Drept Penal (C.H. BECK)

Codul penal. Comentariu pe articole, ediția 2, Editura C. H. Beck, 2016, ISBN 978-606-18-0583-9
de Valerian Cioclei, Iuliana Nedelcu, Teodor Manea, Lavinia Lefterache, Irina Kuglay, Georgina Bodoroncea, Francisca-Maria Vasile

24 noiembrie 2016

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Valerian Cioclei [ Mai mult ] - Titlul IV Infracțiuni contra înfăptuirii justiției -
Art. 266
Nedenunțarea

Totodată, în calitatea pe care o deținea, inculpatul avea, potrivit fișei postului, atribuții de control cu privire la activitatea desfășurată de lucrătorii de poliție din subordinea sa, atribuții de control care aveau un caracter permanent. Faptele de corupție comise de prim procuror și de I.D.G. vizau o cauză penală ce era instrumentată de către instituția pe care inculpatul o conducea și de activitatea căreia răspundea în mod direct” [I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 62/2014 (www.scj.ro)]. [ Mai mult... ]

Art. 267 Omisiunea sesizării

7.4. Șantaj. Infracțiunea de omisiune a sesizării intră în concurs cu infracțiunea de șantaj, dacă modalitatea de săvârșire a șantajului constă în amenințarea cu denunțarea unei infracțiuni săvârșite anterior, cu privire la care autorul șantajului avea obligația de a sesiza organele judiciare (I. Lupu, notă la decizia Trib. Jud. Galați nr. 850/1972, în R.R.D. nr. 4/1974, p. 136, apud O. Loghin, T. Toader, op. cit., p. 376). Trebuie menționat însă că jurisprudența recentă tinde spre ideea că nu există șantaj dacă amenințarea este legată de sesizarea organelor judiciare cu denunț sau plângere.

[ Mai mult... ]

Art. 268 Inducerea în eroare a organelor judiciare

Cauza de impunitate poate interveni numai până la reținerea, arestarea sau punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva celui față de care s-a făcut denunțul sau plângerea ori s-au produs probele. Dacă se depășește acest moment procesual, dar făptuitorul declară totuși că sesizarea a fost mincinoasă sau că probele aduse sunt nereale, atitudinea sa poate fi valorificată ca circumstanță atenuantă judiciară prin prisma eforturilor depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, conform art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen.. [ Mai mult... ]

Art. 269 Favorizarea făptuitorului

10. Răspunderea civilă. Favorizatorul răspunde din punct de vedere civil numai pentru prejudiciul produs efectiv de el, ca urmare a ajutorului dat autorului pentru ca acesta să-și asigure produsul faptei sale (C.A. Constanța, Secția penală, decizia nr. 3068/1995, în Dreptul nr. 7/1996, p. 125). În acest sens sunt și dispozițiile art. 1369 C. civ.. Desigur, însă, răspunderea civilă poate fi atrasă, potrivit noi reglementări, doar când vorbim de o favorizare personală, deoarece „favorizarea reală” (situația din speța redată), va atrage răspunderea civilă a făptuitorului în calitate de tăinuitor, conform modificărilor legislative, relevate mai sus.

[ Mai mult... ]

Art. 270 Tăinuirea

8. Obligarea tăinuitorului la despăgubiri. Tăinuitorul poate fi obligat la plata despăgubirilor, solidar cu autorul furtului, doar în limita valorii bunurilor tăinuite și a pagubei cauzate prin fapta sa. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a dobândit din banii sustrași numai o parte, și anume suma de 250.000 lei, cunoscând că aceasta provine din infracțiune. Așa fiind, instanța trebuia să oblige pe inculpat la plata despăgubirilor, solidar cu autorul furtului, numai în limita sumei de 250.000 lei (C.S.J., Secția penală, decizia nr. 2846/1997, în Probleme de drept…1990-2000, p. 373). Noul Cod civil, prin dispozițiile art. 1369, a înlăturat orice speculații doctrinare sau jurisprudențiale pe această temă.

[ Mai mult... ]

Art. 271 Obstrucționarea justiției

5. Concursul cu alte infracțiuni. Obstrucționarea justiției poate intra în concurs cu infracțiunea de ultraj sau cea de ultraj judiciar, dacă, de exemplu, împiedicarea organului judiciar să efectueze actul procesual s-a făcut prin amenințare ori violență, când s-a produs vătămarea sau uciderea celui agresat. Ea are însă caracter subsidiar, reținându-se în situațiile în care nu se reține comiterea unei infracțiuni mai grave (de pildă, favorizarea făptuitorului, sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri; M. Udroiu, op. cit., p. 355), astfel că nu poate intra în concurs cu aceste infracțiuni.

[ Mai mult... ]

Art. 272 Influențarea declarațiilor

Infracțiunea poate intra în concurs și cu mărturia mincinoasă, dar nu și cu infracțiunea de favorizare a infractorului, când privește aceeași faptă, astfel că speța următoare trebuie privită critic în raport cu mențiunile făcute, instanța reținând că „fapta inculpatei care la data de 3.09.2014, fiind audiată în calitate de martor în dosarul nr. XXX al Tribunalului Constanța a făcut afirmații mincinoase, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (2) lit. d) C. pen.., fapta prin care, la data de 14.10.2014, a cerut martorei C.V. să dea declarații necorespunzătoare adevărului, care să tindă să demonstreze nevinovăția inculpatului A.G. și să împiedice tragerea la răspundere penală a acestuia pentru infracțiunile pentru săvârșirea cărora este judecat (...), punându-i acesteia la dispoziție și înscrisuri privind declarațiile pe care ar fi trebuit să le dea în cadrul cercetării judecătorești, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea făptuitorului prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen.., iar fapta aceleiași inculpate care, la aceeași dată de 14.10.2014, a încercat să o determine pe martora C.V. să dea declarații mincinoase în calitate de inculpat în dosarul nr. XXX, oferindu-i în schimbul acestei conduite suma de 5.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) C. pen..” [Trib. Constanța, Secția penală, sentința nr. 24/2015 (www.rolii.ro)].

[ Mai mult... ]

Art. 273 Mărturia mincinoasă

9. Mărturie mincinoasă. Acțiune civilă. Infracțiunea de mărturie mincinoasă face parte din categoria infracțiunilor care împiedică înfăptuirea justiției, faptă ce nu vizează o anumită persoană decât indirect, nefiind posibilă constituirea de parte vătămată sau de parte civilă (C.A. Suceava, Secția penală, decizia nr. 381/2003, în Dreptul nr. 11/2003, p. 225).

[ Mai mult... ]

Art. 274 Răzbunarea pentru ajutorul dat justiției

8. Raportul cu alte infracțiuni. Fiind practic o agravantă a infracțiunii prin care se realizează elementul material, în încadrarea juridică dată faptei comise se va reține doar infracțiunea prevăzută de art. 274 C. pen.., iar nu un concurs de infracțiuni cu cea care constituie elementul material, la care însă se poate face o raportare ca la varianta tip a infracțiunii (și pentru a se cunoaște limitele de pedeapsă ce trebuie majorate). De exemplu, în jurisprudență s-a reținut această infracțiune raportată la cea de amenințare (art. 206 C. pen..) în cazul în care inculpatul, având la vedere un briceag, a amenințat cu moartea persoana vătămată, pe motiv că aceasta a declarat la poliție că el ar fi avut legătură cu furtul unui vițel [Jud. Craiova, Secția penală, sentința nr. 3607 din 8 octombrie 2015, definitivă (www.rolii.ro)] sau infracțiunea de răzbunare pentru ajutorul dat justiției, prevăzută de art. 274 C. pen.. raportată la infracțiunea de lovire și alte violențe [art. 193 alin. (1) C. pen..] într-o cauză în care a exercitat violențe împotriva unei persoane, pentru că aceasta a dat declarații în fața organelor de cercetare penală, în calitate de martor, într-un dosar în care autorul violențelor avea calitatea de inculpat și în urma căreia acesta a fost arestat la domiciliu pe o perioadă de o lună de zile, agresiune ce a provocat persoanei vătămate leziuni ce au necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, conform raportului de constatare medico-legală [Jud. Botoșani, sentința penală nr. 2483 din 17 decembrie 2014 (www.rolii.ro)].

[ Mai mult... ]

Art. 275 Sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri

6. Consumarea infracțiunii. Infracțiunea este una de pericol, iar nu de rezultat, astfel încât aceasta se consumă în momentul efectuării uneia dintre activitățile incriminate, indiferent dacă scopul urmărit a fost sau nu atins. Sustragerea sau distrugerea de probe sau înscrisuri se poate săvârși în formă continuată, caz în care se epuizează odată cu săvârșirea ultimului act de executare.

[ Mai mult... ]

Art. 276 Abrogat prin Legea nr. 159/2014.

8. Raportul cu alte infracțiuni. Infracțiunea de compromitere a intereselor justiției reprezintă, așa cum am menționat anterior, o variantă specială a infracțiunii de favorizare a făptuitorului, prevăzută de art. 269, caracterul special fiind dat de calitatea subiectului activ. În același timp, infracțiunea reprezintă o variantă specială și a celei reglementate de art. 304 C. pen.., în care informațiile secrete de serviciu sau nepublice divulgate au ca obiect informații ce țin de administrarea probelor în cadrul unei proceduri judiciare (în sens contrar, acela că se va reține un concurs de infracțiuni, a se vedea A.-R. Trandafir, în C. Rotaru, A.-R. Trandafir, V. Cioclei, op. cit., p. 125).

[ Mai mult... ]

Art. 278 Încălcarea solemnității ședinței

6. Concursul cu alte infracțiuni. Încălcarea solemnității ședinței poate intra în concurs și cu alte infracțiuni (lovire, vătămare, amenințare, ultraj, ultraj judiciar), dacă făptuitorul comite, pe lângă cuvintele sau gesturile insultătoare, și acte specifice infracțiunilor menționate. Astfel, în jurisprudență s-a reținut concursul real de infracțiuni între încălcarea solemnității ședinței și cea de ultraj judiciar [Jud. Iași, sentința penală nr. 65 din 16 ianuarie 2015 (www.rolii.ro)] sau în situația inculpatului care „în data de 18.04.2011, a amenințat președintele instanței, în sala de ședință, în timpul judecării dosarului nr. XXXXX al Judecătoriei Zărnești, în care acesta era audiat în calitate de martor și în data de 18.04.2011, a întrebuințat cuvinte insultătoare în mod nemijlocit la adresa integrității fizice a președintelui instanței, pentru pedeapsa de 7 ani închisoare pe care aceasta a pronunțat-o față de inculpat într-o altă cauză penală, cu ocazia audierii sale în dosarele penale nr. (...) și nr. (...) ale Judecătoriei Zărnești, în calitate de inculpat și respectiv de martor” [Jud. Brașov, sentința penală nr. 968/2014 (www.rolii.ro)].

[ Mai mult... ]

Art. 279 Ultrajul judiciar

8. Concursul cu alte infracțiuni. Infracțiunea de ultraj judiciar poate intra în concurs cu infracțiunea de încălcare a solemnității ședinței, dacă faptele se comit în aceleași împrejurări, dar se realizează prin acțiuni diferite (a se vedea supra comentariul art. 278 pct. 6). În schimb, nu poate exista concurs între infracțiunea de ultraj judiciar și infracțiunea care realizează chiar elementul său material, astfel că este greșită soluția prin care s-a decis că „faptele inculpatului care, la data de 13.05.2014, orele 11:00, în curtea Tribunalului C., a constrâns-o, prin amenințare cu acte de violență, în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, pe persoana vătămată S.R.M., avocat în Baroul Tulcea, pentru restituirea sumei de 1500 euro, dată în baza unui contract de asistență juridică, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de șantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen.. și ultraj judiciar, prevăzută de art. 279 alin. (1) și (4) C. pen.., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen..” [Jud. Constanța, sentința penală nr. 26 din 18 ianuarie 2016 (www.rolii.ro)]. În realitate, s-a comis o singură infracțiune de ultraj judiciar, prevăzut de art. 279 alin. (2) și (4) C. pen. comisă printr-o infracțiune de șantaj, astfel cum o cer dispozițiile textului incriminator.

[ Mai mult... ]

Art. 280 Cercetarea abuzivă

În mod eronat, în ediția anterioară a lucrării am menționat că cercetarea abuzivă poate fi comisă în concurs formal cu infracțiunea de influențare a declarațiilor, prevăzută de art. 272. Cum elementul material al celor două infracțiuni se suprapune parțial, infracțiunea cercetarea abuzivă reprezintă o formă particulară a celei dintâi (a se vedea și A.-R. Trandafir, în C. Rotaru, A.-R. Trandafir, V. Cioclei, op. cit., p. 145). Cele două infracțiuni pot subzista însă în concurs real, atunci când, de exemplu, elementul material constând în amenințare sau violențe se exercită, într-un același scop, atât asupra suspectului sau inculpatului, cât și asupra unui martor audiat în cauză. [ Mai mult... ]

Art. 281 Supunerea la rele tratamente

6.2. Diferențierea față de alte infracțiuni. Deși este reglementată în cadrul infracțiunilor care privesc înfăptuirea justiției, infracțiunea de supunere la rele tratamente reprezintă o variantă specială de abuz în serviciu, care se va reține dacă nu sunt întrunite condițiile legii cu privire la conținutul infracțiunii. Fapta poate îmbrăca și forma unei infracțiuni de purtare abuzivă, în condițiile arătate anterior, dar poate să realizeze și doar conținutul unei infracțiuni contra persoanei (lovire, vătămare corporală, lipsire de libertate etc.) atunci când nu sunt întrunite condițiile legii în ceea ce privește circumstanțierea subiectului activ sau momentul la care devine incidentă norma specială (de exemplu, împiedicare persoanei să părăsească sala de judecată după ce ordonanța de reținere a expirat, dar nu s-a finalizat judecarea propunerii de arestare, poate constitui infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal în formă simplă sau agravată).

[ Mai mult... ]

Art. 282 Tortura

9. Cauză de excludere a infracțiunii. În acord cu dispozițiile art. 1 din Convenția împotriva torturii, art. 282 C. pen.. alin. (6) prevede că nu constituie tortură durerea sau suferințele ce rezultă exclusiv din sancțiuni legale și care sunt inerente acestor sancțiuni sau sunt ocazionate de ele.

[ Mai mult... ]

Art. 283 Represiunea nedreaptă

Infracțiunea poate fi comisă în formă continuată, de exemplu în cazul în care judecătorul menține succesiv măsura arestării preventive, știind că persoana este nevinovată. În acest caz, ea se epuizează odată cu producerea ultimului act de executare. [ Mai mult... ]

Art. 284 Asistența și reprezentarea neloială

7. Raportul cu alte infracțiuni. Infracțiunea poate intra în concurs cu sustragerea sau distrugerea de înscrisuri dacă, de exemplu, scopul înțelegerii frauduloase se realizează prin sustragerea sau distrugerea unor mijloace de probă aflate la dosarul cauzei sau cu infracțiunea de influențare a declarațiilor, dacă scopul urmărit se realizează prin obținerea de la un martor a unor declarații mincinoase.

[ Mai mult... ]

Art. 285 Evadarea

Pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de evadare se adaugă la pedeapsa ce se execută, fără a se putea depăși maximul general al închisorii. Dacă inculpatul a săvârșit tentativa de evadare în timp ce se afla în executarea unei pedepse de 30 de ani închisoare, care constituie maximul general al închisorii, hotărârea instanței, prin care pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului în baza art. 20 raportat la art. 269 alin. (2) C. pen. din 1969 nu a fost adăugată la pedeapsa de 30 de ani pe care acesta o executa, este corectă [C.S.J., Secția penală, decizia nr. 230/2003 (www.scj.ro)]. Dacă în timpul executării unei pedepse cu închisoarea, condamnatul săvârșește o infracțiune, apoi evadează și comite o altă infracțiune, toate cele trei infracțiuni se află în concurs real care impune aplicarea unei pedepse principale conform art. 34 lit. a) C. pen. din 1969 [Trib. Jud. Tulcea, Secția penală, decizia nr. 44/1989, cu note critice de I. Mihăilescu, S. Munteanu (I) și I. Poenaru (II), în Dreptul nr. 2/1990, p. 108]. În cazul în care evadarea se produce în ziua rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, dar înainte de emiterea mandatului de executare a pedepsei, soluția corectă este reținerea concursului real de infracțiuni [I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2165/2005 (www.scj.ro)]. [ Mai mult... ]

Art. 286 Înlesnirea evadării

Chiar dacă înlesnirea evadării unei persoane se săvârșește prin mai multe acte de executare, se va reține o infracțiune unică, simplă, iar nu în formă continuată. [ Mai mult... ]

Art. 287 Nerespectarea hotărârilor judecătorești

4.8.6. Cauză de înlăturare a răspunderii penale. Potrivit alin. (3) al textului, împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

[ Mai mult... ]

Art. 288 Neexecutarea sancțiunilor penale

Georgina Bodoroncea

[ Mai mult... ]

Titlul V Infracțiuni de corupție și de serviciu

Bibliografie: I. Amarie, Încadrarea juridică a faptei administratorului asociației de locatari sau asociației de proprietari de a sustrage bani din gestiune, în Dreptul nr. 3/1999; I. Alexandru, Tratat de administrație publică, Ed. Universul Juridic, București, 2008; S. Bogdan (coord.), D.A. Șerban, G. Zlati, Noul Cod penal. Partea specială. Analize, explicații, comentarii. Perspectiva clujeană, Ed. Universul Juridic, București, 2014; V. Cioclei, Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra patrimoniului, Ed. C.H. Beck. București, 2011; H. Diaconescu, Criterii de diferențiere între infracțiunile de gestiune frauduloasă și delapidare, în Dreptul nr. 11/1998; H. Diaconescu, Infracțiunile de corupție și cele asimilate sau în legătură cu acestea, Ed. All Beck, București, 2004; C. Dobre, Ultraj și purtare abuzivă. Considerații critice, în R.D.P. nr. 1/2007; V. Dobrinoiu, Corupția în dreptul românesc, Ed. Atlas Lex, București, 1995; M. Gorunescu, M. Popescu, Delapidarea prevăzută de art. 1273 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului – variantă de specie a infracțiunii prevăzute de art. 2151 din Codul penal, în Dreptul nr. 8/2004; K. Guiu, Infracțiunile contra patrimoniului. Considerații generale, în Dreptul nr. 3/2004; M.A. Hotca (coord.), Noul Cod penal. Note. Corelații. Explicații, Ed. C.H. Beck, București, 2014; M.A. Hotca, Codul penal. Comentarii și explicații, Ed. C.H. Beck, București, 2007; C. Iacob, Infracțiunea de neglijență în serviciu, în Pro Lege nr. 1/1993; I.V. Jurcă, Polițist care are calitatea de organ de cercetare penală. Neglijență în serviciu. Elemente constitutive, în Dreptul nr. 3/2000; I. Lascu, Câteva condiții pentru existența infracțiunii de neglijență în serviciu, în Dreptul nr. 12/1994; I. Lascu, Neglijența în serviciu. Subiect activ. Producerea de vătămări importante intereselor legale ale unei persoane, în Pro Lege nr. 1/1995; I. Lascu, Gestiunea frauduloasă și delapidarea. Criterii de diferențiere, în Dreptul nr. 7/2004; O. Loghin, T. Toader, Drept penal român. Partea specială, Casa de Editură și Presă „Șansa” SRL, București, 1994; Gh. Mateuț, Delapidare. Delimitări, în R.D.P. nr. 4/2001; Gh. Mateuț, Considerații teoretice și practice privind conținutul constitutiv al infracțiunii de delapidare în actuala reglementare, în Dreptul nr. 10/2002; Gh. Mărgărit, Infracțiunea de neglijență în serviciu în lumina modificărilor aduse Codului penal prin Legea nr. 140/1996, în Pro Lege nr. 2/2001; I. Munteanu, Discuție în legătură cu conținutul infracțiunilor de serviciu prevăzute de art. 248 și 249 din Codul penal, în Dreptul nr. 9/2000; I. Munteanu (I), V. Pătulea (II), Revenire asupra unei discuții despre conținutul infracțiunilor de serviciu prevăzute în art. 248 și 249 din Codul penal, în Dreptul nr. 11/2002; V. Nicolcescu, Delapidarea și gestiunea frauduloasă. Asemănări și deosebiri, în R.D.P. nr. 4/2000; N. Olteanu, Urmarea specifică – criteriu de delimitare între infracțiunea de delapidare și tentativa perfectă la această infracțiune, în Dreptul nr. 2-3/1990; V. Pătulea, Luare de mită. Diferențiere față de abuzul în serviciu și trafic de influență. Revizor vamal care reține fără drept valută și pretinde și primește bani de la turiști (Notă la decizia nr. 383/1991 a Trib. Bihor), în Dreptul nr. 4/1992; M. Petrovici, Diferențierea infracțiunii de luare de mită de infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor obștești, în Dreptul nr. 7/1990; G. Potrivitu, Comparație între infracțiunea prevăzută de art. 2151 din Codul penal și infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în Dreptul nr. 8/1999; G. Potrivitu, Despre calitatea de subiect activ al infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 2151 din Codul penal, în Dreptul nr. 8/1999; C. Rotaru, A.-R. Trandafir, V. Cioclei, Drept penal. Partea specială II, Ed. C.H. Beck, București, 2016; D.O. Rădulescu, P.I. Rădulescu, M.A. Rădulescu, Despre caracterul subsidiar al infracțiunilor de abuz în serviciu, în Dreptul nr. 3/2001; O.A. Sabău-Pop, Corupția și combaterea fenomenului prin mijloace juridice, Ed. Universul Juridic, București, 2011; E. Tanislav, Violarea secretului corespondenței. Unele aspecte, în R.D.P. nr. 2/1999; T. Toader și colaboratorii, Noul Cod penal. Comentarii pe articole, Ed. Hamangiu, București, 2014; M. Udroiu, Drept penal, Partea specială, ed. 3, Ed. C.H. Beck, București, 2016; C.F. Ușvat, Infracțiunile de corupție în contextul reglementărilor europene, Ed. Universul Juridic, București, 2010; A. Vlășceanu, A. Barbu, Noul Cod penal comentat prin raportare la Codul penal anterior, Ed. Hamangiu, București, 2014; Gh. Voinea, Subiectul activ al infracțiunii de delapidare, în R.D.P. nr. 4/2000.

[ Mai mult... ]

Capitolul I Infracțiuni de corupție

Art. 289 Luarea de mită

12. Sancțiune. Amenda care însoțește pedeapsa închisorii. Luarea de mită este o infracțiune prin a cărei săvârșire se urmărește obținerea unui folos patrimonial, astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 62 C. pen.., care permit aplicarea cumulativă a pedepselor închisorii și amenzii.

[ Mai mult... ]

Art. 290 Darea de mită

;
se încarcă...