Universul Juridic nr. 11/2019

Aspecte teoretice și practice privind donația cu sarcina întreținerii
de Irina Maria Lăpădat

11 noiembrie 2019

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Aspecte introductive

Contractul de donație cu sarcini este un act juridic complex, care poate cuprinde mai multe clauze, pentru a reflecta voința întocmai a părților. Legiuitorul nu a precizat exhaustiv conținutul sarcinilor care pot fi impuse donatarului, acestea putând fi variate, conform voinței părților. Prevederile legale impun ca element de noutate că donatarul este ținut să îndeplinească sarcina numai în limita valorii bunului donat, actualizată la data la care sarcina trebuia îndeplinită(1), ceea ce ne duce cu gândul că sarcina trebuie să aibă neapărat o valoare economică, pentru a fi echivalată în raport cu valoarea bunului. Acest aspect nu împiedică însă posibilitatea ca sarcina impusă donatarului să nu aibă neapărat o valoare pecuniară, putând consta într-o îndatorire care nu va diminua cu nimic gratuitatea câștigată, dar care este obligatorie pentru donatar, neîndeplinirea putând justifica revocarea donației. Sarcinile care pot fi stipulate într-o donație sunt nenumărate, fiind la libera înțelegere dintre donator și donatar.

Practica a demonstrat că marea majoritate a contractelor de donație cu sarcini care se încheie între părți, au la baza voința de a gratifica a donatorului în schimbul prestării întreținerii din partea donatarului, ceea ce duce la încheierea unui act în care limita de demarcație între contractul de donație și contractul de întreținere este foarte fragilă. Contractele de donație cu sarcina întreținerii ajung cel mai adesea în litigiu, dovadă fiind abundența de practică judiciară prin care se solicită revocarea unor contracte de donație cu sarcina întreținerii.

Dincolo de aspectul compatibilității între a procura un folos gratuit cuiva și a impune acestuia o sarcină care-i va cauza acestuia o pierdere patrimonială, o consecință importantă în practică o constituie faptul că o sarcină ar putea influența natura actului juridic, atunci când obligația impusă donatarului absoarbe valoarea gratuității sau, de ce nu, ar fi posibil chiar și să o întreacă.

2. Particularitățile sarcinii având ca obiect întreținerea donatorului

O situație bine cunoscută în practică, care poate determina schimbarea încadrării contractului, este inserarea unei clauze de întreținere în contractul de donație. Întreținerea are un caracter oneros, dar și aleatoriu(2), situându-se așadar la polul opus față de ceea ce înseamnă o donație.

În practică, în majoritatea cazurilor, atunci când părțile solicită încheierea unui contract de donație cu sarcină, donatorul care își predă locuința unei alte persoane, solicită în același timp să fie pus la adăpost de o eventuală schimbare viitoare a comportamentului donatarului, care devenind proprietar, ar putea dispune de dreptul său. Așadar, în practică, majoritatea donațiilor cu sarcină impun și rezervarea unui drept de uzufruct viager în favoarea donatorului sau chiar includerea unei interdicții de a vinde și de a greva cu sarcini imobilul, stipulate în favoarea donatorului, astfel încât contractul devine unul amplu, cu numeroase clauze și obligații. Dacă această operațiune juridică mai rămâne o donație, rămâne de văzut din intenția dispunătorului de a gratifica, pentru că nu este exclus ca executarea sarcinii sa îl priveze pe gratificat de întreg beneficiul gratuit pe care i l-a procurat în mod aparent acest contract.

În principiu, obligația de executare a sarcinii trebuie îndeplinită într-un anumit termen. Prin îndeplinirea sarcinii în termenul stipulat în contract, eventual confirmată printr-o declarație autentică din partea donatorului, care recunoaște îndeplinirea corespunzătoare a obligației de executare a sarcinii și lipsa oricăror pretenții viitoare, dreptul donatarului devine definitiv și deplin, acesta putând înstrăina bunul donat în mod neîngrădit. Însă sarcina întreținerii nu este niciodată asumată pentru un termen determinat, ci, în marea majoritate a cazurilor, pe durata vieții donatorului. Dacă ne mai gândim și la caracterul aleatoriu al întreținerii, care urmează a fi prestată pe toată durata vieții donatorului, atunci trebuie să avem în vedere importanța sarcinii de întreținere pe care donatarul dintr-un astfel de contract și-o asumă. În general, componentele întreținerii creionate pe ideea de îngrijire sau a procurării unor avantaje nepatrimoniale sau mai puțin oneroase, cum ar fi procurarea de alimente, medicamente, efectuarea unor vizite periodice și altele asemenea, nu vor afecta caracterul gratuit al operațiunii, actul fiind și rămânând o donație. Toate aceste fapte nu pot fi confundate cu obligația morală de recunoștință, care nu este niciodată stipulată de părți și care uneori nu este respectată de către donatar.

Atunci când discutăm despre revocarea donației cu sarcină, trebuie să avem în vedere că revocarea poate fi solicitată în cazul unei donații și că încadrarea actului ca fiind o donație se face întotdeauna la momentul încheierii acestuia și nu la un alt moment ulterior, când pot interveni alte elemente pe care părțile nu le-ar fi putut prevedea sau lua în calcul la data autentificării contractului.

Legiuitorul a prevăzut în art. 1.091 alin. (4) C. civ. că până la dovada contrară, înstrăinarea cu titlu oneros către un descendent ori un ascendent privilegiat sau către soțul supraviețuitor este prezumată a fi donație dacă înstrăinarea s-a făcut cu rezerva uzufructului, uzului ori abitației sau în schimbul întreținerii pe viață ori al rentei viagere. Această prezumție, potrivit legiuitorului, operează numai în favoarea descendenților și ascendenților privilegiați ai defunctului, ori soțului supraviețuitor, dacă aceștia nu au consimțit la înstrăinare. În această situație există intenția de a gratifica, dar ea este ascunsă sub forma unei donații deghizate. Prin urmare, legiuitorul a instituit asupra acestor acte aparent oneroase, până la dovada contrară, o prezumție de donație.

Pentru a identifica în mod valabil caracterul adevărat al actului juridic civil, este esențială stabilirea voinței care a stat la baza încheierii acestuia. Voința trebuie exteriorizată. În cazul donației, calificarea în sine a contractului ca fiind donație, are ca factor preponderent voința dispunătorului, donatarul jucând un rol mai puțin semnificativ în acest raport juridic. La baza intenției de gratificare se pot afla rațiuni și sentimente variate.

În acest context, cauzele care pot duce la promovarea acțiunii în revocare pot fi diferite, pentru că obligația de executare a sarcinii, asumată în mod benevol de către donatar se deosebește de obligația morală de recunoștință a acestuia, ambele coexistând în sarcina donatarului.

Confuzia între donația cu sarcină și contractul de întreținere poate surveni destul de ușor, de aceea criteriul subiectiv al cauzei actului și criteriul obiectiv al echivalenței avantajelor avute în vedere de către părți sunt avute în considerare în caz de litigiu între părți. Dacă părțile au contractat cu scopul de a-și asigura fiecare câte un avantaj, donatarul de a primi un bun, iar donatorul de a primi în contraechivalentul bunului prestarea întreținerii pe durata vieții sale, atunci contractul este unul de întreținere, un contract sinalagmatic, cu obligații reciproce(3). Dacă însă scopul actului este de a face o gratuitate, iar sarcina impusă donatarului nu întrece valoarea bunului donat, ori chiar este lipsită de valoare pecuniară, atunci contractul încheiat de părți este unul de donație, un contract unilateral, sinalagmatic doar în măsura valorii sarcinii. Donatarul nu poate fi obligat la executare peste valoarea sarcinii(4).

Dacă valoarea sarcinii constând din întreținere este egală cu valoarea bunului donat, contractul este oneros, iar pentru că sarcina constă în prestarea întreținerii, contractul va urma regimul juridic al întreținerii. Într-o astfel de ipoteză, moștenitorii transmițătorului bunului nu vor mai putea cere nici reducțiunea, nici raportul, întrucât aceste acțiuni sunt specifice actelor de donație, ori în acest caz avem de-a face cu un act oneros, chiar dacă este aleatoriu.

S-a precizat în opinia unui autor, că în situația în care una dintre părți demonstrează cu orice mijloc de probă că, deși actul juridic încheiat între părți reprezintă un contract de donație cu sarcina întreținerii, părțile au dorit de fapt în realitate să încheie un contract de întreținere, aceasta fiind voința lor reală, actul juridic încheiat între părți (donația) este lovit de nulitate absolută pentru eroare obstacol (error in negotium)(5) , părțile având falsa reprezentare a realității. O asemenea confuzie este cu atât mai posibilă dacă părțile sunt lipsite de pregătire juridică, iar modul de exprimare al acestora nu este suficient de clar pentru a exprima adevărata lor intenție. Codul civil actual prevede posibilitatea de anulare a unui contract, de către o parte contractantă, dacă aceasta s-a aflat într-o eroare esențială la momentul încheierii acestuia(6) .

Donația este un contract comutativ(7), iar ceea ce caracterizează contractele comutative este că fiecare parte contractantă cunoaște încă din momentul încheierii contractului întinderea drepturilor și a obligațiilor care îi revin. Regimul juridic al donației în general exclude elementul de aleatorialitate, caracteristic contractelor aleatorii, pentru că din punctul nostru de vedere, donația exclude șansa unui câștig viitor ori riscul unei pierderi pe care le pot genera obligațiile părților contractante. Cu toate acestea, în cazul unei donații cu sarcina întreținerii viagere a donatorului transmițător, donatarul nu cunoaște întinderea în timp a duratei executării obligației sale. În practică, în cele mai multe situații întreținerea este asumată pe durata vieții donatorului, însă nimic nu împiedică ca sarcina întreținerii să fie datorată doar pentru o anumită perioadă de timp, cuvenită de comun acord, fie prin stipularea unui termen înlăuntrul căruia este datorată întreținerea, fie prin determinarea unei perioade de timp, ori precizarea unui eveniment viitor, până la care donatarul trebuie să întrețină pe donator.

Donația mai poate fi făcută cu sarcina plății unei rente viagere, pe perioada vieții donatorului ori a unui terț, însă în acest caz intervin elemente de aleatorialitate, întrucât obligația impusă donatarului este ținută de durata vieții beneficiarului sarcinii, durată care nu se cunoaște, ori aceste aspecte sunt incompatibile cu trăsăturile unei donații cu sarcini. Astfel, contractul nu poate fi decât un contract de rentă viageră, reglementat ca atare, iar nicidecum un contract de donație cu sarcini.

3. Corelația reglementărilor legale privind donația cu sarcină și cele privind întreținerea la încheierea unei donații cu sarcina întreținerii

În cazul donației, chiar dacă prestația întreținerii este accesorie, actul fiind o liberalitate, totuși obligația donatarului de a asigura întreținerea donatorului este identică ca și conținut cu cea asumată de întreținătorul din contractul de întreținere: asigurarea alimentelor, menaj, medicamente, îmbrăcăminte, ș.a.m.d. În situația în care prestația întreținerii derulată pe o perioadă mai mare de timp, ajunge să echivaleze în cuantum bănesc bunul donat, donatarul nu mai poate fi obligat la prestarea în continuare a întreținerii, regimul juridic al donației cu sarcini impunând executarea sarcinilor numai în limita valorii bunului donat. Dacă ceea ce s-a donat este numai nuda proprietate asupra unui imobil, donatorul rezervându-și dreptul de uzufruct viager, atunci valoarea sarcinii de întreținere va fi echivalată numai raportat la cât valorează nuda proprietate asupra imobilului.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...