Violul | Drept Penal (C.H. BECK)

Acesta este un fragment din Codul penal. Comentariu pe articole, ediția 2, Editura C. H. Beck, 2016, ISBN 978-606-18-0583-9
Autor: Valerian Cioclei, Iuliana Nedelcu, Teodor Manea, Lavinia Lefterache, Irina Kuglay, Georgina Bodoroncea, Francisca-Maria Vasile.
Cumpărați modulul Drept Penal (C.H. BECK) Lege5 care permite accesul integral la următoarele lucrări:

Drept penal. Partea specială I. Infracțiuni contra persoanei și infracțiuni contra patrimoniului, ediția 4, Editura C. H. Beck, 2019, ISBN 978-606-18-0928-8
Autor: Valerian Cioclei

Drept penal. Partea specială II, ediția 3, Editura C. H. Beck, 2019, ISBN 978-606-18-0860-1
Autor: Cristina Rotaru, Valerian Cioclei, Andra-Roxana Trandafir (Ilie)

Drept penal. Partea specială I, ediția 3, Editura C. H. Beck, 2018, ISBN 978-606-18-0806-9
Autor: Valerian Cioclei

Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, ediția 2, Editura C. H. Beck, 2017, ISBN 978-606-18-0672-0
Autor: Mihail Udroiu, Amalia Andone-Bontaș, Georgina Bodoroncea, Sergiu Bogdan, Marius Bogdan Bulancea, Dan Sebastian Chertes, Ioan-Paul Chiș, Victor Horia Dimitrie Constantinescu, Daniel Grădinaru, Claudia Jderu, Irina Kuglay, Constantin-Cristinel Meceanu, Iulia Nedelcu, Lucreția Albertina Postelnicu, Sebastian Rădulețu, Alexandra Mihaela Șinc, Radu Slăvoiu, Isabelle Tocan, Andra-Roxana Trandafir (Ilie), Mihaela Vasiescu, George Zlati

Drept penal. Partea specială II, ediția 2, Editura C. H. Beck, 2018, ISBN 978-606-18-0760-4
Autor: Cristina Rotaru, Andra-Roxana Trandafir, Valerian Cioclei

Drept penal. Partea specială I, ediția 2, Editura C. H. Beck, 2017, ISBN 978-606-18-0627-7
Autor: Valerian Cioclei

Dreptul penal al afacerilor, ediția 6, Editura C. H. Beck, 2016, ISBN 978-606-18-0592-1
Autor: Alexandru Boroi, Mirela Gorunescu, Ionuț Andrei Barbu, Bogdan Vîrjan

Codul penal. Comentariu pe articole, ediția 2, Editura C. H. Beck, 2016, ISBN 978-606-18-0583-9
Autor: Valerian Cioclei, Iuliana Nedelcu, Teodor Manea, Lavinia Lefterache, Irina Kuglay, Georgina Bodoroncea, Francisca-Maria Vasile

Tratat de Cooperare judiciară internațională în materie penală, ediția 1, Editura C. H. Beck, 2016, ISBN 978-606-18-0549-5
Autor: Alexandru Boroi, Ion Rusu, Minodora-Ioana Rusu

Infracțiunile de evaziune fiscală, ediția 2, Editura C. H. Beck, 2016, ISBN 978-606-18-0548-8
Autor: Bogdan Vîrjan

Procedură penală. Partea generală. Partea specială, ediția 2, Editura C. H. Beck, 2015, ISBN 978-606-18-0412-2
Autor: Andrei Zarafiu

Noul Cod de procedură penală. Note. Corelații. Explicații, ediția 1, Editura C. H. Beck, 2014, ISBN 978-606-18-0329-3
Autor: Petre Buneci, Gheorghe Șerban, Iuliana Ciolcă, Ionuț Dragnea, Alexandru Vasilache, Sebastian Crețu, Adrian Pichler, Ion Vasilache, Viorica Stoica, Dana Tițian, Mihai Jiganie-Șerban

Foundations of European Criminal Law, ediția 1, Editura C. H. Beck, 2014, ISBN 978-606-18-0290-6
Autor: Renate van Lijssel, Andrea Jánosi, Erika Váradi-Csema, Ferenc Sántha, Clara Tracogna, Lamya-Diana Al-Kawadri, Avrigeanu Tudor, Neagu Norel, Mirela Gorunescu

Noul Cod penal. Note • Corelații • Explicații, ediția 1, Editura C. H. Beck, 2014, ISBN 978-606-18-0328-6
Autor: Mihai Adrian Hotca, Norel Neagu, Constantin Nedelcu, Maxim Dobrinoiu, Mircea Constantin Sinescu, Lamya-Diana Al-Kawadri, Radu Slăvoiu, Radu-Florin Geamănu, Adrian Hărătău, Mirela Gorunescu

Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și influența acesteia asupra dreptului penal național, ediția 1, Editura C. H. Beck, 2014, ISBN 978-606-18-0278-4
Autor: Norel Neagu

Cumpără forma completă
  •  

Titlul I Infracțiuni contra persoanei - Capitolul VIII Infracțiuni contra libertății și integrității sexuale -
Art. 218
Violul

4. Variantele agravate. Unele elemente circumstanțiale din vechiul text au fost păstrate ca atare, altele au fost modificate și, în plus, a apărut un element circumstanțial nou. Astfel, prima variantă agravată, cea de la alin. (3), cuprinde șase elemente circumstanțiale: a) Victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului. Această ipoteză este preluată identic din vechiul text [art. 197 alin. (2) lit. b) C. pen. din 1969]. Rațiunea agravantei este dată de relația dintre autor și victimă, o relație de dominare, ce conferă făptuitorului o anumită putere sau influență asupra victimei. Astfel de situații au la bază fie unele relații de serviciu, fie unele raporturi contractuale, în care făptuitorul are față de victimă: „obligația de a o îngriji (personal de îngrijire din instituții de asistență sau angajați particulari, în acest scop), ocroti (tutore, curator, părinte natural sau adoptator), educa (pedagog, cadru didactic, maistru etc.), păzi (personal de pază de la locurile de executare a pedepsei ori a unei măsuri de siguranță sau educative), trata (medic, personal sanitar ajutător etc.)” (Instituții 2003, p. 335). Se va reține agravanta nu numai în ipoteza în care persoana aflată în vreuna din situațiile de mai sus acționează ca autor, ci și atunci când participă la comiterea faptei ca instigator sau complice. „Raporturile sale cu victima constituie însă o circumstanță personală, care nu se răsfrânge asupra altor participanți” (Explicații III, ed. a II-a, 2003, p. 339). b) Victima este rudă în linie directă, frate sau soră. Această ipoteză este corespondenta parțială a violului comis asupra victimei membru al familiei din vechiul text [art. 197 alin. (2) lit. b1)]. Este de remarcat în primul rând că, dacă fapta se realizează prin raport sexual, violul „incestuos” devine, pur și simplu, o variantă agravată a violului, fără a se mai pune problema absorbției sau concursului cu infracțiunea de incest, în contextul în care aceasta din urmă a fost redefinită ca „raport sexual consimțit” (a se vedea art. 377 C. pen..). Altfel spus, în această ipoteză (a raportului sexual) se va reține doar infracțiunea de viol în variantă agravată, nu și infracțiunea de incest. Se pune astfel capăt unui lung șir de incertitudini, manifestate în practica judiciară cu privire la acest aspect, incertitudini ce au generat și un recurs în interesul legii (a se vedea V. Cioclei, Curs 2013, p. 177), care în prezent nu mai are aplicabilitate. Față de reglementarea anterioară, dispare condiția locuirii sau gospodăririi împreună, deoarece nu mai este vorba despre o victimă membru al familiei (art. 1491 C. pen. din 1969). Merită precizat, de asemenea, că spre deosebire de varianta anterioară, soția nu se mai regăsește printre subiecții pasivi ce atrag starea de agravare; se corectează astfel o anomalie pe care am semnalat-o la vremea respectivă (V. Cioclei, Curs 2013, p. 178). c) Victima este un minor. Acest element circumstanțial se individualizează prin circumstanțierea subiectului pasiv. El are corespondent parțial în art. 197 alin. (3) teza I C. pen. din 1969, care se referea la victima care nu a împlinit vârsta de 15 ani. Așa cum am arătat mai sus, textul inițial al noului Cod, la această variantă, se referea la victima care nu a împlinit vârsta de 16 ani. Prin O.U.G. nr. 18/2016, textul a căpătat actuala configurație în care, practic, varianta agravată se reține dacă victima nu a împlinit 18 ani. Se observă o lărgire a sferei de aplicare a elementului circumstanțial, ceea ce este de natură să acorde o protecție sporită minorilor victime ale violului. Această ultimă ridicare a pragului de protecție este însă discutabilă. Ea nu se corelează cu dispozițiile privind actul sexual cu un minor care, indirect, admit că, în principiu, dincolo de vârsta de 15 ani, minorul are maturitatea necesară pentru a întreține acte sexuale liber consimțite. Altfel spus, logic ar fi ca protecția suplimentară să funcționeze în cazul minorului imatur din punct de vedere sexual, nu al minorului în general. Fiind, totuși, o protecție suplimentară, aceasta este bine venită. Pentru existența agravantei este necesar ca făptuitorul să cunoască vârsta victimei sau să fi existat suficiente elemente care să îi permită să o aprecieze corect. d) Fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice. Această ipoteză nu are corespondent în textul anterior de la viol. Ea se regăsea ca variantă agravată la infracțiunea de act sexual cu un minor în vechiul Cod. Legiuitorul a păstrat agravanta la infracțiunea de act sexual cu un minor în noul Cod, dar, din identitate de rațiuni privind gravitatea acestei împrejurări, a înțeles să o prevadă și la viol. Elementul circumstanțial se caracterizează prin configurația laturii subiective, mai exact prin existența unui scop determinat, scopul producerii de materiale pornografice. Sensul expresiei materiale pornografice, poate fi deslușit din interpretarea dispozițiilor Legii nr. 196/2003 privind prevenirea și combaterea pornografiei, republicată (M.Of. nr. 198 din 20 martie 2014). Conform art. 2 alin. (1) din legea menționată, „prin pornografie se înțeleg actele cu caracter obscen, precum și materialele care reproduc sau difuzează asemenea acte”. La alineatul al treilea al aceluiași articol sunt definite materialele cu caracter obscen, prin care trebuie să se înțeleagă: „obiecte, gravuri, fotografii, holograme, desene, scrieri, imprimate, embleme, publicații, filme, înregistrări video și audio, spoturi publicitare, programe și aplicații informatice, piese muzicale, precum și orice alte forme de exprimare care prezintă explicit sau sugerează o activitate sexuală”. Rezultă că materialele pornografice pot fi identificate prin ceea ce legea definește a fi materiale cu caracter obscen. Teoretic, pentru reținerea agravantei trebuie să se demonstreze doar existența scopului, nu și realizarea acestuia. Practic, însă, pentru dovedirea scopului este necesar ca actul sexual să fi fost fixat pe un suport oarecare (înregistrat) sau să fi existat, cel puțin, condițiile tehnice necesare unei astfel de fixări, în momentul realizării actului sexual. e) Fapta a avut ca urmare vătămarea corporală. Această ipoteză corespunde variantei din vechiul text ce făcea referire la vătămarea corporală gravă, variantă prevăzută la art. 197 alin. (2) lit. c) C. pen. din 1969. Diferența dintre cele două ipoteze se rezumă la diferențele dintre vătămarea corporală gravă din vechiul Cod (art. 182) și vătămarea corporală din actualul Cod (art. 194), aspecte deja analizate în lucrare (Comentariu art. 194). f) Fapta a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună. Ipoteza are corespondență totală în varianta prevăzută în Codul anterior la art. 197 alin. (2) lit. a). Spre deosebire de alte infracțiuni, la care nu a mai fost preluată din vechile texte această variantă agravată, considerându-se că ea este suplinită prin dispozițiile din Partea generală [art. 77 lit. a) C. pen..], la viol legiuitorul a ales să o păstreze. Opțiunea este dată de gravitatea sporită a faptei, de particularitățile criminologice și victimologice ale violului în grup, care necesită o atenționare prin agravarea faptei, în chiar textul incriminator. Amintitele particularități ale violului fac din această infracțiune, în opinia mea, o infracțiune „defectivă” de coautorat. Libertatea sexuală a persoanei se manifestă în raport cu fiecare altă persoană. Fiecare autor al violului comite o faptă unică, pentru că lezează, individual și separat de alt autor, libertatea sexuală a victimei. În acest spirit de respect față de libertatea sexuală a persoanei, trebuie să se considere că, în ipoteza în care două sau mai multe persoane, prin constrângere, comit acte sexuale asupra victimei, chiar dacă aceste acte diferite se comit simultan, cum ar fi obligarea victimei, concomitent, la un raport sexual și la un act sexual oral, fiecare participant va răspunde ca autor al infracțiunii de viol, în varianta agravată. În această ipoteză, actele de complicitate reciprocă ale făptuitorilor vor fi absorbite în cele de autorat. Aceeași soluție este valabilă și în ipoteza în care făptuitorii realizează succesiv actele sexuale asupra victimei, sprijinindu-se reciproc (a se vedea, în acest sens, Trib. București, Secția a II-a penală, decizia nr. 617/1976, în Repertoriu…1976-1980, p. 405). Se aplică agravanta și în cazul în care există mai mulți autori și mai multe victime, chiar dacă fiecare dintre ei a avut raport sexual doar cu una dintre victime, iar faptele s-au consumat în locuri diferite, dacă inițial s-au exercitat violențe asupra tuturor victimelor de către toți infractorii. În această ipoteză, temerea insuflată victimelor prin violențele exercitate de inculpați reduce capacitatea acestora de a se opune, ceea ce intră în logica agravantei [a se vedea, în acest sens, C.S.J., decizia nr. 1955/1995 (www.legalis.ro)]. Această variantă agravată nu presupune însă ca toate persoanele care au participat să fi realizat un act sexual asupra victimei. Se va reține agravanta și în ipoteza în care, pe lângă autorul faptei, participă o altă persoană care, spre exemplu, imobilizează victima. În acest caz autorul va răspunde pentru viol în varianta agravată, iar participantul pentru complicitate la viol în variantă agravată (a se vedea, în acest sens, Trib. Suprem, Secția penală, decizia nr. 295/1976, în Repertoriu…1976-1980, p. 404). Cea de a doua variantă agravată, prevăzută la alin. (4), ce se referă la fapta ce a avut ca urmare moartea victimei, are corespondență în varianta prevăzută în vechiul Cod la art. 197 alin. (3) teza a II-a. Din punct de vedere obiectiv, caracteristica acestei variante este dată de existența unei urmări imediate adiacente, ce constă într-un rezultat mai grav decât cel urmărit sau acceptat de făptuitor. Din punct de vedere subiectiv, caracteristica variantei este dată de forma de vinovăție cu care se comite fapta, respectiv praeterintenția. În această variantă făptuitorul exercită violențele în intenția de a realiza actul sexual, dar nu intenționează uciderea victimei, decesul acesteia fiind urmarea culpei făptuitorului (în acest sens, C.A. București, Secția I penală, decizia nr. 522/1999, în C.A.B. 1999, p. 184; P.J.P. III, p. 91). Atunci când făptuitorul urmărește sau acceptă rezultatul mai grav, moartea victimei, se va reține un concurs de infracțiuni între viol și omor calificat, comis pentru a înlesni sau a ascunde săvârșirea altei infracțiuni (a se vedea, în acest sens, Trib. Suprem, Secția penală, decizia nr. 216/1979, în Repertoriu…1976-1980, p. 282). În cazul acestei variante agravate, situația care a generat cele mai interesante încadrări în practică și cele mai aprinse dezbateri în doctrină este aceea în care survine decesul victimei, dar actul sexual nu se consumă, ci rămâne în fază de tentativă. Această problemă este rezolvată de legiuitor printr-un text din Partea generală, art. 36 alin. (3) care prevede că „infracțiunea complexă săvârșită cu intenție depășită, dacă s-a produs numai rezultatul mai grav al acțiunii secundare, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea complexă consumată”. Așadar, faptul că alin. (6) al art. 218 se referă la sancționarea tentativei numai cu referire la primele trei alineate, nu semnifică o dezincriminare a tentativei la varianta ce privește moartea victimei, ci faptul că legiuitorul a lăsat această variantă sub incidența textului din Partea generală, evocat anterior. Mai trebuie precizat că spre deosebire de vechiul text, această ultimă variantă agravată nu mai prevede ipoteza sinuciderii victimei. O astfel de ipoteză fie va genera, dacă este cazul, un concurs de infracțiuni cu determinarea sau înlesnirea sinuciderii, fie va putea fi avută în vedere în baza unuia dintre criteriile generale de individualizare a pedepsei, respectiv art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen..

[ Mai mult... ]

Pot fi de interes:

Drept Penal (C.H. BECK):
Sclavia
Traficul de persoane
Traficul de minori
Supunerea la muncă forțată sau obligatorie
Proxenetismul
Exploatarea cerșetoriei
Folosirea unui minor în scop de cerșetorie
Folosirea serviciilor unei persoane exploatate
Folosirea prostituției infantile
Sancționarea tentativei
Violul
Agresiunea sexuală
Actul sexual cu un minor
Coruperea sexuală a minorilor
Racolarea minorilor în scopuri sexuale
Hărțuirea sexuală
Violarea de domiciliu
Violarea sediului profesional
Violarea vieții private
Divulgarea secretului profesional
Furtul
;
se încarcă...