Universul Juridic nr. 7/2019

Natura juridică a contractului de furnizare de servicii medicale
de Laura Malinetescu

30 iulie 2019

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Contractarea serviciilor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate din România

Legea nr. 145/1997 a asigurărilor sociale de sănătate(1) , a fost primul act normativ care a introdus principiile asigurărilor sociale de sănătate în România.

Având ca sursă de inspirație modelul Bismark(2), actul normativ a instituit caracteristici noi și democrate în ceea ce privește sistemul de ocrotire a sănătății populației.

Astfel, în ceea ce privește organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, au fost reglementate la nivel de principiu următoarele: cuprinderea obligatorie a populației într-un sistem unitar de protecție socială, alegerea liberă de către asigurat a medicului, unității sanitare și a casei de asigurări de sănătate, acordarea unui pachet definit de servicii medicale - reglementate prin Contractul-cadru, finanțarea sistemului din contribuții și subvenții de stat, măsuri necesare asigurării unui echilibru financiar, funcționarea descentralizată, solidaritate și subsidiaritate în colectarea și utilizarea fondurilor, echitate, accesibilitate în acordarea serviciilor medicale etc.

Dar, între toate aceste schimbări legislative majore, un loc important l-a ocupat reglementarea faptului că relațiile dintre casele de asigurări de sănătate și furnizorii de servicii medicale se derulează pe bază de contract(3).

Aceste măsuri au avut ca unic obiectiv îmbunătățirea performanței sistemului de asigurări de sănătate. Interesul individual al părților contractante a trebuit să transcendă într-un interes general și colectiv și de aceea modul în care se desfășoară contractarea serviciilor de sănătate este cea mai importantă activitate din sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Desigur că, o asemenea reglementare lacunară, a lăsat la aprecierea specialiștilor și a instanțelor de judecată stabilirea naturii juridice a acestor relații contractuale, ceea ce a condus în timp la o practică neunitară în domeniu.

Potrivit literaturii de specialitate, calificarea unitară a contractelor este facilă în acele sisteme de drept care recunosc jurisprudenței statutul de izvor de drept formal, cum este sistemul francez sau american, însă a întâmpinat dificultăți în sistemul nostru de drept, unde singura cale de a impune o anumită calificare juridică pe întreg teritoriul țării ar fi fost o decizie în interesul legii a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În consecință, de-a lungul timpului, doctrina, jurisprudența, dar și practicile extrajudiciare au oferit câteva opinii cu privire la întinderea sferei de aplicare a acestor raporturi juridice și la încadrarea acestora în diferite ramuri de drept (civil, comercial sau administrativ), dat fiind faptul că de la data intrării în vigoare a Legii nr. 145/1997 și până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 150/2002(4) , contractele de furnizare de servicii medicale(5) , medicamente și dispozitive medicale utilizate în sistemul de asigurări sociale de sănătate erau contracte nenumite(6) , care ridicau probleme de calificare în ceea ce privește natura juridică a acestor relații contractuale.

2. Natura juridică a contractelor de furnizare de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale

Potrivit art. 1167 C. civ., toate contractele se supun regulilor generale stabilite prin acest cod, regulile particulare privind anumite contracte fiind prevăzute fie în Codul civil, fie în legi speciale. Acesta este rezultatul renunțării la dualitatea dreptului privat(7) , odată cu intrarea în vigoare a noului Cod civil, care consacră teoria monistă, respectiv a unificării tuturor dispozițiilor de drept privat într-o singură materie, prin renunțare la dispozițiile care evidențiau particularitățile obligațiilor comerciale(8) .

În acest context, având în vedere și faptul că legiuitorul a cuprins expres contractele de furnizare de servicii medicale în sfera de reglementare a dreptului civil, în materia furnizării de servicii medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate își găsesc aplicabilitatea dispozițiile de drept comun cuprinse la art. 1167 C. civ., acestea supunându-se regulilor generale de drept comun, regulile particulare fiind prevăzute atât de Codul civil, cât și legislația specială care guvernează sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Astfel, natura juridică a contractelor de furnizare de servicii medicale este incontestabilă. Acestea intră în sfera contractelor civile, care se supun regulilor generale prevăzute la art. 1166-1323 C. civ. și regulilor speciale instituite de actele normative care reglementează materia acestora(9) .

3. Furnizarea de servicii medicale, instituție de drept multidisciplinară

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...