Drept Public (C.H. BECK)

Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 1, Editura C. H. Beck, 2008, ISBN 978-973-115-419-0
de Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu, Dana Apostol Tofan, Flavius A. Baias, Viorel Mihai Ciobanu, Valerian Cioclei, Ioan Condor, Anastasiu Crișu, Ștefan Deaconu, Andrei Popescu, Sorin Popescu, Bianca Selejan-Guțan, Milena Tomescu, Verginia Vedinaș, Ioan Vida, Cristina Zamșa

04 decembrie 2008

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Pagina 1 din 2

Cumpără forma completă
  •  

Comentarii Beck

Constituția României. Comentariu pe articole

Premii și distincții:

Premiul „Andrei Rădulescu” al Uniunii Juriștilor din România pentru lucrarea „Interpretarea Constituției. Teorie și practică” în decembrie 2002.

Modalitatea de citare

Citarea surselor electronice se face astfel: NUMELE autorului, Titlul cărții, Volumul, Elemente specifice [grade titlu, de obicei capitole], Ediția, Editura, Localitatea, Anul apariției, Denumirea sursei, Data (data accesării: ziua/luna/anul).

În loc de prefață

Prof. univ. dr. Elena Simina Tănăsescu [ Mai mult... ]

Listă de abrevieri

vol. – volum [ Mai mult... ]

Titlul I Principii generale

Dintr-o analiză a art. 152 din Constituție referitor la limitele revizuirii se poate însă observa că nu se prevede o restricție în ceea ce privește modificarea constituțională privitoare la capitala țării, astfel că, în viitor, această schimbare poate face obiectul unei revizuiri constituționale. [ Mai mult... ]

Titlul II Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale

Capitolul I Dispoziții comune

– Prevederile art. 175 alin. (1) lit. a), b), c) din Codul muncii, prin care se obstrucționa accesul la justiție, sunt neconstituționale (D.C.C. nr. 59/1994, în C.D.H. 1994, p. 245; D.C.C. nr. 66/1995, în C.D.H. 1995, p. 554; D.C.C. nr. 90/1995, în C.D.H. 1995, p. 605). [ Mai mult... ]

Capitolul II Drepturile și libertățile fundamentale

Revizuirea Constituției din 2003 a adăugat art. 53 și condiția suplimentară ca aplicarea măsurii prin care operează restrângerea să fie nediscriminatorie. Prin urmare, constituantul a stabilit o obligație de abținere de la arbitrar nu doar legiuitorului, în stabilirea restrângerii exercițiului unor drepturi proporțional cu realitatea socială, ci și autorităților însărcinate cu executarea normelor juridice, prin instituirea obligației de a nu discrimina la punerea în aplicare a măsurii restrictive. În acest mod, puterea constituantă a întărit garanțiile împotriva arbitrarului în materia restrângerii exercițiului unor drepturi prin conjugarea acțiunii celor două principii, al egalității și al proporționalității. „Dintr-un punct de vedere strict semantic, egalitatea evocă un raport riguros de proporționalitate. Principiul egalității impune o proporționalitate certă. El include în exprimarea sa normativă o anumită idee de proporționalitate specifică ordinii juridice” (X. Philippe, Le contrôle de proportionnalité dans les jurisprudences constitutionnelle et administrative françaises, p. 92). Această realitate obiectivă nu trebuie să conducă însă la confuzii; în situația de față proporționalitatea este necesară la nivel normativ, în vreme ce egalitatea vizează aspectul punerii în aplicare. Având în vedere competența specială, de atribuire, a judecătorului constituțional român, conform căreia acesta este în drept să verifice doar raportul de constituționalitate dintre actele normative de reglementare primară și Legea fundamentală, el nu va putea niciodată să controleze în concret modul nediscriminatoriu de aplicare a unei măsuri restrictive, ci numai caracterul său proporțional. Prin urmare, ori de câte ori măsurile de restrângere a exercițiului unor drepturi îndeplinesc condițiile de validitate, ele sunt declarate constituționale fără a se mai recurge la analiza modului lor de aplicare. Astfel, necesitatea asigurării protecției datelor de identificare a martorului determină o restrângere constituțională a dreptului la apărare al persoanei supuse acuzării (D.C.C. nr. 193/2004), iar instituirea unor termene pentru valorificarea procesuală a drepturilor nu constituie o negare a dreptului în sine, ci precizează cadrul stabilit de legiuitor pentru ca exercitarea respectivelor drepturi să nu devină absolută și să împiedice protecția juridică eficientă a drepturilor altor persoane. (D.C.C. nr. 61/2004). Judecătorul constituțional acceptă chiar și restrângeri de principiu ale drepturilor fundamentale, fără ca acestea să fie precis identificate. Cu titlu de exemplu, suspendarea din funcție a polițistului pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate care l-ar face incompatibil cu exercitarea funcției este „o măsură de protejare a intereselor instituției în care este încadrat față de pericolul continuării activității ilicite și al extinderii consecințelor periculoase ale faptei penale, prin prevenirea săvârșirii de noi fapte similare, și, pe cale de consecință, pentru păstrarea prestigiului instituției. Restrângerea unor drepturi constituționale este admisă, ea răspunzând nevoii de a asigura securitatea juridică a drepturilor și libertăților celorlalți, atât în perspectiva intereselor individuale, cât și a celor naționale sau de grup și a binelui public, fiind și o modalitate de salvgardare a unor drepturi în situațiile în care exercițiul lor are un caracter antisocial” și pe cale de consecință o astfel de prevedere în Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului este conformă art. 53 din Constituție (D.C.C. nr. 245/2004). [ Mai mult... ]

Capitolul III Îndatoririle fundamentale

Aceasta nu exclude din câmpul obligațiilor autorităților publice rezonabilitatea și buna-credință în exercitarea atribuțiilor lor, însă nu în baza unor prevederi constituționale care stabilesc expres obligații doar în sarcina subiectelor particulare de drept, ci în baza acelor dispoziții ale Legii fundamentale care garantează titularilor de drepturi deplina libertate. În același mod, aceasta nu creează oimpunitate în beneficiul autorităților publice în ceea ce privește exercitarea abuzivă acompe [ Mai mult... ]

Capitolul IV Avocatul Poporului

Toate cele prezentate justifică solid caracterizarea legală a Avocatului Poporului în sensul căreia este o autoritate autonomă și independentă față de orice autoritate publică, în condițiile legii, precum și cea în sensul căreia Avocatul Poporului nu poate fi supus niciunui mandat imperativ sau reprezentativ și că nimeni nu îl poate obliga să se supună instrucțiunilor sau dispozițiilor sale. [ Mai mult... ]

Titlul III Autoritățile publice

Capitolul I Parlamentul

Secțiunea 1 Organizare și funcționare

Prevederi asemănătoare sunt și în Regulamentul ședințelor comune al Camerei Deputaților și Senatului. [ Mai mult... ]

Secțiunea a 2-a Statutul deputaților și al senatorilor

– ridicarea imunității privește exclusiv faptele în considerarea cărora s-a adoptat o asemenea măsură; odată cu încetarea mandatului încetează și imunitatea a cărui protecție o asigura; unui nou mandat îi corespunde o nouă imunitate, ceea ce ar presupune ridicarea ei potrivit dispozițiilor regulamentare, nu constatarea ridicării imunității într-un mandat anterior (D.C.C. nr. 63/1997). [ Mai mult... ]

Secțiunea a 3-a Legiferarea

Se poate trage concluzia că, uneori, există mari diferențe între Consiliile de Stat în ceea ce privește modalitatea de lucru și organizarea acestora, sarcinile și rolul pe care îl joacă în ceea ce privește legislația europeană. Însă este, în același timp, frapantă marea asemănare în privința modului în care Consiliile examinează textele ce le sunt supuse avizării. La fel, asupra aprecierii privind calitatea legislației, Consiliile de Stat, în calitatea lor de consilieri independenți și imparțial [ Mai mult... ]

Capitolul II Președintele României

Toate aceste drepturi de care se bucură un Președinte, atât în exercitarea mandatului, cât și ulterior, reprezintă o modalitate de recunoaștere și de respect pentru reprezentantul poporului și pentru activitatea depusă în timpul mandatului. De asemenea, ele pot reprezenta și o modalitate de recompensare a persoanelor care ocupă sau au ocupat funcția de șef al statului, având în vedere că acestor persoane care ocupă cele mai înalte demnități în stat le este interzisă desfășurarea oricăror alte activități producătoare de venituri. [ Mai mult... ]

Capitolul III Guvernul

Pentru toate situațiile de prelungire a mandatului guvernamental determinate de corelarea sau necorelarea cu mandatul legislativ, vechiul guvern rămas în funcție, mai ales în cazul unor alegeri anticipate, determinate de dizolvarea noului parlament, va acționa cu depline puteri, nefiind limitat doar la administrarea treburilor publice (I. Santai, Drept administrativ și știința administrației, vol. I, p. 180). [ Mai mult... ]

Capitolul IV Raporturile Parlamentului cu Guvernul

Prin urmare, în cuvinte puține, dar clare și simple ar fi trebuit stabilite termene precise pentru ambele Camere (nu doar pentru una din Camere, și nu doar pentru ordonanțele de urgență, ci și pentru cele simple) în care ordonanța să fie efectiv aprobată sau respinsă, sub sancțiunea caducității la finalul acestui termen. În plus, ar fi trebuit interzisă adoptarea ordonanțelor de urgență nu doar în materia legilor constituționale, aspect evident din chiar procedura specială de adoptare a acestora, ci și în materia legilor organice și nu să se încurajeze adoptarea lor, prin indicarea expresă a votului cu care urmează să fie adoptate legile de aprobare, dar (inadvertență în tehnica de redactare – s.n.) nu și cele de respingere. Stabilirea celor două condiții, urgența și existența unor situații extraordinare, fără alte detalii ce pot deveni dăunătoare, ni s-ar fi părut suficientă, Guvernul fiind cel căruia îi revine obligația de a le respecta cu adevărat. [ Mai mult... ]

Capitolul V Administrația publică

Secțiunea 1 Administrația publică centrală de specialitate

b) Prin Decizia nr. 97/2008, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra cererii formulate de Președintele României privind existența unui conflict juridic de natură constituțională între Guvernul României și Consiliul Suprem de Apărare a Țării, constând în împiedicarea C.S.A.T. de a-și realiza atribuțiile prevăzute de lege prin eliminarea de la procesul decizional stabilit în sarcina sa. Curtea a statuat că un conflict juridic de natură constituțională poate exista între două sau mai multe autorități publice și el poate privi conținutul sau întinderea atribuțiilor lor care rezulta din Constituție; cu alte cuvinte, este vorba de conflicte de competență, pozitive sau negative, care pot crea blocaje instituționale. Or, în cauza de față, nu ne aflăm în prezența unui asemenea conflict, ci a neîndeplinirii de către Guvern a unei obligații legale în procedura de legiferare, și anume neîndeplinirea obligației de a solicita avizul Consiliului Suprem de Apărare a Țării în legătură cu adoptarea unor hotărâri, fapt care nu a afectat însă procesul legislativ prin crearea unui blocaj instituțional. Pentru aceste argumente, Curtea a constatat că nu există un conflict juridic de natură constituțională între Guvern și Consiliul Suprem de Apărare a Țării în legătură cu reglementările adoptate de Guvern și menționate în sesizare. [ Mai mult... ]

Secțiunea a 2-a Administrația publică locală

d) Prin Decizia nr. 314/2005, Curtea s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate aprevederilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 aadministrației publice, care prevedeau dreptul prefectului de aataca în fața instanței de contencios administrativ actele autorităților administrației publice locale cu excepția actelor de gestiune. La data soluționării excepției, prevederile respective fuseseră abrogate prin Legea nr. 340/2004 privind prefectul și instituția pref [ Mai mult... ]

Capitolul VI Autoritatea judecătorească

Secțiunea 1 Instanțele judecătorești

Protecția judecătorilor și a procurorilor se acordă prin personalul din poliție (art. 124). [ Mai mult... ]

Secțiunea a 2-a Ministerul Public

În art. 132 alin. (2), cu privire la statutul procurorului se stabilesc aceleași incompatibilități ca și în cazul judecătorului, astfel că facem trimitere la comentariul de la art. 125 alin. (3). [ Mai mult... ]

Secțiunea a 3-a Consiliul Superior al Magistraturii

Rămâne ca reforma constituțională și legală să fie transpusă pe deplin în activitatea practică, respectiv Consiliul Superior al Magistraturii să-și asume, în condiții de independență, cu responsabilitate și curaj atribuțiile pe care le are, iar Ministerul/ministrul justiției să accepte schimbarea produsă, chiar dacă așa de târziu, și care conferă competențele largi pe care le-a avut în favoarea unui organism independent, menit să consolideze poziția puterii judecătorești, în raport cu puterile l [ Mai mult... ]

;
se încarcă...