Dreptul Afacerilor (C.H. BECK)

Controverse actuale în fiscalitate. Comentarii și soluții, Vol 1, ediția 1, Editura C. H. Beck, 2011, ISBN 978-973-115-871-6
de Dragoș Pătroi, Gabriel Biriș

17 mai 2011

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Pagina 3 din 4

Cumpără forma completă
  •  

TVA intracomunitar -
Secțiunea a 5-a.
Obligațiile de raportare privind tranzacțiile intracomunitare

în cazul persoanelor înregistrate în scopuri de TVA în baza art. 1531 Codul fiscal, acestea vor depune, după caz, decontul special de TVA (formular cod 301), declarația recapitulativă (formular cod 390) și declarația Intrastat. [ Mai mult... ]

§1 Decontul de TVA

30 M.Of. nr. 670 din 1 octombrie 2010.
[ Mai mult... ]

§2 Decontul special de TVA

Referitor la modalitățile de rectificare a decontului special de taxă pe valoarea adăugată depus inițial, aceasta se realizează prin depunerea unui nou formular, pe același format, bifând căsuța corespunzătoare, cu mențiunea că rectificarea nu este posibilă pentru perioadele fiscale care au fost supuse inspecției fiscale sau pentru care este în curs de derulare o inspecție fiscală. [ Mai mult... ]

§3 Declarația recapitulativă

Ca și „cheie de control” privind corectitudinea modului de întocmire și completare a declarației recapitulative, trebuie avută în vedere corelarea totalului sumelor aferente livrărilor/achizițiilor/prestărilor intracomunitare din declarația recapitulativă cu cele înscrise în decontul de TVA sau în decontul special de TVA, după caz. [ Mai mult... ]

§4 Declarația statistică Intrastat

Ordinele Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prin care au fost aprobate modelele formularelor la care am făcut referire au rolul de a pune în consonanță conținutul acestora cu aplicabilitatea practică a reglementărilor din Codul fiscal și din Normele metodologice date în aplicarea acestuia, referitoare la obligațiile declarative privind taxa pe valoarea adăugată. După cum s-a putut observa, au fost aduse modificări structurale destul de consistente privind conținu [ Mai mult... ]

Secțiunea a 6-a. Frauda de tip carusel: concept, forme de manifestare și posibilități de instrumentare

În fine, o a patra metodă, aflată la limita extrem de sensibilă dintre legal și ilegal (mai ales, din punct de vedere al forței probațiunii) se referă la situația în care un agent economic din România efectuează o achiziție intracomunitară și respectă toate obligațiile de înregistrare și declarare fiscală a acestora. Ulterior însă, înregistrează un adaos comercial infim și simulează vânzarea en detail, prin intermediul aparatelor de marcat electronice fiscale. În fapt, produsele respective sunt comercializate pe „piața paralelă” la prețuri mult mai mari decât cele înregistrate în evidențele contabile (dar situate sub nivelul prețului de piață pentru produsele respective); prejudiciul, în acest caz, se localizează atât la nivelul impozitului pe profit, cât și la nivelul TVA-ului (evident, corespunzător diferenței de preț nedeclarate). Exemplul „clasic” în acest sens îl reprezintă achiziția intracomunitară de făină, simulându-se comercializarea acesteia en detail (prin intermediul aparatelor de marcat electronice fiscale, către persoane fizice, a căror identificare ulterioară nu este cerută de niciun text de lege și, de altfel, nici nu pot fi identificate din punct de vedere practic), deși în realitate aceasta este comercializată către diverse unități de panificație și patiserie (care, la rândul lor, vor comercializa produsul finit tot în afara sferei de fiscalizare). [ Mai mult... ]

Capitolul VII Inspecția fiscală: partener sau adversar al organelor fiscale?

38 Respectiv de la art. 94 la art. 109.
[ Mai mult... ]

Secțiunea 1. Modalitățile și procedura de corectare a declarațiilor fiscale depuse de contribuabili: punct și de la capăt

În situația în care în declarațiile fiscale aferente unei perioade de raportare, depuse la organul fiscal competent, nu au fost cuprinse toate impozitele, taxele sau contribuțiile pentru care este prevăzută, conform legii, obligația declarării acestora, plătitorii vor depune un formular referitor la aceeași perioadă de raportare pentru impozitele, taxele sau contribuțiile nedeclarate inițial. Însă există și excepția conform căreia corectarea unor date înscrise într-un decont de taxă se regularizează prin intermediul decontului aferent unei perioade ulterioare. Astfel, au fost identificate trei modalități de corectare a datelor cuprinse în principalele declarații fiscale, după cum urmează: [ Mai mult... ]

1. Corectarea declarațiilor fiscale prin completarea și depunerea unui nou formular denumit declarație rectificativă și diferit față de cel care urmează a fi corectat

La corectarea impozitului pe venitul din salarii, aferent perioadelor de raportare anterioare datei de 1 ianuarie 2011, se au în vedere și dispozițiile Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, cu modificările și completările ulterioare. [ Mai mult... ]

2. Corectarea declarațiilor fiscale prin completarea și depunerea aceluiași model de formular, în conținutul căruia se va înscrie „X” în caseta „Declarație rectificativă”

Ca și mențiune suplimentară foarte importantă, precizăm faptul că nu este posibilă corectarea pentru perioadele fiscale care au fost supuse inspecției fiscale sau pentru care este în curs de derulare o inspecție fiscală. [ Mai mult... ]

3. Corectarea datelor înscrise incorect într-un decont de taxă (în speță, formularul 300 „Decont de taxă pe valoarea adăugată”) prin completarea rândurilor de regularizări din decontul unei perioade fiscale ulterioare

Însă, în cazul decontului de taxă pe valoarea adăugată, pentru care nu se admite întocmirea și depunerea de deconturi rectificative, este obligatorie înscrierea într-o rubrică separată a formularului 300 a diferenței privind taxa colectată constatată și stabilită de organul fiscal. [ Mai mult... ]

Secțiunea a 2-a. Aspecte procedurale generale ale inspecției fiscale: între teorie și practică

Din punctul nostru de vedere, inspecția fiscală, în ansamblul său, trebuie să aibă în vedere etapele premergătoare ale inspecției fiscale, modalitățile de efectuare propriu-zisă, precum și cele de finalizare a inspecției fiscale. [ Mai mult... ]

§1 Etapele premergătoare ale inspecției fiscale: drepturile și obligațiile părților

În acest sens, procedura de modificare din oficiu adomiciliului fiscal al contribuabilului urmează să fie inițiată de către organul fiscal în acărui rază teritorială contribuabilul și-a stabilit noul domiciliu fiscal (având în vedere definiția dată domiciliului fiscal la art. 31 Codul de procedură fiscală.), fără depunerea cererii de înregistrare aacestuia [sub forma unei declarații de mențiuni, conform prevederilor art. 77 alin. (1) Codul de procedură fiscală.]; organul fiscal în cauză are obligația să întocmească onotă privind modificarea din oficiu adomiciliului fiscal al contribuabilului care, în aceste condiții, ține loc de cerere de înregistrare adomiciliului fiscal al contribuabilului. Aspectul în sine are relevanță practică, deoarece unele societăți procedează la această metodă a„disipării” privind înregistrarea fiscală, în scopul tergiversării eforturilor organelor fiscale de ale proba starea de fapt fiscală, în conformitate cu mijloacele de administrare și apreciere aprobelor prevăzute în Titlul III, Capitolul III, „Administrarea și aprecierea probelor” din Codul de procedură fiscală. [ Mai mult... ]

§2 Modalitățile de efectuare propriu-zisă a inspecției fiscale: limite și situații controversate

De menționat este și că, pe parcursul derulării inspecției fiscale, organele fiscale competente pot proceda la instituirea măsurilor asigurătorii, care au caracterul unor acte procedurale temporare (efectuate anterior finalizării inspecției fiscale), în scopul asigurării resurselor financiare necesare stingerii eventualelor creanțe fiscale ce urmează a fi stabilite. Impunerea măsurilor asigurătorii este justificată în situațiile în care, în caz contrar, diminuarea activelor patrimoniale ale debitorilor este previzibilă, fără a mai exista astfel posibilitatea colectării creanțelor fiscale către bugetul general consolidat. La finalizarea inspecției fiscale, aceste măsuri asigurătorii fie își încetează acțiunea și efectele (în situațiile în care contribuabilul nu înregistrează obligații fiscale restante), fie se transformă de drept în măsuri executorii, conform reglementărilor Codului de procedură fiscală. Pe de altă parte, având caracterul unor acte administrative fiscale, aceste măsuri asigurătorii pot fi contestate de contribuabili conform reglementărilor din Titlul IX, „Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale”, din Codul procedură fiscală. [ Mai mult... ]

§3 Finalizarea inspecției fiscale: efecte și consecințe

Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 346/2009, pentru aprobarea Sistemului de proceduri pentru inspecție fiscală, deși nepublicat în Monitorul Oficial, are rolul de a crea un cadru unitar de aplicare a procedurilor și metodologiilor în domeniu, în scopul armonizării și omogenizării acestora. Standardizarea în sine a procedurilor de control financiar-fiscal poate constitui baza de plecare în limitarea redundanțelor existente în activitatea de inspecție fiscală, cel puțin la nivelul a [ Mai mult... ]

§4 Metodele indirecte de control: ce așteptăm de la ele?

În sensul celor prezentate – dacă tot a fost publicată destul de recent, pe portalul A.N.A.F., „Carta contribuabilului – transparență în relații cu cetățenii”poate nu ar fi lipsit de importanță să se elaboreze și o procedură generală de selectare și de ierarhizare a contribuabililor care pot intra sub incidența metodelor de control indirecte, atât în cazul persoanelor juridice, cât și al celor fizice. [ Mai mult... ]

Secțiunea a 3-a. Aspecte specifice ale inspecției fiscale: impozitul pe profit, TVA și contribuabilii inactivi. Jurisprudență comunitară

Speța în cauză este, practic, o reluare a celei menționate anterior și, pe fond, o reconfirmare a soluției date în acest sens. Din conținutul hotărârii respective, rezultă că esențial este stabilirea faptului dacă bunurile în cauză au părăsit, în mod real, statul membru de expediție al acestora, chiar dacă prin înscrisurile justificative întocmite în cauză (fie incomplete, fie incorecte) se disimulează (fie și în mod intenționat) identitatea reală a achizitorului din alt stat membru. [ Mai mult... ]

Capitolul VIII Noutăți și aspecte utile în domeniul procedurii fiscale

Pornind de la aceste considerente, ne propunem ca, în prezentul capitol, să prezentăm cele mai importante noutăți intervenite la nivelul Codului de procedură fiscală, abordarea fiind structurată în baza balanței efectelor utile, din punct de vedere fiscal, a textelor de lege. [ Mai mult... ]

Secțiunea 1. Atragerea răspunderii solidare

– Decizia nr. 1099 din 08 septembrie 2009 – prin care se argumentează că textul de lege în sine oferă soluții și pârghii eficiente pentru deblocarea plății unor debite datorate în mediul de afaceri. [ Mai mult... ]

Secțiunea a 2-a. Cesiunea părților sociale: adevăr sau minciună?

Este de precizat faptul că problema semnalată anterior subzistă și în cazul societăților cu răspundere limitată care au și calitatea de antrepozitari autorizați, în sensul că asociații unor astfel de societăți comerciale vor trebui să se supună și prevederilor generale (în speță, art. 202 din Legea nr. 31/1990), chiar dacă au făcut notificarea conform art. 20626 Codul fiscal. și au fost supuși inspecției fiscale. [ Mai mult... ]

Secțiunea a 3-a. Compensarea sumelor „de dat” la stat cu cele „de luat” de la stat

De asemenea, din analiza corelativă a prevederilor actului normativ invocat anterior, apreciem că reglementările O.U.G. nr. 88/2010 ar putea fi repoziționate într-un nou context și astfel ar putea fi transpusă în practică o modalitate de compensare a sumelor neîncasate provenind din contractele de achiziție publică, dar numai în trei (agent economic – autoritate contractantă – stat), prin diminuarea corespunzătoare a creditului bugetar alocat autorității contracta [ Mai mult... ]

Secțiunea a 4-a. Obligațiile fiscale accesorii: modalitate de calcul și situații specifice

În acest nou context, pentru neplata la scadență a obligațiilor fiscale datorate bugetului general consolidat identificăm următoarele măsuri sancționatorii: [ Mai mult... ]

I. Dobânzile de întârziere aferente creanțelor fiscale administrate de A.N.A.F. – reglementate la art. 120 Codul de procedură fiscală.

ulterior datei de 1 octombrie 2010 (până în prezent), dobânzi de întârziere în cotă de 0,04% din totalul obligațiilor fiscale restante, pe fiecare zi de întârziere. [ Mai mult... ]

II. Penalitățile de întârziere aferente creanțelor fiscale administrate de A.N.A.F. – reglementate la art. 1201 Codul de procedură fiscală.

Conform normelor tranzitorii reglementate de O.U.G. nr. 39/2010, privind regimul juridic al accesoriilor pentru impozitele și taxele cu scadență anterior datei de 1 iulie 2010, momentul de la care se calculează termenele, în funcție de care se stabilesc penalitățile de întârziere, este data de 1 iulie 2010, și nu data scadenței acestora. [ Mai mult... ]

III. Majorările de întârziere aferente obligațiilor fiscale datorate bugetelor locale – reglementate la art. 1241 Codul de procedură fiscală.

În cazul impozitelor și taxelor stinse prin procedurile de executare silită, majorările de întârziere aferente se percep până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire sau, după caz, a procesului-verbal de distribuire (cu mențiunea suplimentară că, în acest caz, majorările de întârziere aferente sumei rămase de plată cad în sarcina cumpărătorului). [ Mai mult... ]

;
se încarcă...