Drept Public (C.H. BECK)

Drept electoral, ediția 1, Editura C. H. Beck, 2012, ISBN 978-606-18-0099-5
de Gheorghe Iancu

05 noiembrie 2012

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Pagina 1 din 4

Cumpără forma completă
  •  

Drept electoral

IANCU, GHEORGHE

S-a născut la data de 2 septembrie 1952 în București.

Studii: Facultatea de drept a Universității din București (1974-1978); cursuri postuniversitare și postdoctorale (tip master) în drept constituțional și drept internațional public la Universitatea autonomă din Ottawa, Canada (1991), la Fribourg, Elveția (1992), la Universitatea europeană de drept de la Florența, Italia (1994) și la Universitatea Pantheon Sorbonne Paris II, Franța (2006).

Activitate: profesor universitar, materia drept constituțional și instituții politice; a îndeplinit mai multe funcții și demnități publice, cum au fost cele de consilier juridic șef la Ministerul Silviculturii, procuror pentru Tribunalul Suprem (procuror TS) la Procuratura Generală, consilier parlamentar la Camera Deputaților, secretar general la Curtea Constituțională (primul în istoria acestei autorități publice), membru al Curții de Conturi (magistrat la Secția jurisdicțională, cu rang de judecător de Înalta Curte de Casație și Justiție), adjunct al Avocatului Poporului, secretar general și apoi director general la Autoritatea Electorală Permanentă; Avocatul Poporului (2011-2012); președintele Comisiei pentru evaluarea performanțelor profesionale ale înalților funcționari publici (2005-2007 și 2008-2011); membru fondator al Centrului de Drept Constituțional și Instituții Politice al Facultății de drept a Universității București.

Publicații: a publicat peste 50 de cărți și peste 40 de articole și studii, în țară și străinătate. Între lucrările publicate, ca autor sau coautor, pot fi enumerate: Constituțiile României; Drepturile fundamentale și protecția mediului; Interpretarea Constituției; Dreptul de azil – Privire comparativă cu statutul juridic al refugiatului; Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale în România. Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții Constituționale. Sistemul de garanții; Cetățenia europeană; Alegerile și corpul electoral; Perspective juridice privind instituția Parlamentului; Votul electronic; Instituții de drept constituțional al Uniunii Europene; Răspunderea în dreptul constituțional; Sisteme electorale contemporane; Drept procesual constituțional; Drept constituțional și instituții politice. Tratat; Drept electoral. Toate publicațiile cuprind referiri la practica autorităților publice și la jurisprudența Curții Constituționale, a altor jurisdicții constituționale, a Curții Europene a Drepturilor Omului, a Curții de Justiție a Uniunii Europene și a unor instanțe interne, europene sau internaționale.

Premii: premiul „Andrei Rădulescu” al Uniunii Juriștilor din România, pentru contribuția la lucrarea „Interpretarea Constituției” (2002).

La realizarea lucrării a fost avută în vedere legislația internă și internațională, în vigoare la 1 septembrie 2012.

În amintirea Mamei mele

Clarificări terminologice

Este, de altfel, îndeobște admis că, într-un stat de drept și democratic, poporul trebuie să aibă ultimul cuvânt, fapt care rezultă, cu prisosință, și din prevederile art. 2 din Constituția română. [ Mai mult... ]

Partea I Drepturile politice

Capitolul I Identificarea drepturilor politice

În determinarea structurii corpului electoral au existat trei sisteme cunoscute, și anume: cel cenzitar, cel capacitar și cel al votului universal, care vor fi examinate într-o altă parte a demersului nostru. [ Mai mult... ]

Capitolul II Dreptul de vot și dreptul de a alege în Parlamentul European

Secțiunea 1. Dreptul de vot (art. 36 din Constituție)

Constatarea săvârșirii faptei se face de președintele biroului secției de votare. [ Mai mult... ]

Secțiunea a 2-a. Dreptul de a alege în Parlamentul European (art. 38 din Constituție)

Soluția de lege ferenda ar fi completarea art. 38 din Constituție cu cetățenii (resortisanții) statelor membre ale Uniunii Europene, având în vedere că România a ratificat Tratatul de aderare la Uniune, la care însăși Legea fundamentală face trimitere, iar necompletarea Constituției ar reprezenta o ignorare nepermisă a acestui Tratat de către Legea fundamentală. [ Mai mult... ]

Capitolul III Dreptul de a fi ales în Parlamentul României și dreptul de a fi ales în Parlamentul European

Secțiunea 1. Dreptul de a fi ales în Parlamentul României (art. 37 din Constituție)

În România, pe linia celor de mai sus, candidații trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puțin 23 de ani pentru a fi aleși ca membrii ai Camerei Deputaților sau ai autorităților administrației publice locale, de cel puțin 33 de ani pentru a fi aleși ca membrii ai Senatului și vârsta de cel puțin 35 de ani pentru a fi aleși ca Președinte al României. [ Mai mult... ]

Secțiunea a 2-a. Dreptul de a fi ales în Parlamentul European (art. 38 din Constituție)

În același sens, în doctrina de specialitate din România se arată că, „alegerea unor personalități, a unor elite, ar presupune (e drept, nu neapărat) renunțarea la scrutinul de listă (în orice caz la listele blocate) și practicarea largă a candidaturilor independente. Aceasta ar reduce implicarea partidelor politice, or, este știut că șanse mari revin candidaților propuși de partide, pentru că aceasta permite alegătorilor să opteze, în cunoștință de cauză, prin cunoașterea platformelor politice, a orientării candidaților. Candidații propuși de partidele politice reprezintă pentru alegători mai multe garanții și opțiuni clare. Apoi partidele politice sunt, de fapt, motorul democrației parlamentare și desigur constituționale” (Ioan Muraru). [ Mai mult... ]

Partea a II-a Scrutinul

Capitolul I Identificarea, clasificarea și evoluția tipurilor de scrutin

Din punct de vedere istoric, elemente ale alegerilor democratice se pot regăsi în Atena antică. Sistemele electorale moderne, însă, apar de abia la jumătatea secolului al XIX-lea în Vestul Europei. Înainte de Primul Război Mondial erau utilizate reprezentarea proporțională, de sorginte belgiană (Scandinavia și Țările de Jos); scrutinul majoritar (Marea Britanie, S.U.A., Canada, Noua Zeelandă) și votul preferențial (Australia care părăsise, în anul 1918, scrutinul colonial britanic majoritar). În anul 1945, 80% din state utilizau scrutinul proporțional, cu excepția Irlandei și a Maltei care utilizau, ca și în prezent, votul preferențial (alternativ), Marii Britanii, S.U.A., Canadei și a Noii Zeelande, care au rămas fidele scrutinului majoritar uninominal. În anul 1950, același tip de scrutin majoritar a fost adoptat de către India după ce aceasta și-a dobândit independența, de Japonia care anterior a utilizat votul unic netransferabil, în timp ce, Germania a adoptat scrutinul mixt echilibrat. După dobândirea independenței față de Marea Britanie, în anul 1960, mai multe state din Africa și zona Caraibelor au preluat scrutinul majoritar uninominal britanic. În acel moment, 3/4 din statele lumii adoptaseră reprezentarea proporțională și doar 1/4 scrutinul majoritar, sub diferitele sale forme. Această proporție s-a schimbat în anul 1970, când aproape jumătate din statele lumii utilizau reprezentarea proporțională. În perioada 1980-1995 scrutinul majoritar uninominal cu două tururi, de tip francez, și votul unic transferabil au cunoscut o foarte mare dezvoltare, fiind preluate de mai mult de 150 de state. În prezent, cu unele excepții, și anume Italia, Ungaria, Bulgaria, România, statele și-au păstrat tipul de scrutin adoptat în anii 1945-1995. [ Mai mult... ]

Capitolul II Scrutinul majoritar și tipurile de scrutin majoritar

Secțiunea 1 Istoric și clasificare

În ceea ce privește dezavantajele acestei metode, ea presupune o organizare greoaie și complicată, fiind posibil ca după epuizarea tuturor etapelor sale să nu fie desemnat candidatul cel mai bun. De asemenea, față de paradoxul Condorcet sunt necesare mai multe metode (procedee) pentru soluționarea eventualelor și rarelor conflicte. Față de aceste dezavantaje nu se mai poate discuta despre eventuale avantaje. [ Mai mult... ]

Secțiunea a 2-a Scrutinul majoritar uninominal

Acest tip de scrutin, sub diferitele sale variante, în prezent, se regăsește în cca 64% din statele lumii. [ Mai mult... ]

Secțiunea a 3-a Scrutinul majoritar de listă

În acest tip de scrutin, partidele politice nu joacă rolul cel mai important, scrutinul reprezentând mai mult efectul exprimării unei opțiuni politice a alegătorilor, decât unul al voinței politice a unui partid. Alegătorii își exprimă opțiunile (preferințele) politice pentru o listă de candidați sau stabilesc ordinea pe o asemenea listă, care reprezintă un partid politic, o orientare politică și nu votează pentru o anumită persoană, ca în cazul scrutinului majoritar uninominal. Există două tipuri de scrutin majoritar de listă (plurinominal), și anume cel al listelor blocate și cel al listelor neblocate acesta din urmă clasificându-se în sistemul listelor închise și în cel al listelor deschise. De asemenea, mai există alte trei variante ale listelor neblocate, și anume panașajul, votul preferențial (alternativ) și votul unic transferabil, acesta din urmă cu o variantă proprie, și anume votul unic netransferabil. [ Mai mult... ]

Secțiunea a 4-a Scrutinul preferențial (alternativ)

Între dezavantajele votului preferențial pot fi enumerate: necesitatea unui anumit grad de educație a alegătorilor, în special matematică, și nefuncționarea corespunzătoare a acestui tip de scrutin în circumscripții electorale foarte variate social și politic. [ Mai mult... ]

Secțiunea a 5-a Votul unic transferabil și votul unic netransferabil

Între dezavantajele votului unic netransferabil pot fi enumerate: faptul că nu poate fi asigurată o repartizare proporțională a mandatelor și, ca urmare, partidele politice care ar putea obține sub 10% din voturile exprimate să nu fie reprezentate în parlament, în timp ce partidele politice mari să profite de situație și să câștige majorități absolute în autoritățile legislative; se încurajează creșterea numărului de mandate într-o circumscripție electorală, ceea ce slăbește legăturile dintre alegători și parlamentarii respectivi; se promovează o accentuată tendință de fragmentare internă în partidele politice; obligarea partidelor politice de a ține cont de considerații strategice complexe atât din punct de vedere al nominalizărilor, cât și din cel al gestionării voturilor exprimate. [ Mai mult... ]

Secțiunea a 6-a Scrutinul cumulativ

Acest procedeu a fost utilizat în Illinois (SUA), în Anglia anilor 1870 și în Sri Lanka, în unele circumscripții, în perioada 1946-1977. [ Mai mult... ]

Secțiunea a 7-a Scrutinul limitativ

Între avantajele acestui tip de scrutin este faptul că, favorizează reprezentarea minorităților, iar între dezavantajele sale este acela conform căruia guvernările majoritare ar putea să fie alese chiar dacă nu ar primi partea minoritară din voturile exprimate, iar partidele politice mici ar putea, astfel, să fie excluse din autoritățile legislative. [ Mai mult... ]

Secțiunea a 8-a Multiplul electoral. Panașajul

Panașajul se practică și în Ecuador, acesta reprezentând o soluție la problemele electorale ale acestei țări, și anume: fragmentarea și indiferența partidelor politice; participarea mai mare, în alegeri, a noilor politicieni, a reprezentanților guvernărilor locale și a grupurilor de indigeni; legitimarea președintelui republicii și consesualismul partizan. [ Mai mult... ]

Secțiunea a 9-a Scrutinul majoritar uninominal cu unul sau cu două tururi de scrutin

Acest tip de scrutin este utilizat în Franța, Albania, Ciad, Congo, Cuba, Egipt, Gabon, Haiti, Iran, Macedonia, Mali, Monaco, Moldova, Ucraina etc. [ Mai mult... ]

Capitolul III Avantajele și dezavantajele scrutinului majoritar

Avantajele și dezavantajele scrutinului majoritar, cuprinse în această secțiune, nu le cuprind decât pe cele generale, ale acestui mare tip de scrutin, nu și pe cele specifice, care au fost detaliate, dacă există, în locul în care respectivele tipuri de scrutin au fost examinate. [ Mai mult... ]

Secțiunea 1 Avantajele scrutinului majoritar

;
se încarcă...