Curtea Constituțională

Decizia nr. 348/2018 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (2) și (4) și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul de pensii publice și alte drepturi de asigurări sociale, ale art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, precum și ale art. 29 alin. (11) și art. 30 alin. (2) și (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 17 august 2018

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Valer Dorneanu - președinte
Marian Enache - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Livia Doina Stanciu - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Varga Attila - judecător
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (2) și (4) și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul de pensii publice și alte drepturi de asigurări sociale, ale art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, precum și ale art. 29 alin. (11) și art. 30 alin. (2) și (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Elisaveta Bordînc și alții, în Dosarul nr. 1.631/90/2016 al Tribunalului Vâlcea - Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 60D/2017.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 347D/2017, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții de lege, excepție ridicată de Marian Niță și alții, în Dosarul nr. 3.351/109/2015 al Curții de Apel Pitești - Secția I civilă.

4. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosar a fost depus un înscris de către partea Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" - S.A. din București, prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

6. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 354D/2017, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții de lege, excepție ridicată de Lajos Antal și alții, în Dosarul nr. 3.530/117/2015/a1 al Curții de Apel Cluj - Secția civilă.

7. La apelul nominal răspunde partea Societatea Energetică Electrica - S.A., prin consilier juridic Ana-Maria Nistor, cu delegație la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

8. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 766D/2017, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții de lege, excepție ridicată de Sindicatul Salariaților FRE Suceava în numele membrilor Radu Vasile Adochiței și alții, în Dosarul nr. 2.250/86/2016 al Tribunalului Suceava - Secția I civilă.

9. La apelul nominal răspunde partea Societatea Energetică Electrica - S.A., prin consilier juridic Ana-Maria Nistor, cu delegație la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

10. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 964D/2017, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții de lege, excepție ridicată de Federația Reparatorilor de Locomotive din România, în numele membrilor Bogdan Abrudan și alții, în Dosarul nr. 858/105/2015 al Tribunalului Prahova - Secția I civilă.

11. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

12. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.299D/2017, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții de lege, excepție ridicată de Bebe Constantin Bojin și alții, în Dosarul nr. 2.744/90/2016 al Tribunalului Vâlcea - Secția I civilă.

13. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

14. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 60D/2017, 347D/2017, 354D/2017, 766D/2017, 964D/2017 și 1.299D/2017, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Societății Energetice Electrica - S.A. și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 347D/2017, 354D/2017, 766D/2017, 964D/2017 și 1.299D/2017 la Dosarul nr. 60D/2017, care este primul înregistrat.

15. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Societății Energetice Electrica - S.A., care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 226/2006 sunt abrogate și nu mai pot constitui obiect al controlului de constituționalitate. Referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 263/2010 menționează că Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă a statuat, în jurisprudența sa, că, în măsura în care nu au fost parcurse procedurile prevăzute de lege în vederea reevaluării unor locuri de muncă pentru a fi încadrate în condiții speciale, angajatorul nu are posibilitatea efectuării unei astfel de încadrări. Or Societatea Energetică Electrica - S.A. nu a primit niciodată avizul necesar pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale. Mai mult, arată că, deși autorii excepției invocă neconstituționalitatea prevederilor unor legi, din cuprinsul motivării reiese că aceștia contestă unele hotărâri de Guvern adoptate pentru punerea în aplicare a legilor respective. Aceste hotărâri nu pot fi supuse însă controlului de constituționalitate, potrivit dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992.

16. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că legiuitorul a stabilit o procedură de urmat în vederea încadrării unor locuri de muncă în condiții speciale, iar garanția legalității acestei proceduri a fost accesul instituit la instanțele de contencios administrativ. Conform jurisprudenței Curții Constituționale, așa cum este Decizia nr. 132 din 25 februarie 2010, absența unei proceduri deschise la instanța de drept comun nu echivalează cu negarea dreptului de acces la o instanță, câtă vreme partea a avut acces la instanța de contencios administrativ direct sau prin reprezentanții săi. În ceea ce privește critica potrivit căreia salariații nu au primit în mod individual calitate procesuală activă pentru a contesta în justiție deciziile privind încadrarea lor într-o categorie de muncă sau alta dintre cele speciale, apreciază că deciziile care trebuiau contestate privesc categorii mari de salariați și, în mod firesc, legiuitorul a acordat calitate procesuală activă reprezentanților acestora. Referitor la critica raportată la prevederile Directivei Consiliului nr. 89/391/CEE arată că și aceasta este nefondată, câtă vreme prin Hotărârea din 21 martie 2018, pronunțată de Curtea Europeană de Justiție în cauzele conexate Dănuț Podilă și alții împotriva Societății Naționale de Transport Feroviar de Călători "CFR Călători" - S.A. București și Costel Nicușor Mucea împotriva SMDA Mureș Insolvency SPRL, s-a arătat că directiva nu este încălcată în cazul în care legislația națională stabilește termene stricte și proceduri care nu permit instanțelor naționale să reexamineze sau să restabilească încadrarea activităților desfășurate de lucrători în diverse grupe de risc pe baza cărora se calculează pensiile pentru limită de vârstă ale acestor lucrători.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

17. Prin Încheierea din 7 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.631/90/2016, Tribunalul Vâlcea - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (2) și (4) și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul de pensii publice și alte drepturi de asigurări sociale, art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, precum și ale art. 29 alin. (11) și art. 30 alin. (2) și (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată de Elisaveta Bordînc și alții cu prilejul soluționării unei acțiuni referitoare la încadrarea autorilor excepției în condiții speciale de muncă.

18. Prin Încheierea din 11 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 3.351/109/2015, Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (2) și (4) și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 226/2006, precum și ale art. 29 alin. (11) și art. 30 alin. (2) și (3) din Legea nr. 263/2010. Excepția a fost ridicată de Marian Niță și alții în cadrul unui litigiu de muncă privind încadrarea în condiții speciale de muncă.

19. Prin Decizia civilă nr. 364/R/2016 din 22 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 3.530/117/2015/a1, Curtea de Apel Cluj - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (2) și (4) și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 226/2006, precum și ale art. 29 alin. (11) și art. 30 alin. (2) și (3) din Legea nr. 263/2010. Excepția a fost ridicată de Antal Lajos și alții în cadrul unui litigiu de muncă.

20. Prin Încheierea din 27 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 2.250/86/2016, Tribunalul Suceava - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (2) și (4) și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 226/2006, precum și ale art. 29 alin. (11) și art. 30 alin. (2) și (3) din Legea nr. 263/2010. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Salariaților FRE Suceava, în numele membrilor săi, în cadrul unei acțiuni privind încadrarea acestora în condiții speciale de muncă.

21. Prin Încheierea din 22 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 858/105/2015, Tribunalul Prahova - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (2) și (4) și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 226/2006, precum și ale art. 29 alin. (11) și art. 30 alin. (2) și (3) din Legea nr. 263/2010. Excepția a fost ridicată de Federația Reparatorilor de Locomotive din România, în numele membrilor săi, cu prilejul soluționării unei acțiuni privind încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale, respectiv în condiții deosebite.

22. Prin Încheierea din 21 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 2.744/90/2016, Tribunalul Vâlcea - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 226/2006 și art. 29 alin. (11) și art. 30 alin. (2) și (3) din Legea nr. 263/2010. Excepția a fost ridicată de Bebe Constantin Bojin și alții cu prilejul soluționării unei acțiuni privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale.

23. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt contrare art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție. În acest sens arată că metodologia și criteriile de încadrare a unor activități și locuri de muncă în condiții speciale, precum și reevaluarea acestor locuri de muncă au fost reglementate prin hotărâri ale Guvernului, ceea ce le sustrage de la controlul de constituționalitate și împiedică salariații să se adreseze direct instanțelor de judecată pentru constatarea anumitor situații cu caracter individual sau specifice unui grup de salariați. Mai arată că aplicarea prin legi a prevederilor art. 21 din Constituție trebuie să garanteze în principal accesul direct la o instanță de judecată și numai în secundar accesul prin intermediar, așa cum sunt angajatorul, sindicatele sau reprezentanții legali ori convenționali. Or printre titularii dreptului de a se adresa justiției în vederea contestării deciziilor privind încadrarea sau reevaluarea încadrării în condiții speciale de muncă nu se regăsesc tocmai salariații, adică exact acea categorie de subiecți pe care legiuitorul trebuia să o vizeze spre protecție și reparație ca urmare a condițiilor speciale în care aceștia și-au desfășurat munca.

24. Totodată, autorii excepției consideră că Guvernul nu poate fi obiectiv în reglementarea criteriilor și metodologiei de încadrare în condiții speciale, întrucât stabilește, pe de o parte, regulile după care salariații vor obține în viitor pensiile, iar, pe de altă parte, stabilește regulile după care are loc verificarea judecătorească a modalității de constituire a contribuțiilor pentru respectivele pensii. De asemenea, arată că angajatorii se află în conflict de interese atunci când, pe de o parte, au calitatea de inițiatori ai demersurilor ce duc la încadrarea în anumite condiții a locurilor de muncă din propria unitate, iar, pe de altă parte, au scopul economic de a-și reduce costurile cu forța de muncă.

25. Autorii excepției susțin și că, prin reglementarea pe calea unor hotărâri de Guvern a criteriilor și metodologiilor de încadrare a unor locuri de muncă în condiții speciale, se obțin două categorii de salariați: una stabilită prin lege și alta determinată arbitrar prin hotărârea Guvernului.

26. Pentru aceleași motive, autorii excepției arată că dispozițiile de lege criticate sunt contrare și prevederilor cuprinse în paragraful 5 al preambulului la Directiva Consiliului 89/391/CEE privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă, din care reiese că intenția legiuitorului suprastatal a fost ca interesele salariaților să primeze în raport cu cele economice. De asemenea, amintesc că, potrivit art. 11 alin. (6) din aceeași directivă, salariații au dreptul să recurgă la autorități dacă apreciază că angajatorul nu își îndeplinește obligațiile. Or autorități sunt considerate și instanțele de judecată, acestea fiind ultimele cărora salariatul se poate adresa pentru garantarea respectării drepturilor sale. În sensul celor arătate, autorii excepției invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul de acces la justiție.

27. Tribunalul Vâlcea - Secția I civilă, Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă, Tribunalul Suceava - Secția I civilă și Tribunalul Prahova - Secția I civilă apreciază că dispozițiile de lege criticate nu contravin textelor constituționale invocate de autorii excepției.

28. Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată și arată că textele de lege criticate sunt neconstituționale, în măsura în care se interpretează în sensul că ar fi inadmisibilă sesizarea instanțelor de judecată cu acțiuni în constatarea condițiilor de muncă speciale sau deosebite după data de 1 aprilie 2001, pentru ipoteza în care nu s-a realizat pe cale administrativă încadrarea locurilor de muncă în aceste condiții, respectiv pentru situația în care nu sunt întrunite cumulativ condițiile privind înscrierea activității și a unității angajatoare în anexele nr. 1 și 2 la Legea nr. 226/2006, respectiv în anexele nr. 2 și 3 la Legea nr. 263/2010.

29. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

30. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată și invocă cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 14 din 23 mai 2016 cu privire la interpretarea și aplicarea art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010.

31. Avocatul Poporului arată că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

32. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

C U R T E A,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

33. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

34. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 19 alin. (2) și (4) și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările și completările ulterioare, dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 13 iunie 2006, și dispozițiile art. 29 alin. (11) și art. 30 alin. (2) și (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Dispozițiile de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 19 alin. (2) și (4) din Legea nr. 19/2000:

"

(2) Criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii și Protecției Sociale și a Ministerului Sănătății. [...]

. . . . . . . . . .

(4) Locurile de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de muncă sau, în cazul în care nu se încheie contracte colective de muncă, prin decizia organului de conducere legal constituit, cu respectarea criteriilor și metodologiei de încadrare prevăzute la alin. (2).";

- Art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000: "Metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale se vor stabili prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și a Ministerului Sănătății și Familiei, în urma consultării CNPAS.";

- Art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 226/2006:

"

(1) Începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa nr. 1.

(2) Locurile de muncă prevăzute la alin. (1) sunt cele din unitățile prevăzute în anexa nr. 2, care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare.";

- Art. 29 alin. (11) din Legea nr. 263/2010: "Locurile de muncă pot fi menținute în condiții deosebite, prin reînnoirea avizelor de încadrare pe baza metodologiei stabilite prin hotărâre a Guvernului, pentru o perioadă de maximum 3 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2016, termen până la care angajatorii au obligația de a normaliza condițiile de muncă.";

- Art. 30 alin. (2) și (3) din Legea nr. 263/2010:

"

(2) Periodic, din 5 în 5 ani, locurile de muncă în condiții speciale de muncă prevăzute la alin. (1) lit. e) sunt supuse procedurii de reevaluare a încadrării în condiții speciale, stabilită prin hotărâre a Guvernului.

(3) Procedura de reevaluare prevăzută la alin. (2) se stabilește prin hotărâre a Guvernului, elaborată în termen de 9 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi."

35. Curtea constată că dispozițiile art. 19 alin. (2) și (4) și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 și cele ale art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 226/2006 nu mai sunt în vigoare, aceste acte normative fiind abrogate anterior sesizării sale cu excepția de neconstituționalitate. Cu toate acestea, având în vedere obiectul acțiunilor în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții de lege, Curtea apreciază că sunt aplicabile cele reținute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora "sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare", astfel că analiza de constituționalitate se va referi și la dispozițiile art. 19 alin. (2) și (4) și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, precum și la cele ale art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 226/2006.

36. Autorii excepției de neconstituționalitate consideră că dispozițiile articolelor de lege criticate încalcă dreptul de acces liber la justiție, consacrat de art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție. De asemenea, consideră că sunt înfrânte și prevederile paragrafului 5 al preambulului la Directiva Consiliului 89/391/CEE privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L183/1989, prevederi referitoare la adoptarea de către Consiliu, prin intermediul directivelor, a cerințelor minime pentru a promova îmbunătățirea, în special, a mediului de muncă, în vederea garantării unui nivel mai bun de protecție a sănătății și securității lucrătorilor, precum și prevederile art. 11 alin. (6) din aceeași directivă, în care se arată că "lucrătorii și reprezentanții acestora au dreptul să recurgă, în conformitate cu legislațiile și practicile interne, la autoritatea care răspunde de protecția securității și sănătății la locul de muncă, în cazul în care consideră că măsurile luate și mijloacele puse la dispoziție de angajator nu corespund scopurilor de asigurare a securității și sănătății la locul de muncă. În timpul inspecțiilor, reprezentanților lucrătorilor trebuie să li se acorde posibilitatea de a prezenta autorităților competente observațiile lor."

37. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 686 din 2 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 28 martie 2018, paragraful 44, Curtea a reținut, în esență, că "reglementarea regimului locurilor de muncă în condiții deosebite și condiții speciale s-a realizat pe cale legislativă, respectiv prin Legea nr. 19/2000, Legea nr. 226/2006 și Legea nr. 263/2010. [...] De asemenea, art. 3 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 263/2010 a definit locurile de muncă în condiții deosebite și a prevăzut în art. 29 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 că sunt încadrate în condiții deosebite locurile de muncă stabilite în baza criteriilor și metodologiei prevăzute de legislația în vigoare la data încadrării acestora. Totodată, dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 263/2010 au definit condițiile de muncă în condiții speciale, iar art. 30 alin. (1) a realizat o enumerare exhaustivă a acestora. Din această perspectivă, Curtea apreciază că este lipsită de temei susținerea autorilor excepției referitoare la existența unor categorii diferite de salariați în funcție de reglementarea criteriilor de încadrare în condiții deosebite sau speciale de muncă prin lege sau prin hotărâri de Guvern."

38. De asemenea, prin următorul paragraf al Deciziei nr. 686 din 2 noiembrie 2017, Curtea a reținut, în esență, că "detalierea prin hotărâri de Guvern a unor aspecte ce țin de concretizarea dispozițiilor unor texte de lege nu poate fi privită ca o opțiune de reglementare contrară prevederilor constituționale", ci reprezintă o expresie a prevederilor constituționale ale art. 108 alin. (2).

39. Cu același prilej, Curtea a reținut că "abilitarea Guvernului de a emite hotărâri în organizarea executării legilor nu poate fi privită ca un impediment pentru exercitarea dreptului de acces la justiție, de vreme ce hotărârea Guvernului poate fi supusă controlului instanței de contencios administrativ care se poate pronunța cu privire la legalitatea actului normativ. Faptul că o hotărâre de Guvern nu poate constitui obiect al controlului de constituționalitate decurge din împrejurarea că un astfel de act normativ reprezintă un act de reglementare secundară, dat în aplicarea legii."

40. Analizând susținerile vizând excluderea salariaților de la dreptul de a ataca în justiție, în mod individual, deciziile ori hotărârile organelor administrative prin care s-a refuzat încadrarea unor locuri de muncă în condiții deosebite sau speciale de muncă, Curtea, prin paragraful 47 al Deciziei nr. 686 din 2 noiembrie 2017, a observat că reglementarea accesului la justiție împotriva actelor administrative mai sus arătate nu constituie obiect al textelor de lege criticate, ci, așa cum s-a reținut mai sus, al hotărârilor de Guvern date în aplicarea acestor texte. Prin urmare, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, instanța de contencios constituțional nu poate analiza acest aspect.

41. Curtea a menționat însă cele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin paragrafele 90 și 91 ale Deciziei nr. 12 din 23 mai 2016 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție având ca obiect posibilitatea constatării pe cale judiciară sau a obligării angajatorului la încadrarea activității desfășurate în condiții deosebite sau speciale de muncă, după 1 aprilie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 10 noiembrie 2016, în care s-a evidențiat faptul că dreptul de acces la justiție al salariaților cu prilejul desfășurării procedurilor de încadrare a locurilor de muncă în condiții superioare de muncă a fost asigurat. Astfel, instanța supremă a arătat că "încadrarea locurilor de muncă în condiții superioare de muncă era de competența autorităților administrative, competență ce se exercita prin emiterea și, după caz, refuzul de emitere a avizelor ori de reînnoire a celor deja acordate. Aceste acte administrative tipice ori asimilate, după caz, erau supuse controlului de plină jurisdicție din partea instanțelor de contencios administrativ prin care se putea sancționa pasivitatea ori neglijența angajatorului și/sau a reprezentanților angajaților de a iniția și derula procedura pentru încadrarea locurilor de muncă ale angajaților în condiții deosebite. De asemenea, în ipoteza pasivității angajatorului de a declanșa procedura de încadrare în condiții deosebite, potrivit art. 3 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, cu modificările și completările ulterioare, sindicatele reprezentative, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori responsabilul cu protecția muncii aveau posibilitatea de a sesiza inspectoratele teritoriale de muncă pentru verificarea locurilor de muncă în interiorul termenului-limită prevăzut de metodologie în acest sens."

42. Totodată, Curtea reține că, prin Hotărârea din 21 martie 2018, pronunțată în cauzele conexate Dănuț Podilă și alții împotriva Societății Naționale de Transport Feroviar de Călători "CFR Călători" - S.A. București și Costel Nicușor Mucea împotriva SMDA Mureș Insolvency SPRL, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a răspuns întrebării dacă articolul 114 alineatul (3) și articolele 151 și 153 Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care instituie termene stricte și proceduri care nu permit instanțelor naționale să reexamineze sau să stabilească încadrarea activităților desfășurate de lucrători în diferite grupe de risc, pe baza căreia se calculează pensiile pentru limită de vârstă ale acestor lucrători. Soluția pronunțată de Curtea de la Luxembourg a fost în sensul că "articolul 114 alineatul (3) și articolele 151 și 153 TFUE, precum și Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă trebuie interpretate în sensul că nu se aplică unei reglementări naționale, precum cea în discuție în litigiul principal, care stabilește termene stricte și proceduri care nu permit instanțelor naționale să reexamineze sau să stabilească încadrarea activităților desfășurate de lucrători în diferite grupe de risc, pe baza căreia se calculează pensiile pentru limită de vârstă ale acestor lucrători."

43. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Elisaveta Bordînc și alții în Dosarul nr. 1.631/90/2016 al Tribunalului Vâlcea - Secția I civilă, de Marian Niță și alții în Dosarul nr. 3.351/109/2015 al Curții de Apel Pitești - Secția I civilă, de Antal Lajos și alții în Dosarul nr. 3.530/117/2015/a1 al Curții de Apel Cluj - Secția civilă, de Sindicatul Salariaților FRE Suceava în numele membrilor Radu Vasile Adochiței și alții, în Dosarul nr. 2.250/86/2016 al Tribunalului Suceava - Secția I civilă, de Federația Reparatorilor de Locomotivă din România, în numele membrilor săi Bogdan Abrudan și alții, în Dosarul nr. 858/105/2015 al Tribunalului Prahova - Secția I civilă și de Bebe Constantin Bojin și alții în Dosarul nr. 2.744/90/2016 al Tribunalului Vâlcea - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 19 alin. (2) și (4) și ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul de pensii publice și alte drepturi de asigurări sociale, ale art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, precum și ale art. 29 alin. (11) și art. 30 alin. (2) și (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Vâlcea - Secția I civilă, Curții de Apel Pitești - Secția I civilă, Curții de Apel Cluj - Secția civilă, Tribunalului Suceava - Secția I civilă și Tribunalului Prahova - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 22 mai 2018.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...