Universul Juridic nr. 10/2019

Controlul constituționalității actului administrativ cu caracter normativ
de Claudiu Gherghina

09 octombrie 2019

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Obiectul contenciosului administrativ

Controlul judecătoresc al legalității actului administrativ este consacrat în Constituția României în dispozițiile art. 126 alin. 6(1) . Accesul la instanța de contencios administrativ a fost consolidat prin prevederile art. 52 introdus la Capitolul II cu ocazia revizuirii constituționale din 2003 care consacră dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a se adresa instanței(2) .

Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004 instanța de contencios administrativ verifică legalitatea actului administrativ la cererea persoanei care se consideră vătămată într-un drept sau într-un interes legitim, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Textul art. 1 nu reglementează în mod expres natura controlului judiciar efectuat de către judecătorul de contencios, neexistând precizarea dacă acesta verifică legalitatea actului administrativ sau/și constituționalitatea acestuia. Din analiza teleologică a legii contenciosului administrativ, deducem că activitatea instanței de contencios administrativ este, în primul rând, aceea de verificare a legalității actelor administrative contestate de persoanele vătămate.

Controlul de legalitate are ca rațiune faptul că administrația publică constituie acea activitate de stat de organizare a executării legii sau de executare în concret a acesteia. Prin urmare, justiția administrativă - contenciosul administrativ controlează jurisdicțional modul în care această administrație respectă legea, exercitarea competențelor respectivelor administrații publice în limitele conferite de lege, cu scopul de a garanta drepturile și libertățile persoanelor.

Verificarea legalității actelor administrative de către instanța de contencios presupune ca ipoteză de plecare faptul că administrația publică este obligată ca în activitatea sa să se supună principiului legalității, respectiv trebuie să se conducă după legea pe care o organizează și pe care o execută.

Pe de altă parte actele administrative sunt emise în adoptarea sau executarea unei legi, astfel încât anularea unui asemenea act este consecința nelegalității raportată la o dispoziție legală pe care o încalcă.

Judecătorul specializat de contencios administrativ, sesizat cu un litigiu care pune în discuție validitatea unui act administrativ, va analiza legalitatea acestuia prin verificarea dispozițiilor legale în temeiul cărora a fost emis, precum și întreaga legislație specifică domeniului de aplicare în care respectivul act a fost adoptat.

În consecință, atât dispozițiile constituționale, cât și dreptul comun, legea organică în materie nr. 554/2004, garantează un control al legalității actului administrativ normativ.

Se pune problema dacă pe lângă verificarea legalității actului administrativ cu caracter normativ este necesar și un control al constituționalității acestuia. Nu regăsim însă, în actul suprem, o reglementare a controlului de constituționalitate a actelor normative infralegale.

Judecătorul, fie cel constituțional, fie cel de contencios administrativ are posibilitatea să analizeze și constituționalitatea unui act administrativ cu caracter normativ? Există acte administrative normative care sunt legale dar în același timp neconstituționale?

Cu privire la actele administrative cu caracter normativ trebuie verificată doar legalitatea lor sau autoritățile judiciare (includem aici instanțele ordinare și Curta Constituțională) au dreptul și obligația de a verifica și conformitatea acestor acte și în raport cu Constituția? Avem în vedere, nu numai actul administrativ cu caracter normativ ca formă, dar și ca materie pentru a lămuri instanța competentă în raport de organul emitent al actului administrativ normativ.

La o analiză mai atentă a dispozițiilor legii contenciosului administrativ, constatăm că persoana vătămată se poate adresa instanței de contencios administrativ, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, fără a distinge dacă vătămarea produsă a fost consecința încălcării unei legi sau a unei dispoziții constituționale.

Legea pleacă de la ipoteza unei persoane vătămată într-un drept, iar acest drept poate avea fie o natură constituțională în situația drepturilor fundamentale, fie una legală.

Pentru alte subiecte de sezină cum e situația Ministerului Public în contenciosul administrativ, acțiunea este limitată la existența excesului de putere, noțiune definită de dispozițiile art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004 ca fiind situația când dreptul de apreciere al autorităților publice se exercită fie prin încălcarea limitelor competentei prevăzute de lege, fie prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor. Cum textul nu face distincție, ne referim în această ipoteză și la drepturile și libertățile fundamentale astfel cum sunt acestea descrise de Titlul II din Constituția României.

Numai pentru Avocatul Poporului este prevăzută expres noțiunea de ilegalitate a actului ca premisă pentru formularea unei acțiuni în contenciosul administrativ.

În consecință, pentru reclamanții titulari ai acțiunilor la instanța de judecată nu este prevăzută vreo obligație legală de a declanșa demersul judiciar exclusiv prin susținerea nelegalității actului administrativ, ci este posibil, în egală măsură, ca demersul judiciar să vizeze un drept pretins vătămat de natură constituțională.

În altă ordine de idei, legea, precum și orice acte infra legale administrative cu caracter normativ fac parte dintr-o ierarhie normativă în vârful căreia se află Constituția, ierarhie care impune obligații atât cetățenilor, cât și organelor statului, având ca scop final protecția drepturilor și libertăților individuale.

Principiul ierarhiei normative instituit prin dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție(3) impune o conformitate a tuturor actelor normative cu Constituția. Acestea trebuie să fie în acord perfect cu dispozițiile constituționale, nu numai legile și ordonanțele, dar și actele administrative cu caracter normativ.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...