Revista Romana de Drept Privat nr. 2/2019

Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine: o incursiune în logica autorității și a puterii în dreptul privat*/Personne ne vient au Père que par Moi: une incursion dans la logique de l’autorité et du pouvoir dans le droit privé/Nobody comes to Father except through myself: a little background on the logics of authority and power in the private law
de Marieta Avram

01 septembrie 2019

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Prof. univ. dr. MARIETA AVRAM

Facultatea de Drept, Universitatea din București

RÉSUMÉ

Le pouvoir et l’autorité sont deux catégories de prérogatives juridiques distinctes de droits subjectifs civils, assez répandus dans le domaine du droit privé. Néanmoins, au niveau de la doctrine, les délimitations conceptuelles sont encore timides. En prenant pour référence le pouvoir de représentation, comme le prototype du pouvoir civil, d’une part, et la responsabilité parentale, comme un prototype de l’autorité en droit privé, d’une autre part, l’analyse logique de ces deux concepts fondamentaux relève le fait qu’ils sont autonomes et aussi le fait qu’ils coexistent dans le cadre de plusieurs institutions juridiques. « Personne ne vient au Père que par Moi » exprime de façon synthétique que tant la représentation et la responsabilité parentale comprennent un large choix de significations logiques et de valeurs juridiques, morales et spirituelles.

Mots-clés: pouvoir civil; pouvoir de représentation; représentation; autorité; autorité parentale; autorité déontique; autorité épistémique; adoption; tutelle; société; mesures disciplinaires; mandat tacite entre les parents; acte permissif.

ABSTRACT

Power and authority are two categories of legal powers different from the civil subjective rights, pretty common within the scope of private law. Nevertheless, at the doctrine level, conceptual delimitations are still timid. Taking as a reference the power of representation, as a prototype of the civil power, on the one hand, and parental authority, as a prototype of the authority in private law, on the other hand, the logical analysis of those two fundamental concepts reveal both the fact that they are autonomous, and the fact that they exist together within several legal institutions. "Nobody comes to Father except through Myself" synthetically expresses the idea that both representation and authority include a broad range of logical significances and legal, ethical and spiritual values.

Keywords: civil power; power of representation; representation; authority; parental authority; deontic authority; epistemic authority; guardianship; society; disciplinary actions; mutual tacit mandate between parents; permissive act.

1. Autoritate versus putere. Nevoia de clarificare conceptuală

În dreptul privat, autoritatea și puterea civilă constituie, alături de drepturile subiective civile și de libertățile civile, două categorii aparte de prerogative. Este ade­vărat că ele apar în dreptul privat ca fenomene juridice excepționale, față de principiul egalității părților raportului juridic civil și al libertății de voință.

În doctrina juridică cele două noțiuni s-au bucurat de o cercetare mai degrabă sporadică și incidentală, atenția principală fiind concentrată, în mod firesc, asupra sferei drepturilor și libertăților civile. La aceasta a contribuit poate și prejudecata juriștilor că noțiunile de autoritate și de putere sunt specifice dreptului public, în timp ce dreptul privat ar fi spațiul prin excelență al drepturilor și libertăților.

Autoritate și putere regăsim însă și în dreptul privat.

Noul Cod civil a consacrat expres noțiunea de autoritate părintească în art. 483 și urm. Nu există în Codul civil o altă instituție de drept privat care să exprime explicit noțiunea de autoritate, în afara reglementării relațiilor dintre părinți și copii. Potrivit art. 483 alin. (1) C. civ., "Autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți". De asemenea, conținutul autorității părintești este dat de art. 487 C. civ., potrivit căruia: "Părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia".

Nici noțiunea de putere nu s-a bucurat de o atenție deosebită. Domeniul predilect este cel al reprezentării, sens în care Codul civil se referă expres la puterea de repre­zentare (de exemplu, art. 1.295, art. 1.302, art. 1.305, art. 1.307-1309, art. 2.012, art. 2.095).

Potrivit art. 1.295 C. civ., "Puterea de a reprezenta poate rezulta fie din lege, fie dintr-un act juridic ori dintr-o hotărâre judecătorească, după caz". Chiar dacă art. 2.012 C. civ. are ca denumire marginală "Puterea de reprezentare", textul nu definește această putere, ci doar instituie regula potrivit căreia mandatul presupune că mandatarul îl reprezintă pe mandant la încheierea actelor pentru care a fost împuternicit.

Pe de altă parte, este de observat că limbajul Codului civil nu este coerent nici măcar în această privință. Dacă art. 1.295 C. civ. se referă la puterea de reprezentare, alte texte au în vedere dreptul de reprezentare. De exemplu:

– potrivit art. 177 alin. (4) C. civ., "Cu toate acestea, încetarea dreptului de repre­zentare al tutorelui nu va putea fi opusă decât în condițiile prevăzute la art. 169 alin. (2), care se aplică în mod corespunzător";

– potrivit art. 501 C. civ., "Părinții au dreptul și îndatorirea de a administra bunurile copilului lor minor, precum și de a-l reprezenta în actele juridice civile ori de a-i încuviința aceste acte, după caz";

– conform art. 1.919 alin. (1) C. civ., "Societatea este reprezentată prin administra­torii cu drept de reprezentare sau, în lipsa numirii, prin oricare dintre asociați, dacă nu s-a stipulat prin contract dreptul de reprezentare numai pentru unii dintre aceștia".

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...