Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 352/2019 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 08 octombrie 2019

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Valer Dorneanu - președinte
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Livia Doina Stanciu - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Varga Attila - judecător
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de comuna Luna, prin primar Laurențiu Tor, în Dosarul nr. 4.887/117/2016* al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.685D/2017.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că diferența de tratament juridic criticată pe calea excepției de neconstituționalitate este justificată de situația diferită în care se găsesc categoriile de persoane comparate, nefiind, în consecință, contrară prevederilor constituționale referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 26 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 4.887/117/2016*, Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de comuna Luna, prin primar Laurențiu Tor, în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ și fiscal.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 34 din Legea-cadru nr. 284/2010 sunt discriminatorii, întrucât creează o situație defavorabilă pentru funcționarii publici implicați în proiecte finanțate din fonduri comunitare nerambursabile postaderare, precum și din împrumuturi externe contractate sau garantate de stat rambursabile sau nerambursabile în raport cu personalul extern, care poate fi remunerat pe baza unui contract individual de muncă sau contract de prestări servicii și personalul intern cu contract individual de muncă, implicat în desfășurarea acelorași proiecte. În acest sens arată că experții externi sunt remunerați conform tarifelor orare prevăzute în cererile de finanțare, în bugetele aprobate ale proiectelor, precum și în ghidul solicitantului, în conformitate cu niște limite maximale impuse prin programul respectiv. De asemenea, pentru personalul intern cu contract individual de muncă, art. 34 alin. (12) din Legea-cadru nr. 284/2010 stabilește un mod de remunerare asemănător. În schimb, pentru funcționarii publici, alin. (1) al aceluiași articol de lege prevede că remunerarea se poate face numai în limitele stabilite de acest text de lege. Astfel, "apare discrepanța majoră între modul de remunerare al experților externi și al personalului contractual, pe de o parte, iar de cealaltă parte, al funcționarilor publici, deși aceștia din urmă prestează același tip de activități, respectiv alocă același timp efectiv de lucru (după programul de lucru de 8 ore/zi), ca și primele două categorii." Prin urmare, consideră că se impune modificarea legislației, în sensul ca și funcționarilor publici să le fie aplicat același tip de remunerare cu al personalului contractual pentru activitatea desfășurată în cadrul proiectelor, în afara timpului de lucru, în vederea corectării, chiar și numai parțiale, a salarizării pentru această categorie socioprofesională care este supusă unor limitări și incompatibilități.

6. Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

7. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât nu rezultă sub ce aspect este formulată critica de neconstituționalitate, nefiind indicate prevederi constituționale pretins a fi încălcate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 34 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010. Examinând criticile de neconstituționalitate, Curtea constată că acestea vizează, în realitate, doar dispozițiile art. 34 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010, potrivit cărora: "Personalul din autoritățile administrației publice centrale, din structurile din subordinea autorităților administrației publice centrale și din instituțiile publice locale, nominalizat în echipele de proiecte finanțate din fonduri comunitare nerambursabile postaderare, precum și din împrumuturi externe contractate sau garantate de stat rambursabile sau nerambursabile, beneficiază de la data intrării în vigoare a prezentei legi de o majorare a salariului de bază cu până la 75%, iar începând cu 1 ianuarie 2011, în locul majorării de până la 75%, de o majorare de până la 25 de clase de salarizare suplimentare aplicată la salariul de bază lunar, proporțional cu timpul efectiv alocat realizării activităților pentru fiecare proiect, indiferent de numărul de proiecte în care este implicat, fără a depăși durata maximă a timpului de lucru prevăzută de normele legale în vigoare și fără a depăși în total numărul maxim de clase de salarizare prevăzut la art. 10 alin. (2)." Curtea constată că Legea-cadru nr. 284/2010 a fost abrogată prin art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, însă, având în vedere cele reținute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora "sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare", precum și faptul că dispozițiile art. 34 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 sunt incidente în cauza în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate, Curtea urmează să examineze constituționalitatea acestui text de lege.

12. Autoarea excepției susține că dispozițiile de lege criticate sunt discriminatorii, contravenind prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor, cât și dispozițiilor art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind interzicerea discriminării.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în esență, critica formulată de autoarea acesteia privește tratamentul juridic diferit din punctul de vedere al remunerării muncii la care sunt supuse persoanele încadrate în ipoteza art. 34 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 în raport cu persoanele încadrate în ipoteza alin. (12) al aceluiași articol de lege. Astfel, acesta arată că, în timp ce pentru persoanele aflate în prima ipoteză legea prevede majorări salariale ce nu pot depăși o anumită limită, pentru a doua ipoteză se prevede că "se aplică tarifele orare prevăzute de cererile de finanțare și ghidul solicitantului - condiții generale și specifice aplicabile". Prin urmare, se poate ajunge la situația în care persoane care au desfășurat aceeași muncă sunt remunerate diferit.

14. Față de aceste critici, Curtea reține că dispozițiile Legii- cadru nr. 284/2010 se referă la salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Aceleași fonduri constituie și sursa plății drepturilor prevăzute de art. 34 alin. (1) din aceeași lege, astfel că stabilirea unor condiții și limite ale drepturilor bănești acordate în temeiul acestui text de lege este necesară pentru evaluarea, previzionarea și gestionarea corectă a modului în care sunt utilizate aceste fonduri. Legiuitorul, potrivit dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție, se bucură de atributul exclusiv de a stabili aceste limite și condiții, instanța de contencios constituțional neputând sancționa oportunitatea acestor opțiuni legislative fără a se transforma într-un legislator pozitiv.

15. Cu toate acestea, Curtea Constituțională este competentă să analizeze modul în care legiuitorul, în exercițiul competenței sale consacrate la nivel constituțional, a respectat prevederile și principiile ce derivă din Legea fundamentală, așa cum sunt și cele care consacră egalitatea în drepturi a cetățenilor, invocată de autorul excepției. Prin urmare, Curtea urmează să analizeze, în continuare, dacă ipotezele legale diferite comparate de autoarea excepției creează un tratament discriminatoriu, contrar art. 16 alin. (1) din Constituție.

16. Astfel, Curtea arată că, potrivit celor reținute în jurisprudența sa, așa cum este Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, principiul egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De asemenea, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003, Decizia nr. 476 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 11 iulie 2006, Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 25 mai 2011, Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014. Având în vedere aceste repere jurisprudențiale, Curtea, prin Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, a reținut că nesocotirea principiului egalității în drepturi are drept consecință neconstituționalitatea privilegiului sau a discriminării care a determinat, din punct de vedere normativ, încălcarea principiului. În acest sens, Curtea a constatat că, potrivit jurisprudenței sale, discriminarea se bazează pe noțiunea de excludere de la un drept, iar remediul constituțional specific, în cazul constatării neconstituționalității discriminării, îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului. În schimb, privilegiul se definește ca un avantaj sau o favoare nejustificată acordată unei persoane/categorii de persoane; în acest caz, neconstituționalitatea privilegiului nu echivalează cu acordarea beneficiului acestuia tuturor persoanelor/categoriilor de persoane, ci cu eliminarea sa, respectiv cu eliminarea privilegiului nejustificat acordat. Așadar, Curtea reține că sintagma "fără privilegii și fără discriminări" din cuprinsul art. 16 alin. (1) din Constituție privește două ipoteze normative distincte, iar incidența uneia sau alteia dintre acestea implică, în mod necesar, sancțiuni de drept constituțional diferite, astfel cum s-a arătat mai sus.

17. Analizând critica de neconstituționalitate din prezenta cauză, Curtea observă că aceasta se referă la o pretinsă discriminare, autorul excepției invocând faptul că persoanele încadrate în ipoteza art. 34 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 nu pot fi remunerate potrivit tarifelor orare prevăzute de cererile de finanțare și ghidul solicitantului, așa cum se procedează în cazul persoanelor încadrate în ipoteza alin. (12) al aceluiași articol de lege.

18. Or, Curtea observă că cele două categorii de personal se află în situații diferite. Astfel, personalul din autoritățile administrației publice centrale, din structurile din subordinea autorităților administrației publice centrale și din instituțiile publice locale, nominalizat în echipele de proiecte finanțate din fonduri comunitare nerambursabile postaderare, precum și din împrumuturi externe contractate sau garantate de stat rambursabile sau nerambursabile îndeplinesc sarcinile pe care realizarea acestor proiecte le presupune în cadrul raportului de serviciu, remunerarea suplimentară făcându-se printr-o majorare raportată la un element de referință concret, respectiv salariul de bază. Personalul încadrat în ipoteza art. 34 alin. (12) din Legea-cadru nr. 284/2010 însă, fiind angajat doar pe o perioadă determinată și doar în scopul derulării proiectului, nu se poate raporta la același element de referință, astfel că legiuitorul a optat pentru o reglementare diferită, adecvată ipotezei avute în vedere.

19. Chiar așa fiind, Curtea apreciază că cele două alineate ale art. 34 din Legea-cadru nr. 284/2010 nu conduc în mod necesar la concluzia unei remunerări diferite între categoriile de persoane comparate. În acest sens trebuie amintit că, așa cum prevăd dispozițiile alin. (12) ale articolului mai sus menționat, tarifele orare sunt stabilite potrivit cererilor de finanțare și ghidului solicitantului. Prin urmare, un rol determinant în asigurarea unei remunerări egale pentru o muncă egală revine, în fapt, solicitantului, care va previziona necesarul de personal, activitățile necesar a fi desfășurate în vederea realizării proiectului și contribuția efectivă a fiecărei categorii de personal.

20. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de comuna Luna, prin primar Laurențiu Tor, în Dosarul nr. 4.887/117/2016* al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile art. 34 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 23 mai 2019.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...