Universul Juridic nr. 9/2019

Considerații generale asupra dreptului la ștergerea datelor cu caracter personal
de Silviu-Dorin Șchiopu

09 septembrie 2019

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Considerații introductive

Dreptul la ștergerea datelor, precum celelalte drepturi ale persoanei vizate, este expresia normativă a principiului controlului și participării acesteia în ceea ce privește prelucrarea datelor sale cu caracter personal(1). În funcție de motivul invocat, dreptul de fi uitat poate decurge din aplicarea principiului limitării legate de scop, a principiului legalității prelucrării, a principiului reducerii la minimum a datelor sau a principiului limitării legate de stocare etc.(2).

Prin reglementarea sa în cadrul art. 17 din Regulamentul general privind protecția datelor(3) s-a urmărit crearea cadrului prin care persoana vizată poate interveni direct asupra prelucrării iar alin. (1) enumeră cele șase situații în care persoana vizată are dreptul de a obține din partea operatorului ștergerea datelor cu caracter personal care o privesc, operatorul având obligația de a șterge acele date fără întârzieri nejustificate. Persoana vizată nu va trebui să justifice în vreun fel cererea de ștergere a datelor cu caracter personal, dincolo de identificarea unuia din cele șase temeiuri(4).

Situațiile în care persoana vizată are dreptul de a obține din partea operatorului ștergerea datelor cu caracter personal care o privesc

În primul rând, potrivit art. 17 alin. (1) lit. a) din GDPR, ștergerea datele cu caracter personal poate fi obținută atunci când datele nu mai sunt necesare pentru îndeplinirea scopurilor pentru care au fost colectate sau prelucrate. Potrivit principiului reducerii la minimum a datelor, datele trebuie să fie adecvate, relevante și limitate la ceea ce este necesar în raport cu scopurile în care sunt prelucrate. Astfel, dacă datele nu mai sunt necesare pentru îndeplinirea scopurilor prelucrării, această operațiune nu mai are un temei legitim. Precum s-a precizat și în doctrină(5), această regulă subliniază importanța stabilirii în mod neechivoc a unui scop al fiecărei prelucrări de date cu caracter personal în parte, scop ce trebuie cunoscut de persoana vizată(6) astfel încât aceasta să-și poată exercita, de exemplu, dreptul la ștergerea respectivelor datele.

În al doilea rând, potrivit art. 17 alin. (1) lit. b) din GDPR, ștergerea datele cu caracter personal poate fi obținută atunci când persoana vizată își retrage consimțământul pe baza căruia are loc prelucrarea și nu există niciun alt temei juridic pentru prelucrare. Retragerea consimțământului va lipsi prelucrarea de temeiul juridic necesar, astfel că, de vreme ce datele trebuie prelucrate în mod legal, dacă nu mai există niciun alt temei juridic pentru a continua prelucrarea, operatorul va trebui să dea curs cererii de ștergere a datelor. Precizăm că, potrivit art. 7 alin. (3) din GDPR, retragerea consimțământului nu afectează legalitatea prelucrării efectuate pe baza consimțământului înainte de retragerea acestuia. În urma retragerii consimțământului operatorul va putea să continue prelucrarea datelor cu caracter personal spre exemplu în temeiul intereselor sale legitime, adică în baza art. 6 alin. (1) lit. f) din GDPR, caz în care persoana vizată nu va putea obține ștergerea datelor decât în condițiile exercitării dreptului la opoziție prevăzut de art. 21 din GDPR.

În al treilea rând, potrivit art. 17 alin. (1) lit. c) din GDPR, ștergerea datele cu caracter personal poate fi obținută atunci când persoana vizată și-a exercitat cu succes dreptul la opoziție în temeiul art. 21 din GDPR(7). De vreme ce dreptul de opoziție cu privire la prelucrare nu pare a avea ca efect direct obligația operatorului de a șterge datele, prevederile privind dreptul la ștergerea datelor pot fi interpretate în sensul în care se impune formularea unei cereri exprese privind ștergerea datelor, alături de exprimarea opoziției(8), cel puțin în situația în care aceasta din urmă nu privește prelucrarea în scop de marketing direct.

Amintim că în dreptul la ștergerea datelor ca urmare a exercitării cu succes a dreptului de opoziție este inclus și dreptul la uitare digitală (dreptul la înlăturare sau de-listare), iar consacrarea pe cale pretoriană a acestui drept a fost rodul unei trimiteri preliminare privind interpretarea Directivei 95/46/CE(9), precursoarea Regulamentului (UE) 2016/679(10).

Recunoașterea unui drept la uitare digitală a fost necesară întrucât a cere persoanei vizate să obțină ștergerea datelor sale cu caracter personal direct de pe paginile web nu ar asigura o protecție efectivă și completă a acesteia în special în cazul editorilor cărora nu li se aplică dreptul UE privind protecția datelor cu caracter personal, precum și în cazul publicării efectuate exclusiv în scopuri jurnalistice care intră în excepția privind exercitarea dreptului la liberă exprimare și la informare prevăzută de art. 17 alin. (3) lit. a) din GDPR.

La ora actuală Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost sesizată cu o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare privind aplicarea teritorială a dreptului la uitare digitală(11) , urmând a se pronunța și asupra unei alte întrebări preliminare privind aplicarea materială a acestui drept(12) , aceste două hotărâri urmând a servi la orientarea aplicării dreptului la uitare digitală și sub noul Regulament (UE) 2016/679.

În al patrulea rând, potrivit art. 17 alin. (1) lit. d) din GDPR, ștergerea datele cu caracter personal poate fi obținută atunci când datele cu caracter personal au fost prelucrate în mod nelegal. Orice prelucrare a datelor cu caracter personal trebuie, pe de o parte, să fie conformă cu principiile legate de prelucrarea datelor cu caracter personal, enunțate în cadrul art. 5 din GDPR, și, pe de altă parte, să respecte unul dintre criteriile privind legitimitatea prelucrării datelor, enumerate la art. 6 din GDPR. Prin urmare, orice prelucrare care nu este conformă acestor prevederi va fi considerată nelegală și va da naștere dreptului de a obține ștergerea datelor respective(13). Sarcina probei privind justificarea prelucrării datelor revine operatorului de date deoarece acesta este responsabil de legitimitatea prelucrării datelor. În conformitate cu principiul responsabilității, operatorul trebuie, în orice moment, să poată demonstra că există un temei juridic solid pentru prelucrarea datelor iar în caz contrar procesul trebuie întrerupt(14).

În al cincilea rând, potrivit art. 17 alin. (1) lit. e) din GDPR, datele cu caracter personal trebuie șterse pentru respectarea unei obligații legale care revine operatorului în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern sub incidența căruia se află operatorul. În acest caz dreptul de a obține ștergerea datelor invocat de persoana vizată trebuie să fie prevăzut de alte dispoziții ale dreptului UE sau ale dreptului intern.

În al șaselea rând, potrivit art. 17 alin. (1) lit. f) din GDPR, ștergerea datele cu caracter personal poate fi obținută atunci când datele cu caracter personal au fost colectate în legătură cu oferirea de servicii ale societății informaționale menționate la art. 8 alin. (1) din GDPR. Potrivit art. 1 alin. (1) lit. b) din Directiva (UE) 2015/1535(15), prin aceste servicii ale societății informaționale înțelegem orice serviciu prestat în mod normal în schimbul unei remunerații, la distanță, prin mijloace electronice și la solicitarea individuală a beneficiarului serviciului.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...