Drept Civil (C.H. BECK)

Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole, ediția 2, Editura C. H. Beck, 2015, ISBN 978-606-18-0421-4
de Ioan Leș

18 noiembrie 2015

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Comentarii Beck

Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole. Art. 1-1134

Ediția 2 - revizuită și adăugită

Modalitatea de citare

Citarea surselor electronice se face astfel: NUMELE autorului, Titlul cărții, Volumul, Elemente specifice [grade titlu, de obicei capitole], Ediția, Editura, Localitatea, Anul apariției, Denumirea sursei, Data (data accesării: ziua/luna/anul).

Exemplificare:

Despre acțiunea civilă, a se vedea Ioan Leș, Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole, Cartea I, Titlul I, ediția 2, Editura C.H. Beck, București, 2015, în Biblioteca juridică Legalis.ro (www.legalis.ro), accesat la data de 15 decembrie 2015.

Cuvânt introductiv

Autorul [ Mai mult... ]

Abrevieri

vol. – volum(ul) [ Mai mult... ]

Lista lucrărilor frecvent citate

L.A. Viorel, G. Viorel, Noul Cod de procedură civilă. Comentarii și explicații, Vol. I. Fundamentele. Art. 1-248, Ed. C.H. Beck, București, 2012 [ Mai mult... ]

Ghid de utilizare

În interiorul comentariului propriu-zis găsiți marcate în bold cuvinte-cheie în structurarea ideilor, ce se regăsesc de al?el și în Indexul de la sfârșitul cărții. Acesta a fost conceput, prin dubla trimitere care se face acolo, ca un motor suplimentar de căutare pentru cei care sunt inte resați să localizeze mai lesne în interiorul cărții chesOuni punctuale. [ Mai mult... ]

Codul de procedură civilă – Legea nr. 134/2010, republicată1
(M.Of. nr. 247 din 10 aprilie 2015) cu modificările aduse prin DCC nr. 485 din 23 iunie 2015 (M.Of. nr. 539 din 20 iulie 2015)

1 Republicatăîn temeiul art. XIV din Legea nr. 138/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe, publicată în M.Of. nr. 753 din 16 octombrie 2014, dându-se textelor o nouă numerotare. Legea nr. 134/2010 a fost republicată anterior în M.Of. nr. 545 din 3 august 2012 și a fost ulterior modificată prin: Legea nr. 206/2012 pentru aprobarea O.U.G. nr. 44/2012 privind modificarea art. 81 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru completarea unor acte normative conexe (M.Of. nr. 762 din 13 noiembrie 2012); O.U.G. nr. 4/2013 privind modificarea Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe (M.Of. nr. 68 din 31 ianuarie 2013), aprobată cu modificări prin Legea nr. 214/2013 pentru aprobarea O.U.G. nr. 4/2013 privind modificarea Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe (M.Of. nr. 388 din 28 iunie 2013); Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști și între aceștia și autorități contractante (M.Of. nr. 182 din 2 aprilie 2013); DCC nr. 473/2013 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 659 alin. (3) din Codul de procedură civilă (M.Of. nr. 30 din 15 ianuarie 2014); DCC nr. 348/2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 650 alin. (1) și art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă (M.Of. nr. 529 din 16 iulie 2014); Legea nr. 138/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe (M.Of. nr. 753 din 16 octombrie 2014); DCC nr. 558/2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (1) teza întâi, art. 143 alin. (1) cu referire la sintagma „cu darea unei cauțiuni în cuantum de 1.000 lei” și ale art. 145 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă (M.Of. nr. 897 din 10 decembrie 2014).


[ Mai mult... ]

Titlul preliminar Domeniul de reglementare al Codului de procedură civilă

În afara oricăror alte considerații nu putem face abstracție de faptul că pot avea caracterul unor principii fundamentale numai acele reguli care au, astfel cum am subliniat deja, un caracter esențial și care determină întreaga structură și fizionomie a procesului civil. De asemenea, nu putem face abstracție nici de constatarea unui reputat autor conform căreia „regulile diriguitoare ale procesului civil sunt, de fapt, drepturi fundamentale” (a se vedea I. Deleanu, Considerații generale și unele observații cu privire la Proiectul Codului de procedură civilă, R.R.D.P. nr. 2/2009, p. 33). Vom observa în cele ce urmează că unele dintre principiile fundamentale consacrate de noul C. proc. civ. nu corespund exigențelor de a constitui reguli esențiale ale procesului civil. De altfel, și în doctrina franceză se remarcă că nu toate principiile fundamentale sunt de o importanță egală, ceea ce este valabil cu evidență și în dreptul nostru procesual (a se vedea J. Heron, Droit judiciaire privé, 3ème édition par Thierry Le Bars, Montchrestien, Paris, 2006, p. 194). [ Mai mult... ]

Capitolul I Domeniul de reglementare al Codului de procedură civilă

Art. 1 Obiectul și scopul Codului de procedură civilă

Ultima teză formulată în art. 1 alin. (2) noul C. proc. civ. impune instanțelor aplicarea legii și garantarea supremației acesteia. Există două excepții de la acest imperativ, consacrate în art. 20 și art. 148 din Constituție, în art. 4 și art. 5 noul C. civ., precum și în art. 3 și art. 4 noul C. proc. civ., excepții care impun aplicarea prioritară atratatelor internaționale privitoare la drepturile omului, respectiv adreptului Uniunii Europene, atunci când sunt în contradicție cu prevederile interne (A.P. Dimitriu, în Gh. Piperea ș.a., noul C. proc. civ.. Note. Corelații. Explicații, 2012, p. 2). [ Mai mult... ]

Art. 2 Aplicabilitatea generală a Codului de procedură civilă

Practica judiciară a ilustrat și ea aplicabilitatea principiului comentat în unele cazuri particulare. Astfel, s-a decis că „acolo unde Codul de procedură fiscală nu dispune, se aplică prevederile Codului de procedură civilă, iar, la rândul lor, potrivit principiului că normele de procedură se întregesc cu normele de drept substanțial în materia respectivă, prevederile Codului de procedură civilă se întregesc cu acelea ale Codului civil. Dispozițiile Codului civil constituie drept comun în materiile de natură patrimonială, deci și pentru domeniul fiscal, ceea ce înseamnă că normele Codului civil reprezintă dreptul comun, aplicabil, în măsura compatibilității și în absența unor norme speciale exprese, și în materie fiscală, substanțială ori procedurală” (Trib. București, Secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă, sentința civilă nr. 901/01.03.2004, cu un comentariu de C.-L. Popescu, C.J. nr. 4/2004, p. 20). [ Mai mult... ]

Art. 3 Aplicarea prioritară a tratatelor internaționale privitoare la drepturile omului

De remarcat însă că prioritatea reglementărilor internaționale este exclusă în cazul în care noul C. proc. civ. conține dispoziții mai favorabile. În acest sens, un exemplu edificator îl reprezintă reglementările cu privire la termenul în care trebuie judecate cauzele, respectiv art. 6 din Convenție, potrivit căruia instanțele trebuie să soluționeze cauzele într-un termen rezonabil, și art. 6 noul C. proc. civ., conform căruia procesul trebuie să se judece într-un termen optim și previzibil. Rez [ Mai mult... ]

Art. 4 Aplicarea prioritară a dreptului Uniunii Europene

2.Spre un drept procesual european. Toate aceste reglementări procesuale, la care se adaugă multe altele, ne determină să reflectăm asupra constituirii treptate aunui veritabil drept procesual european (a se vedea I. Leș, Implicațiile europenizării și internaționalizării dreptului procesual civil, Acta Universitatis „Lucian Blaga”, Jurisprudentia nr. 1-2/2007, p. 2-3). De aceea, în mod firesc, dreptul românesc nu poate face abstracție de dreptul Uniunii Europene, cu atât mai mult cu cât art. 11 alin. (2) din Constituție prevede în mod expres că „tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”, iar în doctrină normele europene au fost considerate ca făcând parte din dreptul național, având aplicare directă, imediată și cu prioritate, în raport cu natura, sursa și obiectul acestora (I. Deleanu, noul C. proc. civ.. Comentarii pe articole, vol. I, 2013, p. 47).

[ Mai mult... ]

Capitolul II Principiile fundamentale ale procesului civil

Art. 5 Îndatoriri privind primirea și soluționarea cererilor

De la principiul relativității lucrului judecat există și unele excepții semnificative, în special în materia contenciosului constituțional și administrativ, împrejurare ce aocazionat și exprimarea opiniei potrivit căreia asemenea dispoziții procedurale sunt inutile (a se vedea B. Diamant, Observații și propuneri cu privire la proiectul Noului Cod de procedură civilă, C.J. nr. 1/2009, p. 55). Astfel, noul C. proc. civ. consacră două excepții potrivit cărora anumite hotărâri pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție sunt obligatorii pentru instanțele judecătorești, respectiv deciziile date în recursul în interesul legii [art. 517 alin. (4) noul C. proc. civ.] și hotărârile prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept [art. 521 alin. (3) noul C. proc. civ.]. De asemenea, atât hotărârile judecătorești definitive prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ, conform art. 23 din Legea nr. 554/2004, cât și deciziile Curții Constituționale de admitere aexcepțiilor de neconstituționalitate, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, constituind veritabile excepții de la prevederile celui de-al patrulea alineat al art. 5 noul C. proc. civ.. [ Mai mult... ]

Art. 6 Dreptul la un proces echitabil, în termen optim și previzibil

9.Nerespectarea principiului. În finalul acestor considerații, trebuie să arătăm că în majoritatea legislațiilor procesuale accesul liber la justiție nu are și nu poate avea un caracter absolut. Exercitarea cu rea-credință adreptului la acțiune poate atrage după sine obligarea părții la plata unei amenzi civile, potrivit art. 12 alin. (2) și art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) noul C. proc. civ.. Obligarea la plata cheltuielilor de judecată acelui care apierdut procesul, astfel cum prevede art. 453 alin. (1) noul C. proc. civ., respectiv acelui care apromovat oacțiune nejustificată, are și ea un caracter sancționatoriu.

[ Mai mult... ]

Art. 7 Legalitatea

Judecătorul trebuie să interpreteze și să aplice legea în concordanță cu litera și spiritul ei, precum și în consonanță cu cerințele vieții sociale; el nu poate aplica legea substanțială sau procedurală după preferințele sale subiective (I. Leș, Tratat de drept procesual civil, vol. I, 2014, p. 58). [ Mai mult... ]

Art. 8 Egalitatea

Potrivit jurisprudenței Curții de la Strasbourg, conceptul de proces echitabil include, printre altele, și principiul egalității armelor (CEDO, Gorraiz Lizarraga și alții c. Spania, hotărârea din 27 aprilie 2004, parag. 56), principiu care reprezintă una dintre garanțiile desfășurării procedurii judiciare în sensul art. 6 parag. 1 din Convenție. Totodată, practica judiciară națională a statuat că: „Egalitatea armelor impune ca fiecărei părți să i se ofere posibilitatea rezonabilă de a-și susține cauza, ceea ce implică ca fiecare parte să fie legal citată în cauză” (C.A. Cluj, Secția comercială și de contencios administrative și fiscal, decizia nr. 2461/2008, B.C.A. nr. 1/2009, p. 64-66). [ Mai mult... ]

Art. 9 Dreptul de dispoziție al părților

O discuție ar putea fi făcută în legătură cu interpretarea oferită de noi cu privire la posibilitatea de a dispune asupra drepturilor substanțiale. Observăm în această privință că textul comentat se referă la determinarea obiectului și a limitelor procesului prin cererile și apărările părților, dar și la posibilitatea reclamantului de a renunța la „dreptul pretins”. Acoperă aceste precizări legale toate posibilitățile de a „dispune de drepturile” ce formează obiectul unei [ Mai mult... ]

Art. 10 Obligațiile părților în desfășurarea procesului

2.Înfățișarea mijloacelor de probă. Art. 10 alin. (2) noul C. proc. civ. instituie, astfel cum arătat deja, oregulă mai degrabă de domeniul probațiunii, decât de domeniul unui principiu fundamental. Legea are în vedere doar mijloacele de probă. Oatare formulă legală ne poate sugera concluzia că sunt avute în vedere toate mijloacele de dovadă prevăzute de lege. Referirea legii la „înfățișarea” mijloacelor de probă poate sugera ointerpretare mai restrictivă, întrucât există și probe ce nu pot fi „prezentate” instanței, cum sunt prezumțiile. De aceea, considerăm că sintagma folosită de legiuitor nu este cea mai fericită. În ceea ce privește facultatea judecătorului de adispune înfățișarea unui mijloc de probă, noul C. proc. civ. prevede și în art. 293 alin. (1) faptul că instanța poate ordona înfățișarea unui înscris probatoriu, referitor la proces, în ipoteza deținerii înscrisului de către partea adversă.

[ Mai mult... ]

Art. 11 Obligațiile terților în desfășurarea procesului

2.Sancțiuni aplicabile. noul C. proc. civ. determină și sancțiunile ce pot fi impuse persoanelor care, fără un motiv legitim, se sustrag de la obligațiile vizate de textul comentat, respectiv sancțiunea plății unei amenzi judiciare, în condițiile prevăzute de art. 187-188 noul C. proc. civ., și cea aplății unor daune-interese către partea căreia is-a pricinuit un prejudiciu moral sau material (a se vedea, de asemenea, A.P. Dimitriu, în Gh. Piperea ș.a., noul C. proc. civ.. Note. Corelații, Explicații, 2012, p. 14). De notat, însă, că pe lângă aceste sancțiuni persoanele vinovate sunt pasibile și de aplicarea unor pedepse penale, în cazul săvârșirii unor infracțiuni ce împiedică realizarea justiției, cum sunt mărturia mincinoasă (art. 273 noul C. pen.), răzbunarea pentru ajutorul dat justiției (art. 274 noul C. pen.), sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri (art. 275 noul C. pen.) și compromiterea intereselor justiției (art. 277 noul C. pen.).

[ Mai mult... ]

Art. 12 Buna-credință

De notat deopotrivă că textul comentat prevede posibilitatea obligării părții la plata unei amenzi judiciare, în afara obligării acesteia la despăgubiri. Obligarea la despăgubiri are cu precădere un caracter reparatoriu, iar obligarea la plata unei amenzi un caracter exclusiv sancționator. De aceea, amenda urmează să fie achitată de autorul abuzului de drept statului, iar nu părții vătămate. noul C. proc. civ., la fel ca și cel anterior, enumeră în art. 187 și cazurile în care se poate aplica sa [ Mai mult... ]

Art. 13 Dreptul la apărare

Cheltuielile pentru care partea abeneficiat de scutiri sau reduceri vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta acăzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat aacestor sume (art. 18 teza finală din O.U.G. nr. 51/2008). [ Mai mult... ]

Art. 14 Contradictorialitatea

;
se încarcă...