Revista Romana de Jurisprudenta nr. 2/2019

Patrimoniul persoanei fizice profesionist/The assets of the professional individual
de Mihaela Sărăcuț

31 martie 2019

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Judecător drd. Mihaela Sărăcuț

Curtea de Apel Cluj, Secția a II-a civilă

Abstract

Under the conditions regulated by the Government Emergency Ordinance no. 44/2008, private entrepreneurs carrying out their economic activity of operating an enterprise in the form of authorized natural person, individual enterprise or family enterprise, can constitute property divisions with special destination, designed for a specific activity, separated from the general pledge of creditors. Since all these legal forms of organization of private entrepreneurs, trade professionals, are entities without legal personality and own assets, the property divisions allocated to the economic activity carried out belong to the owner holding the property used to take the division with special destination.

Keywords: natural person professional; dedicated assets

Rezumat

În condițiile reglementate de O.U.G. nr. 44/2008, întreprinzătorii particulari care își desfă­șoară activitatea economică, de exploatare a unei întreprinderi sub forma persoanei fizice autorizate, a întreprinderii individuale respectiv a întreprinderii familiale își pot constitui diviziuni patrimoniale cu afectațiune specială, destinată unei anumite activități specifice derulate, separată de gajul general al creditorilor. Întrucât toate aceste forme juridice de organizare a întreprinzătorilor particulari, profesioniști ai comerțului, sunt entități fără personalitate juridică și patrimoniu propriu, diviziunile patrimoniale afectate activității economice desfășurate aparțin titularului din a cărui patrimoniu s-a desprins fracțiunea cu afectațiune specială.

Cuvinte-cheie: profesionist persoană fizică; patrimoniu de afectațiune

Legiuitorul român, prin intermediul normelor juridice cuprinse în O.U.G. privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale nr. 44/2008[1], a stabilit[2] că întreprinzătorul per­soană fizică, fie că este titularul unei persoane fizice autorizate sau al unei întreprinderi individuale, fie că este membrul unei întreprinderi familiale, este ținut să răspundă pentru obligațiile asumate în exploatarea unei întreprinderi economice, în principal cu bunurile din patrimoniul de afectațiune dacă acesta a fost constituit, iar dacă aceste bunuri sunt insuficiente pentru acoperirea creanțelor existente, vor putea fi urmărite și celelalte bunuri ale întreprinzătorului.

De aceea este important să determinăm ce este patrimoniul de afectațiune, cum se consti­tuie acesta și care sunt regulile aplicabile bunurilor aflate în această afectațiune specială.

Potrivit legii[3], patrimoniul de afectațiune este masa patrimonială din patrimoniul întreprinzătorului, care reprezintă totalitatea drepturilor și obligațiilor care sunt afectate exercitării unei activități economice. Legiuitorul permite ca această operațiune de consti­tuire să se realizeze prin mai multe modalități: fie prin declarație scrisă, fie prin acordul de constituire sau printr-un act adițional la acesta, după caz.

În condițiile Codului civil[4], patrimoniul de afectațiune reprezintă masele fiduciare a căror constituire este reglementată potrivit dispozițiilor Titlului IV al Cărții a III-a, cele afectate exercitării unei profesii autorizate, dar și alte patrimonii determinate în condițiile legii[5].

Observăm că afectarea unor drepturi și obligații din patrimoniul întreprinzătorului, și implicit constituirea patrimoniului de afectațiune, nu este obligatorie, componența patri­moniului de afectațiune nu este menționată decât cu titlu generic – toate drepturile și obligațiile afectate activității economice –, iar modalitatea în care, odată constituit, folo­sește pentru plata obligațiilor profesionale nu este stabilită (cu excepția fiduciei).

Doctrina dreptului comercial oferă numeroase studii și interpretări referitoare la constituirea și funcționarea patrimoniului de afectațiune[6], analiza fiind realizată pornind de la patrimoniul persoanei.

Codul civil, prin dispozițiile art. 31[7], oferă o definiție legală patrimoniului, care, departe de a aduce clarificări sau modernizări în materie, pare să facă trimitere la teoria clasică, subiectivă a patrimoniului[8], potrivit căreia patrimoniul este un atribut al personalității, doar persoanele pot avea un patrimoniu (chiar și atunci când aceasta nu deține efectiv niciun bun) [9], iar o persoană poate avea un singur patrimoniu. Mai mult, patrimoniul este considerat o universalitate de drept[10] care există independent de drepturile și obligațiile care îl compun la un moment dat, activul fiind garanția pasivului[11]. Cu toate acestea, art. 31 alin. (2) C. civ. permite ca patrimoniul să fie divizat sau supus unei afectațiuni numai în cazurile și condițiile prevăzute de lege[12]. Prin urmare, chiar dacă orice persoană fizică sau juridică are un patrimoniu, doar unul[13], acesta poate fi divizat astfel încât în interiorul său să se constituie patrimonii în miniatură care includ, deopotrivă, drepturi, dar și obligații, care au o destinație specială, reglementată de lege.

De aceea, pe bună dreptate, s-a susținut[14] că prin dispozițiile sale, noul Cod civil con­sacră teoria modernă asupra patrimoniului, care îmbină elementele fundamentale ale teoriilor clasice, pe de o parte, consacră unicitatea patrimoniului, reper al teoriei perso­naliste, subiective, iar pe de altă parte, afectațiunea specială a maselor de bunuri, care reprezintă fundamentul teoriei patrimoniului de afectațiune.

Prin urmare, în condițiile reglementate de Codul civil, masele patrimoniale nu pot lua naștere decât în condițiile unei afectațiuni recunoscute și deopotrivă reglementate, divizarea patrimoniului în diverse mase patrimoniale realizându-se prin afectarea acestora unui anumit scop. Legiuitorul limitează însă posibilitatea de constituire a unui patrimoniu de afectațiune și introduce dubla condiție potrivit căreia masa patrimonială nu poate exista decât dacă este prevăzută de lege și există manifestarea de voință a profesionistului în constituirea acesteia. Așadar, legiuitorul nu permite crearea unui patrimoniu de afecta­țiune exclusiv prin manifestarea de voință a persoanei, ci condiționează voința individuală de voința legiuitorului în vederea nașterii patrimoniului de afectațiune[15].

În aceste condiții, patrimoniul fiecărei persoane în care s-au constituit diverse mase patrimoniale, de afectațiune, va fi guvernat de reguli distincte în raport de apartenența acestora la diverse afectațiuni speciale, iar fiecare masă de bunuri va constitui o entitate distinctă conceptual, dar și funcțional: masele patrimoniale capătă trăsăturile patrimo­niului și sunt considerate, la rândul lor, universalități juridice în cadrul cărora va funcționa subrogația reală cu titlu universal. În structura fiecărei mase patrimoniale vor exista atât elemente de activ, cât și elemente de pasiv[16], iar componența acestora va fi în continuă modificare, incluzând elemente (de activ și pasiv) prezente, dar și viitoare, potrivit voinței titularului, conjugată întotdeauna cu un temei legal.

Deși reprezintă universalități juridice, masele patrimoniale diferă de patrimoniu prin durata de existență, întrucât dacă patrimoniul este permanent și durează în timp, ca regulă, cât timp durează persoana, patrimoniul de afectațiune are o durată limitată, de obicei, până la realizarea scopului pentru care a fost constituit[17].

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...