Universul Juridic nr. 8/2019

Obligațiile entităților raportoare prevăzute în Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului
de Mihai Adrian Hotca

30 august 2019

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Precizări introductive

La data de 18 iulie 2019 a fost publicată în Monitorul Oficial al României Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, care a abrogat Legea nr. 656/2002, act normativ ce reglementa această materie.

Prin Legea nr. 129/2019, cadrul legal în acest domeniu a fost modificat și pus de acord cu directivele (UE) 2015/849 și (UE) 2011/2.258, care trebuiau transpuse în sistemul legislativ național.

Noua lege în materie aduce modificări și în ceea ce privește entitățile raportoare. Efectuând o analiză comparativă a dispozițiilor legale succesive corespondente, constatăm că aria entităților raportoare a fost revizuită, atât în sensul includerii unor noi entități raportoare, cât și al eliminării unor astfel de categorii. Printre entitățile raportoare nou introduse figurează experții, cenzorii, contabilii autorizați, iar printre entitățile scoase din sfera celor obligate la raportare se numără asociațiile, fundațiile sau persoanele cu atribuții în procesul de privatizare. Precizăm că, prin reformularea unor ipoteze sau categorii de entități, legiuitorul a extins în fapt câmpul de aplicare al acestora. Astfel, prin folosirea expresiei furnizori de servicii de jocuri de noroc, în locul termenului cazinouri, vor putea fi încadrate în aria entităților raportoare și furnizorii de asemenea servicii care nu puteau fi incluși în categoria cazinourilor. La fel este cazul, în ceea privește categoria subsidiară, a entităților prevăzute la lit. i), prin scăderea plafonului, de la 15.000 euro la 10.000 euro.

2. Care sunt entitățile raportoare?

Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 129/2019, intră sub incidența prezentei legi următoarele entități raportoare:

a) instituțiile de credit persoane juridice române și sucursalele instituțiilor de credit persoane juridice străine;

b) instituțiile financiare persoane juridice române și sucursalele instituțiilor financiare persoane juridice străine;

c) administratorii de fonduri de pensii private, în nume propriu și pentru fondurile de pensii private pe care le administrează, cu excepția caselor de pensii ocupaționale profesionale;

d) furnizorii de servicii de jocuri de noroc;

e) auditorii, experții contabili și contabilii autorizați, cenzorii, persoanele care acordă consultanță fiscală, financiară, de afaceri sau contabilă;

f) notarii publici, avocații, executorii judecătorești și alte persoane care exercită profesii juridice liberale, în cazul în care acordă asistență pentru întocmirea sau perfectarea de operațiuni pentru clienții lor privind cumpărarea ori vânzarea de bunuri imobile, acțiuni sau părți sociale ori elemente ale fondului de comerț, administrarea instrumentelor financiare, valorilor mobiliare sau a altor bunuri ale clienților, operațiuni sau tranzacții care implică o sumă de bani sau un transfer de proprietate, constituirea sau administrarea de conturi bancare, de economii ori de instrumente financiare, organizarea procesului de subscriere a aporturilor necesare constituirii, funcționării sau administrării unei societăți; constituirea, administrarea ori conducerea unor astfel de societăți, organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare sau a altor structuri similare, precum și în cazul în care participă în numele sau pentru clienții lor în orice operațiune cu caracter financiar ori vizând bunuri imobile;

g) furnizorii de servicii pentru societăți sau fiducii, alții decât cei prevăzuți la lit. e) și f);

h) agenții imobiliari;

i) alte entități și persoane fizice care comercializează, în calitate de profesioniști, bunuri sau prestează servicii, în măsura în care efectuează tranzacții în numerar a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 10.000 euro, indiferent dacă tranzacția se execută printr-o singură operațiune sau prin mai multe operațiuni care au o legătură între ele.

Prevederile art. 5 alin. (2) stabilesc incidența legii, nu numai în ceea ce privește instituțiile emitente de monedă electronică ori instituțiile de plată, ci și asupra agenților și distribuitorilor acestor instituții.

În fine, art. 5 alin. (3) instituie obligația instituțiilor emitente de monedă electronică și instituțiilor de plată de a impune prin contract agenților și distribuitorilor acestora respectarea dispozițiilor Legii nr. 129/2019 și a legislației secundare, adoptată în aplicarea acestei legi. De asemenea, aceste entități sunt obligate să stabilească mecanismele de conformare.

3. Obligațiile entităților raportoare

3.1. Enumerare

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...