, fără a se duce atingere dreptului în sine. Caracteristic unui astfel de drept este că legiuitorul este liber să aleagă, în funcție de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituțional, care sunt măsurile prin care va asigura cetățenilor un nivel de trai decent și să stabilească condițiile și limitele acordării lor (a se vedea în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 788 din 27 septembrie 2012). În plus, scopul adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 a fost acela de a susține familia în vederea creșterii copilului, indemnizația nefiind un drept al copilului, ci al părintelui, suplinindu-se astfel veniturile pe care părintele nu le mai poate realiza din exercitarea unei profesii, pe durata concediului pentru creșterea copilului. Mai mult, potrivit art. 49 alin. (2) din Constituție, statul oferă protecția copiilor prin acordarea alocațiilor, acesta fiind un drept constituțional. Mai arată că dispozițiile de lege criticate nu aduc atingere principiului egalității în drepturi a cetățenilor, întrucât acest principiu nu înseamnă aplicarea aceluiași regim juridic unor situații care, prin specificul lor, sunt diferite, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale. În aceste condiții, nu poate fi primită nici critica referitoare la înfrângerea art. 53 din Legea fundamentală, întrucât nu s-a constatat încălcarea vreunei prevederi constituționale care consacră drepturi sau libertăți fundamentale. Referitor la pretinsa nesocotire a prevederilor art. 115 din Constituție, Avocatul Poporului menționează că, pe calea ordonanței de urgență, se poate reglementa fără a afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Acesta este un fragment din Decizia nr. 597/2019 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1) lit. d) și lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pot fi de interes:

Decizie 597/2019:
C U R T E A,
C U R T E A,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
;
se încarcă...