Revista de drept bancar si financiar nr. 1/2019

Funcționarul bancar – funcționar public, în sensul legii penale/The Bank Clerk – Public Servant, in Criminal Law
de Ciprian Chiorean

30 martie 2019

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Ciprian Chiorean

Director Direcția Juridică Bancpost S.A.

Rezumat:

După intrarea în vigoare a noului Cod penal la data de 1 februarie 2014 și, ca urmare a modificărilor aduse noțiunii de "funcționar public", în practică au apărut o serie de probleme de interpretare cu privire la statutul diferitelor categorii socio-profesionale și, în special, la asimilarea acestora noțiunii de funcționar public în sensul legii penale.

Pentru ca o persoană să facă parte din categoria de funcționar public, prevăzută la art. 175 alin. (2) din Codul penal, este necesară întrunirea, în mod cumulativ, a două cerințe obligatorii: să exercite un serviciu de interes public și să fie învestită cu îndeplinirea respectivului serviciu public de către o autoritate publică sau să exercite serviciul de interes public sub controlul ori supravegherea unei autorități publice.

În doctrina de drept bancar, se arată că procesul de publicizare a dreptului bancar este rezultatul interesului deosebit pe care îl prezintă pentru orice stat activitățile permise instituțiilor de credit și este dedus din regimul de autorizare, reglementare și supraveghere prudențială a acestor instituții, exercitat de Banca Națională a României.

Analizând accepțiunea specifică și autonomă a noțiunii de funcționar public în sensul legii penale, diferită față de cea din dreptul administrativ, reiese cu evidență că funcționarul bancar, prin natura activității pe care o desfășoară și care este supusă controlului și supravegherii Băncii Naționale a României, realizează o activitate de interes public.

Cuvinte cheie: funcționar public, funcționar bancar, autoritate publică, Cod Penal, serviciude interes public, bancă

Abstract:

After the coming into force of the new Criminal Code on 1 February 2014 and, following the amendments made to the notion of "public servant", in practice we have witnessed a series of problems pertaining to interpretation as regards the statute of different socio-professional categories and, especially, as regards their assimilation with the notion of ‘public servant’ in the meaning of the criminal law.

For a person to be part of the public servant category as set forth in Art. 175 par.(2) of the Criminal Code, two mandatory requirements must be complied with, cumulatively, namely: to exercise public office and to be invested with the performing of that public office duties, by a public authority or to exercise public office under the control or the supervision of a public authority.

In the banking law doctrine it is stated that the process of the banking law becoming a public law is the result of the special interest shown by the state for the activities allowed to credit institutions and is deduced from the regime of authorization, regulation and prudential supervision of these institutions exercised by the National Bank of Romania.

By analysing the specific and autonomous meaning of the notion of ‘public servant’ in the understanding of criminal law - different from the one used in administrative law - it becomes obvious that bank clerks, due the activity they perform - activity which is the object of the control and supervision of the National Bank of Romania - perform actually public office.

Key words: public servant, bank clerk, public authority, Criminal Code, public office, bank

1. Considerații introductive

După intrarea în vigoare a noului Cod penal la data de 1 februarie 2014[1] și, ca urmare a modificărilor aduse noțiunii de "funcționar public", în practică au apărut o serie de probleme de interpretare cu privire la statutul diferitelor categorii socio-profesionale și, în special, la asimilarea acestora noțiunii de funcționar public în sensul legii penale.

În cazul anumitor infracțiuni, norma de incriminare cere calitatea obligatorie de "funcționar public" a autorului infracțiunii. Astfel, cu titlu de exemplu, noul Cod penal prevede în partea specială, titlul V (capitolele I și II) - Infracțiunile de corupție și de serviciu, respectiv: art. 289 (Luarea de mită), art. 295 (Delapidarea), art. 296 (Purtarea abuzivă), art. 297 (Abuzul în serviciu), art. 298 (Neglijența în serviciu), art. 300 (Uzurparea funcției) și art. 301 (Conflictul de interese), pentru care se cere calitatea subiectului activ de "funcționar public".

2. Reglementarea Codului penal din 1969 cu privire la subiectul activ al infracțiunilor de serviciu

Potrivit art. 147 din Codul penal din 1969 (cu denumirea marginală "Funcționar public și funcționar"), (1) Prin "funcționar public" se înțelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...