Revista de Drept social nr. 8/2013

Piața fondurilor de pensii private obligatorii. Înțelegere între societățile comerciale - administratori ai fondurilor de pensii private pentru repartizarea participanților cu aderare dublă. Lipsa caracterului anticoncurențial al înțelegerii
de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal

20 noiembrie 2013

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Cuvinte cheie

• concurență

• tfue - art. 101

• pensie

• pensie privată obligatorie

• tfue

• fonduri de pensii

Instanța

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 1203 din 21 februarie 2013

Jurisprudență

Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată - dispoziții similare celor cuprinse în art. 101 din TFUE - sunt interzise orice înțelegeri exprese sau tacite între agenții economici ori asociațiile de agenți economici, orice decizii luate de asociațiile de agenți economici și orice practici concertate, care au ca obiect sau ca efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței pe piața românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care urmăresc împărțirea piețelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare pe criteriu teritorial, al volumului de vânzări și achiziții ori pe alte criterii.

Din conținutul acestor dispoziții, rezultă cu claritate faptul că obiectul anticoncurențial și efectul anticoncurențial nu reprezintă condiții cumulative, ci condiții alternative ale interdicției legale astfel instituite.

Totuși, în acord cu jurisprudența CJUE, existența unei înțelegeri între mai mulți agenți economici nu trebuie considerată anticoncurențială per se, în condițiile în care în urma analizării conținutului acesteia, a scopurilor ei obiective, a contextului juridic și economic în care aceasta își produce sau urmează să își producă efectele, a comportamentului efectiv al părților pe piață, precum și a aptitudinii acesteia de a afecta semnificativ condițiile de piață, nu rezultă elemente concrete care să susțină concluzia existenței vreunei încălcări a Legii concurenței.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. 9271/2/2010, reclamanta S.C. E - Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A. (denumită în continuare în cuprinsul prezentei decizii și "E") a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Concurenței, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:

- anularea Deciziei nr. 39/07.09.2010 emisă de pârât;

- în subsidiar, în temeiul art. 7 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, înlocuirea sancțiunii amenzii aplicată de Consiliul Concurenței cu avertismentul sau reducerea cuantumului amenzii spre minimul prevăzut de Legea concurenței nr. 21/1996;

- în măsura în care vor fi considerate neîntemeiate cererile menționate, individualizarea sancțiunii amenzii aplicată prin decizia contestată, în sensul de a se constata că "E" nu poate fi calificată drept instituție financiară în conformitate cu prevederile Legii concurenței nr. 21/1996, cu consecința modificării cuantumul amenzii aplicate de pârât.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, următoarele:

Prin decizia contestată, Consiliul Concurenței a constatat încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/1996 și a art. 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "TFUE") și a hotărât sancționarea societății cu amendă în cuantum de 382.215 lei.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...