Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 496/2019 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 pct. 4, 5 și 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 04 decembrie 2019

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Valer Dorneanu - președinte
Cristian Deliorga - judecător
Marian Enache - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Gheorghe Stan - judecător
Livia Doina Stanciu - judecător
Elena Simina Tănăsescu - judecător
Varga Attila - judecător
Cosmin-Marian Văduva - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, excepție ridicată de Mihail Dionisie în Dosarul nr. 5.650/120/2017 al Tribunalului Dâmbovița - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 158D/2018.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției de neconstituționalitate a depus note scrise, prin care dezvoltă motivarea excepției de neconstituționalitate ridicate în fața instanței judecătorești.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită menținerea jurisprudenței Curții și ca atare respingerea, ca nefondată, a excepției.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 9 ianuarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 5.650/120/2017, Tribunalul Dâmbovița - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015. Excepția a fost ridicată de către Mihail Dionisie într-o cauză având ca obiect asigurări sociale.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia se raportează la neconstituționalitatea art. 40 pct. 4, 5 și 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, care modifică unele dispoziții din Legea nr. 223/2015. Arată că prin adoptarea acestora a fost micșorat, restrâns dreptul la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituție, fără să fi fost respectate exigențele prevăzute de art. 53 alin. (1) din Constituție.

7. Se încalcă, în opinia autorului, art. 115 alin. (4) din Constituție, întrucât nu se justifică urgența actului normativ criticat, contrar celor inserate în preambulul acestuia. Sunt menționate, în sprijinul acestei susțineri, considerente din decizii ale Curții Constituționale prin care se stabilesc condițiile de adoptare a ordonanțelor de urgență. În argumentarea acestei critici, autorul arată că proiectul Legii nr. 223/2015 a fost dezbătut public, cu toate instituțiile interesate, o lungă perioadă de timp, peste 2 ani. De asemenea arată că Legea nr. 223/2015 a fost adoptată de Parlament cu cvasiunanimitate de voturi în data de 24 iulie 2015, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015 și a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2016, precum și faptul că din 27 iulie 2015 și până la 1 ianuarie 2016 s-a scurs un interval de 5 luni, mai mult decât suficient pentru ca legea să poată fi modificată pe calea obișnuită de legiferare.

8. În susținerea criticii întemeiate pe dispozițiile art. 115 alin. (4) din Constituție, autorul precizează că, deși în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 se arată că "în textul Legii nr. 223/2015 există prevederi arbitrare în interpretare care pot determina diferențieri de tratament aplicabil pensionarilor în etapa de stabilire, recalculare și/sau actualizare a pensiilor militare de stat", Guvernul nu a prezentat niciun articol din legea modificată care să determine această diferențiere. De asemenea nu s-a indicat modalitatea prin care modificările aduse Legii nr. 223/2015 prin punctele 4, 5 și 6 ale art. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 conduc la stabilirea "stării de normalitate" și nici nu se precizează vreun element cuantificabil, independent de voința Guvernului, prin care să se demonstreze că activitatea casei de pensii sectoriale ar fi perturbată în absența modificărilor conținute în art. 40 pct. 4, 5 și 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015. O asemenea omisiune este, în opinia autorului, contrară jurisprudenței Curții Constituționale pe care o menționează.

9. În continuare, autorul arată că sunt încălcate prevederile art. 115 alin. (6) din Constituție, întrucât dispozițiile criticate, stabilind reducerea cu cel puțin 30% a cuantumului pensiilor, afectează dreptul fundamental la pensie, în sensul dat expresiei afectează în jurisprudența Curții Constituționale. În plus, dispozițiile criticate afectează și dreptul la un nivel de trai decent menționat în art. 47 din Constituție.

10. Sunt încălcate, potrivit autorului, și prevederile art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituție. Astfel, cuantumul pensiei, drept stabilit printr-o lege organică, a fost redus cu cel puțin 30%. Or, în condițiile creșterii prețurilor care antrenează cheltuieli suplimentare cu tratamentele medicale, este imposibilă creșterea calității vieții. Autorul evocă Decizia Curții Constituționale nr. 421 din 9 mai 2007, în sensul că viciul de neconstituționalitate al unei ordonanțe sau ordonanțe de urgență emise de Guvern nu poate fi acoperit prin aprobarea de Parlament a ordonanței respective. În consecință, legea care aprobă o ordonanță de urgență neconstituțională este ea însăși neconstituțională.

11. În sfârșit, autorul susține că în proiectul de lege adoptat de Senat în data de 14 martie 2016 s-au adus modificări art. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, respectiv art. 29 alin. (1) și art. 30 din Legea nr. 223/2015. Astfel, potrivit noii forme a art. 29 alin. (1), "militarii, polițiștii și funcționarii publici cu statut special, cu vechime cumulată conform articolului 3, litera f) de cel puțin 25 de ani, beneficiază la împlinirea vârstei prevăzute de lege, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul prevăzută la articolul 28", iar, potrivit noii forme a art. 30, "Pensia militară de stat stabilită, recalculată sau actualizată potrivit dispozițiilor legale în vigoare, inclusiv prin aplicarea prevederilor articolului 108 și ale articolului 11 alineat (3) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, nu poate să depășească 100% din baza de calcul prevăzută la art. 28, utilizată la stabilirea, recalcularea, actualizarea pensiei".

12. Tribunalul Dâmbovița - Secția I civilă arată că instituția delegării legislative dă dreptul Guvernului să emită ordonanțe de urgență în anume situații extraordinare, cu obligația motivării urgenței, astfel că nu se încalcă principiul separației puterilor în stat. De asemenea instanța judecătorească consideră că nu este încălcat nici dreptul fundamental la pensie, întrucât este dreptul legiuitorului să stabilească, respectiv să modifice, în funcție de politica statului, de resursele financiare și de prioritatea obiectivelor urmărite, condițiile, criteriile de acordare, modul de calcul și cuantumul valoric al pensiei, cu respectarea principiilor de bază prevăzute de Legea nr. 223/2015.

13. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

14. Avocatul Poporului arată că își menține punctul de vedere, reținut în deciziile Curții Constituționale nr. 366 din 30 mai 2017, nr. 443 din 21 iunie 2016 și nr. 204 din 30 martie 2017, în sensul constituționalității Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015.

15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

17. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile art. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015. Analizând însă susținerile autorului excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că acesta critică prevederile art. 40 pct. 4-6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, care modifică art. 28-30 din Legea nr. 223/2015. Prin urmare, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 40 pct. 4-6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 care modifică/completează art. 28 referitor la baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat, art. 29 referitor la modalitatea de determinare a cuantumului pensiei de serviciu și art. 30 referitor la plafonarea pensiei de serviciu din Legea nr. 223/2015.

18. Autorul excepției consideră că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind organizarea statului potrivit principiului separației și echilibrului puterilor, art. 1 alin. (5) cu privire la obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate privată, art. 47 alin. (2) referitor la dreptul la pensie, art. 53 alin. (1) privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 61 alin. (1) privind autoritatea legiuitoare, art. 74 alin. (1) și (3) referitor la inițiativa legislativă, art. 76 alin. (3) cu privire la adoptarea în regim de urgență a proiectelor de legi sau a propunerilor legislative, art. 115 alin. (4) referitor la condițiile adoptării ordonanțelor de urgență, art. 115 alin. (6) privind materiile în care nu pot fi adoptate ordonanțele de urgență, art. 135 alin. (2) lit. f) referitor la asigurarea de către stat a creării condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții și art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietății private.

19. Examinând excepția de neconstituționalitate, cu privire la critica autorului excepției potrivit căreia art. 40 pct. 4, 5 și 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 a fost adoptat cu încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituție, Curtea observă că, în jurisprudența sa, a constatat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, respectiv dispozițiile art. 40 al acesteia, a fost adoptată într-o situație extraordinară a cărei reglementare nu putea fi amânată. Astfel, Curtea a reținut, în Decizia nr. 43 din 22 ianuarie 2019, că "în nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 modificările aduse Legii nr. 223/2015 au fost justificate de faptul că în cuprinsul acestei legi «există prevederi arbitrare în interpretare care pot determina diferențieri de tratament aplicabil pensionarilor în etapa de stabilire, recalculare și/sau actualizare a pensiilor militare de stat», iar «în condițiile neadoptării măsurilor de modificare și completare a Legii nr. 223/2015, este imposibilă emiterea normelor juridice de rang inferior și există riscul apariției unui nou val de litigii de anvergura celui din anii 2010- 2012». Curtea apreciază că situația extraordinară care a impus reglementarea de urgență a dispozițiilor art. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 are în vedere consecințele neconstituționale pe care le atrage o reglementare care este susceptibilă de a genera tratamente diferite pentru persoane aflate în situații identice și față de care apariția unui val semnificativ de litigii este doar un efect secundar. O reglementare neclară, care are ca efect interpretări arbitrare, este contrară nu doar prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție, dar și principiului constituțional al egalității în drepturi, potrivit căruia persoanele care se află în situații similare trebuie să se bucure de un tratament juridic identic, iar constatarea acestor consecințe, în timpul demersurilor autorităților, prilejuite de imediata intrare în vigoare a unei asemenea reglementări, justifică o intervenție legislativă imediată a Guvernului, potrivit art. 115 alin. (4) din Constituție, destinată prevenirii acestor rezultate contrare Legii fundamentale" (a se vedea Decizia nr. 43 din 22 ianuarie 2019, paragraful 34).

20. Cu privire la critica autorului excepției potrivit căreia art. 40 pct. 4, 5 și 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 a fost adoptat cu încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituție, potrivit căruia "Ordonanțele de urgență [...] nu pot afecta [...] drepturile [...] prevăzute de Constituție [...]", respectiv de art. 47 alin. (1) referitor la nivelul de trai decent și de art. 47 alin. (2) referitor la dreptul la pensie, Curtea constată că o asemenea critică este neîntemeiată. Astfel, dispozițiile criticate reglementează modalitatea de determinare a cuantumului pensiei de serviciu a destinatarilor Legii nr. 223/2015: veniturile care intră în baza de calcul și, corelativ, veniturile excluse din aceasta; procentul în care se calculează cuantumul pensiei de serviciu; modul de valorificare la determinarea cuantumului pensiei de serviciu a vechimii care depășește vechimea cumulată de 25 ani, necesară pentru deschiderea dreptului la pensia de serviciu; procentul din baza de calcul la care se plafonează cuantumul pensiei de serviciu. Astfel de norme nu vizează, în mod nemijlocit, substanța dreptului la pensie, de exemplu condițiile în care aceasta se poate obține sau persoanele eligibile.

21. În plus, Curtea reține că pensiile reglementate de Legea nr. 223/2015 se acordă în temeiul principiului recunoștinței față de loialitatea, sacrificiile și privațiunile suferite de militari, polițiști și funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și familiile acestora pe timpul carierei (a se vedea art. 2 lit. f) din Legea nr. 223/2015). Pensiile de serviciu reglementate de Legea nr. 223/2015 nu se cuvin, deci, "în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite", așa cum se cuvin pensiile din sistemul unitar de pensii publice reglementate de Legea nr. 263/2010.

22. Această deosebire conceptuală se reflectă și în modul de reglementare a finanțării pensiilor de serviciu și, respectiv, ale celor contributive. Astfel, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 223/2015, "Fondurile necesare pentru plata pensiilor militare de stat și a altor drepturi de asigurări sociale cuvenite pensionarilor militari se asigură de la bugetul de stat, prin bugetele instituțiilor prevăzute la alin. (1)" (potrivit acestor dispoziții, "Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Interne și Serviciul Român de Informații asigură aplicarea reglementărilor referitoare la pensiile militare de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale militarilor, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special și exercită controlul aplicării acestora"), în vreme ce, potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii [a se vedea în acest sens cap. II (art. 20-26) din Legea nr. 263/2010 referitor la Bugetul asigurărilor sociale de stat și cap. III (art. 27-50) referitor la Contribuția de asigurări sociale].

23. Ținând cont de cele menționate, Curtea reține că dispozițiile criticate nu încalcă prevederile art. 115 alin. (6) din Constituție.

24. Cele reținute anterior sunt valabile și cu privire la art. 47 alin. (1) din Constituție, invocat de către autorul excepției. Dreptul la pensie este, din perspectiva categoriei de persoane din care face parte și autorul excepției, un drept mai specific decât dreptul prevăzut de art. 47 alin. (1) din Constituție referitor la nivelul de trai decent. Or, dacă dispozițiile criticate nu afectează dreptul fundamental la pensie a fortiori nu este afectat art. 47 alin. (1) referitor la nivelul de trai decent.

25. În continuare, Curtea reține că, referitor la critica autorului întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin. (5) și ale art. 53 din Constituție, sunt mutatis mutandis valabile cele constatate anterior cu privire la critica întemeiată pe dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție.

26. În sfârșit, cu privire la critica întemeiată pe dispozițiile art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituție, potrivit cărora "Statul trebuie să asigure:. . . f) crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții", Curtea reține că limitarea plafonului pensiilor de serviciu nu face parte din categoria de măsuri prin care statul își încalcă obligația de a crea condițiile necesare pentru creșterea calității vieții, câtă vreme este acceptat că legiuitorul este în drept să stabilească conținutul dreptului la pensie și condițiile acordării acestuia, precum și să le modifice în funcție de resursele financiare existente la un anumit moment (a se vedea în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 322 din 21 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 4 octombrie 2019, paragraful 16).

27. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mihail Dionisie în Dosarul nr. 5.650/120/2017 al Tribunalului Dâmbovița - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 40 pct. 4, 5 și 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Dâmbovița - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 septembrie 2019.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cosmin-Marian Văduva

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...