Universul Juridic nr. 11/2019

Înstrăinarea dreptului la reconstituirea proprietății
de Mădălina Sauca

22 noiembrie 2019

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Cadrul legislativ privind dreptul la restituire și/sau despăgubiri

Restituirea proprietăților ce au făcut obiectul preluării abuzive în perioada regimului comunist în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 a cunoscut reglementări complexe și lipsite de eficiență începând cu data de 20 februarie 1991, odată cu publicarea Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar, continuând cu O.U.G. nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

Ca urmare a pronunțării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărârii-pilot în cauza Maria Atanasiu c. României, în anul 2013 este adoptată Legea nr. 165 care sintetizează pe scurt, în titlu, scopul acesteia de finalizare a procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Potrivit expunerii de motive, prin Legea nr. 165, legiuitorul a avut în vedere stabilirea unei proceduri clare, eficientă, simplificată în vederea finalizării procesului de restituire și pentru excluderea oricăror divergențe de interpretare și aplicare, a cărei sferă de aplicare să reglementeze toate situațiile cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare. Principiile care stau la baza Legii nr. 165/2013, reglementate prinart. 2, stabilesc că restituirea în natură a imobilelor prevalează asupra celorlalte forme de despăgubire, legiuitorul relevând intenția asigurării echității, transparenței și menținerii justului echilibru între interesul particular al foștilor proprietari și interesul general al societății în procesul de stabilire a măsurilor reparatorii în cazul în care nu este posibilă restituirea.

Prin hotărârea din 29 aprilie 2014 în cauza Preda și alții c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că Legea nr. 165 oferă, în principiu, un cadru accesibil și efectiv pentru soluționarea plângerilor referitoare la atingerile aduse dreptului la respectarea bunurilor, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, ca urmare a aplicării legilor de restituire (par. 129), rezervându-și totuși dreptul să examineze, pe viitor, orice acuzație de ineficiență a noului dispozitiv legislativ, întemeiată pe aplicarea concretă a acestuia (par. 132).

Potrivit art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, "în situația în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietății, singura măsură reparatorie care se acordă este compensarea prin puncte potrivit art. 24 alin. (2), (3) și (4) ".

2. Vocația la reconstituirea dreptului de proprietate

În reglementarea Legii nr. 165/2013, calitatea de persoană îndreptățită, aparține doar fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia, căreia i-a fost recunoscut dreptul la restituire în natură sau, după caz, la măsuri reparatorii, iar persoană care se consideră îndreptățită este persoana care a formulat și a depus, în termenul legal, la entitățile investite de lege cereri din categoria celor prevăzute în legile speciale(1) .

Legiuitorul a reținut calitatea de persoană îndreptățită la restituire doar foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, în contextul explicit al legii speciale de reparație a erorilor istorice, ce privesc bunurile preluate în mod abuziv. Caracterul intuitu personae al vocației la reconstituirea dreptului de proprietate nu este în consens cu înstrăinarea dreptului care i se cuvine fostului proprietar sau moștenitorilor acestora potrivit legilor de restituire a proprietății.

De altfel, din expunerea de motive a Legii nr. 165/2013, intenția legiuitorului este prevalența interesului persoanei îndreptățite și reparațiile echitabile acordate în natură sau prin compensare acesteia sau moștenitorilor exclusiv.

În sensul Legii nr. 10/2001, art. 3 sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent: a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora; b) persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv; c) persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizații cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după data de 6 martie 1945; îndreptățirea la măsurile reparatorii prevăzute de prezentul articol este condiționată de continuarea activității ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să fie fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, iar acestea să-și fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă, prin hotărâre judecătorească, se constată că sunt aceeași persoană juridică cu cea desființată sau interzisă, precum și partidele politice a căror activitate a fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă și-au reluat activitatea în condițiile legii; d) moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.

În practică(2), instanța de judecată a stabilit că nu poate fi persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate cel care a cumpărat drepturile succesorale, întrucât acesta nu a dobândit un bun actual, vânzătorii de drepturi succesorale neavând calitatea de proprietari, terenul neaflându-se faptic în patrimoniul acestora; vânzătorii de drepturi succesorale, în calitate de moștenitori ai fostului proprietar îndreptățit la reconstituire, aveau "o simplă expectanță de a dobândi măsurile reparatorii în temeiul legislației speciale"(3) (par. 71). Aceasta este o aplicare a principiului nemo plus juris ad alium transfere potest, quam ipse habet. Moștenitorii de drept nu puteau înstrăina ceva ce nu a intrat anterior, cu titlu legal, în patrimoniul lor, respectiv în patrimoniul autorului lor.

Procesul de reconstituire a dreptului de proprietate exclude moștenitorii care nu au formulat cerere în termenul legal prevăzut de legile fondului funciar, în situația decesului autorului înainte de publicarea acestora, titlul de proprietate urmând a fi emis în favoarea moștenitorilor defunctului care au formulat cereri de reconstituire în termenele legale. Desigur că moștenitorul urmează să probeze calitatea de moștenitor "pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care să rezulte acceptarea moștenirii"(4).

Raportat la art. 1100 alin. (1) C. civ., dreptul de opțiune aparține celui chemat la moștenire în temeiul legii sau al voinței defunctului, respectiv persoanele cu vocație succesorală legală sau testamentară. Astfel, în cadrul moștenirii legale, dreptul de opțiune succesorală aparține moștenitorilor legali care au vocație general la moștenire, și nu numai celor care au vocație concretă la moștenire deoarece art. 1100 alin. (1) se referă la persoana chemată la moștenire (în rang preferat), cât și succesibililor subsecvenți. Nu înseamnă că toți cei care au acceptat vor primi moștenirea, ci se vor aplica regulile devoluțiunii succesorale legale(5) .

În cazul în care mai multe categorii de moștenitori s-au prezentat pentru depunerea cererilor de reconstituire, legiuitorul a înțeles să reglementeze(6) strict ordinea de preferință prin excluderea celorlalți: descendenților direcți (copii, nepoți, strănepoți), moștenesc singuri sau în concurs cu soțul supraviețuitor; copiii îi exclud pe nepoți și aceștia pe strănepoți, în afară de cazul în care nepoții sau, după caz, strănepoții vin la moștenire în locul părintelui decedat anterior autorului succesiunii, prin reprezentare legală; colateralii privilegiați (frați, surori și descendenții acestora - copiii și nepoții acestora) și ascendenții de gradul I (părinți), moștenesc împreună sau singuri și, după caz, în concurs cu soțul supraviețuitor, excluzându-i pe ceilalți moștenitori de grad mai îndepărtat; frații și surorile îi exclud pe descendenții lor; aceștia din urmă pot veni la moștenire în locul tatălui sau al mamei (frate sau soră) în cazul în care aceștia au decedat anterior autorului succesiunii, prin reprezentare legală; ascendenții de gradul II (bunici), singuri sau în concurs cu soțul supraviețuitor; colateralii de gradul III (unchi, mătuși), excluzându-i pe ceilalți moștenitori de grad mai îndepărtat, singuri sau, după caz, în concurs cu soțul supraviețuitor; colateralii de gradul IV (veri) ca ultime persoane cu vocație succesorală, singuri sau în concurs cu soțul supraviețuitor. Soțul supraviețuitor vine singur la moștenire dacă nu există nici unul dintre gradele de moștenitor prevăzute mai sus.

În materia reconstituirii dreptului de proprietate, se poate stabili dreptul de proprietate ce revenea de drept autorului decedat, pe numele moștenitorilor, cu condiția primordială a formulării cererii în condițiile și termenele legale. Astfel, unul dintre moștenitori putea formula o cerere în comun pentru toți moștenitorii cu condiția sine qua non a semnării acesteia de către fiecare dintre ei. Fiul moștenitor moștenește doar părintele pentru care a formulat cerere, nu și celălalt părinte; în acest caz fiul trebuia să formuleze cerere după ambii părinți dacă aceștia erau îndreptățiți la reconstituire.

În practica instanțelor de judecată, cererea reclamantului de emitere titlului de proprietate a fost respinsă, întrucât s-a reținut că reclamantul nu a formulat cerere de retrocedare a terenurilor în temeiul legilor fondului funciar și în termenele acordate de aceste legi(7).

Dispozițiile Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor adoptat prin H.G. nr. 890/2005, care reglementează categoriile de moștenitori și ordinea succesorală a acestora cu excluderea celorlalți sunt de strictă interpretare, neputând fi extinse la cazuri neprevăzute expres de legea specială.

3. Aplicarea în timp a Legii nr. 165/2013: circumstanțe factuale

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...