Revista Romana de Drept Privat (Universul Juridic) nr. 3/2019

Decizia de afaceri în cadrul grupurilor de societăți. Particularități
de Manole Ciprian Popa

05 decembrie 2019

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Lector univ. dr. MANOLE CIPRIAN POPA

Facultatea de Drept, Universitatea din București

Socrates: Nu pot învăța pe nimeni nimic.

Pot doar să-i fac să gândească.

LA DÉCISION D’AFFAIRES DANS LES GROUPES DE SOCIÉTÉS. PARTICULARITÉS

RÉSUMÉ

Decizia de afaceri în cadrul grupurilor de societăți. Particularități l MANOLE CIPRIAN POPA
Le thème du présent article non seulement intéressant et généreux, mais aussi complexe et actuel. Le sujet est très vaste, pouvant faire l'objet d'un article de grande envergure, ce qui dépasse les objectifs de cette démarche. Il est intéressant parce qu'il se réfère à la manière dans laquelle les sociétés de groupe agissent et aux aspects particuliers qui font la différence entre une société de groupe et un groupe de sociétés, dans son ensemble, par rapport à une société ordinaire, indépendante. Il est généreux parce qu'il ne permet pas seulement, mais il oblige en même temps, si l'on veut être rigoureux dans l'analyse, à une manière d'approche vaste, interdisciplinaire – l'économie et le droit se réunissent du premier moment, celui de la décision sur l'initiation d'une affaire et sa forme juridique. Les décisions d'affaires sont influencées par plusieurs aspects, mais on parlait ci-après de quelques aspects qu'on a considéré plus pertinents : la vision actuelle sur les affaires et les entreprises commerciales, le groupe de sociétés comme une forme juridique des affaires importantes, l'influence de la structure de groupe sur le processus décisionnel et, finalement certaines considérations sur les facteurs décisionnels des affaires – les administrateurs des sociétés de groupe.

Mots-clés: décisions; affaires; entreprise commerciale; risque; groupes de sociétés; sociétés de groupe; entreprise mère; filiales; administrateurs.

BUSINESS DECISION WITHIN THE GROUPS OF COMPANIES. PARTICULARITIES

ABSTRACT

The theme of this article is as interesting and generous as it is so complex and current. The topic is so wide that it could be the subject of a far-reaching work, which goes beyond the objectives of this approach. It is interesting because it refers to the way in which group companies act and to what distinguishes a group company and a group of companies as a whole from an ordinary independent company. It is generous as it not only permits but also compels, if we want to be rigorous in the analysis, to a broad, interdisciplinary approach – economy and law are intertwined from the first moment, that of the decision to start a business and to choose its legal form. Business decisions are influenced by many aspects, but below we stopped on a few that we considered more relevant: the current view on business and commercial enterprises, the group of companies as a legal form of big businesses, the influence of group structure upon decision-making process and, finally, a few considerations about business decision makers – directors of group companies.

Keywords: decisions; business; commercial enterprise; business risk; group of companies; group companies; parent company; subsidiaries; directors.

I. Despre decizii

Cuvântul "decizie" își are etimologia în latinescul decisio și înseamnă hotărâre luată în urma examinării unei situații[1]. Prin urmare, decizia implică două etape distincte, respectiv: (i) examinarea unei situații, de exemplu, identificarea riscurilor și beneficiilor aferente, cântărirea argumentelor pro și contra, și (ii) adoptarea unei hotărâri în urma acestei examinări.

În afaceri, luarea deciziilor (decision making) desemnează un proces care include stabilirea unor obiective, adunarea informațiilor relevante, identificarea opțiunilor, stabilirea criteriilor în baza cărora se va lua decizia și alegerea celei mai bune opțiuni[2]. Procesul decizional în cadrul unei organizații poate fi abordat din mai multe perspective, în cazul unei societăți comerciale[3] cele mai relevante fiind perspectivele de ordin eco­nomic și juridic, care, de cele mai multe ori, se întrepătrund. Perspectiva economică se referă, în principal, la oportunitatea luării unor decizii în vederea satisfacerii scopului oricărei afaceri, acela de a obține profit. Perspectiva legală conturează, pe de o parte, ceea ce se poate și ce nu se poate face și, pe de altă parte, ceea ce este obligatoriu să fie făcut, conform legii, inclusiv adoptarea unor decizii în acest sens. Atunci când ne referim la procesul decizional în cadrul societăților de grup, în mod obligatoriu trebuie să adău­găm acestui demers și o privire din perspectiva de ansamblu a grupului, care adaugă un plus de complexitate unor instituții și mecanisme deja suficient de complicate.

Un alt element esențial, legat de reperele menționate mai sus, este riscul care defi­nește orice afacere și orice întreprindere comercială. În mod inerent, riscul este numi­torul comun al tuturor deciziilor de afaceri, el este asumat întotdeauna de titularul întreprinderii comerciale, societatea comercială în cazul de față, și însoțește activitatea acesteia din prima zi de funcționare. Fără luarea în calcul și analizarea unora dintre aceste riscuri, anumite activități nici nu ar mai putea fi desfășurate. Cuantificarea gradului de risc este însă o problemă dificilă și delicată[4]. În anumite materii, din rațiuni de protecție, legea obligă societățile comerciale să efectueze analize și evaluări ale riscului și să-și desfășoare activitatea în funcție de rezultatul acestor evaluări[5]. Indi­ferent de tehnologiile care pot oferi un sprijin semnificativ, în final, deciziile se rezumă la judecata și discernământul celor responsabili să le adopte.

De asemenea, nu trebuie ignorat un alt aspect particular al întreprinderii comer­ciale, anume cel al prezumției continuității activității sale (business as a going concern). Legea obligă administratorii societăților comerciale, printre altele, ca în declarația afe­rentă situațiilor financiare anuale să confirme că societatea își desfășoară activitatea în condiții de continuitate[6]. În momentul în care continuitatea activității este pusă sub semnul întrebării, dacă nu reușește să se redreseze[7], societatea comercială poate ajunge în stare de insolvență și chiar în faliment.

Procesul decizional nu poate face abstracție de cultura organizațională, de strategia de afaceri, de "apetitul" de risc al societății – și de riscurile aferente structurii de grup[8] – și nici de persoanele implicate, categorie care cuprinde atât persoanele care au puterea de a adopta deciziile importante, cât și pe cele chemate să le pună în practică. Această realitate de fapt este reflectată, din perspectivă societară, în organul deliberativ al socie­tății – adunarea generală a asociaților –, respectiv în organul executiv – consiliul de admi­nistrație. În societățile pe acțiuni, care au obligația auditării situațiilor financiare și care sunt obligate să fie administrate în sistem unitar cu delegarea conducerii societății către unul sau mai mulți directori sau în sistem dualist, structura aceasta se ramifică și se complică prin apariția organelor de supraveghere (administratorii neexecutivi din cadrul consiliului de administrație, care supraveghează activitatea directorilor – în sistemul unitar –, respectiv consiliul de supraveghere, care supraveghează activitatea directoratului – în sistemul dualist).

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...