Drept Civil (C.H. BECK)

Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediția 2, Editura C. H. Beck, 2014, ISBN 978-606-18-0414-6
de Flavius-Antoniu Baias, Eugen Chelaru, Rodica Constantinovici, Ioan Macovei, Adriana Almășan, Lacrima Rodica Boilă, Irina Olivia Călinescu, Sevastian Cercel, Mirela Carmen Dobrilă, Nicoleta Rodica Dominte, Honoria Dumitrescu, Emese Florian, Gheorghe Gheorghiu, Decebal-Adrian Ghinoiu, Cristina Irimia, Codrin Macovei, Anda Marina Mitu, Alin-Adrian Moise, Cristina Mihaela Nicolescu, Pavel Perju, Gheorghe Piperea, Alina Rădoi, Claudia Roșianu, Andreea-Teodora Stănescu, Șerban-Alexandru Stănescu, Anișoara Ștefănescu, Viorel Terzea, Anton Trăilescu, Alina Tudorică, Aurelian-Gabriel Uluitu, Diana Ungureanu, Bogdan Vișinoiu, Cristina Zamșa

18 decembrie 2014

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Pagina 1 din 120

Cumpără forma completă
  •  

Comentarii Beck

Noul Cod civil. Comentariu pe articole. Art. 1-2664

Ediția 2 - revizuită și adăugită

Lucrare premiată de Uniunea Juriștilor din România în anul 2012 cu premiul „Mihail Eliescu”

Modalitatea de citare

Citarea surselor electronice se face astfel: NUMELE autorului, Titlul cărții, Volumul, Elemente specifice [grade titlu, de obicei capitole], Ediția, Editura, Localitatea, Anul apariției, Denumirea sursei, Data (data accesării: ziua/luna/anul).

Exemplificare:

Privind libertatea de constituire a persoanelor juridice de drept privat, a se vedea Gh. Piperea în Fl.A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I Macovei (coord.), Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ed. a 2-a, Ed. C.H. Beck, București, 2014, în Biblioteca juridică Legalis.ro (www.legalis.ro), accesat la data de 20 octombrie 2015.

Prefață la ediția a 2-a

Noiembrie 2014 [ Mai mult... ]

Cuvânt-înainte

Decan – Facultatea de Drept a Universității din București [ Mai mult... ]

Abrevieri

vol. – volumul [ Mai mult... ]

Ghid de utilizare

Redacția [ Mai mult... ]

Codul civil – Legea nr. 287/2009, republicată2
(M.Of. nr. 505 din 15 iulie 2011)

Eugen Chelaru

[ Mai mult... ]

Titlul preliminar Despre legea civilă

Capitolul I Dispoziții generale

Pavel Perju

[ Mai mult... ]

Art. 1 Izvoarele dreptului civil

Pavel Perju

[ Mai mult... ]

Art. 2 Obiectul și conținutul Codului civil

Gheorghe Piperea

[ Mai mult... ]

Art. 3 Aplicarea generală a Codului civil

Pavel Perju

[ Mai mult... ]

Art. 4 Aplicarea prioritară a tratatelor internaționale privind drepturile omului

Pavel Perju

[ Mai mult... ]

Art. 5 Aplicarea prioritară a dreptului Uniunii Europene

Pavel Perju

[ Mai mult... ]

Capitolul II Aplicarea legii civile

Bibliografie: Gh. Beleiu, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Ed. Universul Juridic, București, 2007 (citată în continuare Gh. Beleiu, Drept civil); T. Ionașcu ș.a., Tratat de drept civil, vol. I, Ed. Academiei, București, 1967 (citată în continuare T. Ionașcu ș.a., Tratat de drept civil, vol. I); I. Reghini, Ș. Diaconescu, P. Vasilescu, Introducere în dreptul civil, ed. a 2-a, Colecția Universitaria, Ed. Sfera juridică, Cluj-Napoca, 2008 (citată în continuare I. Reghini, Ș. Diaconescu, P. Vasilescu, Introducere); E. Lupan ș.a., Drept civil. Partea generală conform Noului Cod civil, Ed. C.H. Beck, București, 2012 (citată în continuare E. Lupan ș.a., Drept civil. Partea generală conform Noului Cod civil); G. Boroi, Aplicarea în timp a Noului Cod civil, în www.inm-lex.ro/fișier (citată în continuare, G. Boroi, Aplicarea în timp a Noului Cod civil).

[ Mai mult... ]

Art. 6 Aplicarea în timp a legii civile

2.3. Ultraactivitatea (supraviețuirea) legii vechi. Codul nu reglementează, dar Legea nr. 71/2011 asimilează, în numeroase cazuri, conceptul de ultraactivitate, așa cum a fost conceput anterior, și păstrează caracterul tranzitoriu (vremelnic) al rămânerii în vigoare a legii vechi. Acest caracter poate fi determinat de legiuitor prin fixarea unui termen de adaptare la acțiunea unor reguli imperative ale legii noi, în scopul aplicării lor uniforme și generale [DCC nr. 56/2014 (M.Of. nr. 179 din 13 martie 2014)]. Totodată, sub acțiunea principiului fundamental al neretroactivității legii noi, noul Cod civil extinde limitele supraviețuirii legii vechi, prin a cuprinde în câmpul acesteia de ultraactivare, situații juridice subiective (individuale), stabilite prin act juridic, dar reglementate imperativ sau prohibitiv de legea nouă. Exempli gratia, a se vedea situațiile juridice invocate în art. 5 LPA. Tot astfel, în înțelesul actual dat ultraactivității, rămân sub acțiunea legii vechi și situații juridice obiective (legale), adică situații juridice ale căror conținut și efecte sunt imperativ stabilite de lege, cum sunt cele care vizează limitele legale ale proprietății private, moștenirea, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a noului Cod civil, drepturile reale de garanție. Nu mai puțin, dispozițiile alin. (6) (reproduse supra pct. 2.2.) sunt privite ca „o derogare semnificativă de la ultraactivitatea legii vechi” (G. Boroi, Aplicarea în timp a Noului Cod civil, p. 14).

[ Mai mult... ]

Art. 7 Teritorialitatea legii civile

Nu mai puțin, trebuie avută în vedere și posibilitatea ca unele acte normative emise de autoritățile centrale ale statului să-și autolimiteze aplicarea la o anumită parte a teritoriului (a se vedea, de exemplu, Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, modificată și completată prin Legea nr. 244/2004, Legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România etc.). [ Mai mult... ]

Art. 8 Extrateritorialitatea legii civile

Pavel Perju

[ Mai mult... ]

Capitolul III Interpretarea și efectele legii civile

Bibliografie: Gh. Beleiu, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Ed. Universul Juridic, București, 2007 (citată în continuare Gh. Beleiu, Drept civil); C. Bîrsan, Drept civil. Drepturile reale principale, Ed. Hamangiu, București, 2007 (citată în continuare C. Bîrsan, Drept civil); G. Boroi, Drept civil. Partea generală. Persoanele, ed. a 3-a, Ed. Hamangiu, București, 2008 (citată în continuare G. Boroi, Drept civil); D. Gherasim, Buna-credință în raporturile juridice, Ed. Academiei, București, 1981 (citată în continuare D. Gherasim, Buna-credință); T. Ionașcu ș.a., Tratat de drept civil, vol. I, Ed. Academiei, București, 1967 (citată în continuare T. Ionașcu ș.a., Tratat de drept civil, vol. I); I. Reghini, Ș. Diaconescu, P. Vasilescu, Introducere în dreptul civil, ed. a 2-a, Colecția Universitaria, Ed. Sfera juridică, Cluj-Napoca, 2008 (citată în continuare I. Reghini, Ș. Diaconescu, P. Vasilescu, Introducere); V. Stoica, Drept civil. Drepturile reale principale, Ed. C.H. Beck, București, 2009 (citată în continuare V. Stoica, Drept civil 2009); O. Ungureanu, Drept civil. Introducere, Ed. C.H. Beck, București, 2007 (citată în continuare O. Ungureanu, Drept civil); G. Boroi, C.A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea generală, Ed. Hamangiu, București, 2011; G. Boroi, L. Stănciulescu, Instituții de drept civil în reglementarea Noului Cod civil, Ed. Hamangiu, București, 2012; A.P. Dimitriu, Interpretarea și efectele legii civile, în Noul Cod civil, Ed. C.H. Beck, București, 2011; C.T. Ungureanu, Aplicarea legii civile, în Noul Cod civil, vol. I, Ed. Hamangiu, București, 2012; E. Lupan ș.a., Drept civil. Partea generală a Noului Cod civil, Ed. C.H. Beck, București, 2012 (citată în continuare, E. Lupan ș.a., Drept civil. Partea generală a Noului Cod civil); C. Lazăr, Teoria generală a dreptului, idd.euro.ubbcluj.ro.

[ Mai mult... ]

Art. 9 Interpretarea legii

4. Obligativitatea sau forța interpretării. Textul art. 9 distinge, în funcție de forța interpretării, între interpretarea dată de organul care a adoptat norma civilă și interpretarea care emană de la instanța judecătorească. Prima se numește interpretarea oficială și este general obligatorie, îmbrăcând forma așa-numitelor norme interpretative. Acestea au aplicare numai pentru viitor – alin. (2). A doua, denumită în doctrină interpretarea judiciară, fără a fi general obligatorie, intervine numai pentru soluționarea unui caz concret (este relativă).

[ Mai mult... ]

Art. 10 Interzicerea analogiei

Interzicerea extensiunii analogice. Textul consfințește, pentru diferite domenii ale dreptului civil, raportul dintre legea generală și legea specială. Dacă legea generală este comună pentru o întreagă sferă de reglementare ceea ce înseamnă că acționează în toate cazurile și în orice materie, legea specială se aplică într-un domeniu mai restrâns, special determinat și limitat la cazuri expres stabilite. Pe baza acestei realități și a ceea ce opune, ca reguli de interpretare, specialia generalibus derogant (norma specială derogă de la norma generală) de generalia specialibus non derogant (norma generală nu derogă de la norma specială), rezultă că legea specială are prioritate față de legea generală, se completează cu legea generală (pentru aspectele nereglementate), este de strictă interpretare, nu este susceptibilă de extrapolare și nu poate fi aplicată prin analogie. De asemenea, „nu sunt susceptibile de extensiune analogică normele care restrâng liberul exercițiu al drepturilor sau cele cu caracter excepțional (a se vedea M. Eremia, Analogia, în N. Popa, M. Eremia, S. Cristea, Teoria generală a dreptului, ed. 2, Ed. All Beck, București, 2005, p. 259). Analogia este interzisă și în cazul legilor care prevăd sancțiuni civile, îndeosebi în spațiul răspunderii civile, unde acționează adagiul nulla poena sine lege adăugat altuia – nullum crimen sine lege, în sensul că o sancțiune civilă nu există decât dacă legea o prevede (a se vedea I. Deleanu, S. Deleanu, Mică enciclopedie a dreptului, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2000, p. 384).

[ Mai mult... ]

Art. 11 Respectarea ordinii publice și a bunelor moravuri

Noțiunea de „bune moravuri” vizează, de asemenea, ocrotirea unui interes general și semnifică, in concreto, „un ansamblu de reguli impuse de o anumită morală socială, existentă la un moment dat și într-un anumit loc care, în paralel cu ordinea publică, reprezintă o „normă”, un „standard” în raport de care sunt apreciate comportamentele umane” (a se vedea O. Ungureanu, Drept civil, p. 33). Bunele moravuri înseamnă „buna purtare în viața socială (a se vedea C. Hamangiu ș.a., Tratat de drept civil român, vol. I, Ed. Național, București, 1928, p. 92, 93).

[ Mai mult... ]

Art. 12 Libertatea de a dispune

;
se încarcă...