Drept Penal (C.H. BECK)

Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, ediția 2, Editura C. H. Beck, 2017, ISBN 978-606-18-0672-0
de Mihail Udroiu, Amalia Andone-Bontaș, Georgina Bodoroncea, Sergiu Bogdan, Marius Bogdan Bulancea, Dan Sebastian Chertes, Ioan-Paul Chiș, Victor Horia Dimitrie Constantinescu, Daniel Grădinaru, Claudia Jderu, Irina Kuglay, Constantin-Cristinel Meceanu, Iulia Nedelcu, Lucreția Albertina Postelnicu, Sebastian Rădulețu, Alexandra Mihaela Șinc, Radu Slăvoiu, Isabelle Tocan, Andra-Roxana Trandafir (Ilie), Mihaela Vasiescu, George Zlati

18 aprilie 2017

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Comentarii BECK

Coordonator: Mihail Udroiu

Autori: Amalia Andone-Bontaș, Georgina Bodoroncea, Sergiu Bogdan, Marius Bogdan Bulancea, Dan Sebastian Chertes, Ioan-Paul Chiș, Victor Horia Dimitrie Constantinescu, Daniel Grădinaru, Claudia Jderu, Irina Kuglay, Constantin-Cristinel Meceanu, Iulia Nedelcu, Lucreția Albertina Postelnicu, Sebastian Rădulețu, Alexandra Mihaela Șinc, Radu Slăvoiu, Isabelle Tocan, Andra-Roxana Trandafir (Ilie), Mihaela Vasiescu, George Zlati

Codul de procedură penală. Comentariu pe articole. Art. 1-603

Ediția 2. Revizuită și adăugită

Modalitatea de citare

Citarea surselor electronice se face astfel: NUMELE autorului, Titlul cărții, Volumul, Elemente specifice [grade titlu, de obicei capitole], Ediția, Editura, Localitatea, Anul apariției, Denumirea sursei, Data (data accesării: ziua/luna/anul).

Exemplificare:

Privind Aprecierea probelor, a se vedea Mihail Udroiu (coord.) în Partea Generală, Titlul IV, Capitolul I, Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, ed. 2, Ed. C.H. Beck, București, 2017, în Biblioteca juridică Legalis.ro (www.legalis.ro), accesat la data de 3 mai 2017.

Comentariul fiecărui articol reprezintă exclusiv opinia autorului sau autorilor care au elaborat respectivul comentariu. Ceilalți autori își rezervă dreptul la o opinie diferită, pe care fie au exprimat-o deja, fie o pot exprima în viitor.

Abrevieri

HUDOC Bază de date a Curții Europene a Drepturilor Omului [ Mai mult... ]

Ghid de utilizare

Redacția [ Mai mult... ]

Codul de procedură penală – Legea nr. 135/2010 (M.Of. nr. 486 din 15 iulie 2010)1

Mihail Udroiu [ Mai mult... ]

Titlul I Principiile și limitele aplicării legii procesuale penale

Pe lângă principiile prevăzute explicit în Codul de procedură penală, apreciem că pot fi reținute ca fiind de esența procedurilor penale egalitatea persoanelor și principiul proporționalității. [ Mai mult... ]

Art. 1 Normele de procedură penală și scopul acestora

Prin urmare, respectarea principiilor procesului penal are caracter obligatoriu. Acest caracter rezultă din forța juridică supralegislativă pe care noul Cod de procedură penală le-o acordă principiilor prin raportare la izvoarele lor. Din punct de vedere practic, această forță supralegislativă a principiilor permite organelor judiciare ca, pe calea excepției de neconvenționalitate, să înlăture dispozițiile legale contrare drepturilor fundamentale ale omului prevăzute în CEDO sau instanțelor să conteste constituționalitatea acestora în fața Curții Constituționale. [ Mai mult... ]

Art. 2 Legalitatea procesului penal

Încălcările legii procesuale pot conduce la reținerea întrunirii elementelor constitutive ale unor infracțiuni contra înfăptuirii justiției (mărturia mincinoasă – art. 273 C. pen..; compromiterea intereselor justiției – art. 277 C. pen..; cercetarea abuzivă – art. 280 C. pen.. etc.). [ Mai mult... ]

Art. 3 Separarea funcțiilor judiciare

Faptul că un complet de judecată, care judecă în fond sau în apel, este format din judecători care anterior s-au pronunțat asupra măsurii arestării preventive (luare, prelungire, liberare provizorie) nu constituie în sine o încălcare a prevederilor art. 6 parag. 1 CEDO cu privire la imparțialitatea instanței. CtEDO a mai arătat că, la momentul dezbaterii privării de libertate, judecătorul analizează în mod sumar date existente în dosar în scopul stabilirii dacă există prima facie temeiuri pentru suspiciunea privind comiterea unei infracțiuni de către acuzat. Pe de altă parte, în cazul în care este pronunțată o hotărâre, instanța trebuie să aprecieze dacă probele administrate sunt suficiente pentru a stabili vinovăția acuzatului. Prin urmare, suspiciunea și stabilirea formală a vinovăției nu pot fi tratate ca fiind asemănătoare (CtEDO, Jasinski c. Poloniei, hotărârea din 20 decembrie 2005, parag. 55). [ Mai mult... ]

Art. 4 Prezumția de nevinovăție

În cauza Jiga c. României, CtEDO a considerat că, „deși art. 6 parag. 2 CEDO nu impune statelor obligația de a supune unor regimuri diferite persoanele condamnate și cele aflate în arest preventiv, trebuie totuși să se garanteze că măsurile luate în privința deținuților aflați în arest preventiv nu sunt de natură să aducă atingere principiului prezumției de nevinovăție. Caracterul public al măsurii reprezintă, în speță, un element relevant care trebuie luat în considerare. În plus, CtEDO acordă o importanță deosebită circumstanțelor din fiecare speță și examinează pentru fiecare caz necesitatea măsurii în afara penitenciarului. CtEDO constată că practica de a prezenta o persoană aflată în arest preventiv în fața instanțelor naționale purtând îmbrăcămintea specifică locului de detenție este contrară dispozițiilor Legii nr. 23/1969 și Deciziei nr. 348/1994 a Curții Constituționale. Pentru a justifica această măsură în temeiul art. 6 parag. 2, Guvernul susține că era necesară în cazul în care persoana în cauză nu avea îmbrăcăminte personală sau ca măsură de sănătate publică. Cu toate acestea, nu oferă niciun argument concret cu privire la necesitatea, în speță, a unei astfel de măsuri, ceea ce permite să se aprecieze că această practică era lipsită, în cazul reclamantului, de orice justificare. CtEDO consideră că această măsură a adus atingere cu atât mai mult reclamantului, cu cât cealaltă acuzată, D.F., a participat la ședințele de judecată în îmbrăcăminte civilă. Or, în acest context, imaginea reclamantului în îmbrăcămintea specifică locului de detenție putea să confirme, în ochii opiniei publice, impresia vinovăției sale. Având în vedere considerațiile precedente și ținând seama de faptul că a hotărât deja că o astfel de practică putea aduce atingere prezumției de nevinovăție, CtEDO concluzionează că s-a încălcat principiul prezumției de nevinovăție, garantat de art. 6 parag. 2 CEDO. Deoarece s-a pronunțat asupra problemei principale invocate în privința dreptului la prezumția de nevinovăție, CtEDO nu consideră necesar să examineze, în acest context, argumentul reclamantului potrivit căruia era adus la ședințele de judecată cu cătușe” (CtEDO, Jiga c. României, hotărârea din 16 martie 2010, parag. 100-103). [ Mai mult... ]

Art. 5 Aflarea adevărului

(iii) aplicarea principiului non reformatio in peius cu ocazia judecării unei căi de atac. [ Mai mult... ]

Art. 6 Ne bis in idem

În acest sens, CtEDO a arătat că art. 4 al Protocolului nr. 7 a stabilit o distincție netă între redeschiderea urmăririi sau a procesului, interzise în primul paragraf, și redeschiderea procesului în considerarea unor circumstanțe excepționale, ipoteză prevăzută de al doilea paragraf. Art. 4 parag. 2 al Protocolului nr. 7 vizează expres eventualitatea ca un justițiabil să fie din nou acuzat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost urmărit anterior, dacă potrivit dreptului intern al statului procedura este redeschisă datorită apariției unor fapte noi sau descoperirii unui viciu fundamental în procedura anterioară (CtEDO, Nikitin c. Rusiei, hotărârea din 20 iulie 2004, parag. 45). [ Mai mult... ]

Art. 7 Obligativitatea punerii în mișcare și a exercitării acțiunii penale

Solicitarea suspectului sau inculpatului de continuare a procesului penal în caz de retragere a plângerii prealabile nu atrage aplicarea din nou a regulilor oficialității, întrucât, în ipoteza în care se constată că fapta de care acesta este acuzat este infracțiune, nu se va putea dispune trimiterea în judecată sau condamnarea, ci numai clasarea/încetarea procesului penal ca efect al cauzei de disponibilitate. [ Mai mult... ]

Art. 8 Caracterul echitabil și termenul rezonabil al procesului penal

Codul de procedură penală a reglementat în art. 4881-4886 contestația privind durata rezonabilă a procesului penal, în vederea armonizării standardelor naționale cu exigențele respectării dreptului la un proces echitabil, astfel cum acesta rezultă din jurisprudența CtEDO. [ Mai mult... ]

Art. 9 Dreptul la libertate și siguranță

d) dreptul la informare al persoanei private de libertate cu privire la motivele de fapt și de drept ale măsurii preventive permite acesteia să poată contesta în mod eficient măsura. [ Mai mult... ]

Art. 10 Dreptul la apărare

2.6. Obligația procedurală pozitivă a organelor judiciare de a analiza din oficiu atât probele și susținerile în acuzare, cât și pe cele în apărare. În vederea aflării adevărului și a tragerii la răspundere penală numai a celor vinovați, organul judiciar trebuie să administreze din oficiu probele care vin în apărarea inculpatului, chiar dacă acesta nu le propune sau chiar împotriva voinței lui (N. Volonciu, Tratat de procedură penală, vol. I, op. cit., 1998, p. 111). [ Mai mult... ]

Art. 11 Respectarea demnității umane și a vieții private

Viața privată poate fi afectată și prin măsuri colaterale procedurilor penale, cum ar fi scurgerea în presă a unor date rezultate din mandatele de supraveghere tehnică; astfel, în cauza Cășuneanu c. României, CtEDO a analizat dacă în contextul procedurilor penale autoritățile naționale au luat măsurile necesare pentru a asigura protecția eficientă a dreptului la viață privată. Curtea Europeană a subliniat că, în cazurile în care informații confidențiale au fost scurse către presă, este în primul rând responsabilitatea statelor de a organiza serviciile și de a pregăti personalul în așa fel încât să se asigure că nicio informație confidențială sau secretă nu este dezvăluită. Curtea a constatat că prin transmiterea către presă a conținutului înregistrărilor convorbirilor telefonice ale inculpatului, inclusiv cu privire la activități private, acesta a fost pus într-o lumină nefavorabilă, dând impresia că a comis infracțiuni, înainte ca autorităților naționale să fi avut posibilitatea de a examina acuzațiile, această activitate fiind calificată drept o ingerință în dreptul la respectarea vieții sale private. S-a mai reținut că odată ce informația a fost publicată, reclamantul s-a aflat în situația de a nu avea niciun mijloc de a lua măsuri imediate pentru a-și apăra reputația, întrucât cauza nu se afla pe rolul unei instanțe de judecată, iar autenticitatea sau acuratețea convorbirilor telefonice și interpretarea lor nu putea fi contestată. Astfel, s-a concluzionat că inculpatul a suferit un prejudiciu ca urmare a ingerinței în dreptul la respectarea vieții sale private prin scurgerea către presă a unor fragmente din convorbirile sale telefonice cu un coinculpat. În consecință, instanța europeană a apreciat că a existat o încălcare a dreptului la viață privată, deoarece statul român nu a reușit să își îndeplinească obligația de a asigura păstrarea în siguranță a informațiilor pe care le deține, în scopul de a asigura dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private și, de asemenea, că nu a reușit să ofere mijloace de atac în care să se conteste încălcarea drepturilor sale. [ Mai mult... ]

Art. 12 Limba oficială și dreptul la interpret

Literatura de specialitate, în interpretarea Convenției europene, a arătat, în mod întemeiat, că dreptul de a fi asistat în mod gratuit de un interpret este într-o strânsă legătură cu drepturile prevăzute de art. 5 parag. 2 și de art. 6 parag. 3 lit. a), astfel că art. 6 parag. 3 lit. e) nu se limitează la caracterul gratuit al interpretării, ci este aplicabil și cu privire la cheltuielile privind traducerea actului prin care sunt aduse la cunoștință motivele arestării și acuzațiile formulate împotriva persoanei private de libertate, precum și la cele privind actul prin care persoanei suspectate de săvârșirea unei infracțiuni îi este adusă la cunoștință în mod detaliat natura și cauza acuzării (P. Van Dijk, M. Viering, Right to a fair and public hearing, în P. Van Dijk, F. Van Hoof, A. Van Rijn, L. Zwaak, Theory and practice of the European Convention on Human Rights, op. cit., p. 650). [ Mai mult... ]

Art. 13 Aplicarea legii procesuale penale în timp și spațiu

Irina Kuglay [ Mai mult... ]

Titlul II Acțiunea penală și acțiunea civilă în procesul penal

Bibliografie: G. Bodoroncea, V. Cioclei, I. Kuglay, L.V. Lefterache, T. Manea, I. Nedelcu, F.M. Vasile, Codul penal. Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, București, 2014; I. Muraru, E.S. Tănăsescu (coord.), Constituția României. Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, București, 2008; F. Streteanu, D. Nițu, Drept penal. Partea generală. Curs universitar, Ed. Universul Juridic, București, 2014; F. Streteanu, Tratat de drept penal. Partea generală, vol. I, Ed. C.H. Beck, București, 2008; N. Volonciu, A.S. Uzlău ș.a., Noul Cod de procedură penală comentat, Ed. Hamangiu, București, 2014; Parchetul de pe lângă I.C.C.J., Analiza deciziilor pronunțate în recursurile în interesul legii în materie penală și procesual penală cu privire la efectele acestora în contextul noilor reglementări (http://www.mpublic.ro/analiza_ril.pdf); Parchetul de pe lângă I.C.C.J., Noile coduri. Notă de studiu – Începerea urmăririi cu privire la faptă, condiție pentru emiterea mandatului de supraveghere tehnică (http://www.mpublic.ro/studiu_ncpp.pdf). [ Mai mult... ]

Capitolul I Acțiunea penală

;
se încarcă...