Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 11/2013 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 25 februarie 2013

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Acsinte Gaspar - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, excepție ridicată de Societatea Comercială "Volksbank România" - S.A. din București în Dosarul nr. 10.169/303/2011 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.532D/2012.

La apelul nominal se prezintă pentru autoarea excepției de neconstituționalitate domnul avocat Mihai Kehaiyan din Baroul București, precum și partea Adrian Vasile Boeru, lipsind cealaltă parte.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul părții prezente care formulează o cerere prealabilă, solicitând conexarea prezentului dosar la Dosarul nr. 28D/2013 de pe rolul Curții Constituționale, dosar aflat în stadiu de raport.

Având cuvântul pentru a se pronunța asupra acestei cereri prealabile, atât cealaltă parte prezentă, cât și reprezentantul Ministerului Public se opun admiterii acesteia.

Analizând cererea, Curtea respinge cererea prealabilă formulată. Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, conexarea dosarelor aflate pe rolul Curții Constituționale se dispune atunci când obiectul excepției este identic. Obiectul Dosarului nr. 28D/2013 se referă la dispozițiile art. 6 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, fiind diferit de cel din Dosarul nr. 1.532D/2012. Astfel, cererea prealabilă nu poate fi soluționată favorabil.

Președintele acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia arătând că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 135 din Constituție, libertatea economică și libertatea contractuală, inclusiv prin încălcarea autonomiei de voință a părților contractante.

În continuare, președintele acordă cuvântul părții Adrian Vasile Boeru, care arată că dispozițiile legale criticate sancționează, de fapt, atitudinile abuzive, astfel încât se impune respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Acesta arată că prevederile legale criticate reglementează, de fapt, o formă specială de leziune, ele nefiind de natură să încalce libertatea economică sau pe cea contractuală.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 19 septembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 10.169/303/2011, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori.

Excepția a fost invocată de Societatea Comercială "Volksbank România" - S.A. din București într-un dosar având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei sentințe civile a Judecătoriei Sectorului 6 București prin care s-a anulat un act.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât conferă doar consumatorului, deci unei singure părți, dreptul de a dispune rezilierea unui contract sinalagmatic, în condițiile în care acesta încalcă interesele sale, în timp ce agentul economic este privat de posibilitatea de a face același lucru atunci când interesele sale ar fi afectate. În concret, ca urmare a acestor dispoziții legale, banca ce figurează ca parte la o convenție de credit nu va putea modifica sub niciun aspect clauzele contractuale (în raport cu dispozițiile art. 6 din Legea nr. 193/2000), dar, mai mult decât atât, va trebui să le accepte pur și simplu pe acestea, fără a avea măcar posibilitatea rezilierii contractului.

Un alt aspect criticabil este dat de sfera intereselor consumatorului, care nu este delimitată în niciun fel, textul de lege lăsând la libera apreciere a acestuia stabilirea situațiilor în care interesele sale sunt încălcate sau nu, banca neputând interveni sub nicio formă.

Tribunalul București - Secția VI-a comercială apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. După opinia instanței, Legea nr. 193/2000 sancționează introducerea unor clauze abuzive în contractele standard preformulate, cum sunt și convențiile de credit, sau formularea unor condiții generale acceptate de consumatori fără a putea fi negociate. Prin urmare, banca nu avea de ce să solicite modificarea vreunei clauze contractuale stabilite chiar de ea în cadrul convenției. Art. 7 din Legea nr. 193/2000 reglementează posibilitatea rezilierii în ipoteza în care convenția nu-și mai poate produce efectele după înlăturarea clauzelor abuzive, ceea ce profită ambelor părți contractante.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Astfel, arată că prin acestea se sancționează clauzele abuzive cuprinse în contract, care creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Eliminarea unor astfel de clauze din contract este impusă de însăși natura abuzivă a acestora, iar faptul că legiuitorul a statuat doar pentru consumator posibilitatea de a solicita rezilierea contractului nu este de natură a aduce atingere vreunui principiu constituțional.

După opinia Avocatului Poporului, culpa pentru introducerea unor clauze contractuale care, ulterior, s-au dovedit a fi abuzive nu revine consumatorului, acesta de cele mai multe ori fiind nevoit să adere la un astfel de contract, ci celeilalte părți contractante, în speță o unitate bancară, care a întocmit și redactat actul cu inserarea unor astfel de clauze.

Pe de altă parte, motivele invocate de autoarea excepției de neconstituționalitate în sprijinul acesteia nu reprezintă veritabile critici de neconstituționalitate, ci evidențiază probleme legate de modul de aplicare a normelor legale criticate. Principalele argumente se referă la lipsa reglementării de către legiuitor a posibilității de modificare de către unitatea bancară a clauzelor contractuale constatate ca abuzive, or, clarificarea acestor aspecte nu ține de competența instanței de contencios constituțional. În plus, se apreciază că o astfel de reglementare ar crea un beneficiu unității bancare, care și așa deține un control asupra clauzelor ce pot fi inserate în contract, fiind normală sancționarea utilizării unor contracte de adeziune care conțin clauze abuzive, prin rezilierea acestora.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, republicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 543 din 3 august 2012, dispoziții ce au următoarea redactare:

"

În măsura în care contractul nu își mai poate produce efectele după înlăturarea clauzelor considerate abuzive, consumatorul este îndreptățit să ceară rezilierea contractului, putând solicita, după caz, și daune-interese."

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 135 alin. (2) lit. a) privind libertatea comerțului.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că susținerile autoarei excepției de neconstituționalitate sunt neîntemeiate pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Dispozițiile legale criticate reprezintă opțiunea legiuitorului, care a adoptat aceste măsuri ca urmare a constatării faptului că foarte multe dintre contractele încheiate între profesioniști și consumatori sunt contracte de adeziune, în care consumatorii nu au, în realitate, decât posibilitatea de a accepta sau nu semnarea unui contract (din cauze care țin, în general, de poziția pe piață a respectivilor profesioniști), fără o negociere a clauzelor contractuale care sunt impuse de către profesioniști.

Legea nr. 193/2000 conține în anexa sa și o listă a clauzelor considerate ca fiind abuzive. Așadar, profesioniștii au la dispoziție un instrument legal care le oferă posibilitatea să își adapteze în timp util conduita în cazul în care propun bunuri și servicii unor consumatori.

Art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție prevede că statul trebuie să asigure libertatea comerțului, dar acest lucru nu echivalează cu lipsa unui cadru normativ adecvat care să reglementeze exercitarea activităților specifice în condiții care să asigure funcționarea unei economii de piață viabile în care consumatorii să fie protejați în fața unor abuzuri ale agenților economici aflați, din diferite motive, pe poziții de forță.

Dispozițiile legale criticate reprezintă atât o sancțiune la adresa acelor profesioniști care înțeleg să profite de situația unor consumatori aflați, de multe ori, pe poziții de inegalitate față de aceștia, cât și o măsură de protecție a debitorilor (în ipoteza din dosarul de față) care, altfel, ar fi puși în situația de a suporta o sarcină disproporționată. Dacă s-ar recunoaște creditorilor dreptul de a cere, în această ipoteză, rezilierea contractului, s-ar putea ajunge la atitudini șicanatorii din partea acestora la adresa debitorilor.

Așadar, aceste prevederi stabilesc cadrul legal în care acești profesioniști își pot desfășura activitatea, având drept scop restabilirea unui just echilibru între interesele profesioniștilor care furnizează bunuri și servicii și cele ale consumatorilor.

Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea constată că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) privind libertatea comerțului din Constituție și, prin urmare, va respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, excepție ridicată de Societatea Comercială "Volksbank România" - S.A. din București în Dosarul nr. 10.169/303/2011 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 ianuarie 2013.

PREȘEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...