Titlul VII Cauzele care înlătură răspunderea penală | Drept Penal (C.H. BECK)

Acesta este un fragment din Codul penal. Comentariu pe articole, ediția 2, Editura C. H. Beck, 2016, ISBN 978-606-18-0583-9
Autor: Valerian Cioclei, Iuliana Nedelcu, Teodor Manea, Lavinia Lefterache, Irina Kuglay, Georgina Bodoroncea, Francisca-Maria Vasile.
Cumpărați modulul Drept Penal (C.H. BECK) Lege5 care permite accesul integral la următoarele lucrări:

Drept penal. Partea specială II. Curs tematic, ediția 4, Editura C. H. Beck, 2020, ISBN 978-606-18-0982-0
Autor: Cristina Rotaru, Andra-Roxana Trandafir, Valerian Cioclei

Drept penal. Partea specială I. Infracțiuni contra persoanei și infracțiuni contra patrimoniului, ediția 4, Editura C. H. Beck, 2019, ISBN 978-606-18-0928-8
Autor: Valerian Cioclei

Drept penal. Partea specială II, ediția 3, Editura C. H. Beck, 2019, ISBN 978-606-18-0860-1
Autor: Cristina Rotaru, Valerian Cioclei, Andra-Roxana Trandafir (Ilie)

Drept penal. Partea specială I, ediția 3, Editura C. H. Beck, 2018, ISBN 978-606-18-0806-9
Autor: Valerian Cioclei

Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, ediția 2, Editura C. H. Beck, 2017, ISBN 978-606-18-0672-0
Autor: Mihail Udroiu, Amalia Andone-Bontaș, Georgina Bodoroncea, Sergiu Bogdan, Marius Bogdan Bulancea, Dan Sebastian Chertes, Ioan-Paul Chiș, Victor Horia Dimitrie Constantinescu, Daniel Grădinaru, Claudia Jderu, Irina Kuglay, Constantin-Cristinel Meceanu, Iulia Nedelcu, Lucreția Albertina Postelnicu, Sebastian Rădulețu, Alexandra Mihaela Șinc, Radu Slăvoiu, Isabelle Tocan, Andra-Roxana Trandafir (Ilie), Mihaela Vasiescu, George Zlati

Drept penal. Partea specială II, ediția 2, Editura C. H. Beck, 2018, ISBN 978-606-18-0760-4
Autor: Cristina Rotaru, Andra-Roxana Trandafir, Valerian Cioclei

Drept penal. Partea specială I, ediția 2, Editura C. H. Beck, 2017, ISBN 978-606-18-0627-7
Autor: Valerian Cioclei

Dreptul penal al afacerilor, ediția 6, Editura C. H. Beck, 2016, ISBN 978-606-18-0592-1
Autor: Alexandru Boroi, Mirela Gorunescu, Ionuț Andrei Barbu, Bogdan Vîrjan

Codul penal. Comentariu pe articole, ediția 2, Editura C. H. Beck, 2016, ISBN 978-606-18-0583-9
Autor: Valerian Cioclei, Iuliana Nedelcu, Teodor Manea, Lavinia Lefterache, Irina Kuglay, Georgina Bodoroncea, Francisca-Maria Vasile

Tratat de Cooperare judiciară internațională în materie penală, ediția 1, Editura C. H. Beck, 2016, ISBN 978-606-18-0549-5
Autor: Alexandru Boroi, Ion Rusu, Minodora-Ioana Rusu

Infracțiunile de evaziune fiscală, ediția 2, Editura C. H. Beck, 2016, ISBN 978-606-18-0548-8
Autor: Bogdan Vîrjan

Procedură penală. Partea generală. Partea specială, ediția 2, Editura C. H. Beck, 2015, ISBN 978-606-18-0412-2
Autor: Andrei Zarafiu

Noul Cod de procedură penală. Note. Corelații. Explicații, ediția 1, Editura C. H. Beck, 2014, ISBN 978-606-18-0329-3
Autor: Petre Buneci, Gheorghe Șerban, Iuliana Ciolcă, Ionuț Dragnea, Alexandru Vasilache, Sebastian Crețu, Adrian Pichler, Ion Vasilache, Viorica Stoica, Dana Tițian, Mihai Jiganie-Șerban

Foundations of European Criminal Law, ediția 1, Editura C. H. Beck, 2014, ISBN 978-606-18-0290-6
Autor: Renate van Lijssel, Andrea Jánosi, Erika Váradi-Csema, Ferenc Sántha, Clara Tracogna, Lamya-Diana Al-Kawadri, Avrigeanu Tudor, Neagu Norel, Mirela Gorunescu

Noul Cod penal. Note • Corelații • Explicații, ediția 1, Editura C. H. Beck, 2014, ISBN 978-606-18-0328-6
Autor: Mihai Adrian Hotca, Norel Neagu, Constantin Nedelcu, Maxim Dobrinoiu, Mircea Constantin Sinescu, Lamya-Diana Al-Kawadri, Radu Slăvoiu, Radu-Florin Geamănu, Adrian Hărătău, Mirela Gorunescu

Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și influența acesteia asupra dreptului penal național, ediția 1, Editura C. H. Beck, 2014, ISBN 978-606-18-0278-4
Autor: Norel Neagu

Cumpără forma completă
  •  

Lavinia Valeria Lefterache [ Mai mult ] -
Titlul VII Cauzele care înlătură răspunderea penală

Bibliografie: G. Antoniu, Unele reflecții asupra termenului de prescripție, în R.D.P. nr. 2/2003; G. Antoniu, C. Bulai, Dicționar de drept penal și procedură penală, Ed. Hamangiu, București, 2011; C. Bulai, Manual de drept penal. Partea generală, Ed. All, București, 1997; P. Boscăneanu, L. Herghelegiu (I), C. Turianu (II), Modul de calcul al termenului de prescripție a răspunderii penale în cazul infracțiunilor rămase în stare de tentativă, în Dreptul nr. 1/2003; V. Dobrinoiu, M.C. Sinescu, Suspendarea cursului prescripției răspunderii în cazul persoanelor cu funcție și demnitate publică, în P.R. nr. 7/2010; N. Giurgiu, Opinii critice privind noul Cod penal, în R.D.P. nr. 4/2010; Gh. Josan, Sinteza practicii de casare în materie penală pe semestrul I 1999 a Curții de Apel Suceava, în Dreptul nr. 5/2000; T. Manea, Calcularea termenului de prescripție a răspunderii penale în cazul infracțiunii rămase în forma atipică a tentativei, în Dreptul nr. 11/2000; I. Mândru, Amnistia și grațierea, Ed. All Educațional, București, 1998; I. Munteanu, Prescripția specială, în R.D.P. nr. 1/2001; V. Papadopol, Delimitarea actelor de coautorat de cele de complicitate, în Justiția Nouă nr. 7/1963; V. Papadopol, Unele reflecții asupra termenului de prescripție, în R.D.P. nr. 2/2003; O. Rădulescu, P. Rosenberg, A. Tudor, Despre prescripția specială prevăzută de art. 140 alin. (4) din noul Cod penal, în Dreptul nr. 7/2005; B. Selejan-Guțan, Excepția de neconstituționalitate, Ed. All Beck, București, 2005; F. Streteanu, R. Chiriță, Răspunderea penală a persoanei juridice, ed. a II-a, Ed. C.H. Beck, București, 2007; F. Streteanu, Tratat de drept penal. Partea generală, vol. I, Ed. C.H. Beck, București, 2008; F. Streteanu, Aspecte privind aplicarea în timp a legii penale în condițiile intrării în vigoare a Noului Cod penal, în C.D.P. nr. 3/2013; I. Tanoviceanu, Tratat de drept și procedură penală, vol. IV, ed. a II-a, Tipografia Curierul Judiciar, București, 1924; C. Turianu, Răspunderea juridică pentru faptele săvârșite de minori, Ed. Continent XXI, București, 1995; M. Udroiu, Dicționar de drept penal și de procedură penală, Ed. C.H. Beck, București, 2009; T. Vasiliu și colaboratorii, Codul penal comentat și adnotat. Partea generală, Ed. Științifică, București, 1972.

[ Mai mult... ]

Art. 152 Efectele amnistiei

5. Limite ale efectelor. Art. 152 alin. (1) C. pen.. prevede, ca și art. 119 alin. (1) C. pen. din 1969, că amenda încasată anterior amnistiei nu se restituie, dispoziție justificată de faptul că amnistia nu reprezintă o repunere în situația anterioară (pentru critica acestei soluții, a se vedea I. Tanoviceanu, Tratat de drept și procedură penală, op. cit., p. 796, respectiv V. Dongoroz, în I. Tanoviceanu, Tratat de drept…, op. cit., p. 798). Amnistia nu are efect nici asupra măsurilor de siguranță, respectiv nu înlătură consecințele de natură preventivă, conform art. 152 alin. (2) C. pen.. Este vorba de măsuri de siguranță deja dispuse printr-o hotărâre de condamnare definitivă care nu pot fi înlăturate printr-o amnistie postcondamnatorie, precum și de măsurile de siguranță ce ar urma să fie dispuse, având în vedere că acestea pot fi luate, conform art. 107 alin. (2) și (3) C. pen.., și atunci când fapta nu este infracțiune, respectiv nu se aplică o pedeapsă. În schimb, o amnistie antecondamnatorie va împiedica aplicarea unor măsuri de siguranță care depind de aplicarea unei pedepse (așa cum ar fi cazul măsurii de siguranță a confiscării extinse a cărei luare este condiționată de o soluție de condamnare și de aplicare a unei pedepse). De asemenea, nu are efect asupra drepturilor persoanei vătămate, întrucât, așa cum s-a arătat în doctrină încă din perioada interbelică, amnistia face inexistent caracterul de ilicit penal al faptului comis și înlătură consecințele penale ale acestuia, dar nu face inexistent faptul concret, care rămâne și produce toate consecințele sale civile (V. Dongoroz, în I. Tanoviceanu, Tratat de drept și procedură penală, op. cit., p. 794). Dacă amnistia intervine în cursul urmăririi penale, persoana vătămată nu poate cere valorificarea dreptului încălcat în fața instanței penale deoarece acțiunea penală a fost stinsă prin amnistie, ea nu mai există pentru a-i fi alăturată acțiunea civilă; dacă amnistia intervine după valabila învestire a instanței cu acțiunea civilă, aceasta are obligația de a o soluționa (Trib. Suprem, Secția penală, decizia nr. 2288/1978, în R.R.D. nr. 6/1979, p. 48; Trib. Suprem, Secția penală, decizia nr. 2513/1988, în R.R.D. nr. 7/1988, p. 70, apud I. Mândru, Amnistia și grațierea, op. cit., p. 341). Această jurisprudență nu mai este însă valabilă întrucât, potrivit art. 25 alin. (5) C. proc. pen.., dacă se dispune încetarea procesului penal în baza art. 16 alin. (1) lit. f) din același Cod, instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă; partea civilă își va putea realiza pretențiile în fața instanței civile pe calea unei acțiuni întemeiate pe răspunderea civilă delictuală – art. 1349 C. civ..

[ Mai mult... ]

Art. 153 Prescripția răspunderii penale

Pentru ca prescripția răspunderii să opereze, nu interesează dacă privitor la infracțiunea săvârșită a fost pornit procesul penal, nici în ce stadiu se găsește acesta; cât timp procesul penal se află în curs, poate interveni prescripția răspunderii penale. De asemenea, nu interesează motivul pentru care termenul de prescripție s-a împlinit fără ca infracțiunea săvârșită să fi fost descoperită sau fără ca infractorul să fi fost judecat definitiv (V. Papadopol, notă la deciziile nr. 478 și 879/1998 ale Curții de Apel București, în C.P.J.P. 1998, p. 208). [ Mai mult... ]

Art. 154 Termenele de prescripție a răspunderii penale

Când fapta este incriminată, pe lângă varianta tip, și în variante atenuate sau agravate, identificarea termenului prescripției răspunderii penale în cazul acestora va avea în vedere pedeapsa pe care legea o prevede în cazul unor asemenea variante (C. Mitrache, Comentariul 1, în P.J.P. II, p. 225 ). În ipoteza pedepselor alternative, durata termenului de prescripție va fi determinată în raport cu maximul special al pedepsei mai grele (de exemplu, în cazul infracțiunii de violarea sediului profesional, sancționată cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă, termenul de prescripție va fi determinat în raport cu maximul pedepsei închisorii – 2 ani, rezultând 5 ani – durata prescripției răspunderii penale). În cazul infracțiunii de grup organizat [art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate], termenul de prescripție nu se calculează în raport cu durata pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea care intră în scopul grupului, ci cu pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea de grup organizat [C.A. Târgu Mureș, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, decizia nr. 61/A din 6 februarie 2015 (www.rolii.ro)]. În contextul actualei reglementări a infracțiunii de grup organizat (art. 367 C. pen..), jurisprudența menționată nu este incidentă, având în vedere că în art. 367 alin. (2) C. pen.. se prevede expres pedeapsa pentru ipoteza pe care o viza art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 (abrogat prin art. 126 pct. 3 din Legea nr. 187/2012 ).

[ Mai mult... ]

Art. 155 Întreruperea cursului prescripției răspunderii penale

Întrucât prescripția acțiunii vizează fapta, iar nu făptuitorii, în caz de participație, întreruperea va produce efecte in rem; întreruperea față de unul dintre participanți va fi opozabilă și celorlalți participanți asupra cărora își extinde efectele. Oricât de mulți ar fi făptuitorii care alcătuiesc pluralitatea, numărul acestora nu schimbă caracterul unitar al faptei săvârșite. Această unitate obiectivă, fiind o trăsătură reală, se răsfrânge asupra tuturor făptuitorilor, sub raportul calificării faptei, al determinării timpului și locului săvârșirii acesteia, al urmărilor sale (…) toate cauzele obiective (reale) care au ca efect excluderea sau înlăturarea răspunderii penale vor opera deopotrivă și simultan pentru toți făptuitorii (lipsa pericolului social, lipsa vreunui element constitutiv, abrogarea incriminării, prescripția acțiunii, amnistia) (V. Dongoroz, în Explicații I, ed. I, 1969, p. 181, 182). [ Mai mult... ]

Art. 156 Suspendarea cursului prescripției răspunderii penale

3. Efectele suspendării cursului prescripției răspunderii penale. Efectele se produc in personam. Timpul scurs în perioada cât durează suspendarea prescripției nu este avut în vedere la calculul termenului de prescripție; perioada scursă anterior suspendării va intra în calculul acestui termen. După dispariția cauzei de suspendare, cursul prescripției va fi reluat. Spre deosebire de întrerupere care este instantanee, suspendarea presupune o durată de timp în care operează. Suspendarea cursului prescripției are un efect mai limitat decât întreruperea întrucât este, de fapt, numai o amânare a cursului prescripției pe durata existenței cauzei de suspendare (V. Papadopol, Prescripția, în T. Vasiliu și colaboratorii, Codul penal comentat și adnotat…, op. cit., 1972, p. 648). S-a apreciat că prescripția specială este operantă și în cazul suspendării cursului prescripției, argumentându-se că altfel s-ar ajunge la imprescriptibilitate (C. Bulai, Manual de drept penal. Partea generală, Ed. All, București, 1997, p. 138). Tot în doctrină, însușindu-se această opinie, s-a făcut distincția între situațiile în care prescripția a fost suspendată continuu pe toată durata termenului de prescripție și situația în care au existat numai suspendări limitate în timp. Pentru prima ipoteză s-a considerat că nu operează prescripția specială, motivat de faptul că s-ar ajunge ca termenul acestei prescripții speciale să fie împlinit chiar mai înainte de a începe să curgă termenul de prescripție. Pentru a doua ipoteză, când din adiționarea termenelor de prescripție scurse între suspendări s-ar ajunge la durata termenului de prescripție specială, aceasta va opera, urmărirea penală ori procesul penal urmând să înceteze pe acest temei (O. Rădulescu, P. Rosenberg, A. Tudor, loc. cit., p. 124-128). Opinia de mai sus, conform căreia suspendarea prescripției răspunderii penale nu împiedică împlinirea termenului de prescripție specială, a fost și criticată. S-a motivat, pe de o parte, pornind de la rațiunea instituției suspendării prescripției care presupune imposibilitatea organelor statului de a parcurge procedurile judiciare corespunzătoare, situație în care este de neconceput incidența prescripției speciale care sancționează pasivitatea organelor judiciare, iar pe de altă parte, invocându-se principiul potrivit căruia legea este de strictă interpretare și aplicare, respectiv dispoziția legală care prevede prescripția specială numai în cazul întreruperii, iar nu și al suspendării cursului prescripției (V. Dobrinoiu, M.C. Sinescu, Suspendarea cursului prescripției…, loc. cit., p. 77, 78). Controversa rămâne de actualitate având în vedere că, și în actuala reglementare, prescripția specială este expres prevăzută în dispoziția legală care reglementează întreruperea cursului prescripției [art. 154 alin. (4) C. pen..], nu și în cea privind suspendarea sau într-un text separat, așa cum era în reglementarea anterioară. Motivat de acest argument, s-a exprimat opinia (A. Vlăsceanu, A. Barbu, Noul Cod penal, Ed. Hamangiu, București, 2014, p. 348) potrivit căreia prescripția specială privește exclusiv întreruperea prescripției răspunderii penale, nu și suspendarea acesteia.

[ Mai mult... ]

Art. 157 Lipsa plângerii prealabile

Art. 157 alin. (5) C. pen. reprezintă o normă nouă, fără precedent în reglementarea anterioară și cu caracter mai sever, motiv pentru care, în situațiile tranzitorii, se va aplica legea veche, mai favorabilă (a se vedea supra pct. 1).

[ Mai mult... ]

Art. 158. Retragerea plângerii prealabile

4. Indivizibilitatea răspunderii penale. În noua reglementare s-a renunțat la principiul solidarității active (conform căruia, în cazul unei fapte care a produs vătămarea mai multor persoane, menținerea plângerii prealabile doar de către una dintre persoanele vătămate atrăgea răspunderea penală în raport cu toate persoanele vătămate/altfel spus, retragerea plângerii numai de către unele dintre persoanele vătămate nu înlătura răspunderea penală; în prezent, retragerea plângerii prealabile numai de către una dintre persoanele vătămate va determina dispariția acesteia din cauză, astfel încât fapta nu va mai fi cercetată și judecată în raport cu această persoană vătămată) și pasive (conform căruia, în cazul unei fapte săvârșite de mai multe persoane, menținerea unei plângeri penale numai cu privire la cel puțin unul dintre participanții la comiterea faptei atrăgea răspunderea penală a tuturor participanților, respectiv retragerea plângerii numai cu privire la unii dintre participanți nu înlătură răspunderea penală a acestora – ca să producă efectul înlăturării răspunderii penale, retragerea trebuia să fie, în raport cu făptuitorii, totală; în prezent, retragerea plângerii prealabile în privința unui participant va produce efecte în raport cu acesta, respectiv înlăturarea răspunderii penale) în ceea ce privește retragerea plângerii. În consecință, retragerea va opera in personam, iar nu in rem așa cum opera în reglementarea anterioară. Această modificare rezultă din art. 158 alin. (2), precum și din renunțarea la preluarea tezelor finale ale art. 131 alin. (3) și (4) C. pen. din 1969.

[ Mai mult... ]

Art. 159 Împăcarea

Iuliana Nedelcu

[ Mai mult... ]

Pot fi de interes:

Drept Penal (C.H. BECK):
Titlul I Legea penală și limitele ei de aplicare
Titlul II Infracțiunea
Titlul III Pedepsele
Titlul IV Măsurile de siguranță
Titlul V Minoritatea
Titlul VI Răspunderea penală a persoanei juridice
Titlul VII Cauzele care înlătură răspunderea penală
Titlul VIII Cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei
Titlul IX Cauzele care înlătură consecințele condamnării
Titlul X Înțelesul unor termeni sau expresii în legea penală
Titlul I Infracțiuni contra persoanei
Titlul II Infracțiuni contra patrimoniului
Titlul III Infracțiuni privind autoritatea și frontiera de stat
Titlul IV Infracțiuni contra înfăptuirii justiției
Titlul V Infracțiuni de corupție și de serviciu
Titlul VI Infracțiuni de fals
Titlul VII Infracțiuni contra siguranței publice
;
se încarcă...