Drept Penal (C.H. BECK)

Codul penal. Comentariu pe articole, ediția 2, Editura C. H. Beck, 2016, ISBN 978-606-18-0583-9
de Valerian Cioclei, Iuliana Nedelcu, Teodor Manea, Lavinia Lefterache, Irina Kuglay, Georgina Bodoroncea, Francisca-Maria Vasile

24 noiembrie 2016

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Titlul VI Răspunderea penală a persoanei juridice - Capitolul I Dispoziții generale -
Art. 137
Stabilirea amenzii pentru persoana juridică

În cazul nerespectării termenului de achitare integrală a amenzii sau a unei rate, când plata a fost eșalonată, executarea pedepsei amenzii se face potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală. Executorii fiscali au obligația să comunice judecătorului delegat cu executarea, la data executării integrale a amenzii, plata acesteia și să îl înștiințeze cu privire la orice împrejurare care împiedică executarea. [ Mai mult... ]

Capitolul II Regimul pedepselor complementare aplicate persoanei juridice

Art. 138 Aplicarea și executarea pedepselor complementare în cazul persoanei juridice

În situația dispunerii unei pedepse complementare în cazul persoanei juridice, judecătorul delegat cu executarea comunică o copie de pe dispozitiv, în funcție de persoana juridică vizată, după cum urmează: a) Oficiului Național al Registrului Comerțului, pentru cazul în care persoana juridică respectivă este societate comercială, în vederea înscrierii mențiunii în Registrul comerțului computerizat pentru persoane juridice și persoane fizice; b) Ministerului Justiției, pentru cazul în care persoa [ Mai mult... ]

Art. 139 Dizolvarea persoanei juridice

Copia dispozitivului hotărârii de condamnare se comunică, la data rămânerii definitive, de către judecătorul delegat cu executarea persoanei juridice condamnate, precum și organului care a autorizat înființarea persoanei juridice, respectiv organului care a înregistrat persoana juridică, solicitându-se totodată informarea cu privire la modul de aducere la îndeplinire a măsurii. La data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare la pedeapsa complementară a dizolvării, persoana juridică intră [ Mai mult... ]

Art. 140 Suspendarea activității persoanei juridice

Punerea în executare a pedepsei complementare a suspendării activității sau a uneia dintre activitățile persoanei juridice se face prin efectuarea comunicării prevăzute la art. 34 din Legea nr. 253/2013. Totodată, judecătorul delegat cu executarea comunică o copie de pe dispozitiv organelor de poliție în a căror circumscripție se află punctele de lucru ale persoanei juridice, pentru verificarea respectării măsurii dispuse. La sfârșitul perioadei dispuse prin hotărârea judecătorească, instituțiil [ Mai mult... ]

Art. 141 Neaplicarea dizolvării sau suspendării activității persoanei juridice

Precedent legislativ. Textul preia art. 714 C. pen. din 1969 cu adăugarea instituțiilor publice la categoria de subiecți ai infracțiunii cărora nu li se poate aplica pedeapsa dizolvării sau suspendării.

[ Mai mult... ]

Art. 142 Închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice

În cazul dispunerii pedepsei complementare a închiderii unor puncte de lucru ale persoanei juridice, judecătorul delegat cu executarea comunică o copie de pe dispozitiv organului de poliție în a cărui circumscripție se află punctul de lucru al persoanei închise, pentru verificarea îndeplinirii măsurii. În cazul în care constată neexecutarea pedepsei complementare dispuse, organul de poliție îl informează de îndată pe judecătorul delegat cu executarea, pentru a sesiza instanța în vederea aplicări [ Mai mult... ]

Art. 143 Interzicerea de a participa la procedurile de achiziții publice

În cazul dispunerii pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a participa la procedurile de achiziții publice, judecătorul delegat cu executarea trimite o copie de pe dispozitiv și administratorului sistemului electronic de achiziții publice. Punerea în executare a pedepsei complementare nu aduce atingere derulării contractelor de achiziții publice deja încheiate la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, dar împiedică încheierea unor acte adiționale care să prelungească va [ Mai mult... ]

Art. 144 Plasarea sub supraveghere judiciară

În cazul aplicării pedepsei complementare a plasării sub supraveghere judiciară, judecătorul delegat cu executarea desemnează un mandatar judiciar din rândul practicienilor în insolvență sau al experților judiciari și trimite acestuia o copie de pe dispozitivul hotărârii. Nu poate fi desemnat mandatar judiciar practicianul în insolvență care a fost mandatar cu drept de reprezentare a aceleiași persoane în cursul procesului penal. Onorariul mandatarului judiciar este stabilit de judecătorul deleg [ Mai mult... ]

Art. 145 Afișarea sau publicarea hotărârii de condamnare

În cazul aplicării pedepsei complementare a afișării hotărârii de condamnare, judecătorul delegat cu executarea comunică un extras al hotărârii de condamnare persoanei juridice condamnate, care este obligată să îl afișeze în forma, locul și pentru perioada stabilite de instanță, respectiv secției de poliție în circumscripția căreia se află locul unde urmează a se face afișarea, în vederea verificării îndeplinirii obligației. În cazul în care, după afișare, dar înainte de împlinirea perioadei sta [ Mai mult... ]

Capitolul III Dispoziții comune

Art. 146 Recidiva în cazul persoanei juridice

Precedent legislativ. Dispozițiile referitoare la recidivă nu sunt mai favorabile în Codul actual având în vedere că limitele pedepsei se majorează în mod obligatoriu cu jumătate, fără a se depăși maximul general al pedepsei amenzii.

[ Mai mult... ]

Art. 147 Atenuarea și agravarea răspunderii penale a persoanei juridice

Precedent legislativ. Spre deosebire de Codul anterior care prevedea un regim diferit al sancționării concursului de infracțiuni și pluralității intermediare în cazul persoanei fizice și persoanei juridice, Codul actual subliniază egalitatea în fața legii prevăzând același tratament sancționator pentru ambele categorii de subiecți.

[ Mai mult... ]

Art. 148 Prescripția răspunderii penale

A se vedea infra comentariile de la art. 153-156. [ Mai mult... ]

Art. 149 Prescripția executării pedepsei

A se vedea infra comentariile de la art. 161-164. [ Mai mult... ]

Art. 150 Reabilitarea persoanei juridice

A se vedea infra comentariile de la art. 165-171. [ Mai mult... ]

Art. 151 Efectele comasării și divizării persoanei juridice

Iuliana Nedelcu

[ Mai mult... ]

Titlul VII Cauzele care înlătură răspunderea penală

Bibliografie: G. Antoniu, Unele reflecții asupra termenului de prescripție, în R.D.P. nr. 2/2003; G. Antoniu, C. Bulai, Dicționar de drept penal și procedură penală, Ed. Hamangiu, București, 2011; C. Bulai, Manual de drept penal. Partea generală, Ed. All, București, 1997; P. Boscăneanu, L. Herghelegiu (I), C. Turianu (II), Modul de calcul al termenului de prescripție a răspunderii penale în cazul infracțiunilor rămase în stare de tentativă, în Dreptul nr. 1/2003; V. Dobrinoiu, M.C. Sinescu, Suspendarea cursului prescripției răspunderii în cazul persoanelor cu funcție și demnitate publică, în P.R. nr. 7/2010; N. Giurgiu, Opinii critice privind noul Cod penal, în R.D.P. nr. 4/2010; Gh. Josan, Sinteza practicii de casare în materie penală pe semestrul I 1999 a Curții de Apel Suceava, în Dreptul nr. 5/2000; T. Manea, Calcularea termenului de prescripție a răspunderii penale în cazul infracțiunii rămase în forma atipică a tentativei, în Dreptul nr. 11/2000; I. Mândru, Amnistia și grațierea, Ed. All Educațional, București, 1998; I. Munteanu, Prescripția specială, în R.D.P. nr. 1/2001; V. Papadopol, Delimitarea actelor de coautorat de cele de complicitate, în Justiția Nouă nr. 7/1963; V. Papadopol, Unele reflecții asupra termenului de prescripție, în R.D.P. nr. 2/2003; O. Rădulescu, P. Rosenberg, A. Tudor, Despre prescripția specială prevăzută de art. 140 alin. (4) din noul Cod penal, în Dreptul nr. 7/2005; B. Selejan-Guțan, Excepția de neconstituționalitate, Ed. All Beck, București, 2005; F. Streteanu, R. Chiriță, Răspunderea penală a persoanei juridice, ed. a II-a, Ed. C.H. Beck, București, 2007; F. Streteanu, Tratat de drept penal. Partea generală, vol. I, Ed. C.H. Beck, București, 2008; F. Streteanu, Aspecte privind aplicarea în timp a legii penale în condițiile intrării în vigoare a Noului Cod penal, în C.D.P. nr. 3/2013; I. Tanoviceanu, Tratat de drept și procedură penală, vol. IV, ed. a II-a, Tipografia Curierul Judiciar, București, 1924; C. Turianu, Răspunderea juridică pentru faptele săvârșite de minori, Ed. Continent XXI, București, 1995; M. Udroiu, Dicționar de drept penal și de procedură penală, Ed. C.H. Beck, București, 2009; T. Vasiliu și colaboratorii, Codul penal comentat și adnotat. Partea generală, Ed. Științifică, București, 1972.

[ Mai mult... ]

Art. 152 Efectele amnistiei

5. Limite ale efectelor. Art. 152 alin. (1) C. pen.. prevede, ca și art. 119 alin. (1) C. pen. din 1969, că amenda încasată anterior amnistiei nu se restituie, dispoziție justificată de faptul că amnistia nu reprezintă o repunere în situația anterioară (pentru critica acestei soluții, a se vedea I. Tanoviceanu, Tratat de drept și procedură penală, op. cit., p. 796, respectiv V. Dongoroz, în I. Tanoviceanu, Tratat de drept…, op. cit., p. 798). Amnistia nu are efect nici asupra măsurilor de siguranță, respectiv nu înlătură consecințele de natură preventivă, conform art. 152 alin. (2) C. pen.. Este vorba de măsuri de siguranță deja dispuse printr-o hotărâre de condamnare definitivă care nu pot fi înlăturate printr-o amnistie postcondamnatorie, precum și de măsurile de siguranță ce ar urma să fie dispuse, având în vedere că acestea pot fi luate, conform art. 107 alin. (2) și (3) C. pen.., și atunci când fapta nu este infracțiune, respectiv nu se aplică o pedeapsă. În schimb, o amnistie antecondamnatorie va împiedica aplicarea unor măsuri de siguranță care depind de aplicarea unei pedepse (așa cum ar fi cazul măsurii de siguranță a confiscării extinse a cărei luare este condiționată de o soluție de condamnare și de aplicare a unei pedepse). De asemenea, nu are efect asupra drepturilor persoanei vătămate, întrucât, așa cum s-a arătat în doctrină încă din perioada interbelică, amnistia face inexistent caracterul de ilicit penal al faptului comis și înlătură consecințele penale ale acestuia, dar nu face inexistent faptul concret, care rămâne și produce toate consecințele sale civile (V. Dongoroz, în I. Tanoviceanu, Tratat de drept și procedură penală, op. cit., p. 794). Dacă amnistia intervine în cursul urmăririi penale, persoana vătămată nu poate cere valorificarea dreptului încălcat în fața instanței penale deoarece acțiunea penală a fost stinsă prin amnistie, ea nu mai există pentru a-i fi alăturată acțiunea civilă; dacă amnistia intervine după valabila învestire a instanței cu acțiunea civilă, aceasta are obligația de a o soluționa (Trib. Suprem, Secția penală, decizia nr. 2288/1978, în R.R.D. nr. 6/1979, p. 48; Trib. Suprem, Secția penală, decizia nr. 2513/1988, în R.R.D. nr. 7/1988, p. 70, apud I. Mândru, Amnistia și grațierea, op. cit., p. 341). Această jurisprudență nu mai este însă valabilă întrucât, potrivit art. 25 alin. (5) C. proc. pen.., dacă se dispune încetarea procesului penal în baza art. 16 alin. (1) lit. f) din același Cod, instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă; partea civilă își va putea realiza pretențiile în fața instanței civile pe calea unei acțiuni întemeiate pe răspunderea civilă delictuală – art. 1349 C. civ..

[ Mai mult... ]

Art. 153 Prescripția răspunderii penale

Pentru ca prescripția răspunderii să opereze, nu interesează dacă privitor la infracțiunea săvârșită a fost pornit procesul penal, nici în ce stadiu se găsește acesta; cât timp procesul penal se află în curs, poate interveni prescripția răspunderii penale. De asemenea, nu interesează motivul pentru care termenul de prescripție s-a împlinit fără ca infracțiunea săvârșită să fi fost descoperită sau fără ca infractorul să fi fost judecat definitiv (V. Papadopol, notă la deciziile nr. 478 și 879/1998 ale Curții de Apel București, în C.P.J.P. 1998, p. 208). [ Mai mult... ]

Art. 154 Termenele de prescripție a răspunderii penale

Când fapta este incriminată, pe lângă varianta tip, și în variante atenuate sau agravate, identificarea termenului prescripției răspunderii penale în cazul acestora va avea în vedere pedeapsa pe care legea o prevede în cazul unor asemenea variante (C. Mitrache, Comentariul 1, în P.J.P. II, p. 225 ). În ipoteza pedepselor alternative, durata termenului de prescripție va fi determinată în raport cu maximul special al pedepsei mai grele (de exemplu, în cazul infracțiunii de violarea sediului profesional, sancționată cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă, termenul de prescripție va fi determinat în raport cu maximul pedepsei închisorii – 2 ani, rezultând 5 ani – durata prescripției răspunderii penale). În cazul infracțiunii de grup organizat [art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate], termenul de prescripție nu se calculează în raport cu durata pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea care intră în scopul grupului, ci cu pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea de grup organizat [C.A. Târgu Mureș, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, decizia nr. 61/A din 6 februarie 2015 (www.rolii.ro)]. În contextul actualei reglementări a infracțiunii de grup organizat (art. 367 C. pen..), jurisprudența menționată nu este incidentă, având în vedere că în art. 367 alin. (2) C. pen.. se prevede expres pedeapsa pentru ipoteza pe care o viza art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 (abrogat prin art. 126 pct. 3 din Legea nr. 187/2012 ).

[ Mai mult... ]

Art. 155 Întreruperea cursului prescripției răspunderii penale

Întrucât prescripția acțiunii vizează fapta, iar nu făptuitorii, în caz de participație, întreruperea va produce efecte in rem; întreruperea față de unul dintre participanți va fi opozabilă și celorlalți participanți asupra cărora își extinde efectele. Oricât de mulți ar fi făptuitorii care alcătuiesc pluralitatea, numărul acestora nu schimbă caracterul unitar al faptei săvârșite. Această unitate obiectivă, fiind o trăsătură reală, se răsfrânge asupra tuturor făptuitorilor, sub raportul calificării faptei, al determinării timpului și locului săvârșirii acesteia, al urmărilor sale (…) toate cauzele obiective (reale) care au ca efect excluderea sau înlăturarea răspunderii penale vor opera deopotrivă și simultan pentru toți făptuitorii (lipsa pericolului social, lipsa vreunui element constitutiv, abrogarea incriminării, prescripția acțiunii, amnistia) (V. Dongoroz, în Explicații I, ed. I, 1969, p. 181, 182). [ Mai mult... ]

Art. 156 Suspendarea cursului prescripției răspunderii penale

3. Efectele suspendării cursului prescripției răspunderii penale. Efectele se produc in personam. Timpul scurs în perioada cât durează suspendarea prescripției nu este avut în vedere la calculul termenului de prescripție; perioada scursă anterior suspendării va intra în calculul acestui termen. După dispariția cauzei de suspendare, cursul prescripției va fi reluat. Spre deosebire de întrerupere care este instantanee, suspendarea presupune o durată de timp în care operează. Suspendarea cursului prescripției are un efect mai limitat decât întreruperea întrucât este, de fapt, numai o amânare a cursului prescripției pe durata existenței cauzei de suspendare (V. Papadopol, Prescripția, în T. Vasiliu și colaboratorii, Codul penal comentat și adnotat…, op. cit., 1972, p. 648). S-a apreciat că prescripția specială este operantă și în cazul suspendării cursului prescripției, argumentându-se că altfel s-ar ajunge la imprescriptibilitate (C. Bulai, Manual de drept penal. Partea generală, Ed. All, București, 1997, p. 138). Tot în doctrină, însușindu-se această opinie, s-a făcut distincția între situațiile în care prescripția a fost suspendată continuu pe toată durata termenului de prescripție și situația în care au existat numai suspendări limitate în timp. Pentru prima ipoteză s-a considerat că nu operează prescripția specială, motivat de faptul că s-ar ajunge ca termenul acestei prescripții speciale să fie împlinit chiar mai înainte de a începe să curgă termenul de prescripție. Pentru a doua ipoteză, când din adiționarea termenelor de prescripție scurse între suspendări s-ar ajunge la durata termenului de prescripție specială, aceasta va opera, urmărirea penală ori procesul penal urmând să înceteze pe acest temei (O. Rădulescu, P. Rosenberg, A. Tudor, loc. cit., p. 124-128). Opinia de mai sus, conform căreia suspendarea prescripției răspunderii penale nu împiedică împlinirea termenului de prescripție specială, a fost și criticată. S-a motivat, pe de o parte, pornind de la rațiunea instituției suspendării prescripției care presupune imposibilitatea organelor statului de a parcurge procedurile judiciare corespunzătoare, situație în care este de neconceput incidența prescripției speciale care sancționează pasivitatea organelor judiciare, iar pe de altă parte, invocându-se principiul potrivit căruia legea este de strictă interpretare și aplicare, respectiv dispoziția legală care prevede prescripția specială numai în cazul întreruperii, iar nu și al suspendării cursului prescripției (V. Dobrinoiu, M.C. Sinescu, Suspendarea cursului prescripției…, loc. cit., p. 77, 78). Controversa rămâne de actualitate având în vedere că, și în actuala reglementare, prescripția specială este expres prevăzută în dispoziția legală care reglementează întreruperea cursului prescripției [art. 154 alin. (4) C. pen..], nu și în cea privind suspendarea sau într-un text separat, așa cum era în reglementarea anterioară. Motivat de acest argument, s-a exprimat opinia (A. Vlăsceanu, A. Barbu, Noul Cod penal, Ed. Hamangiu, București, 2014, p. 348) potrivit căreia prescripția specială privește exclusiv întreruperea prescripției răspunderii penale, nu și suspendarea acesteia.

[ Mai mult... ]

Art. 157 Lipsa plângerii prealabile

Art. 157 alin. (5) C. pen. reprezintă o normă nouă, fără precedent în reglementarea anterioară și cu caracter mai sever, motiv pentru care, în situațiile tranzitorii, se va aplica legea veche, mai favorabilă (a se vedea supra pct. 1).

[ Mai mult... ]

Art. 158. Retragerea plângerii prealabile

4. Indivizibilitatea răspunderii penale. În noua reglementare s-a renunțat la principiul solidarității active (conform căruia, în cazul unei fapte care a produs vătămarea mai multor persoane, menținerea plângerii prealabile doar de către una dintre persoanele vătămate atrăgea răspunderea penală în raport cu toate persoanele vătămate/altfel spus, retragerea plângerii numai de către unele dintre persoanele vătămate nu înlătura răspunderea penală; în prezent, retragerea plângerii prealabile numai de către una dintre persoanele vătămate va determina dispariția acesteia din cauză, astfel încât fapta nu va mai fi cercetată și judecată în raport cu această persoană vătămată) și pasive (conform căruia, în cazul unei fapte săvârșite de mai multe persoane, menținerea unei plângeri penale numai cu privire la cel puțin unul dintre participanții la comiterea faptei atrăgea răspunderea penală a tuturor participanților, respectiv retragerea plângerii numai cu privire la unii dintre participanți nu înlătură răspunderea penală a acestora – ca să producă efectul înlăturării răspunderii penale, retragerea trebuia să fie, în raport cu făptuitorii, totală; în prezent, retragerea plângerii prealabile în privința unui participant va produce efecte în raport cu acesta, respectiv înlăturarea răspunderii penale) în ceea ce privește retragerea plângerii. În consecință, retragerea va opera in personam, iar nu in rem așa cum opera în reglementarea anterioară. Această modificare rezultă din art. 158 alin. (2), precum și din renunțarea la preluarea tezelor finale ale art. 131 alin. (3) și (4) C. pen. din 1969.

[ Mai mult... ]

Art. 159 Împăcarea

Iuliana Nedelcu

[ Mai mult... ]

;
se încarcă...