Art 33 Căile de atac | Ordonanță 2/2001

Acesta este un fragment din Ordonanța nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
  •  

Căile de atac -
Art. 33.
- Respingeri de neconstituționalitate (18), Jurisprudență

(1) Judecătoria va fixa termen de judecată, care nu va depăși 30 de zile, și va dispune citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancțiunea, a martorilor indicați în procesul-verbal sau în plângere, precum și a oricăror alte persoane în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei. Respingeri de neconstituționalitate (26), Jurisprudență, Reviste (1), Doctrină (1), Comentarii expert (2)

(2) În cazul în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație, judecătoria va cita și societatea de asigurări menționată în procesul-verbal de constatare a contravenției. Jurisprudență, Reviste (1)

Acesta este un fragment din Ordonanța nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Comentarii expert:

Concepția inițială a instanțelor române cu privire la procesul-verbal de contravenție - Horatiu Sasu
Cu privire la mijloacele de probă, foarte mult timp s-a considerat că în cazul plângerii împotriva procesului-verbal de contravenție, contravenientul trebuie să dovedească susținerile sale. Sarcina probei revenea în vechea concepție, potrivit art. 1169 din vechiul Cod civil, "celui care face o propunere (afirmație) înaintea judecății", pe care trebuia să o dovedească. Întrucât procesul era pornit de către reclamant prin introducerea cererii de chemare în judecată, se considera firesc ca el să-și dovedească pretențiile. Era o regulă exprimată prin adagiul "onus probandi incumbit actori" (Curtea Supremă de Justiție, sec.com., dec. nr. 163/1993, Dreptul nr. 8/1994, pag. 89. A se vedea și P.Perju, Sinteză teoretică a jurisprudenței instanțelor din circumscripția Curții de Apel Suceava în materie civilă, Dreptul nr. 5/1995, pag. 42 și Sinteză a jurisprudenței instanțelor judecătorești din județele Suceava și Botoșani în domeniul dreptului civil și procesual-civil, Dreptul nr. 9/1996, pag. 101-102). Dacă reclamantul făcea dovada existenței faptului generator din care s-a născut dreptul care-l pretinde, înseamnă că el și-a îndeplinit obligația ce-i revine potrivit legii (R. P. Vonica, Dreptul contractelor comerciale, Editura Holding Reporter, București, 1999, pag. 90). Până la proba contrarie, starea de fapt de care se bucura pârâtul – în acest caz organul constatator - se socotea corespunzătoare dreptului și, drept urmare, pârâtul nu avea de făcut nicio dovadă. Sarcina dovezii apăsa, în trecut pe umerii reclamantului (M. Eliescu, Curs de drept civil. Teoria generală a probelor, Universitatea București, 1974, pag. 61-67).
Având în vedere că într-un proces în care nu s-ar putea administra nicio probă, va pierde cel căruia îi incumbă sarcina probei (G. Boroi, G. Rădescu, Codul de procedură civilă comentat și adnotat, Editura All, București, 1996, pag. 261), riscul probei revenea, cel puțin în primă fază, reclamantului (contravenientului): el rămânea singurul sancționat în caz de eșec, deoarece dacă nu administra probele care să convingă pe judecător, cu toată eventuala colaborare a adversarului și în pofida rolului activ al judecătorului el pierdea procesul, iar adversarul – organul care a întocmit procesul-verbal de contravenție – triumfa (V. M. Ciobanu, Tratat teoretic și practic de procedură civilă, vol. II, Editura Național, București, 1997, pag. 155).
[ Mai mult... ]

Modificarea concepției. Consecințe - Horatiu Sasu
Jurisprudența românească s-a modificat în urma unor decizii ale Curții Europene a Drepturilor Omului.
În Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în cauza Anghel contra României (cererea nr. 28183/03, hotararea din 4 octombrie 2007, definitiva la 31 martie 2008), s-a stabilit că în practica de mai sus nu s-a ținut cont de garanțiile fundamentale consacrate de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, printre care figurează prezumția de nevinovăție.
[ Mai mult... ]

Doctrină:

Drept administrativ, Vol II, ediția 4
    Potrivit art. 33 alin. (1) din același act normativ: „Judecătoria va fixa termen de judecată, ce nu va depăși 30 de zile, și va dispune citarea contravenientului sau, după caz, apersoanei care afăcut plângerea, aorganului care aaplicat sancțiunea, amartorilor indicați în procesul-verbal sau în plângere, aoricăror alte persoane în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică acauzei”. [ Mai mult... ] 

Pot fi de interes:

Ordonanță 2/2001:
Art 23 Aplicarea sancțiunilor contravenționale
Art 24 Aplicarea sancțiunilor contravenționale
Art 25 Aplicarea sancțiunilor contravenționale
Art 26 Aplicarea sancțiunilor contravenționale
Art 27 Aplicarea sancțiunilor contravenționale
Art 28 Aplicarea sancțiunilor contravenționale
Art 29 Aplicarea sancțiunilor contravenționale
Art 30 Aplicarea sancțiunilor contravenționale
Art 31 Căile de atac
Art 32 Căile de atac
Art 33 Căile de atac
Art 34 Căile de atac
Art 35 Căile de atac
Art 36 Căile de atac
Art 37 Executarea sancțiunilor contravenționale
Art 38 Executarea sancțiunilor contravenționale
Art 39 Executarea sancțiunilor contravenționale
Art 40 Executarea sancțiunilor contravenționale
Art 41 Executarea sancțiunilor contravenționale
Art 42 Executarea sancțiunilor contravenționale
Art 43 Executarea sancțiunilor contravenționale
Reviste:
CCR: Despre obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale
Cazurile în care judecătorul poate dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane
Doctrină:
Drept administrativ, Vol II, ediția 4
;
se încarcă...