Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 366/2019 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) din Codul de procedură civilă

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 12 august 2019

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Valer Dorneanu - președinte
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel-Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Livia Doina Stanciu - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Varga Attila - judecător
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de C.B.C. în Dosarul nr. 6.871/245/2013*/a1 al Curții de Apel Iași - Secția civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.342D/2017.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 1.013D/2018, având un obiect identic al excepției de neconstituționalitate, ridicată de Kiat Group Construct - S.R.L., cu sediul în București în Dosarul nr. 5.119/300/2018 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă.

4. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 2.342D/2017 și nr. 1.013D/2018, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.013D/2018 la Dosarul nr. 2.342D/2017, care este primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul pe fond reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

7. Prin Decizia nr. 192 din 13 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 6.871/245/2013*/a1, Curtea de Apel Iași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de C.B.C. cu ocazia judecării recursului formulat împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Iași cu privire la o cerere de recuzare.

8. Prin Încheierea din 27 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 5.119/300/2018, Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Kiat Group Construct - S.R.L., cu sediul în București cu ocazia soluționării unei cereri de recuzare.

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că art. 50 alin. (1) din Codul de procedură civilă este neconstituțional, întrucât nu îi exclude din componența completului care urmează să judece o cerere de recuzare și pe colegii de complet ai judecătorului recuzat, ceea ce dă naștere unui conflict de interese în admiterea recuzării și, implicit, afectează imparțialitatea și neutralitatea instanței de judecată. Apreciază, totodată, că sintagma "alt complet al instanței" din cuprinsul art. 50 alin. (1) din Codul de procedură civilă este neconstituțională, întrucât, printr-o formulare eliptică și imprecisă, creează posibilitatea eludării legii, prin nerepartizarea cauzelor (pe completuri de judecată) în mod aleatoriu, în sistem informatizat. Textul criticat din Codul de procedură civilă reglementează procedura de judecată a cererilor de abținere și recuzare, prevăzând că acestea "se soluționează de un alt complet al instanței respective" fără să menționeze expres că respectivele cereri se repartizează aleatoriu unui alt complet, iar, din această perspectivă, neimpunând obligativitatea repartizării aleatorii, legiuitorul a lăsat loc arbitrariului, textul criticat fiind, astfel, deficitar din perspectiva lipsei de corelare cu prevederi similare din Codul de procedură civilă, cum ar fi, spre exemplu, art. 488 alin. (1) pct. 2.

10. Autorii excepției de neconstituționalitate fac trimitere și la prevederile art. 53 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, potrivit cărora "(1) Repartizarea cauzelor pe complete de judecată se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat.", iar "(2) Cauzele repartizate unui complet de judecată nu pot fi trecute altui complet decât în condițiile prevăzute de lege." În fine, arată că, din cauza caracterului său incomplet, deficitar și imprecis, textul de lege criticat a generat intervenția unei alte autorități a statului, și anume a Consiliului Superior al Magistraturii, care nu este for legiuitor, pentru a defini/clarifica procedura desemnării completului de judecată care soluționează recuzările.

11. Curtea de Apel Iași - Secția civilă, în Dosarul Curții Constituționale nr. 2.342D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată, astfel, că, prin reglementarea incompatibilităților, legiuitorul a avut în vedere, între altele, instituirea unei proceduri simple și operative de soluționare a cererii de recuzare de către un alt complet, din compunerea căruia nu poate face parte judecătorul recuzat. Cererea de recuzare nu constituie o acțiune de sine-stătătoare, având ca obiect realizarea sau recunoașterea unui drept subiectiv al autorului cererii, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, însă scopul său este tocmai de a asigura desfășurarea normală a judecății fondului litigiului. În opinia instanței de judecată, împrejurarea că cererea de recuzare este realizată de un alt complet, la care participă colegul de complet al judecătorului recuzat, nu este de natură să dea naștere unui conflict de interese și nici să afecteze imparțialitatea și neutralitatea instanței care judecă respectiva cerere de recuzare.

12. Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă, în Dosarul Curții Constituționale nr. 1.013D/2018, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, iar reglementarea criticată nu intră în conflict cu normele sau principiile constituționale invocate.

13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

14. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care face referire la jurisprudența Curții Constituționale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 150 din 23 februarie 2006, Decizia nr. 746 din 13 septembrie 2007 sau Decizia nr. 464 din 28 octombrie 2004, prin care s-a statuat în sensul constituționalității reglementării criticate.

15. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 50 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituționale. Arată, astfel, că, prin reglementarea procedurii de soluționare a cererii de recuzare ori de abținere, legiuitorul a urmărit să împiedice tergiversarea cauzelor civile, asigurând soluționarea acestora într-un termen rezonabil, cu respectarea principiului constituțional care consacră accesul liber la justiție. Prevederile criticate sunt norme de procedură a căror reglementare este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură.

16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

18. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 50 alin. (1) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, potrivit cărora "Abținerea sau recuzarea se soluționează de un alt complet al instanței respective, în compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat sau care a declarat că se abține. Dispozițiile art. 47 alin. (4) rămân aplicabile."

19. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, reglementarea criticată contravine dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie", art. 124 referitor la înfăptuirea justiției, ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", precum și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil.

20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că reglementarea criticată din Codul de procedură civilă a mai făcut obiect al controlului instanței de contencios constituțional, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 150 din 23 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 24 martie 2006, Decizia nr. 746 din 13 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 1 noiembrie 2007, Decizia nr. 110 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 22 martie 2011, sau Decizia nr. 298 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din data de 1 iunie 2012, prin care s-a statuat că aceasta este conformă cu Legea fundamentală.

21. Prin această jurisprudență, Curtea a reținut, în esență, că recuzarea nu constituie o acțiune de sine stătătoare, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfășurării normale a judecății. Curtea a observat că reglementarea criticată se circumscrie domeniului de reglementare a procedurii de judecată, care, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, este atributul exclusiv al legiuitorului. Regulile de procedură instituite prin reglementarea criticată se justifică prin intenția legiuitorului de a împiedica tergiversarea nejustificată a înfăptuirii actului de justiție, ceea ce contribuie la respectarea dreptului părților la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, ținându-se seama și de interesele legitime ale celorlalte părți, nu numai de cele ale părții care a formulat cererea de recuzare.

22. În ceea ce privește susținerea potrivit căreia judecarea cererii de recuzare de către înșiși colegii judecătorului recuzat nu asigură o corectă soluționare a acesteia, Curtea a reținut că relațiile de colegialitate dintre judecătorii aceleiași instanțe sau chiar din cadrul aceleiași secții nu justifică suspiciunea privind imparțialitatea judecătorilor care urmează să soluționeze cererea de recuzare îndreptată împotriva unui alt judecător și, cu atât mai puțin, nerespectarea regulilor și garanțiilor procedurale care asigură desfășurarea unui proces echitabil. De altfel, prin Decizia nr. 464 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 12 ianuarie 2005, Curtea a statuat că sistemul colegial reprezintă o problemă de organizare judecătorească referitoare la alcătuirea completelor de judecată din mai mulți judecători, așa încât nu poate fi primită critica potrivit căreia relația de colegialitate dintre judecătorii aceleiași instanțe ar constitui un virtual impediment la soluționarea obiectivă a unei cereri de recuzare de către colegii celui recuzat. Pentru aceste motive s-a apreciat că nu poate fi reținută nici critica privind încălcarea dispozițiilor art. 124 din Constituție, referitor la înfăptuirea justiției.

23. Totodată, Curtea a mai reținut că cererea de recuzare nu vizează fondul cauzei și nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii. Prin această reglementare legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple și operative de soluționare a cererii de recuzare, iar încheierea prin care aceasta s-a respins se poate ataca odată cu fondul, instanța superioară urmând a reface toate actele și dovezile administrate la prima instanță, atunci când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă. Astfel, prin Decizia nr. 38 din 31 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 29 mai 2017, paragraful 23, Curtea a subliniat că "garanțiile unui proces echitabil, instituite prin art. 6 din Convenție, nu sunt aplicabile în procedura de soluționare a cererii de recuzare, întrucât acest text se referă exclusiv la soluționarea în fond a cauzei, el nefiind aplicabil unei proceduri derivate, cu caracter derogatoriu, astfel cum este recuzarea. În acest sens, se observă Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului din 11 decembrie 2003, pronunțată în Cauza S. și B. împotriva Franței, prin care s-a reținut că procedura de recuzare a unui judecător este o procedură incidentală și independentă de procedura principală. Dreptul de a obține înlocuirea unui judecător nu este un drept cu caracter civil, iar eventuala aplicabilitate a art. 6 la procedura principală nu poate conduce, prin conexitate, la aplicabilitatea art. 6 și pentru procedura de recuzare."

24. Referitor la pretinsa încălcare a art. 1 alin. (5) din Constituție, așa cum s-a statuat în jurisprudența Curții Constituționale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 717 din 29 octombrie 2015), făcând referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, semnificația noțiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conținutul textului despre care este vorba și de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și de calitatea destinatarilor săi. Având în vedere principiul aplicabilității generale a legilor, Curtea de la Strasbourg a reținut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, iar nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. În acest context, Curtea subliniază că normele de procedură criticate nu trebuie interpretate în mod singular, disparat, ci trebuie avută în vedere o coroborare a acestora cu întreg cadrul legislativ în materie. În acest sens sunt și prevederile art. 110 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, astfel cum a fost aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015, potrivit cărora "Incidentele procedurale referitoare la incompatibilitatea, recuzarea sau abținerea tuturor membrilor completului de judecată se vor soluționa de completul cu numărul imediat următor, care judecă în aceeași materie. Dacă în materia respectivă nu mai există decât un singur complet de judecată, incidentele procedurale referitoare la toți membrii completului se vor soluționa de acesta. Dacă nu mai există un complet care judecă în acea materie, incidentele vor fi soluționate de completul din materia și după regulile stabilite de colegiul de conducere al instanței."

25. Distinct de cele mai sus menționate, Curtea reține că, așa cum s-a reținut în doctrina de specialitate, incompatibilitatea, recuzarea și abținerea constituie incidente privind compunerea sau, după caz, constituirea instanței și sunt reglementate de norme de organizare judecătorească. Dat fiind tipul acestor norme de drept, noul Cod de procedură civilă a procedat la reașezarea instituțiilor în cartea I, titlul II intitulat "Participanții la procesul civil", eliminându-le din partea consacrată competenței instanțelor judecătorești, în care figurau în codul anterior. În ceea ce privește noțiunile de "compunere" și de "constituire" a instanței, ambele desemnează alcătuirea instanței, distincția dintre acestea privind faptul că prin compunerea instanței se înțelege formarea instanței din personal având funcția de judecător, în timp ce prin constituirea instanței se înțelege formarea instanței din personal având nu numai funcția de judecător, dar și pe aceea de grefier, magistrat-asistent, asistent judiciar și procuror, după caz.

26. Ca regulă, în privința instanței competente să soluționeze aceste incidente procedurale și a compunerii completului învestit în concret cu aceasta, art. 50 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede că abținerea sau recuzarea judecătorului se hotărăște de un alt complet al instanței din care acesta face parte, în alcătuirea căruia nu intră cel care a declarat că se abține sau cel recuzat, după caz. Interdicția participării judecătorului recuzat sau care declară că se abține la soluționarea incidentelor procedural menționate reprezintă însăși o garanție a imparțialității cu care acestea vor fi rezolvate. Aspectul că abținerea și recuzarea se pot soluționa și de către instanța ierarhic superioară, în condițiile art. 50 alin. (2) din Codul de procedură civilă, constituie una dintre excepțiile la care face referire art. 124 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia "Incidentele procedurale sunt soluționate de instanța în fața căreia se invocă, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel", abținerea și recuzarea reprezentând incidente procedurale în desfășurarea unui proces civil. Așadar, prevederile art. 50 alin. (2) din Codul de procedură civilă devin incidente numai în situația în care nu se poate alcătui complet pentru soluționarea cererilor de abținere sau recuzare din cauza faptului că la instanța respectivă funcționează un număr de judecători insuficient, care nu permite alcătuirea completului pentru soluționarea incidentului procedural. Or, atât timp cât la instanță există judecători care pot soluționa incidentul privind incompatibilitatea, în compunerea completului intrând numai judecători, nu se poate dispune, în mod legal, trimiterea incidentului procedural instanței ierarhic superioare.

27. Cu privire la imparțialitate, prin Decizia nr. 500 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 23 septembrie 2016, paragraful 17, Curtea a reținut că, potrivit art. 124 alin. (2) din Constituție, "Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți", ceea ce presupune, pe de o parte, ca activitatea de judecată să se înfăptuiască în mod obiectiv, "în numele legii", după cum prevede art. 124 alin. (1) din Legea fundamentală. Așadar, principiul imparțialității justiției constituie un corolar al principiului legalității ce caracterizează statul de drept. Pe de altă parte, principiul imparțialității presupune ca autoritățile cărora le revine sarcina de a înfăptui justiția să fie neutre, iar în acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale prin care s-a reținut că neutralitatea este de esența justiției (a se vedea Decizia nr. 410 din 12 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.049 din 12 noiembrie 2004).

28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de C.B.C. în Dosarul nr. 6.871/245/2013*/a1 al Curții de Apel Iași - Secția civilă, precum și de către Kiat Group Construct - S.R.L., cu sediul în București, în Dosarul nr. 5.119/300/2018 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă și constată că prevederile art. 50 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Iași - Secția civilă și Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 28 mai 2019.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...