Universul Juridic nr. 7/2018

Soluționarea conflictelor de muncă. Dreptul la grevă
de Mariana Stan

23 iulie 2018

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Preliminarii

Conflictele de muncă sunt disensiunile apărute între salariați și angajatori în legătură cu desfășurarea relațiilor în cadrul unui contract colectiv de muncă, care privesc interesele economice, profesionale și drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă. Conflictele colective de muncă sunt reglementate ca un drept al angajaților, iar când drepturile angajaților sunt încălcate, acestea sunt apărate prin declanșarea conflictelor, care dacă nu sunt rezolvate se recurge la exercitarea dreptului la grevă, care are drept efect suspendarea contractelor de muncă(1).

Dreptul la grevă este un drept fundamental al salariaților prin care sunt apărate interesele economice și sociale, fiind prevăzut în Constituția României la art. 43 care stipulează că salariații au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice și sociale(2), text care a fost preluat și de Codul Muncii prin art. 233, legea fiind cea care stabilește condițiile și limitele exercitării acestui drept.

Prin grevă sunt apărate interesele sociale și economice, chiar dacă acesta este reglementată ca un drept(3), este necesar ca acest drept să fie exercitat în conformitate cu legile din fiecare țară(4), așa cum reiese din prevederile Pactului Internațional referitor la drepturile economice, sociale și culturale, adoptat de Organizația Națiunilor Unite la 16 decembrie 1966, semnat de România în 1968 și ratificat prin Decretul nr. 212/1974, prin care țările semnatare au înțeles să asigure și ocrotirea intereselor economice, dreptul de a se afilia, precum și cel de a forma organizații sindicale.

Carta socială europeană adoptată la Strasbourg în 1996, ratificată de România prin Legea nr. 74/1999 stabilește dreptul lucrătorilor și al patronilor de a iniția acțiuni colective în cazul conflictelor de interese, inclusiv dreptul la grevă.

Pe aceeași linie a statuat și Comitetul pentru Libertatea Sindicală din cadrul Convenției Organizației Internaționale a muncii nr. 87 din 1948 privind libertatea sindicală și protecția dreptului sindical, potrivit căruia dreptul la grevă este un drept fundamental al lucrătorilor, mijloc de apărare a intereselor economice și sociale dar și un mijloc esențial prin care lucrătorii și organizațiile lor își pot promova interesele(5) și își pot apăra interesele economice și sociale, chiar dacă dreptul la grevă nu a fost consacrat expres în Convenție.

2. Scurt istoric

Greva este o instituție modernă care s-a dezvoltat și îmbunătățit în secolul al XX-lea, în primul rând datorită dezvoltării economice care a generat folosirea muncii salariate, extinderea acesteia, adoptarea unei legislații specifice care s-a adaptat nevoilor pieței muncii, intrând în rândul instituțiilor juridice ca un mijloc de presiune pentru revendicările salariaților, reprezentând în același timp faza finală a conflictului de muncă pentru apărarea intereselor colective cu caracter economic, profesional sau social(6).

Chiar dacă acest drept a fost folosit cu precădere începând din secolul al XIX-lea, totuși forma de protest în sine, soldată cu încetarea muncii, este cunoscută din antichitate. Astfel, în Egiptul aflat sub conducerea lui Ramses al II-lea muncitorii necropolei regale care lucrau în Valea Regilor la construirea mormintelor faraonilor au declanșat încetarea lucrului, organizând prima grevă cunoscută în istorie datorită condițiilor grele de lucru(7). Evenimentul a fost descris pe un papirus care se află la Torino.

Prima mare grevă a fost organizată la 1 Mai 1866, în SUA, la Chicago prin care s-a cerut reducerea timpului de lucru la 8 ore, dar care a fost sângeros reprimată, motiv pentru care mai tărziu, în 1889 ziua de 1 Mai a fost proclamată zi a solidarității internaționale a muncitorilor.

Prima grevă de pe teritoriul țării noastre a fost consemnată în anul 1733 în Banat, la Ciclova, iar în anul 1929 a avut loc greva minerilor din Lupeni declanșată datorită condițiilor de muncă, în timp ce în 1977 a avut loc greva minerilor din Valea Jiului care a fost considerată una dintre mișcările de protest cele mai ample din perioada comunistă, când a fost necesară prezența președintelui Ceaușescu pentru a negocia cu muncitorii nemulțumiți de condițiile de muncă și ca aceștia să înceteze greva.

În perioada 1944-1990 nu a existat nicio reglementare privind declanșarea sau desfășurarea unei greve. Dreptul la grevă a fost abrogat expres prin Codul Muncii din 1950.

După 1990, odată cu trecerea României la economia de piață, dreptul la grevă este recunoscut din nou ca un drept fundamental al salariaților, fiind în prezent consacrat în Constituția României și reglementat prin Codul Muncii și Legea dialogului social.

3. Definiție, declanșare și tipuri de grevă

Greva este instrumentul juridic prin care se exercită dreptul la grevă, iar potrivit Codului Muncii, greva constituie o încetare colectivă si voluntară a lucrului într-o unitate și poate fi declarată pe durata desfășurarii conflictelor de muncă, însă doar dacă au fost epuizate, în prealabil, fără succes, modalitățile de soluționare a conflictului colectiv de muncă, numai după desfășurarea grevei de avertisment și dacă momentul declanșării acesteia a fost adus la cunoștința angajatorilor de către organizatori cu cel puțin două zile lucrătoare înainte(8), acesta fiind ultima soluție pentru revendicările salariaților.

Dreptul la grevă se exercită în mod colectiv, chiar dacă acest drept aparține fiecărui lucrător în parte, iar declararea grevei intervine după ce a fost epuizată procedura prealabilă obligatorie, fiind considerată ultima soluție.

Dreptului la grevă este limitat legal pentru a se asigura starea normală de sănătate a populației, bunul mers al activităților economico-sociale și garantarea intereselor de ordin umanitar(9).

Regula principală este soluționarea conflictelor de muncă pe cale pașnică pentru protejarea angajatorului, care nu trebuie să fie luat prin surprindere prin declararea unui conflict de muncă, legiuitorul dându-i posibilitatea de a lua măsuri pentru diminuarea pierderilor societății pe durata grevei, prejudicii atât pentru producătorul direct afectat, dar și pentru clienții acestuia, sau beneficiarii serviciilor.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...