Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 255/2019 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în interpretarea dată prin Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, precum și ale art. 80 alin. (2) lit. d) și art. 83 alin. (2) din Codul penal

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 11 septembrie 2019

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Valer Dorneanu - președinte
Petre Lăzăroiu - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Livia Doina Stanciu - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Varga Attila - judecător
Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, art. 80 alin. (2) lit. d) și ale art. 83 alin. (2) din Codul penal, excepție ridicată, din oficiu, de Judecătoria Iași - Secția penală, în Dosarul nr. 24.833/245/2016. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.138D/2017.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 alin. (2) lit. d) și art. 83 alin. (2) din Codul penal, deoarece neconstituționalitatea acestora este dedusă din compararea acestor texte de lege cu dispozițiile art. 318 din Codul de procedură penală. Or, Curtea a constatat în jurisprudența sa, pe de-o parte, că situațiile juridice sunt diferite, iar, pe de altă parte, că neconstituționalitatea nu poate fi dedusă din compararea unor texte de lege.

4. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, reprezentantul Ministerului Public apreciază că aceasta este neîntemeiată. Arată că instanța de contencios constituțional a mai analizat constituționalitatea dispozițiilor contestate, din perspectiva unor critici identice, constatând că interpretarea dată noțiunii de "contrabandă" prin Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală corespunde exigențelor constituționale. În acest sens invocă Decizia nr. 556 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 967 din 6 decembrie 2017. În ceea ce privește instituirea unui prag valoric, arată că, atâta vreme cât infracțiunea asimilată, reglementată de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, este o infracțiune de pericol, iar noțiunea de "contrabandă" nu trebuie raportată la alineatele precedente, nu se justifică nici existența unui prag valoric.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin Încheierea din 23 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 24.833/245/2016, Judecătoria Iași - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României și ale art. 80 alin. (2) lit. d) și art. 83 alin. (2) din Codul penal, excepție ridicată de instanța judecătorească, din oficiu, cu ocazia soluționării unei cauze penale.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, instanța judecătorească apreciază că acestea sunt neconstituționale în măsura în care sintagma "cunoscând că acestea provin din contrabandă" este interpretată altfel decât în sensul "cunoscând că acestea provin din săvârșirea infracțiunii de contrabandă prevăzute de art. 270 alin. (1) sau alin. (2) din Legea nr. 86/2006". Învederează că nu este o problemă de interpretare a legii ce revine spre soluționare instanțelor de drept comun, în condițiile în care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunțat Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015 prin care a stabilit că noțiunea de "contrabandă" utilizată de legiuitor în dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în sintagma "cunoscând că acestea provin din contrabandă", privește contrabanda constând în introducerea în țară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în țară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal.

7. Susține că, din moment ce în cazul celorlalte infracțiuni în al căror conținut se regăsește o noțiune ce reprezintă numele unei dispoziții legale ("nomen juris"), semnificația acelei noțiuni este cea din textul legal ce o explicitează. De exemplu, prin noțiunea de "furt" din cuprinsul art. 233 din Codul penal ce incriminează infracțiunea de tâlhărie se înțelege infracțiunea de furt, așa cum aceasta este definită în art. 228 alin. (1) din Codul penal. Interpretarea obligatorie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție contravine și dispozițiilor art. 37 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, conform cărora "în limbajul normativ, aceleași noțiuni se exprimă numai prin aceiași termeni", consecința prin reciprocitate fiind aceea că atunci când se folosește același termen, în cazul de față termenul de "contrabandă", acesta nu poate avea semnificații diferite. Atât timp cât în Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal ori în alt act normativ nu este dată o altă definiție termenului "contrabandă", folosirea aceleiași noțiuni în cadrul aceluiași articol cu înțelesuri diferite apare ca fiind contrară principiului legalității incriminării și normelor enunțate privind tehnica legislativă. Dacă s-ar accepta împrejurarea că în cadrul definiției infracțiunii asimilate celei de contrabandă noțiunii de "contrabandă" i se atribuie un alt înțeles decât cel legal și consacrat expres în primele două alineate, s-ar ajunge la acceptarea unei reglementări neprevizibile și la generarea unui climat de insecuritate juridică. Apreciază că textul, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, este lipsit de predictibilitate și de claritate, subiecții cărora le este destinată norma juridică nefiind în măsură să își adapteze conduita restricțiilor impuse de legiuitor. Pe de altă parte, interpretarea obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție contravine principiului potrivit căruia legea penală nu trebuie interpretată și aplicată extensiv în defavoarea acuzatului.

8. În continuare, instanța judecătorească apreciază că dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituționale în măsura în care nu se prevede un prag valoric ori de altă natură de la care faptele constituie infracțiune. Astfel, în reglementarea actuală, norma de incriminare nu îndeplinește condițiile de claritate sau de predictibilitate necesare unei norme de incriminare a unei infracțiuni și nici cerința ca legea penală să respecte principiul de "ultima ratio" consacrat în jurisprudența mai recentă a Curții Constituționale. Apreciază că analiza acestui motiv urmează a fi făcută de către Curtea Constituțională doar în situația în care nu va găsi întemeiate argumentele expuse anterior, căci, în măsura în care instanța de contencios constituțional este și ea de opinia că noțiunea de "contrabandă" din cuprinsul art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 trebuie interpretată în sensul că se referă la infracțiunea de contrabandă incriminată de art. 270 alin. (1) și (2) din Legea nr. 86/2006, analiza nu mai are sens, întrucât la alin. (2) sunt prevăzute anumite praguri valorice de la care fapta constituie infracțiune. Făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale referitoare la principiul "ultima ratio", apreciază că în cazul infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 acest principiu trebuie raportat la regimul sancționator instituit, și anume închisoarea de la 2 la 7 ani, ce nu permite instanțelor judecătorești să aplice alte modalități de individualizare judiciară a pedepselor, instanțele fiind obligate să dispună condamnarea persoanelor ce au săvârșit fapte ce realizează din punct de vedere formal conținutul acestei infracțiuni, indiferent cât de puțin grave ar fi acestea. În cazul infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, maximul special fiind de 7 ani închisoare, nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei și, cu atât mai puțin, renunțarea la judecată. Arată că, în cauza de față, inculpatul (care nu are antecedente penale) a fost trimis în judecată pentru faptul că ar fi cumpărat dintr-o piață un număr de 47 de pachete de țigări pe care urma să le dea muncitorilor angajați cu ziua în gospodăria agricolă a inculpatului, prejudiciul total calculat de organele fiscale fiind de doar 561 lei. Or, fapte de genul celor anterior menționate nu pot fi considerate ca având gradul de intensitate, de gravitate, care să justifice sancțiunea penală a condamnării la pedeapsa de cel puțin 2 ani închisoare (pentru această infracțiune neputându-se dispune amânarea aplicării pedepsei ori renunțarea la judecată).

9. Pe de altă parte, este de neînțeles că deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal provenite din contrabandă sunt sancționate numai penal (în interpretarea obligatorie pentru instanțe a Înaltei Curți de Casație și Justiție), în timp ce fapta mai gravă constând în chiar introducerea în țară a acestor bunuri prin sustragerea de la controlul vamal este sancționată, după caz, contravențional sau penal.

10. Lipsa unui prag valoric în funcție de care fapta constituie sau nu infracțiune încalcă și principiul constituțional al egalității persoanelor în fața legii, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât eludarea regimului vamal prin sustragerea bunurilor de la controlul vamal, ce presupune în mod implicit și deținerea bunurilor de către persoana care le sustrage controlului vamal, este contravenție, dacă valoarea lor este mai mică de 20.000, respectiv, 40.000 lei, în timp ce deținerea ulterioară a unor asemenea bunuri constituie întotdeauna infracțiune, indiferent cât de mică este valoarea acestora.

11. În ceea ce privește dispozițiile art. 80 alin. (2) lit. d) din Codul penal, instanța judecătorească apreciază că există o discrepanță între prerogativele mai mari acordate procurorului în procesul de apreciere a sancțiunii ce se impune faptei și persoanei ce fac obiectul procesului penal și posibilitățile mai reduse acordate instanței de judecată ce este sesizată cu o faptă similară. Altfel spus, în cazul infracțiunilor al căror maxim special al închisorii este cuprins între 5 ani și o zi și 7 ani închisoare, procurorul poate dispune renunțarea la urmărirea penală, în timp ce instanța nu poate face același lucru. Totodată, această situație în care instanța este împiedicată (în situații- premisă identice) să facă aprecieri ce îi sunt permise procurorului constituie o încălcare a dispozițiilor art. 126 alin. (1) din Constituție conform cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege. Această anomalie legislativă constituie în același timp o răsturnare a ierarhiei organelor judiciare în fruntea căreia se află instanțele judecătorești, ierarhie ce se deduce din redactarea capitolului VI din Constituție referitor la autoritatea judecătorească. În continuare, face referire la Decizia nr. 23 din 20 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 31 martie 2016. Modul în care sunt reglementate dispozițiile art. 80 alin. (2) lit. d) din Codul penal, care nu permit instanței să dispună renunțarea la judecată în cazul infracțiunilor al căror maxim special este cuprins între 5 ani și o zi și 7 ani, deși pentru aceeași situație juridică procurorul poate dispune renunțarea la urmărirea penală, constituie o încălcare a dispozițiilor art. 126 alin. (1) din Constituție conform cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

12. În ceea ce privește dispozițiile art. 83 alin. (2) din Codul penal, instanța judecătorească arată că, în cazul în care maximul special al pedepsei este de 7 ani, procurorul poate dispune renunțarea la urmărirea penală, în timp ce instanța nu poate dispune nici măcar amânarea aplicării pedepsei, fiind obligată să dispună doar o soluție de condamnare. Instanța apreciază că în acest caz situația este chiar mai gravă decât cea prezentată în cazul instituției renunțării la judecată. Apreciază că toate argumentele de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art. 80 alin. (2) lit. d) din Codul penal sunt aplicabile mutatis mutandis și în cazul art. 93 alin. (2) din același act normativ.

13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

14. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens invocă Decizia nr. 138 din 10 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 16 mai 2016, și Decizia nr. 25 din 23 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999.

15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

17. În ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că instanța judecătorească a sesizat-o cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României și ale art. 80 alin. (2) lit. d) și art. 83 alin. (2) din Codul penal. Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 aprilie 2006, iar alineatul (3) al art. 270 a fost introdus prin art. IX pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 23 iunie 2010. Ținând seama de dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, precum și de critica formulată de instanța judecătorească, Curtea constată că aceasta este nemulțumită de dispozițiile legale criticate, astfel cum au fost interpretate prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nr. 32 din 11 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 28 ianuarie 2016. Așa fiind, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în interpretarea dată prin Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, art. 80 alin. (2) lit. d) și art. 83 alin. (2) din Codul penal. Dispozițiile criticate au următorul conținut:

- Art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006: "Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.";

- Art. 80 alin. (2) lit. d) din Codul penal: "Nu se poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei dacă: [...] d) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 5 ani.";

- Art. 83 alin. (2) din Codul penal: "Nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este de 7 ani sau mai mare sau dacă infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților."

18. Instanța de judecată susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi.

19. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în interpretarea dată prin Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității acestor dispoziții, dintr-o perspectivă identică, prin Decizia nr. 556 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 967 din 6 decembrie 2017, respingând excepția ca neîntemeiată. Cu acel prilej, Curtea a reținut că dispozițiile art. 270 din Legea nr. 86/2006 reglementează cu privire la infracțiunea de contrabandă și vizează bunuri introduse sau scoase din țară "prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal", bunuri de o anumită valoare introduse sau scoase din țară "prin locurile stabilite pentru controlul vamal" și bunuri colectate, deținute, produse, transportate, preluate, depozitate, predate, desfăcute ori vândute "care trebuie plasate sub regim vamal", cunoscând că provin din "contrabandă" sau sunt destinate săvârșirii acesteia.

20. În ceea ce privește critica referitoare la noțiunea de "contrabandă", astfel cum a fost interpretată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015, Curtea a constatat că legiuitorul a incriminat infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 din Codul vamal, în vederea prevenirii și combaterii concurenței neloiale față de producătorii Uniunii Europene, dar și în vederea preîntâmpinării pierderilor veniturilor fiscale determinate de importurile frauduloase care pun în pericol atât resursele statelor membre, cât și pe cele proprii ale Uniunii Europene. În acest sens, în alin. (1) al textului mai sus menționat s-a incriminat fapta de introducere sau de scoatere din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau a mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal. Totodată, în alin. (2) legiuitorul a prevăzut o limită valorică de la care fapta săvârșită pentru prima dată în decursul unui an este infracțiune. Ceea ce se situează sub nivelul valoric prevăzut de alin. (2) lit. a) al art. 270 din Codul vamal corespunde reglementării prevăzute în art. 653 alin. (1) lit. a) cu referire la alin. (2) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 707/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 15 iunie 2006, cu modificările și completările ulterioare. În cazul în care fapta de sustragere de la controlul vamal se săvârșește de două ori în decursul unui an, corespunzător incriminării din alin. (2) lit. b) al art. 270 din Codul vamal, făptuitorul nu mai beneficiază de un prag valoric de la care fapta să fie infracțiune, astfel că, prin voința legiuitorului, fapta este infracțiune indiferent de valoarea în vamă a bunurilor sau mărfurilor, această incriminare neavând corespondent în reglementarea contravențională. În același mod, fapta de "înstrăinare sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit vamal", reglementată în alin. (2) lit. c) al art. 270 din Codul vamal, este infracțiune indiferent de valoarea bunurilor sau a mărfurilor înstrăinate, întrucât nici această incriminare nu are corespondent în reglementarea contravențională.

21. Prin Decizia nr. 824 din 3 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 17 februarie 2016, paragrafele 29 și 30, și Decizia nr. 828 din 3 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 17 februarie 2016, paragrafele 20 și 21, Curtea Constituțională a statuat că, potrivit art. 270 alin. (3) din Codul vamal, se asimilează infracțiunii de contrabandă o serie de acțiuni/operațiuni, enumerate în mod limitativ (colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, desfacerea și vânzarea), ce au ca obiect material bunuri sau mărfuri care trebuie plasate sub un regim vamal, condiționat de cunoașterea de către autor a faptului că respectivele bunuri/mărfuri provin din contrabandă ori sunt destinate săvârșirii contrabandei. Așadar, din conținutul incriminării rezultă că această infracțiune, prin voința legiuitorului, este "asimilată" infracțiunii de contrabandă, legiuitorul folosind procedura normei incomplete pentru a-i întregi conținutul, făcând, în acest sens, trimitere la pedeapsa prevăzută la alin. (1) al art. 270 din Codul vamal. În acest context, Curtea a observat că, stabilind o pedeapsă corespunzătoare incriminării din alin. (1) al art. 270 din Codul vamal, legiuitorul a atribuit faptei reglementate de alin. (3) al aceluiași articol același pericol social generic, deși această din urmă infracțiune este doar "asimilată", derivată, corelativă.

22. În ipoteza infracțiunii de contrabandă, în forma asimilată, legiuitorul a apreciat că este necesară o sancționare fermă a acesteia, având în vedere actualitatea aspectelor reținute în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2010, respectiv asigurarea unei mai bune monitorizări a operatorilor economici care desfășoară operațiuni cu produse accizabile, respectiv produse energetice, alcool și băuturi alcoolice și tutun prelucrat, accelerarea încasării accizelor la bugetul de stat și a diminuării evaziunii fiscale în domeniu, întărirea supravegherii și controlului vamal al activității de introducere și comercializare a mărfurilor în regim duty-free și instituirea unor pârghii care să conducă la creșterea gradului de colectare a veniturilor bugetare. Astfel, prin adoptarea și menținerea în fondul legislativ activ a acestor norme, Parlamentul s-a plasat în interiorul marjei sale de apreciere, prevederile de lege criticate având natura unei norme de incriminare speciale care creează un regim sancționator specific.

23. Așa fiind, Curtea a constatat că dispozițiile legale ale art. 270 alin. (3) din Codul vamal, astfel cum au fost interpretate prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nr. 32 din 11 decembrie 2015, sunt constituționale, nefiind contrare dispozițiilor constituționale invocate.

24. Astfel, ca și în cazul infracțiunii de contrabandă în variantele normative prevăzute de art. 270 alin. (1) și art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006, conținutul normativ al infracțiunii asimilate prevăzute de art. 270 alin. (3) din aceeași lege se referă la sustragerea de la plata taxelor datorate statului, cunoscând că bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia. Așa fiind, obiectul material al infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 este reprezentat de bunurile sau de mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia. Aceasta, întrucât în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, în Hotărârea din 2 aprilie 2009, pronunțată în Cauza C-459/07 Veli Elshani împotriva Hauptzollamt Linz, paragrafele 31, 32, noțiunea de "contrabandă" este legată de introducerea neregulamentară a mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii Europene, observându-se, pe de o parte, riscul foarte ridicat ca aceste mărfuri să fie, în final, integrate în circuitul economic al statelor membre, iar, pe de altă parte, necesitatea de a proteja resursele proprii ale Comunității. De asemenea, prin Hotărârea din 29 aprilie 2010, pronunțată în Cauza C-230/08 Dansk Transport og Logistik împotriva Skatteminsterie, paragraful 48, s-a statuat că noțiunea de "contrabandă" este legată de introducerea ilegală a mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii Europene, reiterându-se că aceasta se produce din momentul trecerii mărfurilor de primul birou vamal situat în interiorul teritoriului menționat, fără ca acestea să fie prezentate la biroul vamal respectiv.

25. Urmarea imediată a infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 constă într-o stare de pericol pentru regimul vamal legal și pentru încrederea în mărfurile ce sunt introduse în circuitul comercial, infracțiunea asimilată în discuție fiind o infracțiune de pericol, și nu de rezultat. Așadar, se consideră că infracțiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 nu este condiționată de existența infracțiunii de contrabandă incriminate în art. 270 alin. (1) și de art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006, ci presupune, după caz, ca bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal fie să provină din contrabandă, în sensul că au fost introduse în țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau au fost introduse în țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora, fie să fie destinate săvârșirii contrabandei, în sensul că sunt menite să fie scoase din țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau prin locurile stabilite pentru controlul vamal, dar prin sustragere de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora.

26. Curtea a reținut că de esența infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României este împrejurarea că făptuitorul a știut că bunurile/mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal au fost introduse în țară sau sunt menite a fi scoase din țară în mod ilegal, prin ocolirea, evitarea controlului vamal, adică a cunoscut că bunurile/mărfurile provin din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, indiferent dacă, în raport cu autorul acestei fapte prevăzute de legea penală, aceasta are sau nu caracter penal.

27. În concluzie, Curtea a constatat că înțelesul noțiunii de "contrabandă", astfel cum a fost interpretată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015, este clar și neechivoc, mai exact că aceasta vizează orice introducere sau scoatere ilicită din țară a bunurilor care trebuie supuse unui regim vamal, indiferent de valoarea acestora, adică indiferent că provin din săvârșirea unei contravenții sau a unei infracțiuni.

28. Totodată, Curtea a observat că, potrivit art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 104/2002 privind comercializarea mărfurilor în regim duty-free, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 11 septembrie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2003, cu modificările și completările ulterioare, cantitățile destinate uzului personal reprezintă cantitățile care sunt destinate folosirii la un nivel rezonabil pentru consumul individual, familial ori pentru cadouri, fără a fi utilizate în scopul revânzării, sens în care, pentru produsele din tutun, cantitățile destinate uzului personal pentru o persoană într-un interval de 24 de ore sunt limitate la două pachete de țigarete/călător/zi.

29. De asemenea, Curtea a mai reținut că produsele din tutun prelucrat sunt asimilate, potrivit art. 266 alin. (1) pct. 7 din Codul fiscal, produselor accizabile și au un regim fiscal diferit, fiind supuse, în acord cu art. 338 lit. b) din același cod, regimului accizelor la momentul importului acestora pe teritoriul Uniunii Europene. De aceea, potrivit art. 612 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, "Persoanele fizice pot introduce sau scoate din țară mărfuri fără caracter comercial, în limitele și în condițiile prevăzute de lege."

30. Așa fiind, faptele de colectare, deținere, producere, transport, preluare, depozitare, desfacere și vânzare a unor cantități care depășesc limitele mai sus arătate intră în sfera ilicitului penal, fiind reglementate prin norme fără echivoc, care nu sunt de natură a afecta principiul legalității pedepsei, întrucât pedeapsa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 este stabilită în acord cu exigențele constituționale ale art. 23 alin. (12) "în condițiile și în temeiul legii", respectiv în condițiile art. 270 alin. (1) din același act normativ, iar înțelesul statuat prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nr. 32 din 11 decembrie 2015 este clar și deplin justificat în considerentele acesteia.

31. Neintervenind elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția deciziei menționate, precum și considerentele pe care aceasta se sprijină își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

32. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 alin. (2) lit. d) și art. 83 alin. (2) din Codul penal, Curtea reține că a mai fost sesizată anterior cu o atare critică ce vizează faptul că legiuitorul a condiționat posibilitatea instanței de judecată de a dispune renunțarea la aplicarea pedepsei de limita pedepsei cu închisoarea de cel mult 5 ani, comparativ cu prerogativa procurorului de a dispune renunțarea la urmărirea penală, pentru infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani.

33. Examinând excepția de neconstituționalitate, din perspectiva criticii menționate, identică cu cea exprimată în prezenta cauză, Curtea Constituțională a apreciat că autoarea excepției realizează o comparație între instituția renunțării la aplicarea pedepsei și instituția renunțării la urmărirea penală. Având în vedere aceste aspecte, Curtea, prin Decizia nr. 527 din 11 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 814 din 15 octombrie 2017, și Decizia nr. 774 din 28 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 13 februarie 2018, a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 alin. (2) lit. d) și art. 83 alin. (2) din Codul penal, soluție care se impune și în prezenta cauză.

34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

1. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de Judecătoria Iași - Secția penală, în Dosarul nr. 24.833/245/2016 și constată că dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în interpretarea dată prin Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

2. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 alin. (2) lit. d) și ale art. 83 alin. (2) din Codul penal, excepție ridicată de instanța judecătorească, din oficiu, în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Iași - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 23 aprilie 2019.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...