ÎN FAPT | Hotărâre

Acesta este un fragment din Hotărârea în Cauza Antohi împotriva României din 24.09.2019. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
  •  

ÎN FAPT

I. Circumstanțele cauzei

5. Reclamantul s-a născut în 1972 și, în prezent, este deținut în Penitenciarul Jilava.

A. Procesul penal împotriva reclamantului

6. La 31 octombrie 2011, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 4 București a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de reclamant sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de delapidare, înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată.

7. Pe parcursul procesului reclamantul a fost asistat de avocat ales.

8. În perioada 15 noiembrie 2011-3 decembrie 2013, audierile s-au desfășurat în fața Judecătoriei Sector 4 București, în fața unui complet format dintr-un judecător unic (și anume O.R.N.). Instanța a audiat, de asemenea, 27 de martori din dosar, inclusiv pe L.B. și I.O.

9. În perioada 3 decembrie 2013-25 februarie 2014, completul format din judecătorul unic al judecătoriei, care a examinat cauza reclamantului, s-a schimbat în mod repetat.

10. La ședința din 23 septembrie 2014, Judecătoria Sector 4 București, în complet format dintr-un judecător unic (și anume F.M.P.), a audiat un expert financiar cu privire la obiecțiile ridicate de reclamant cu privire la raportul de expertiză financiară întocmit în dosarul acestuia și a respins obiecțiile reclamantului. În plus, instanța a respins cererea reclamantului de a audia martorii F.H., L.B., și I.O. A reținut că nu era necesară audierea martorilor respectivi, întrucât existau suficiente elemente de probă în dosar pentru ca reclamantul să își susțină apărarea. Judecătoria a respins cererea reclamantului de a i se permite să dea un supliment de declarație. Instanța a considerat că nu existau elemente noi care să necesite o nouă audiere a reclamantului. De asemenea, a hotărât că, în timpul deliberărilor, acesta ar fi putut prezenta argumente precise în apărarea sa, întemeindu-se pe toate probele disponibile.

11. La 29 octombrie 2014, judecătoria, în complet format dintr-un judecător unic (și anume F.M.P.), l-a condamnat pe reclamant la 13 ani de închisoare pentru delapidare, înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată și l-a obligat la plata de despăgubiri pentru prejudiciul material cauzat ca urmare a faptelor sale. Instanța a considerat că faptele reclamantului au fost dovedite de probele prezentate în cauză. Astfel, mărturiile reprezentanților părților vătămate și documentele disponibile au fost coroborate cu depozițiile martorilor, raportul de expertiză financiară, observațiile orale și scrise ale expertului financiar, documentele financiare disponibile, un raport de expertiză grafologică, alte documente și, parțial, cu declarațiile reclamantului. Instanța a observat că, în declarațiile date în fața autorităților, reclamantul a recunoscut că săvârșise infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Cu toate acestea, declarațiile sale privind infracțiunile de delapidare și înșelăciune erau inconsecvente, acesta încercând să minimizeze aspectul penal al acțiunilor sale și prejudiciul cauzat.

12. Reclamantul a declarat apel împotriva hotărârii. Potrivit acestuia, printre altele, compunerea completului format dintr-un judecător unic, care a examinat cauza sa la instanța de fond, s-a schimbat în mod repetat (supra, pct. 9). Prin urmare, judecătorul care l-a condamnat nu era cel care îi audiase în mod nemijlocit pe el și pe martori. În plus, judecătoria a respins cererea acestuia de a-i audia pe martorii F.H., L.B., și I.O. (supra, pct. 10), deși aceștia ar fi putut furniza clarificări relevante cu privire la infracțiunea de delapidare și la valoarea prejudiciului efectiv cauzat prin faptele ilicite de care a fost acuzat.

13. La ședința din 19 martie 2015, Curtea de Apel București, în complet format din doi judecători, și anume C.B. și I.C, l-a audiat pe reclamant cu privire la acuzațiile care au fost aduse împotriva sa. Printre altele, reclamantul a recunoscut că a săvârșit infracțiunile de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată. Cu toate acestea, a declarat că nu intenționase să cauzeze vreun prejudiciu prin comiterea înșelăciunii. În ceea ce privește infracțiunea de delapidare, a recunoscut, de asemenea, că și-a însușit anumite sume de bani pentru a achita o datorie, întrucât era șantajat de un creditor. Reclamantul a semnat declarația sa și a certificat faptul că a citit-o și că este de acord cu conținutul acesteia.

14. La aceeași dată, instanța a respins cererea reclamantului ca expertul financiar, F.H., R.S. și alți 9 martori să fie reascultați. S-a reținut că aspectele care puteau fi dovedite de mărturiile expertului și ale martorilor au fost deja acoperite de alte elemente de probă care au fost depuse la dosar, în special înscrisuri și alte declarații. Instanța a luat notă de declarația reclamantului potrivit căreia solicita depunerea de noi probe la dosar, întrucât intenționa să dovedească faptul că nu fusese administrator și că, prin urmare, nu ar fi putut săvârși infracțiunea de delapidare.

15. Prin Hotărârea definitivă din 26 martie 2015, curtea de apel, în complet format din doi judecători, și anume C.B. și I.C., a respins apelul reclamantului. Instanța a hotărât că garanțiile procedurale prevăzute de noul Cod de procedură penală (infra, pct. 20) au fost respectate în cazul reclamantului. În special, completul format dintr-un judecător unic care l-a condamnat pe reclamant a fost prezent și în timpul dezbaterii cauzei. Prin urmare, modificările aduse completului format dintr-un judecător unic nu au adus atingere dreptului la apărare al reclamantului, inclusiv dreptului acestuia de a prezenta probe în fața unui judecător.

16. Curtea de apel a mai reținut că, în conformitate cu probele disponibile - și anume înscrisurile, declarațiile martorilor audiați de către organele de anchetă și instanțe, precum și raportul de expertiză financiară -, erau întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare. În plus, instanța a considerat că erau, de asemenea, întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune. În acest sens, instanța s-a bazat pe mărturiile lui L.B. (supra, pct. 8), coroborate cu concluziile raportului de expertiză financiară. În cele din urmă, curtea de apel a hotărât că erau întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, pe baza repetatelor declarații ale reclamantului prin care a recunoscut că a săvârșit această infracțiune, a altor înscrisuri și a concluziilor raportului de expertiză grafologică, întocmit în cauză.

B. Condițiile de detenție

17. În scrisorile sale inițiale adresate Curții, reclamantul s-a plâns, în temeiul art. 3 din Convenție, de condițiile detenției sale, ulterioară datei de 1 iulie 2013, din Secția de Poliție 15 București, Centrul de reținere și arestare preventivă nr. 1, Penitenciarul Jilava și celulele din clădirea instanței de judecată, în care a fost cazat, inclusiv de faptul că fumătorii nu erau separați de nefumători. Acesta a făcut referire la: supraaglomerare, celulele mizerabile, detenția acestuia alături de fumători, deși el era nefumător, lumina insuficientă și instalațiile sanitare în care nu exista intimitate.

18. La 24 aprilie 2018, reclamantul a informat Curtea cu privire la faptul că dorea să își retragă capătul de cerere menționat anterior, întrucât pedeapsa acestuia cu închisoarea fusese redusă ca urmare a condițiilor neadecvate ale detenției sale, astfel cum prevedea legislația națională recent adoptată privind executarea pedepselor cu închisoarea.

II. Dreptul intern relevant

19. Dispozițiile relevante din vechiul Cod de procedură penală, referitoare la compunerea completurilor de judecată, în vigoare până la 31 ianuarie 2014, sunt prezentate în Cauza Cutean împotriva României (nr. 53.150/12, pct. 37, 2 decembrie 2014).

20. Art. 354 alin. (2) și (3) din noul Cod de procedură penală, în vigoare începând de la 1 februarie 2014, prevede că un complet de judecată trebuie să rămână același pe tot parcursul judecării cauzei. Când acest lucru nu este posibil, completul se poate schimba până la începerea dezbaterilor. După începerea dezbaterilor, orice schimbare intervenită în compunerea completului atrage reluarea dezbaterilor.

Acesta este un fragment din Hotărârea în Cauza Antohi împotriva României din 24.09.2019. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pot fi de interes:

Hotărâre:
(Cererea nr 48093/15) Strasbourg
PROCEDURA
ÎN FAPT
ÎN DREPT
PENTRU ACESTE MOTIVE,
În unanimitate,
;
se încarcă...