Universul Juridic nr. 8/2019

Considerații privind stabilirea filiației față de mamă
de Ioana Nicolae

14 august 2019

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Modalități de stabilire a maternității

Potrivit art. 408 alin. (1) C. civ., filiația față de mamă rezultă din faptul nașterii; ea se poate stabili și prin recunoaștere sau prin hotărâre judecătorească. Precizăm că teza I a acestui text legal se referă deopotrivă atât la copilul rezultat din căsătorie, cât și la copilul rezultat din afara căsătoriei. Așadar, ca regulă, filiația față de mamă rezultă din însăși faptul nașterii.

Ca modalități de stabilire a filiației față de mamă indicăm înregistrarea nașterii copilului, stabilirea filiației prin recunoaștere, precum și stabilirea filiației prin hotărâre judecătorească. În cele ce urmează vom analiza modalitățile de stabilire a filiației față de mamă.

Așa cum s-a arătat în doctrină(1), filiația față de mamă presupune întrunirea a două elemente distincte, și anume, împrejurarea că femeie indicată drept mama copilului a născut, precum și identitatea copilului născut cu cel despre a cărui filiație este vorba.

2. Stabilirea filiației față de mamă prin înregistrarea nașterii

Potrivit art. 17 alin. (3) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, declararea nașterii se face în termen de 15 zile pentru copilul născut viu și în termen de 3 zile pentru copilul născut mort. Termenele se socotesc de la data nașterii. În cazul în care copilul născut viu a decedat înăuntrul termenului de 15 zile, declararea nașterii se face în termen de 24 de ore de la data decesului. Pentru copilul născut mort se întocmește numai actul de naștere.

Același text legal, prin prevederile alin. (1) stabilește că întocmirea actului de naștere se face la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau, după caz, de ofițerul de stare civilă din cadrul primăriei unității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul, pe baza declarației verbale a persoanelor prevăzute la art. 19(2), a actului de identitate al mamei și al declarantului, a certificatului medical constatator al nașterii și, după caz, a certificatului de căsătorie al părinților.

Este posibil ca declararea nașterii să nu fie făcută în temenele stabilite de art. 17 alin. (3) din Legea nr. 119/1996, fiind vorba despre o înregistrare tardivă a nașterii. În aceste caz există două texte legale care reglementează această ipoteză. Astfel, potrivit art. 20 alin. (1) din aceeași lege, când declarația de naștere a fost făcută după expirarea termenelor prevăzute de art. 17 alin. (3), înăuntrul termenului de un an de la naștere, întocmirea actului de naștere se face cu aprobarea primarului, respectiv a șefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular de carieră.

Este de asemenea posibil ca declararea nașterii să nu fie făcută nici în termenul de un an de la naștere. În acest caz, potrivit art. 21 alin. (1) din aceeași lege, când declarația a fost făcută după trecerea unui an de la data nașterii, întocmirea actului se face în baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile, care trebuie să conțină toate datele necesare întocmirii actului de naștere.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...