Drept Penal (C.H. BECK)

Codul penal. Comentariu pe articole, ediția 2, Editura C. H. Beck, 2016, ISBN 978-606-18-0583-9
de Valerian Cioclei, Iuliana Nedelcu, Teodor Manea, Lavinia Lefterache, Irina Kuglay, Georgina Bodoroncea, Francisca-Maria Vasile

24 noiembrie 2016

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

9. Colaborarea cu instituțiile din comunitate în executarea pedepselor și a măsurilor neprivative de libertate. Organizarea și desfășurarea executării pedepselor și a măsurilor neprivative de libertate se fac, în cazurile prevăzute de lege, de către instituții din comunitate, sub coordonarea serviciului de probațiune. Persoanele juridice de drept public pot fi implicate în activitățile anterioare și participă la desfășurarea acestora, prin decizie a consilierului de probațiune sau, după caz, prin dispoziție a judecătorului delegat cu executarea. Persoana juridică de drept public nu poate refuza desfășurarea unei activități ce nu implică suportarea unor cheltuieli suplimentare, altele decât cele inerente activității respective. Refuzul nejustificat constituie abatere judiciară. În cazul în care activitatea stabilită de către consilierul de probațiune sau, după caz, de judecătorul delegat cu executarea implică alocarea unor resurse bugetare suplimentare, altele decât cele inerente activității respective, de către persoana juridică de drept public, desfășurarea respectivei activități nu poate fi dispusă fără consimțământul persoanei juridice în cauză. Persoanele juridice de drept privat pot fi implicate în activitățile prevăzute de lege dacă sunt abilitate potrivit legii. Instituțiile din comunitate care participă la executarea pedepselor și a măsurilor neprivative de libertate trebuie să respecte în activitatea lor standardele minime de lucru în probațiune pentru instituțiile din comunitate aprobate prin hotărâre a Guvernului.

[ Mai mult... ]

Capitolul II Pedepsele principale

Secțiunea 1 Detențiunea pe viață

2. Vârsta persoanei condamnate. Vârsta persoanei condamnate (65 de ani) produce aceleași efecte, respectiv stabilirea unei pedepse cu închisoarea pe timp de 30 de ani și pedeapsa interzicerii exercitării unor drepturi pe durata ei maximă. În raport de data la care intervine faptul ce stinge dreptul de astabili pedeapsa detențiunii pe viață, înainte de condamnare sau după condamnare, instanța va face aplicarea art. 57 sau art. 58 C. pen..

[ Mai mult... ]

Art. 56 Regimul detențiunii pe viață

La data încetării cauzei care adeterminat neaplicarea regimului de maximă siguranță, situația persoanei condamnate este analizată în condițiile art. 40 din Legea nr. 254/2013. [ Mai mult... ]

Art. 57 Neaplicarea detențiunii pe viață

Vârsta persoanei condamnate (65 de ani) produce aceleași efecte, respectiv stabilirea unei pedepse cu închisoarea pe timp de 30 de ani și pedeapsa interzicerii exercitării unor drepturi pe durata ei maximă. În raport de data la care intervine faptul ce stinge dreptul de a stabili pedeapsa detențiunii pe viață, înainte de condamnare sau după condamnare, instanța va face aplicarea art. 57 sau art. 58 C. pen.. Pedeapsa detențiunii pe viață nu va fi aplicată atunci când vârsta de 65 de ani este împl [ Mai mult... ]

Art. 58 Înlocuirea detențiunii pe viață

3. Caracter facultativ. Spre deosebire de neaplicare unde legea prevede caracterul obligatoriu, în cazul înlocuirii legea prevede doar posibilitatea ca instanța să dispună în acest sens, dacă a avut o bună conduită pe toată durata executării pedepsei, a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească, și a făcut progrese constante și evidente în vederea reintegrării sociale. Având în vedere că măsura este legată în ambele ipoteze de același criteriu, vârsta de 65 de ani, și presupune același efect, executarea sancțiunii pedepsei de 30 de ani și interzicerea unor drepturi pe o durată de cinci ani, credem că este de dorit, de lege ferenda, menținerea caracterului obligatoriu în ambele cazuri.

[ Mai mult... ]

Art. 59 Calculul pedepsei în cazul comutării sau înlocuirii pedepsei detențiunii pe viață

Textul este similar cu cel din art. 552 C. pen. din 1969. [ Mai mult... ]

Secțiunea a 2-a Închisoarea

Art. 60 Regimul închisorii

O pedeapsă nu echivalează, prin ea însăși, cu o tortură sau cu un rău tratament. O astfel de măsură ar putea căpăta un caracter degradant, deci contrar prevederilor art. 3 din Convenție, doar dacă aplicarea ei ar produce „o umilire sau o disprețuire a persoanei condamnate”, în condițiile în care ea „ar atinge un nivel deosebit, având un caracter diferit de elementele pe care le presupune, în mod normal, o pedeapsă judiciară” (CEDO, Tyrer c. Marea Britanie, §30). [ Mai mult... ]

Secțiunea a 3-a Amenda

6. Pedepse complementare și accesorii. Pedeapsa complementară ainterzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară. Pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) -o) C. pen., acăror exercitare afost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.

[ Mai mult... ]

Art. 61 Stabilirea amenzii

7. Procedura în caz de neexecutare a pedepsei amenzii. Această procedură (art. 23 din Legea nr. 253/2013) se desfășoară în fața instanței de executare. Judecătorul, constatând că persoana condamnată nu a achitat amenda, în tot sau în parte, în termenul prevăzut de lege, sesizează instanța de executare, care procedează după cum urmează: a) când constată că neexecutarea nu este imputabilă condamnatului, dispune executarea amenzii prin muncă neremunerată în folosul comunității, în afară de cazul în [ Mai mult... ]

Art. 62 Amenda care însoțește pedeapsa închisorii

5. Munca neremunerată în folosul comunității. Munca neremunerată în folosul comunității, dispusă pentru executarea pedepsei amenzii, se execută după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

[ Mai mult... ]

Art. 63 Înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii

3. Procedura în caz de neexecutare. Această procedură (art. 23 din Legea nr. 253/2013) se desfășoară în fața instanței de executare. Judecătorul, constatând că persoana condamnată nu aachitat amenda, în tot sau în parte, în termenul prevăzut de lege, sesizează instanța de executare, care procedează după cum urmează (...) c) când constată neexecutarea cu rea-credință aamenzii, înlocuiește amenda cu închisoarea. Pentru stabilirea motivelor ce au dus la neexecutarea pedepsei amenzii, instanța va so [ Mai mult... ]

Art. 64 Executarea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității

5. Punerea în executare a hotărârii judecătorești. În cazul în care instanța de executare dispune executarea amenzii prin muncă neremunerată în folosul comunității, o copie a hotărârii se trimite serviciului de probațiune competent. Executarea muncii în folosul comunității se face într-un termen de maximum 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de executare a pedepsei amenzii, prin prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, și poate înceta și prin plata amenzii corespunzătoare zilelor-amendă neexecutate.

[ Mai mult... ]

Capitolul III Pedeapsa accesorie și pedepsele complementare

Conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă ahotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care afost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. Pedeapsa complementară constând în publicarea hotărârii de condamnare nu se aplică în cazul infracțiunilor comise anterior intrării în vigoare anoului Cod penal. [ Mai mult... ]

Secțiunea 1 Pedeapsa accesorie

Art. 65 Conținutul și modul de executare a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării unor drepturi

Or, astfel cum reiese din dispozițiile cuprinse în Capitolul II Titlul V și Capitolul II Titlul VI din Legea nr. 302/2004, procedura de recunoaștere și executare a hotărârilor judecătorești străine reglementată de respectivele texte de lege are în vedere exclusiv pedepsele principale sau măsurile privative de libertate aplicate de către autoritatea judiciară străină [I.C.C.J., Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, Decizia nr. 26 din 7 decembrie 2015 (M.Of. nr. 64 din 28 ianuarie 2016)]. [ Mai mult... ]

Secțiunea a 2-a Pedepsele complementare

Art. 66 Conținutul pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi

Instanța individualizează în concret conținutul acestei pedepse, ținând seama de împrejurările cauzei. [ Mai mult... ]

Art. 67 Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi

Interzicerea dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României nu se aplică în cazul în care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Limitarea pedepsei complementare în acest caz decurge din faptul că nu ar exista o concordanță între pedeapsa principală care implică prezența condamnatului pe teritoriul României sub supraveghere și pedeapsa complementară. [ Mai mult... ]

Art. 68 Executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi

Permisiunea poate fi acordată pe o perioadă de maximum 5 zile, cu excepția situației care vizează urmarea unui tratament sau a unei intervenții medicale, când, în mod excepțional, permisiunea poate fi acordată pentru durata de timp necesară pentru urmarea tratamentului sau a intervenției medicale. Durata permisiunii se include în durata pedepsei complementare. [ Mai mult... ]

Art. 69 Degradarea militară

Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, amăsurilor educative și aaltor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal reglementează în art. 32 punerea în executare apedepsei complementare adegradării militare. Pedeapsa degradării militare se pune în executare prin trimiterea de către judecătorul delegat cu executarea aunei copii de pe dispozitivul hotărârii comandantului unității militare în acărei evidență este luată persoana condamnată, respe [ Mai mult... ]

Art. 70 Publicarea hotărârii definitive de condamnare

Dacă persoana condamnată nu aefectuat plata pentru publicare în termenul prevăzut de lege, judecătorul delegat cu executarea va sesiza organul de urmărire penală competent, cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 288 alin. (1) C. pen.. [ Mai mult... ]

Capitolul IV Calculul duratei pedepselor

Precedent legislativ. Capitolul IV reia în mare măsură dispozițiile art. 87-89 C. pen. din 1969.Diferențele constau în adaptarea textelor de lege la noile sancțiuni (ca în cazul deducerii măsurii privative de libertate din zilele-amendă la art. 72 C. pen..) sau la cooperarea internațională în materie penală (ca în cazul computării măsurilor preventive de orice natură sau amenzii din durata pedepsei aplicate pentru aceeași infracțiune în România, prevăzute de art. 73) ori la regimul executării pedepselor [ca în cazul art. 71 alin. (4)].

[ Mai mult... ]

Art. 71 Durata executării

[ Mai mult... ]

Art. 72 Computarea duratei măsurilor preventive privative de libertate

[ Mai mult... ]

Art. 73 Computarea pedepselor și măsurilor preventive executate în afara țării

Examinarea dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu completările ulterioare – care se referă, printre alte categorii de activități care conduc la reintegrarea persoanei condamnate în societate, și la munca prestată – conduce la concluzia că eliberarea anticipată (concept reglementat în legislația italiană) poate fi echivalată cu sistemul conceput în legislația română pentru stabilirea părții din pedeapsa închisorii care poate fi considerată ca executată pe baza muncii prestate, în vederea acordării liberării condiționate. În legislația italiană – eliberarea anticipată este reglementată în Legea nr. 354 din 26 iulie 1975, care, în art. 54 alin. (1), prevede că persoana condamnată la pedeapsa închisorii care dovedește că a participat la activitatea de reintegrare poate beneficia, ca recunoaștere a acestei participări în scopul reintegrării sale eficiente în societate, de o reducere a pedepsei cu 45 zile pentru fiecare semestru de pedeapsă executată [I.C.C.J., Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Decizia nr. 15/HP/2015 (M.Of. nr. 455 din 24 iunie 2015)]. [ Mai mult... ]

Capitolul V Individualizarea pedepselor

;
se încarcă...