Dreptul UE și CEDO (C.H. BECK)

Aderarea Uniunii Europene la Convenția europeană a drepturilor omului, ediția 1, Editura C. H. Beck, 2012, ISBN 978-606-18-0036-0
de Ion Gâlea

11 mai 2012

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Aderarea Uniunii Europene la Convenția europeană a drepturilor omului

Analiză critică

GÂLEA, ION

Studii: Universitatea din București, Facultatea de Drept (2000); Curs postuniversitar în domeniul relațiilor internaționale, Institutul de Relații Internaționale Clingendael, Olanda (2001); Master în relații internaționale, Școala Națională de Studii Politice și Administrative (2002); Curs în domeniul relațiilor internaționale, Diplomatic Academy, Londra (2002); Master în studii europene, Universitatea Graz, Austria, în colaborare cu European Institute of Public Administration, Luxemburg și European Academy, Bolzano, Italia (2006); Doctor în drept, Universitatea din București, Facultatea de Drept (2008).

Activitate: diplomat, Direcția Drept Internațional și Tratate, Ministerul Afacerilor Externe (2000-2002); cadru didactic – preparator universitar/asistent universitar în drept internațioanl public și organizații și relații internaționale, Universitatea din București, Facultatea de Drept (2002-prezent); șeful Oficiului Drept Comunitar/Direcției Drept Comunitar, Ministerul Afacerilor Externe (2002-2007, 2009-2010); activitate juridică în mediul privat (2007-2009); director general pentru afaceri juridice, Ministerul Afacerilor Externe (2010-prezent).

Publicații: 4 lucrări în calitate de unic autor, 1 în calitate de coordonator și 3 în calitate de coautor, între care: Tratatul privind instituirea unei Constituții pentru Europa (text comentat); Drept internațional public, texte esențiale; Drept diplomatic și consular, Sinteze pentru examen; Folosirea forței în dreptul internațional; Tratatele Uniunii Europene. Comentarii și explicații; 19 studii în calitate de autor sau coautor în diverse reviste.

Abrevieri

UE – Uniunea Europeană [ Mai mult... ]

Cuvânt-înainte

Ion Gâlea [ Mai mult... ]

Introducere

Relația dintre Consiliul Europei și Uniunea Europeană, respectiv includerea Uniunii Europene în sistemul de control al respectării drepturilor omului al instanței de la Strasbourg, reprezintă, în final, o problemă de bună guvernare la nivel macro-politic european. În condițiile în care Statele Membre ale Uniunii Europene sunt membre ale Consiliului Europei, dar sfera de aplicare teritorială a Convenției europene a drepturilor omului cuprinde și state precum Turcia, Rusia, statele [ Mai mult... ]

Capitolul I Evoluția protecției drepturilor omului în Uniunea Europeană

Secțiunea 1 Introducerea drepturilor omului în dreptul UE pe cale jurisprudențială

Una dintre scurtele concluzii ale acestei subsecțiuni ar fi că integrarea drepturilor omului pe cale jurisprudențială în dreptul Uniunii areprezentat una dintre cauzele deficiențelor în sistemul de protecție. Subliniem că nu jurisprudența este cauza deficiențelor: dimpotrivă, Curtea de Justiție aacționat pentru a„repara” ceea ce nu s-a avut în vedere la încheierea tratatelor sau ceea ce statele nu au convenit atunci când au avut ocazia să ofacă. Ceea ce vrem să arătăm este că, până la Tratatul d [ Mai mult... ]

Secțiunea a 2-a Poziția jurisdicțiilor naționale

În încercarea de a identifica o concluzie a acestei subsecțiuni, putem afirma că instanțele supreme sau constituționale naționale au manifestat și manifestă o anumită „rezistență” față de acceptarea supremației dreptului Uniunii Europene în raport cu constituțiile naționale, concept consacrat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene încă din 1970. Ceea ce trebuie remarcat este că unul din argumentele principale pentru care supremația constituțiilor [ Mai mult... ]

Secțiunea a 3-a Carta Drepturilor Fundamentale – catalog al drepturilor la nivelul Uniunii Europene

87 J.B. Liisberg, op. cit., p. 12-16.
[ Mai mult... ]

Capitolul II Potențiale probleme în legătură cu aderarea Uniunii Europene la Convenția europeană

Secțiunea 1 Relația actuală dintre Curtea de Justiție a Uniunii Europene și CEDO

135 Cazul Bosphorus Hava Yollari Turizm ve Ticaret AS c. Irlanda, cererea nr. 45036/98, Hotărârea Marii Camere din 30 iunie 2005, parag. 147, 148.
[ Mai mult... ]

Secțiunea a 2-a Posibile deficiențe substanțiale în protecția drepturilor omului la nivelul UE – cazul accesului la justiție

Nu dorim să fim criticii sistemului jurisdicțional al Uniunii, ci doar precizăm că acesta este conceput diferit: în scopul flexibilității și celerității, sistemul a „delegat” foarte mult instanțelor naționale, cu prețul reducerii posibilităților de acțiune directă în fața instanțelor Uniunii. Acest lucru a generat sau poate fi perceput ca o „deficiență” față de standardele Convenției referitoare la „dreptul la acces la justiție”. În mod cert, ac [ Mai mult... ]

Secțiunea a 3-a Relația Curții de Justiție cu dreptul internațional – posibile exigențe suplimentare

Încheiem această secțiune prin readucerea în atenție a principalelor cauze pentru care aderarea Uniunii la Convenție pornește de la premise dificile. În primul rând, evoluția Uniunii Europene ca o organizație de integrare centrată pe uniunea economică și monetară a generat ca întregul mecanism de protecție a drepturilor omului să fie esențialmente jurisprudențial, ceea ce a determinat, treptat, posibile diferențe de interpretare între Curtea de la Luxemburg și Curtea de la Strasbourg. Deși cazul Kadi confirmă o anumită „deferență” a Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru CEDO, anumite diferențe de interpretare pot persista. În al doilea rând, construcția sistemului jurisdicțional al Uniunii Europene este sui-generis, având ca pilon de bază procedura cererii prealabile, bazată pe dialogul dintre instanțele naționale și instanța de la Luxemburg. Suplețea și eficiența acestui sistem generează și deficiențe, în special în ceea ce privește „accesul la justiție” al persoanelor private. Dificultățile în acțiunile directe pot fi interpretate de instanța de la Strasbourg ca posibile încălcări ale dreptului la un proces echitabil, motiv pentru care configurația actuală a dreptului primar generează posibile dificultăți după aderarea la Convenție. În al treilea rând, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a avut în mod constant tendința de a se plasa „în vârful piramidei unei ordini juridice autonome”, fiind reticentă în acceptarea unui control extern. Aderarea la Convenție presupune în mod automat un control extern, motiv pentru care posibila reacție a Curții de Justiție față de posibilitatea afectării caracterului autonom al ordinii juridice a Uniunii etc., după părerea noastră, principala dificultate de la care pornește procesul aderării Uniunii la Convenție. Vom încerca să explorăm această dificultate prin evidențierea poziției Curții în procesul de negociere, în cursul secțiunilor următoare ale studiului. [ Mai mult... ]

Capitolul III Stadiul actual al aderării Uniunii Europene la Convenția europeană a drepturilor omului

Secțiunea 1 Reglementarea în dreptul primar

Sintetizând reglementările dreptului primar referitoare la aderarea UE la Convenție, remarcăm că Tratatele constitutive conțin o obligație fermă: obligația UE de a adera la Convenție, și o serie de condiționalități. Dintre acestea din urmă, considerăm că cele mai importante se referă la neafectarea competențelor Uniunii (și a distribuției de competențe între Uniune și Statele Membre), competențelor instituțiilor (cu accent special pe Curtea de Justiție) și trăsăturilor specif [ Mai mult... ]

Secțiunea a 2-a Evoluția și stadiul actual al negocierilor referitoare la aderarea UE la Convenție

În prezent, Președinția daneză a Uniunii Europene își asumă sarcina de a debloca procesul de negociere la nivelul Uniunii Europene. Rămâne de urmărit în ce măsură Statele Membre vor fi în măsură să confere Comisiei instrucțiuni suficient de precise, însă suficient de permisive pentru a acomoda și interesul instituțiilor, în special al Curții de Justiție. [ Mai mult... ]

Capitolul IV Principalele probleme juridice ridicate de Aderarea Uniunii Europene la Convenție

Secțiunea 1 Instrumentul juridic de aderare a UE la Convenție

313 Cazul Karoussiotis c. Portugalia,cererea nr. 23205/08, Hotărârea din 1 februarie 2011. Raportul explicativ, CDDH-UE (2011) 16fin, parag. 65, p. 21.
[ Mai mult... ]

Secțiunea a 2-a Mecanismul „co pârât”

Apreciem că aceste critici nu sunt nefondate. Totuși, importanța lor, în opinia noastră, nu este atât de mare ca în cazul caracterului facultativ al mecanismului. O anumită implicare a Curții de la Strasbourg în evaluarea normelor dreptului Uniunii Europene este inerentă oricărui „control extern”. Astfel, este de esența aderării să se considere că dreptul Uniunii Europene are calitatea de „drept intern” în raport cu normele Convenției, iar examinarea de către CE [ Mai mult... ]

Secțiunea a 3-a Implicarea prealabilă a Curții de Justiție a Uniunii Europene

Concluzionând cu privire la baza juridică a mecanismului, atât timp cât acesta este în interesul Curții, este puțin probabil ca însăși Curtea să decidă anularea acestui mecanism pentru motivul că baza juridică nu ar fi corespunzătoare. [ Mai mult... ]

Concluzii

Rămâne de văzut care va fi rezultatul final al negocierilor și care va fi orizontul de timp în care aderarea se va finaliza. În mod cert, consecințele de importanță „constituțională” vor exista. Nu excludem ca în unele privințe, cum ar fi situația acțiunilor directe, la scurt timp după aderare Uniunea să fie nevoită să declanșeze o nouă reformă amplă a Tratatelor fundamentale, prin care să fie reevaluat în mod esențial sistemul jurisdicțional al Curții de Justiție a Un [ Mai mult... ]

Bibliografie selectivă

;
se încarcă...