Universul Juridic nr. 9/2019

Unele considerații privind regimul juridic al trustului și al fiduciei
de Laura Magdalena Trocan

27 septembrie 2019

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

I. Considerații generale. Dreptul anglo-saxon, common-law, diferă de cel continental printr-o serie de instituții juridice, dintre care cea mai cunoscută este trust-ul(1) . Codul civil român, intrat în vigoare la 1 octombrie 2011, o dată cu reforma în materia unificării dreptului privat, a introdus instituții nereglementate până la acea dată, între care un loc aparte îl ocupă fiducia(2) , instituție juridică, care, deși își are originile în dreptul roman, a fost preluată, în dreptul continental, prin adaptarea trust-ului(3) , impunându-se ca o necesitate, urmare a dezvoltării comerțului și a afacerilor internaționale(4) . Receptarea acestei instituții de drept anglo-saxon în dreptul continental este rezultatul unui proces îndelungat de interferență între dreptul continental și cel anglo-saxon, în cursul căruia numeroase instituții juridice sau tipuri de contracte au fost preluate în dreptul continental, ca o consecință a globalizării relațiilor de afaceri(5) . În acest context, plecând de la avantajele prezentate de instituția trust-ului pentru organizarea patrimoniului, având în vedere utilizările multiple ale trustului, dezvoltarea acestei instituții în dreptul anglo-saxon și evoluția sa în context internațional, s-a propus introducerea acestuia și în Codul civil român. Instituția trust-ului preluată în Legea nr. 284 din 24 iulie 2009 privind Codul civil sub denumirea de fiducie a fost, în mod corespunzător, adaptată în raport cu celelalte instituții juridice naționale, în noua reglementare urmărindu-se, în principal, evitarea utilizării fiduciei în scopuri ilicite, cu referire specială la spălarea banilor și la evaziunea fiscală(6) , motiv pentru care modelul urmat a fost cel al legii franceze (respectiv Legea nr. 2007-211 din 19 februarie 2007, prin care a fost introdus, în Codul civil francez Titlul XIV "Despre fiducie")(7) , legiuitorul român operând unele modificări sau completări importante. Deși, fundamentele mecanismului trust-ului se regăsesc în materia fiduciei, totuși, faptul că cele două instituții juridice aparțin unor sisteme de drept diferite reliefează existența unor diferențe de substanță, ce le conturează un profil juridic distinct, motiv pentru care, în cele ce urmează, ne propunem realizarea unei scurte prezentări a celor mai relevante aspecte ale regimului juridic specific celor două instituții în cauză.

II. Regimul juridic al trustului - instituție specifică dreptului anglo-saxon(8). Instituția trustul-ui, instituție și concept specifice dreptului anglo-saxon(9), este, susceptibilă de mai multe înțelesuri(10) având atât o accepțiune juridică (asupra căreia ne vom și referi în această lucrare), cât și o accepțiune economică, noțiunea juridică trust fiind fundamental diferită de noțiunea economică trust prin care se desemnează grupuri industriale sau comerciale, grupări de companii(11).

În cultura juridică anglo-saxonă trust-ul a fost considerat, în mod tradițional, ca făcând parte din categoria actelor juridice cu titlu gratuit(12) deși motivul principal pentru care se constituie trust-urile se datorează mai mult unor considerații economice(13) și, mai puțin, rațiunilor pe care le implică realizarea liberalităților. Facilitățile pe care le oferă trust-ul sunt destul de greu de obținut prin intermediul instrumentelor contractuale datorită prohibiției impuse de costul foarte ridicat al tranzacțiilor(14).

Totodată, unicitatea și permanenta evoluție a acestei instituții au făcut ca, atât common law-ul, cât și literatura juridică anglo-saxonă, sau convențiile internaționale, să nu conțină o definiție satisfăcătoare și universal valabilă pentru noțiunea de trust.

Astfel, într-o opinie, trust-ul este definit ca fiind o obligație echitabilă(15) în virtutea căreia o persoană numită trustee(16) este ținută să se ocupe de bunurile ce formează obiectul trust-ului și să le administreze în profitul unei alte persoane numite beneficiar sau cestui que trust, printre care poate să figureze și el, fiecare dintre aceștia putând solicita executarea acestei obligații(17).

Într-o altă opinie - trust-ul este relația care se naște ori de câte ori o persoană numită trustee este obligată, în virtutea echității, să dețină bunuri mobile sau imobile, cu un titlu de common law sau de equity, în profitul unor persoane numite beneficiari sau într-un alt scop autorizat de lege, astfel încât profitul real al bunurilor revine nu trustee-ului, ci beneficiarilor sau scopului pentru care a fost constituit trust-ul(18). Această definiție, după cum apreciază specialiștii, ar fi cea mai completă incluzând caracteristicile esențiale ale trustului(19).

Și în literatura juridică română au fost exprimate puncte de vedere cu privire la înțelesul conceptului de trust. Astfel, în sens general, trust-ul a fost văzut ca reprezentând orice aranjament, bazat pe încredere, prin efectul căruia o proprietate este transferată unui trustee(20), cu intenția de a fi administrată de acesta în beneficiul altei persoane(21). Alți autori apreciază că trust-ul este raportul în virtutea căruia o persoană numită settler transmite un lucru alteia numită trustee, cu obligația pentru aceasta din urmă, învestită cu dreptul de proprietate asupra lucrului, să administreze și să dea veniturile obținute în folosul unui terț beneficiar desemnat de settler(22), administrarea defectuoasă dând dreptul la daune-interese. Totodată, transferul proprietății nu este total, settlor-ul păstrând o prerogativă echivalentă cu nuda proprietate din dreptul continental(23).

Într-o altă concepție - trustul este un raport de drept fiduciar privitor la drepturi patrimoniale, în virtutea căruia o persoană, numită settlor, transmite un lucru unei alte persoane numită trustee cu obligația ca aceasta din urmă, învestită cu dreptul de proprietate asupra lucrului, să dispună de acesta în folosul unui terț beneficiar desemnat de settlor(24).

Însă, indiferent de definiția dată trust-ului, în mod esențial, acesta implică o obligație bazată pe echitate (altfel spus, recunoscută și executată în baza echității) ce incumbă unei persoane numită trustee cu privire la administrarea proprietății altei persoane (fondatorul trust-ului), asupra căreia deține controlul (the trust property), în beneficiul unei/unor terț/terțe persoane (cestui/cestuis que trust) sau într-un scop determinat caritabil sau nu, iar orice acțiune sau omisiune din partea trustee-ului care nu este autorizată sau scuzabilă de clauzele trust-ului constituind ceea ce numim abuz de încredere(25).

Așadar, trust-ul este o operațiune echitabilă născută independent de orice acord și fără să presupună contraprestații, el putând fi creat în mod unilateral(26), prin acte între vii (inter vivos) - prin declarație de constituire sau prin acte pentru cauză de moarte (mortis causa) - prin testament(27).

Raportul juridic pe care îl implică trust-ul presupune trei subiecți, fiecare având o poziție bine stabilită în executarea trust-ului. Astfel, settlor este persoana care constituie trust-ul, înstrăinând proprietatea bunurilor, trustee este cel care urmează să execute trust-ul, primind proprietatea acestor bunuri și, în sfârșit, beneficiary sau cestui que trust este cel în folosul căruia se acționează. Trustee-ul nu este liber să dispună cum crede de cuviință de bunurile ce formează obiectul trust-ului, ci trebuie să le folosească, să le administreze sau chiar să le înstrăineze în interesul beneficiarului și în scopul pentru care a fost constituit trust-ul(28).

Trebuie menționat că bunurile deținute de trustee formează o universalitate distinctă de patrimoniul acestuia, pe de o parte, iar, pe de altă parte, în cazul instituției juridice menționate vom avea de a face cu diviziunea drepturilor asupra bunurilor ce formează obiectul trustului între proprietarul legal ("legal owner") și beneficiarul efectiv ("beneficial owner")(29), care se bucură nu doar de drepturi personale, ci și de drepturi reale(30). Trustee-ul este deținătorul așa numitului titlu legal care îi conferă un rol specific, guvernat de reguli foarte stricte privind gestionarea proprietății în folosul beneficiarilor(31).

Existența valabilă a trust-ului este condiționată de îndeplinirea unor condiții de fond și de formă. Condițiile de fond au în vedere capacitatea constituantului și regulile celor trei certitudini: certitudinea privind intenția constituantului de a constitui trust-ul(32), certitudinea privind obiectul trust-ului(33), și certitudinea persoanelor care sunt desemnate drept beneficiari(34). Având în vedere că trust-ul depinde, în mod esențial, de reguli bazate pe echitate/încredere poate fi constituit fără respectarea unor formalități particulare. Cu toate acestea marea majoritate a trust-urilor exprese se realizează în formă scrisă, formă care nu este cerută ca și condiție de validitate, ci, care, îndeplinește doar funcții ad probationem(35).

Grație flexibilității sale, trust-ul poate fi constituit în orice scop care nu este contrar și ilegal ordinii publice (scopuri educaționale, filantropice, testamentare, financiare etc.)(36), putând fi susceptibil de mai multe clasificări dintre care amintim: după modul de formare există trust-ul expres - caracterizat prin faptul că manifestarea de voință a părții numite settlor de a înființa un trust este expresă, trust-ul implicit - caracterizat prin faptul că manifestarea de voință a părții numite settlor de a înființa un trust este implicită și trust-ul constructiv - impus de instanța de judecată în interesul administrării justiției (de exemplu, dacă vânzătorul transferă cumpărătorului posesiunea bunului înainte de plata întregii sume datorate, cumpărătorul devine trustee în beneficiul vânzătorului, până la înregistrarea plății) după scopul urmărit trust-ul poate fi cu scop privat ce poate fi constituit în folosul unei persoane sau mai multor persoane, al unui grup ai cărui componenți pot fi identificați și trust-ul caritabil caracterizat prin faptul că profită unor persoane neidentificate dar identificabile fiind instituit în scop umanitar(37).

În contextul globalizării societății contemporane, omniprezența trust-ului în relațiile internaționale a ridicat unele probleme foarte importante privind recunoașterea și calificarea(38) instituției de către sistemele de drept civil(39).

* Articol publicat în volumul Sesiunii științifice "Rolul jurisprudenței în dezvoltarea noului drept român", organizată de Institutul de Cercetări Juridice "Acad. Andrei Rădulescu" al Academiei Române, 10 mai 2019, Ed. Universul Juridic, București, 2019.

(1) www.cartidedrept.eu/wp-content/.../Privire-comparativă-asupra-instituției-trust.doc.

(2) https://www.sauleanusiasociatii.ro/wp-content/uploads/2014/04/Fiducia.pdf.

(3) http://jog.sapientia.ro/data/tudomanyos/Periodikak/scientia-iuris/2011-1/5-burian.pdf.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...