Universul Juridic nr. 11/2019

Considerații privind recunoașterea copilului
de Ioana Nicolae

29 noiembrie 2019

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Considerații introductive privind recunoașterea copilului

Recunoașterea de filiație poate fi definită ca fiind actul juridic civil unilateral prin care o persoană declară despre un copil că acesta îi aparține. Recunoașterea de filiație reprezintă un act de stare civilă(1).

Natura juridică a recunoașterii copilului privește două aspecte, în primul rând, reprezintă o mărturisire, adică un mijloc de probă și în al doilea rând, este un act juridic(2).

Caracterele juridice ale recunoașterii copilului pot fi sintetizate după cum urmează:

În primul rând ne aflăm în prezența unui act unilateral. Potrivit art. 1324 C. civ., este unilateral actul juridic care presupune numai manifestarea de voință a autorului său. Aceasta înseamnă că persoana în favoarea căreia este făcută recunoașterea nu trebuie să își manifeste acordul, actul fiind valabil prin însăși declarația autorului ei(3) . Nici în ipoteza recunoașterii de paternitate nu este necesar a exista acordul mamei pentru ca recunoașterea să fie valabilă.

În al doilea rând, recunoașterea copilului reprezintă un act de stare civilă nepatrimonial. Potrivit art. 98 C. civ., starea civilă este dreptul persoanei de a se individualiza, în familie și societate, prin calitățile strict personale care decurg din actele și faptele de stare civilă.

În al treilea rând, recunoașterea copilului reprezintă un act irevocabil. Potrivit art. 416 alin. (3) C. civ., recunoașterea, chiar dacă a fost făcută prin testament, este irevocabilă. Chiar dacă testamentul este un act esențialmente revocabil, odată ce s-a făcut recunoașterea unui copil în cuprinsul unui testament care ulterior este revocat (în tot sau în parte), această clauză testamentară va continua să producă efecte.

În al patrulea rând, recunoașterea copilului reprezintă un act declarativ. Aceasta înseamnă că urmare a recunoașterii copilului, filiația acestuia se stabilește cu efect retroactiv, fie de la nașterea copilului, fie de la concepția acestuia, după caz.

În al cincilea rând, recunoașterea copilului reprezintă un act solemn. Aceasta înseamnă că pentru a fi valabilă recunoașterea copilului ea trebuie făcută în forma prevăzută de lege. Potrivit art. 416 alin. (1) C. civ., recunoașterea poate fi făcută prin declarație la serviciul de stare civilă, prin înscris autentic sau prin testament.

În ipoteza în care recunoașterea este făcută prin înscris autentic se impun a fi făcute două precizări. O primă precizare are în vedere faptul că potrivit art. 416 alin. (2) C. civ., dacă recunoașterea este făcută prin înscris autentic, o copie a acestuia este trimisă din oficiu serviciului de stare civilă competent, pentru a se face mențiunea corespunzătoare în registrele de stare civilă.

Cea de-a doua observație are în vedere faptul că se admite că recunoașterea făcută în fața instanței și consemnată în încheierea de ședință ar îndeplini cerința de formă, deoarece art. 434 C. pr. civ. prevede că hotărârea judecătorească (deci inclusiv încheierea) are forța probantă a unui înscris autentic, deși se observă că acest text de lege nu asimilează hotărârea cu înscrisul autentic în privința tuturor efectelor pe care le-ar putea avea un înscris autentic. De altfel, dacă recunoașterea ar fi făcută într-un proces referitor la filiație, atunci ea nu ar fi decât un mijloc de probă, însă ar fi vorba de stabilirea filiației prin hotărârea judecătorească ce ar urma să se pronunțe pe fond(4) .

În al șaselea rând, recunoașterea copilului reprezintă un act nesusceptibil de modalități. Aceasta înseamnă că recunoașterea copilului nu este compatibilă cu termenul, condiția sau sarcina.

În al șaptelea rând, recunoașterea copilului reprezintă un act personal. Aceasta înseamnă că recunoașterea nu poate fi făcută de moștenitori, de reprezentantul legal sau de către alte persoane. Recunoașterea poate fi făcută doar de persoana care recunoaște copilul.

2. Condițiile de fond și de formă ale recunoașterii copilului

Deoarece recunoașterea copilului reprezintă un act juridic, aceasta presupune îndeplinirea tuturor condițiilor de fond cerute ad validitatem.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...